Alexandru Culiuc

12 mai 2005

PR la nivel national: Turcia si Moldova

Ieri la scoala s-a desfasurat o intilnire cu presedintele si membrii board-ului TUSIAD — Asociatia Industriasilor si Businessmanilor din Turcia. Organizatia reprezinta interesele business-ului mare din Turcia. In SUA au venit pentru a face lobby intereselor economice a Turciei si, evident, a propriilor companii — Omer Sabanci, presedintele Asociatiei, este actionarul majoritar al Sabanci Holding, celui mai mare conglomerat financiaro-industrial din tara.[1]

Omer Sabanci a deschis intilnirea cu o scurta prezentare a succeselor economice a Turciei (cresterea PIB-ului cu 9.9% in 2004), importantei procesului de accesiune la UE (capitolele de aderare au prioritatea absoluta, astfel marind credibilitatea politicilor guvernului), si a problemelor ce stau in calea tarii (partidul de guvernare cu inclinatii religioase, problema curzilor, ostilitatea europenilor fata de turci si a turcilor fata de americani). O prezentare informativa, insa n-as afirma ca Dl. Sabanci este un orator stralucit.

Cuvintarea a fost urmata de intrebari si raspunsuri, asta a si fost partea interesanta a evenimentului. Intrebarile erau foarte directe si unele piparate de-a binelea. Am ramas extrem de impresionat de:

  • Analiza realistica si bine argumentata a obstacolele ce stau in calea dezvoltarii economiei tarii si o viziune clara de depasire a acestora (intr-o discutie privata pe care am avut-o dupa incheierea intilnirii, colegii din Turcia au apreciat inalt calitatea analizei si a solutiilor propuse)
  • Optimismul, increderea in viitor si in fortele proprii — "Maybe by 2014[2] we’ll decide that the EU is not good enough for us"
  • Pragmatismul cu care diferentiaza sfaturile strainilor avantajoase tarii, de sfaturile strainilor avantajoase strainilor
  • Coerenta cu care panelistii raspundeau la intrebari
  • Felul in care Sabanci a coordonat discutia (aici s-a aratat bun de tot)
  • Agilitatea intelectuala pe care o demonstrau intorcind intrebarile incomode la 180 grade
  • Engleza impecabila a intregii delegatii (merita sa subliniez ca vorbim despre oameni "maturi de-a binelea" — circa 40-65 ani)

Pe scurt — m-am convins ca Turcia dispune de ambasadori neformali ai intereselor economice nationale de cea mai inalta calitate. Daca e sa ne gindim la Moldova, apar doua intrebari:

  1. Ii sunt Moldovei necesitate asemenea ambasadori economic?
  2. Dispune oare Moldova de oamenii potriviti?

In opinia mea, raspunsul la prima intrebare este un DA ferm. La acest capitol vreau sa aduc un citat din editia recenta (2005 tr.1, Introducere) a Moldova Economic Trends:

Analizind presa occidentala, vom remarca ca Moldova e mentionata in special in legatura cu saracia, migratia si alte probleme, si foarte rar in legatura cu succesele si oportunitatile sale economice. Mult prea des este utilizat epitetul "cea mai saraca tara din Europa". Unele date indica ca aceasta caracterizarea este partial corecta, insa, luind in consideratie cresterea din ultimii cinci ani, este pacat ca tara ramine afectata de imaginea anterioara. Dezvoltarea economica este legata de anumite elemente intangibile. Unul din aceste elemente il reprezinta relatiile publice, menite sa proiecteze o imagine cit se poate de pozitiva a tarii. Se pare ca Moldova deocamdata nu reuseste sa proiecteze o imagine care a reusi sa "transmita mesajul". Posibil, odata ce tara trece intr-o noua faza de dezvoltare, aceasta directie ar putea fi explorata de noul guvern si alte forte. (traducere din engleza)

De-acord la 100%. Ramine doar sa raspundem la cea de-a doua intrebare: avem oare persoane care ar putea face asemenea PR pentru Moldova? Persoane care s-ar inscrie in formatul primit in occident, care ar juca dupa regulile occidentului, insa ar juca propriul joc?

Prefer sa las intrebarea data deschisa — spuneti voi daca avem asemenea persoane in establishment-ul politic actual, si cine sunt ele. Voi mentiona doar ca, in viziunea mea, asemenea persoane urmeaza sa fie caracterizate prin:

  • Cunoasterea regulilor de joc al occidentului: tehnocrat + jurist + negociator
  • Lipsa complexului de inferioritate nationala si a provincialismului

Completari la aceasta lista de cerinte vor fi si ele binevenite.

