Alexandru Culiuc

11 mai 2005

Care-i nivelul real al coruptiei in Moldova?

Pe 9 mai Banca Mondiala a publicat studiul Governance Matters IV: Governance Indicators for 1996–2004, realizat de echipa lui Daniel Kaufmann, directorul Programelor Globale la World Bank Institute (WBI). Conform datelor studiului, tarile din spatiul ex-sovietic (exclusiv republicile baltice) sunt pe ultimul loc in lume sunt pe ultimul loc in lume dupa nivelul de control al coruptiei — mai jos decit tarile din Africa. Moldova are acelasi nivel de coruptie ca Ethiopia, si o duce mult mai prost ca Burkina Faso, Gabon, Gambia, Guinea-Bisau, Cameroon, Mozambique si Malawi. In 1996 Moldova se afla exact la mijlocul listei (in al 50-ea procent, adica 50% de tari aveau un nivel mai inalt al coruptiei), astazi e mult mai aproape de coada (in al 21-lea procent). Evident, asemenea indicatori nu pot sa bucure si creaza mai multe intrebari decit raspunsuri.

Coruptia este o tema extrem de "populara" la Kennedy School, si nu e de mirare ca am discutat-o extensiv (in special in legatura cu Moldova) cu Natalia Catrinescu. Intr-o lucrare pe care o scrie la tema asta, Natalia afirma ca, spre exemplu in Moldova, coruptia sesizata (engl. perceived corruption) este mai ridicata decit cea reala. In asa caz multi prefera nici sa nu incerce sa parcurga calea oficiala, ci recurg imediat la mituire. Evident, odata deprinsi cu asemenea favoruri, functionarii preiau initiativa in miinile sale si incep sa impuna mitele de sine statator (fara a mai astepta cadouri voluntare). Astfel, pesimismul cetatenilor provoaca cresterea in continuare a coruptiei (dupa analogie cu asteptarile inflationiste, care provoaca inflatie inalta).

Solutia este banala: schimbarea perceptiilor populatiei. Oamenii vor oferi mite atit timp cit vor considera ca majoritatea procedeaza la fel. Din moment ce-i convingem ca coruptia e joasa ("daca vei plati mita, vei fi tu unicul prost care o va face"), oferta de mite va scadea si problema se va rezolva de la sine. Simplu de spus, greu (imposibil?) de facut. Natalia vine cu ideea ca perceptiile pot fi schimbate prin venirea la guvernare a unei puteri care demonstreaza ca combaterea coruptiei nu este o simpla promisiune electorala (ceea ce inseamna, spre exemplu, ca lupta urmeaza sa se soldeze cu pedepse la toate nivelele ierarhiei publice).

Citeva comentarii de la mine.

Sunt de-acord cu analiza data, chiar daca ea nu poate fi generalizata la coruptia in toate domeniile. In Moldova, spre exemplu, politia rutiera demult a preluat initiativa in miinile sale. Oricum, analiza aceasta nu explica cum de Moldova putea sa decada atit de mult in citiva ani (era oare situatia in 1996 intr-atit mai buna decit in prezent?). Nici vorba, Moldova nu este exceptie de la regula, nivelul coruptiei este supraapreciat in intreaga lume. Daca marimea supraaprecierii este aceeasi pentru toate tarile, apoi in caz de puteam masura nivelul real al coruptiei, Moldova oricum ar fi la sfirsitul listei. Exista insa cel putin un factor care ma face sa cred ca supraaprecierea coruptiei in Moldova (si alte tari ex-sovietice) este disproprirtional de inalta.

America Latina si coruptia sunt prieteni de doua sute de ani. Nivelul inalt al coruptiei este bine cunoscut si discutat in permanenta. Deci putem vorbi de un echilibru dintre coruptia reala si cea sesizata. Nu voi afirma ca pe timpul sovetic nu exista coruptie. Insa coruptia nu era o tema discutata. Astazi articolele despre coruptie sunt prezente in fiecare ziar, emisiune TV si website de stiri. As crede ca o asemenea schimbare brusca in mediatizarea problemei duce la ridicarea nivelului sesizat al coruptiei mult peste nivelul real ("daca la sovietici era coruptie, apoi acum..."). Adica in prezent suntem intr-o faza de disbalanta temporara; termenul englez potrivit ar fi perceived corruption overshooting (dupa analogie cu inflation overshooting). Problema: dinamica existenta va deplasa echilibrul spre unul si mai negativ, mediatizarea coruptiei avind in cazul dat un efect nefast pe termen lung.

Unii vor adauga ca supraaprecierea disproportionala poate fi datorata si factorului cultural: popoarelor din spatiul ex-sovietic sunt mult mai pesimiste decit, spre exemplu, latinoamericanii (lucru clar sesizat in comunitatea multinationala de la Harvard). Posibil, insa nu sunt specialist in domeniu, asa ca-i las pe sociologi sa studieze acest fenomen si cauzele lui.

Doua exemple care prezinta scenarii de crestere a nivelului real al coruptiei ca rezultat al nivelului sesizat.

Un domeniu in care coruptia este marita cu fortele proprii ale potentialilor contribuitori este invatamintul superior (sunt si altele, evident, asta imi este mai apropiat). Studentii stiu ca anumiti profesori "iau la miina". Insa in 5 ani de studii la ASEM (circa 100 de examene si colocvii) nu i-am platit nimanui, si nici un profesor nu mi-a facut nici cea mai usoara aluzie la "viata grea de dascal". Experienta Nataliei la USM este identica. Putem presupune ca multe (daca nu majoritatea) cazurilor de mituire la examene au caracter voluntar. De asemenea, inainte de a plati, studentul se simte obligat sa afle de la colegi care-i "taxa" ("coruptie" si "price list" sunt notiuni incompatibile). Evident, cei care au platit anterior, sunt cointeresati sa mareasca costul mitei pentru alti studenti — "ce sens avea sa cumpar un 10, daca fiecare si-l poate permite, astfel micsorind utilitatea cumparaturii mele?" (importa notele relative, nu valoarea lor absoluta). In asa fel poate sa se creeze o tendinta de crestere a mitelor, crestere datorata relatiilor dintre studenti.

