Alexandru Culiuc

12 februarie 2007

Colegul meu de clasa, Greg Mankiw

Cam de doua saptamini a inceput noul semestru de studii. Cu toate ca mi-am luat doar trei obiecte, pare a fi ca nu va fi nici pe departe cel mai usor semestru — am de scris o lucrare de calitate publicabila (sugereaze cineva o traducere mai putin caraghioasa a termenului "publishable quality paper" in romana?) la econometrie, plus inca o lucrare de curs, un precursor al tezei de doctor.

Asa ca sa nu va mirati daca la un moment dat veti observa ca situl este inoit mai rar decit de obicei (de regula ma stradui sa scriu saptaminal). Dar, pina inca nu sunt foarte stresat de teme pe-acasa si alte griji de scoala, m-am gindit sa povestesc aici un caz nostim, care insa m-a pus pe ginduri.

Teoria politicii optimale

Unul din cele trei obiecte este Theory of Optimal Policy (o combinatie de monetary economics si public finance), care este probabil cel mai teoretic curs pe care l-am avut in viata. Cursul e predat de Aleh Tsyvinski, originar din Minsk. Tipul e mai tinar decit mine cu citeva luni, dar e deja Assistant Professor la Harvard (ok, I'll admit it — it's a bit depressing). Apropo, la facultatea de economie de la Harvard sunt citiva profesori din spatiul ex-soviectic, inclusiv si un econometrician din Uzbekistan. In asa clipe te intrebi cind vor ajunge moldovenii sa predea la Harvard. Dar, in finala, nu despre asta am vrut sa scriu.

Am intrat in auditoriu deja dupa ce profesorul a inceput lectia, asa ca nu am prea avut ocazia sa ma uit cine mai este in clasa. Imediat cum mi-am ocupat locul un alt student mi-a transmis un formular in care fiecare student urma sa indice numele, programul de studii (majoritatea erau Ph.D. in Economics), si adresa de email. Am inclus datele cerute si eram deja gata sa transmit foaia mai departe, cind am observat cu citeva rinduri mai sus numele "Greg Mankiw". In prima secunda m-am gindit: "Ha! Uite ca cineva are acelasi nume ca Mankiw-profu". Insa dupa ce am ridicat capul, am observat ca doar la trei metri de mine sede chiar acel Greg Mankiw.

Pentru ne-economisti trebuie sa explic ca Mankiw unul dintre cei mai vestiti economisti din SUA, autorul celor mai populare manuale universitare de macroeconomie din lume. El a devenit cunoscut publicului american larg in 2003, cind a fost numit presedinte a Consiliului Consilierilor Economici (tautologie curata, insa cum altfel sa traduci "Council of Economic Advisers"?) a Presedintelui SUA, care este probabil al doilea cel mai prestigios post public pe care il poate detine un economist (ghiciti care-i cel mai prestigios).

Mankiw-studentu'

Mankiw a venit la toate lectiile de la inceputul semestrului si, spre deosebire de mine, n-a intirziat la nici una din ele. Asa ca acum am tot dreptul sa afirm ca am fost colegi de clasa cu dinsul. Evident, el doar asista la cursuri din interes profesional fata de cercetarile de ultima ora prezentate de Tsyvinski. Studentii insa, pe linga faptul ca-si satisfac interesul profesional la cursuri, mai cheltuie circa douazeci de ore pe saptamina citind articole si construind modele matematice in MatLab.

Mankiw se tine extrem de simplu in clasa. Se include in discutie relativ rar, iar comentariile sale incep cu "I'm not sure, but...", "As far as I recall...". O data replica lui s-a redus la ceva de geneul: "Eu inteleg cum rezultatul produs de tine reiese din modelul prezentat, dar nu ma pricep cum sa-l interpretez. Nu vad intuitia economica a acestui rezultat" — el practic recunoaste ca nu intelege materialul prezentat de cineva care-i cu 20 de ani mai tinar ca el! Este foarte placut sa vezi un economist ilustru care se tine atit de simplu in prezenta studentilor si nu are nici un fel de probleme sa recunoasca "eu nu inteleg".

In genere, este un tip extrem de carizmatic, lucru care se simte si pe blogul sau, care este adresat direct studentilor in economie. Celor pasionati de macroeconomie de asemenea le recomand sa citeasca articolul The Macroeconomist as Scientist and Engineer, o trecere in revista a istoriei macroeconomiei incepind cu Keynes si termind cu zilele noastre.