[1] Din spusele colegilor mei turci — studenti la Kennedy School si doctoranzi in economie — Omer Sabanci este cel mai bogat om in Turcia.

[2] Anul 2014 este cel mai curind termen de aderare oferit de UE (cu jumatate de gura) Turciei. Negocierile incep vara aceasta. Asa ca politicienii-eurofili din Moldova de astazi trebuie sa duca un regim de viata cit se poate de sanatos (spre exemplu, sa mearga la pescuit cu jurnalistii BBC — vezi a treia imagine) daca doresc sa participe activ (peste vreo 12-15 ani?) la procesul de aderare a tarii in UE.

Comentarii (4)

1

Anatol Poiata
13 mai 2005 8:10

Cred ca nu doar exemplul Turciei trebuie sa-l urmarim. Irlanda deja a demonstrat faptul ca prin intermediul ambasadorilor neformali se poate optine un succes.
Su nu uita insa de o chestie importanta. Atat Irlanda, cat si Turcia dispun de o mare diaspora etnica in tarile puternic dezvoltate economic - SUA, Germania, Franta, Marea Britanie. In acest context este absolut clar ca prin intermediul acestor oameni sa creat imaginea tarii. Luand in consideratie acest fapt nu ma voi mira ca in scurt timp din spatiul ex-sovietic va face un salt esential Armenia (doar conflictul di Karabah mai stavileste evenimentele).
Cat priveste Moldova sunt sigur ca exista persoane.

Voi numi doar doua:

1) Marian Lupu - actualmente presedintele Parlamentului. Studii facute in SUA, negociator destul de abil
2) Victor Topa - o persoana contraversata si destul de neiubita de autoritati. Dar, o persoana care poseda evidente calitati de lider, specialist atat in aviatie cat si in drept, care a negociat mai multe acorduri interguvernamentale, si care dupa caderea in disgratie fata de Dl. Voronin a reusit sa realizeze un proiect de succes in Germania si Macedonia.

2

Alexandru Culiuc
14 mai 2005 2:09

Anatol, exemplul Irlandei, pe cit de seducator n-ar fi (de la cea mai saraca tara din Europa la a sarit la locul 2 in doar douazeci de ani), nu mi se pare intr-atit de relevant. Cel putin nu in contextul discutiei "ambasadorii intereselor economice".

O paralela istorica. Japonia poate servi drept un bun exemplu tarilor in curs de dezvoltare, putine insa (realmente doar Korea, Taiwan si Hong Kong) au reusit sa aplice lectiile miracolului japonez in propriile tari. Sa ne mire oare ca doua din acestea — Taiwan si Korea — sunt foste colonii ale Japoniei? Culturi simlilare = solutii similare.

Irlanda si Moldova traiesc in universuri culturale diferite. La capitolul "cultura afacerilor", Turcia ne este mult mai apropiata. Asa ca Turcia mi se pare un punct de reper (si potential exemplu) mult mai relevant decit Irlanda.

In plus, nu am nici un fel de impresii personale despre oamenii de virf din lobby-ul international irlandez, asa ca nu pot sa-i apreciez nicicum. Si chiar daca i-as fi vazut si ascultat, nu cred ca as fi ramas intr-atit de impresionant. In plan cultural, Irlanda si SUA sunt tari similare. E absolut normal ca irlandezii sa stie cum sa joace dupa regulile primite in SUA — regulile sunt practic identice. Este mult mai interesant sa vezi oameni veniti dintr-o tara totalmente diferita (Turcia) jucind dupa regulile unei culturi straine (SUA).

3

Anatol Poiata
16 mai 2005 1:43

Alexandru, exemplul cu Irlanda nu a fost intamplator. In comentariul meu am scris ca si Turcia dispune de foarte multi "ambasadori economici". Cred ca in primul rand acestea sunt printre fostii fugari din Turcia in tarile europene. Tot printrea acestea trebuie sa cautam si noi "solii" nostri economici. Cei care au plecat din Moldova in Italia, Grecia, Portugalia, etc. Cei care au inceput cu stransul portocalelor si au ajuns proprietari de magazine, comercianti. Acum ei investesc in Moldova doar in imobil, dar sunt sigur ca peste 15-20 de ani acesti oameni, deja cu un capital bun si cu relatii si reputatie (!) in tarile europene vor investi cu adevarat in Moldova. Asa cum sa intamplat si cu Turcia. Asta ar fi o sursa a ambasadorilor nostri economici.