Un exemplu cu repercursiuni mai sesizabile. De citiva ani, Banca Mondiala publica studiile Investment Climate Assessment pentru diferite tari in curs de dezvoltare. Studiul reprezinta rezultatul unui sondaj detaliat al managerilor companiilor locale. Citeva intrebari tin de coruptie. Studiul pentru Moldova (publicat in 2004) s-a soldat cu niste indicatori deplorabili la capitolul coruptie. Evident, ca si studiul lui Kaufman, studiul masoara nivelul sesizat al coruptie, nu cel real (acelasi lucru se atribuie si sondajelor Transparency International). Unul din auditoriile tinta al studiilor climei investitionale il reprezinta investitorii potentiali (locali, dar in special straini), care le utilizeaza pentru a estima costurile ascunse de desfasurare a activitatii intr-o tara anumita. Investitori vor tinde sa ocoleasca tarile cu nivel inalt al coruptiei (cost inalt de desfasurare a afacerilor). Insa daca ipoteza "perceived corruption overshooting" este corecta, apoi aceste costuri de desfasurare a afacerilor sunt supraapreciate (in comparatie cu alte tari). In rezultat, tara obtine un nivel suboptim de investitii, ceea ce duce la proliferarea continua a saraciei — in sine, un puternic determinant al coruptiei.

Nu afirm ca coruptia nu reprezinta o problema primoridiala in calea dezvoltarii Moldovei — evident ca reprezinta. De asemenea nu pledez pentru interzicerea mediatizarii coruptiei sau desfasurarii in Moldova a studiilor Transparency International si a Bancii Mondiale (sunt sigur ca exista forte care ar promova cu inversunare asemenea initiative). Dimpotriva, este timpul ca mediatizarea problemei sa provoce o data si o data o reactrie clara si univoca din partea statului, soldata cu rezultate concrete. Si aici revenim la solutia Nataliei — venirea la guvernare a unor forte nepatate de coruptie cu o agenda clara si fezabila de rezolvare a problemei. A ramas o nimic toata — sa gasim asemenea forte in Moldova de astazi. Sa fim optimisti, nu?

Publicat: 11 mai 2005 16:47

Categorii: Guvernare si politica

Taguri: , ,

Comentarii (1)

1

Anatol Poiata
13 mai 2005 7:09

Este adevarat, ca coruptia sesizata este mult mai mare de cea reala. Doar o mica precizare, eu as diferentia fenomenul coruptiei in doua: coruptia de nivel cotidian (medici, pedagogi, politisti, slujbasi, etc.) si cea de esalon (la nivel de ministere, guvern, parlament). Daca prima este plina de detalii de gen "un examen costa 50 dollari", cea de a doua este perceputa de majoritatea populatiei ca "ei toti fura". Si as zice eu in primul caz coruptia sesizata este mai mare ca cea reala, pe cand in al doilea caz este discutabil.

Problema este ca populatia a inteles mita ca calea cea mai simpla de solutionare a problemelor. "Plateste si nu ai probleme" a devenit lozinca timpului. Unica cale de a lupta cu coruptia este de a nu corupe, de a sti sa-ti aperi drepturile, si sa ai curajul sa mergi pana la capat. Personal, nici o data nu am avut problema sa mi se ceara mita. Nici la Universitate (pe timp sovietic), nici cand mi-am dus fiica la gradinita la care am dorit (cu toate ca imi spuneau unii ca este doar cu plata), nici cand am dat-o la liceu (cu toate ca iar ma speriau ca este cu mita).

Care este oare sursa ce genereaza coruptia sesizata? Nu cred ca este mass media. Pe timpul sovetic nu se discuta coruptia (poate cu exceptia folietoanelor in "Crocodil" si Fitil"), dar toti stiiau ca ea exista. Ca si acum se vorbea ca trebuie sa platesti pentru a intra la medicina, pentru a cumpara niste carti, pentru ati repara masina, etc. Nu mai vorbim de clasicul exemplu cu lacatusul care pentru reparatia unui robinet cerea 3 ruble. Sursa principala de coruptie sesizata este asa numita "posta tiganeasca", cand se transmite din gura-n-gura diferite cazuri. Si cu cat mai multe amanunte sunt, cu atat pare mai veridic zvonul. Tocmai deatata coruptia cotidiana are una asa nivel sesizat de inalt, iar cea de varf sub cel real. Cine poate spune cat costa un act normativ, primit in favoare unei firme? 10, 20, sau poate 100 de mii de dolari?

O arma in lupta cu coruptia este transparenta puterii. Cati demnitari isi declara public veniturile si unde le poti vedea ? Cati demnitari de rang inalt au fost acuzati de coruptie ?

Solutia propusa de Natalia este una ireala, de unse sa luam forte nepatate de coruptie? Solutia este alta, promovarea la putere a unor persoane bogate, care doresc sa ajute tara sa iasa din impas. Faza cu "komitet bednoty" sper ca am depasit-o.

Adauga Comentariu


HTML admisibil: a href, b, i, br/, p, strong, em, ul, ol, li, blockquote, pre