Putin offtopic moralizator

Acest caz m-a facut sa simt extrem de acut una din diferentele psihologice (sociale?) dintre americani si moldoveni care ma framinta de mai multi ani. Profesorii americani (nu doar Mankiw) incearca din rasputeri sa semene studentilor — poarta blugi, se tin extrem de simplu si sunt maximal accesibili studentilor, cei care traiesc in apropierea universitatii vin cu bicicleta, etc. Pe de alta studentii din Moldova se straduie din rasputeri sa-si dea aere de "oameni seriosi": se imbraca la costum si cravata, demonstreaza ceasuri si celulare mai scumpe decit le permite buzunarul si au mutre intr-atit de serioase ca imediat iti dai seama — baiatul (sau fata) rezolva probleme de importanta mondiala. Insa cel mai strasnic este ca ei se considera atotstiutori; nici o data nu-i vei auzi spunind "Eu nu inteleg. Ai putea sa-mi explici?". Nu e greu sa-ti imaginezi ce se primeste din asa tineri odata ce ei ajung, spre exemplu, la guvern.

Posibil ma grabesc cu concluziile, dar impresia mea este ca in Moldova curiozitatea intelectuala (dorinta de a deveni destept) de cele mai dese ori cedeaza in fata simtului propriei importante (dorinta de a parea destept). Gata, inchei cu moralizarea.

Profii

Odata ce am inceput sa scriu despre profesorii de economie de la Harvard, m-am gindit sa mentionez aici inca pe citiva (in ordine alfabetica), numele carora au fost auzit de oricare economist si student de economie:

  • Philippe Aghion — profesorul meu de Contract Theory. Unul dintre starurile in aceasta ramura a economiei si, impreuna cu Howitt, autorul unui dintre cele mai influent model de crestere economica endogena.
  • Jeffrey Frankel — profesorul meu de macroeconomie din anul 1 de MPA/ID (toamna 2004). Discipolul lui Dornbusch, membru al Consiliului Consilierilor Economici in administratia Clinton-II, unul dintre cei cinci economisti de la NBER care dateaza ciclurile economice in SUA. A scris impreuna David Romer articolul "Does Trade Cause Growth?", probabil cea mai citata lucrare empirica din economia comertului international.
  • Dale Jorgenson — profesorul meu de econometrie. In anii cincizeci a fost asistent universitar la Leontief (la Harvard), la mijlocul anilor '90 era decanul facultatii de economie a Harvardului, anul acesta se specula ca ar fi unul dintre cei mai probabili candidati la premiul Nobel (a cistigat Phelps), preda o parte din cursul sau in baza manualului lui Hayashi, care i-a fost student la acest obiecte la inceputul anilor optzeci.
  • Dani Rodrik — profesorul meu de "Development Economics" si "International Trade" si directorul academic al programului MPA/ID, care si m-a adus la Harvard. El este unul dintre cei mai cunoscuti si sofisticati sceptici ai liberalizarii comertului international, precum si unul din principalii promotori a curentului "suprematiei institutiilor" (in dezvoltarea economica).

Post Scriptum

Odata ce vorbim despre Harvard, e imposibil sa nu mentionez stirea zilei de astazi — a fost desemnat al 28-lea presedinte al universitatii. Pentru prima in istoria celei mai vechi universitati de pe continentul american, universitatea va fi condusa de o femeie, Drew Gilpin Faust.

Publicat: 12 februarie 2007 0:41

Categorii: Invatamint | Offtopic | Personal

Taguri: , ,

Comentarii (38)

1

Ion Ciorici
12 februarie 2007 1:19

JIT, exact la tema...Alexandru, vin la ore si cu un rand in fata, ghiti cina sta? un batranel modest http://schwinger.harvard.edu/~motl/klaus-homeless.jpg - nu altcineva decat presidintele Republicii Cehe, econom recunoscut nu numai in Cehia - Ing. Vaclav Klaus. Odata pe saptamana are ore la universitate, unde imi fac studiile. Modestie maximala, nici un fel de sirene, nici un fel de opriri de circulatie, un bodyguard mai slabut shi un Audi A6(model vechi) - care il asteapta dupa ore in fata universitatii. Prima data nici nu-ti vine a crede cum persoana de valoarea lui, poate sa te cucereasca cu simplete...iar mai ales cand spune "Eu nu inteleg" - jos palaria..