Alta o consider ca sunt cei tot mai multi compatrioti de ai nostri care pleaca la studii peste hotare. Uite astea sunt cu adevarat "sarea si piperul" promovarii Moldovei. Am mai multi colegi care au facut studiile peste hotare si care ocupa acum posturi destul de mari in diferite firme straine tocmai peste hotare. Dar uite care-i necazul, ei tin minte ca sunt din Moldova, le este dor de ea (uneori), dar multi au gasit in strainatate un refugiu, unde nu trebuie sa-ti bati capul de multe probleme. Viata este pusa pe roate, pleci si vii de la serviciu la ora, situatia ta economica este stabila. Putini din ei isi depun fortele pentru promovarea Moldovei, doar intr-o dicutie privata mentioneaza "da, sunt din Moldova, o tara foarte frumoasa, cu vin bun si fete dragute". Implicarea in proiecte de promovare a Moldovei necesita timp si efort, dar sunt oare ei gata sa gertfeasca cu calmul lor pentru tara sa?

O a treia sursa as numi-o putinii oameni de afaceri din Moldova, care incearca sa promoveze imaginea ei. Dar de-ai sti tu cu cate trebuie sa lupte ei in propria tara...

4

Alexandru Culiuc
17 mai 2005 0:06

Anatol, sunt de-acord ca principalele trei surse de potentiali „ambasadori economici” sunt:

  • Diaspora
  • Absolventii universitatilor occidentale
  • Businessmanii locali

Sa subliniez inca o data ce subinteleg prin ambasadori economici — persoane care detin statutul, cunosc regulile de joc necesare pentru a „deschide usile” ministerelor de economie si a corporatiilor straine, si cunosc esenta problemelor negociate (vezi prima caracteristica a turcilor veniti la Harvard: Analiza realistica si bine argumentata a obstacolele ce stau in calea dezvoltarii economiei tarii si o viziune clara de depasire a acestora).

Diaspora moldoveneasca peste hotare nu are statutul, nu cunoaste regulile de joc la nivel inalt si inchipuire slaba necesitatile business-ului de-acasa. Irlanda si Turcia mizeaza pe diasporele respective. Irlanda intr-o mai mare masura – diaspora e mult mai veche, are un statut social mai inalt (spre exemplu decit turcii in Germania) si sunt mai instariti (in termeni relativi).

Sunt de-acord ca majoritatea moldovenilor stabiliti peste hotare intr-adevar nu sunt motivati sa faca ceva pentru tara. Pe cit de paradoxal n-ar fi, asta-i, in primul rind, o problema a statului Moldovenesc. Nimeni, nici macar ex-moldovenii plini de nostalgiei pentru plaiul mioritic, nu vor sustine fosta patria (sau patria nominala) doar din sentimentul de patriotism.

Absolventii universitatilor occidentale — cunosc regulile de joc, dar nu detin statutul. Ei nu reprezinta pe nimeni in afara de sine insisi — ambasadorul economic reprezinta interesele capitalului tarii de origine. Cel mai important dezavantaj — studentii in strainatate sunt de regula rupti de viata locala si au o viziune foarte schematica a necesitatilor business-ului de-acasa.

Businessmanii — ei detin statutul necesar (cel putin business-ul mare) si au o viziune anumita despre necesitatile proprii. Doua dezavantaje: nu cunosc regulile de joc occidentale si nu detin cunostintele tehnice necesare pentru a transforma viziunea intr-un politica economica fezabil.

Turcii care au venit la Harvard sunt concomitent absolventi ai universitatilor occidentale si mari businessmani, si combina totul ce exista mai bun si potrivit la aceste doua categorii:

  • Au statutul politic/economic
  • Cunosc situatia in tara
  • Detin aparatul analitic necesar pentru a transforma aceasta cunostinta in politica fezabila
  • Cunosc regulile de joc occidentale

Nu cred ca-n Moldova sunt mai mult de 10 persoane care combina toate aceste caracteristici. Nici vorba, persoanele mentionate de tine in primul comentariu detin o mare parte din aceste caracteristic.

Adauga Comentariu


HTML admisibil: a href, b, i, br/, p, strong, em, ul, ol, li, blockquote, pre