Alexandru Culiuc

1 octombrie 2006

Critica teoriei criticii

In cadrul obiectului "Doctoral research seminar" pentru prima data am dat de lucrari din domeniul epistemologiei. Epistemologia este o ramura a filozofiei care se ocupa cu originile, natura si scopurile cunoasterii. Cea mai importanta (dar nu unica) contributie a epistemologiei este filozofia stiintei. Citind articolele si capitole din cartile lui Karl Popper (care, apropo, este autorul termenului "open society" si profesorul lui George Soros la London School of Economics), a discipolilor si adversarilor lui, am inceput sa am anumite temeri privind sanatatea mea mentala.

Imi vine greu sa articulez baza acestor temeri in cuvinte. Mai bine aduc un citat dintr-o lucrare clasica a lui Lakatos, discipol a lui Popper. Cititi acest alineat atent si incercati sa patrundeti in esenta lui:

To criticize a theory of criticism is usually very difficult. Naturalistic falsificationism was relatively easy to refute, since it rested on an empirical psychology of perception: one could show that it was simply false. But how can methodological falsificationism be falsified? No disaster can ever disprove a non-justificationst theory of rationality. Moreover, how can we ever recognize an epistemological disaster? We have no means to judge whether the verisimilitude of our successive theories increases or decreases. At this stage we have not yet developed a general theory of criticism even for scientific theories, let alone for theories of rationality: therefore if we want to falsify our methodological falsificationism, we have to do it before having a theory on how to do it.

Sursa: Lakatos, Imre. 1970. “Falsification and the Methodology of Scientific Research Programmes” in Imre Lakatos et al (ed.) Criticism and the Growth of Knowledge. Cambridge: Cambridge University Press.

Ati patruns in esenta? Felicitarile mele! — sunteti gata pentru un PhD in domeniul stiintelor sociale (sau posibil deja aveti acest titlu). Iar acum inchipuiti-va ca trebuie sa cititi circa 130 pagini de asa text pentru urmatoarea lectie... Acum intelegeti temerile mele?

Publicat: 1 octombrie 2006 8:05

Categorii: Personal

Taguri:

Comentarii (8)

1

Viorica Antonov
1 octombrie 2006 13:09

Am trecut prin asta. Principalul, Alexandru, in toata chestia asta e sa/ti formezi o parere proprie alias critica despre filsofia stiintei.
Cei mai buni studenti au avut mereu o parere critica la modul epistemologic de cunoastere.
Bafta si nu ezita sa fii critic!!!! :)

2

nicu
2 octombrie 2006 22:35

Lakatos? prima data l-am citit in 2002. nu am inteles nimic, si m-am mirat de ce e nevoie de asa ceva :) peste un an am inteles, dar continui sa ma mir de ce asa ceva trebuie sa exprimi ATAT de sofisticat.

cand ai timp vezi "Clouds, Clocks and the Study of Politics", Almond and Genco, World Politics 29:4, 1977.

critica tendinta de a evalua lucrarile bune reiseind de cat de frumos e aranjat metodologic, si mai putin pentru esenta lor.

3

Igor
3 octombrie 2006 0:13

da, greu la voi. de data asta nu pot sa te ajut cu nici un sfat :)

4

Alexandru Culiuc
3 octombrie 2006 1:16

Nicu (e vorba de Nicu Popescu, al carui blog l-am metionat in eseul precedent).

Eu nu voi zice ca n-am inteles nimic din Lacatos. A provicat niste dureri de cap (de altfel, ca si colegilor mei), insa nu mai mult. Cred ca am inteles pozitia lui Lakatos (fata de Popper si Kuhn) si argumentele fundamentale, fapt pe care mi l-am confirmat in cadrul seminarului de astazi, la care am discutat acesti si alti autori. Tot in cadrul discutiei am reusit sa-mi cristalizez pozitia proprie fata de aceste dezbateri fundamentale (cineva le va numi nerelevante).

Ca si tine am anumite rezerve daca asa exprimari sofisticate sunt necesare (de aceea am si citat alineatul din Lakatos). Insa cel mai mult in toata disputa asta ma mira insesi exista unor persoane care au dedicat atit efort intelectual pentru a cerceta una din cele mai abstracte intrebari posibile — "ce este si ce nu este stiinta?". Fascinant.

5

nicu
3 octombrie 2006 14:11

mda. eu chiar nu sunt in relatii bune cu metodologia :) e interesant si argumentul lui lakatos chiar il consider util.

dar deseori problema e who sets the rule? constructivistii s-au batut mult la sfarsitul anilor optzeci - inceputul anilor 90 sa fie acceptati ca "proper science". pozitivistii care dominau arena spuneau ca tipul de metodologie folosita de constructivisti este messy, si nu este science, pentru ca nu contribuie la cunostinte obiective, nu poate fi "falsified" (how do you know that you are wrong?). adica atat timp cat nu operezi cu categorii de genul "variabile", "ipoteze", etc. nu faci stiinta. acesta era argumentul. imi amintesc niste editoriale de keohane et co in international security care explicau de ce constructivistii nu sunt publicati in revistele cele mai prestigioase. pana la urma si-au avansat argumentele pe alte cai... si abia apoi au fost acceptati in revistele prinipale.

dar astfel de constrangeri deseori inhiba unele lucruri inovative. si tre sa te zbati mult sa mergi impotriva curentului. cu alte cuvinte metodologia este utila, dar multa lume o percepe ca o dogma, fara care stiinta si cercetare inovatoare nu poate exista. si acestia refuza din start stiinta care nu se inscrie in canoanele dogtamtice ale metodologiei pozitiviste... iar asta nu e corect.

6

Nicu
3 octombrie 2006 14:16

apropo obsesia metodologica deseori aduce la cercetari proaste. in care structura si "research design" devine mai important decat esenta. exemple sunt multiple. dar din ce in ce mai multi cercetatori scriu carti fiind preocupati intai si intai de cum arata structura stiintifica, si mai putin de realitatile de pe teren. cel mai recent exemplu de astfel de carte citita este Ethnic Politics in Europe http://www.pupress.princeton.edu/titles/7875.html

care este mult prea preocupata de metodologie si teorie, si mai putin de realitatile din studiile de caz.

din cauza obsesiei metodologice mult prea mult carti si doctorate sunt scrie ca sa confirme niste teorii (studiile de caz sunt "tricked" ca sa explice o teorie), si nu teoria este scrisa ca sa generalizeze o realitate.

7

Alexandru Culiuc
3 octombrie 2006 16:59

Nicu, nu planific sa ma inec in filozofia metodologiei stiintifice in cadrul propriilor cercetari. "Keeping it at the back of your mind" e util, dar nu mai mult.

Faptul ca multi incep sa distorsioneze datele (fie ele studii de caz sau regresii) pentru a le incadra in propria teorie este lucru cunoscut. Se intimpla la fiecare pas. Nu sunt atit de sigur daca se face de dragul obsesiei metodologice, pe cit de dragul intereselor personale.

8

Igor
4 octombrie 2006 10:04

Leonardo: "Poate fi considerat Stiinta/Teorie numai ce poate fi argumentat/demonstrat prin metode matematice".

Eu il cred :). Astfel Pedagogia, dupa Leonardo, nu-i stiinta. doamna prof. de pedagogie a fost foarte suparata cand a auzit asta.

Stiu ca Leo a trait demult, si ca lumea acum crede ca stiinta este ceva mai larg. oare este asta important?

Adauga Comentariu


HTML admisibil: a href, b, i, br/, p, strong, em, ul, ol, li, blockquote, pre