Sanatate shi mai revii in Praga

2

Mihai Moscovici
12 februarie 2007 5:37

In linii mari, concluzia ta despre atitudinea si comportamentul studentilor din SUA si Moldova este acceptabila.
Insa, tu vorbesti din perspectiva unui student strain la Harvard. In plus, student la nivel de master si doctorat. Dar Harvard e una din cele mai scumpe universitati si aceasta in mare masura determina studentii de acolo sa aiba o atitudinea cat se poate de serioasa fata de studii.
De altfel si in Moldova majoritatea studentilor la masterat si doctorat de regula sunt constiinciosi si determinati de a invata pentru a-si asigura un viitor mai bun.
Cand vorbim insa de studenti undergraduate, atunci in ambele tari sunt multi aroganti. In SUA am intalnit multi studenti care declara ca in toti anii de studii n-au invatat nimic nou de la nici un profesor, altii in general sunt multumiti sa primeasca C (6-7).
Insa, educatia si bunul simt in timpul orelor este mai vadit in SUA decat in Moldova. Insa dupa ore, in discutii particulare, atiutudinea fata de lectii si profesori este cam aceeasi.

3

Alexandru Culiuc
12 februarie 2007 8:48

Mihai, nici un doctorand de la Harvard nu plateste nimic pentru studii — absolut toti sunt pe bursa si majoritatea primesc stipendie. Banii n-au absolut nimic de-afacere cu atitudinea studentiilor fata de studii (cel putin nu la Harvard).

Insa ai dreptate indicindu-mi ca am de-afacere cu un "strong sample bias" — Harvard != USA. Thanks for reminding... Dar eu de fapt faceam o comparatie intre profesorii americani si studentii din Moldova (iar profii in SUA sunt buni cam peste tot). Nici vorba, nu e o comparatie corecta. Este chiar o comparatie a naibii de anapoda. Nici asa – nu e comparatie in genere. E mai mult un indemn tinerilor din Moldova sa puna intrebari, sa nu piarda curiozitatea copilareasca, sa se comporte ca tinerii si, de ce nu, sa se-brace ca tinerii. Mankiw este un model la acest capitol, deoarece ajuns la aproape de 50 de ani el pastreaza curiozitatea unui copil de 5 ani, are setea de cunostinta a unui adolescent de 15 ani si se imbraca ca un tinar de 25.

Simtul exagerat al propriei importante duce la aceea ca marea parte a societatii nu vrea sa se dezvolte -- de ce sa te dezvolti daca deja stii totul? In cazul Moldovei intrebarea retorica si absolut stupida "daca esti asa de destept, apoi de ce esti asa de sarac?" nu este chiar atit de stupida (poate desteptaciunea asta e supta din deget?). Doar citeva exemple din Moldova a consecintelor indirecte al acestui simt al propriei importante:

  • Sa revenim pe-o clipa la discutia potentialului aport al voluntarilor corpului pacii la crearea unei strategii de marketing pentru Moldova – ajutorul lor in mare parte nu e dorit deoarece asta ar fi recunoasterea a faptului ca moldovenii nu au cum rezolva problema cu forte proprii (cazul cu manualele de engleza descris de Peter este si mai elocvent la acest capitol).
  • Faptul ca lumea e gata sa se dea cu pararea fara a consulta nici macar o singura sursa demonstreaza ca majoritatea se considera experti in toate. Nici vorba, "experti in toate" se gasesc in toata lumea, insa de regula concentrarea lor scade odata cu nivelul educatiei obtinute.
  • Voi presupune ca omniprezenta plagierii in (atit printre studenti, cit si printre "oamenii de stiinta") este partial cauzata de faptul ca dorinta de a-si atribui idei originale este mai mare decit dorinta de a demonstra o cercetare a lucrarilor altora.
  • Pesimismul care domina in tratarea unor intrebari (spre exemplu axioma "coruptia universitara nu poate fi eradicata") este si el bazat in mare parte pe lipsa unei curiozitati intelectuale: ce s-a facut in alte tari? Care-s procesele care au dus la situatia deplorabila de astazi? Cineva a incercat serios sa analizeze aceste intrebari? In cazul coruptiei universitare raspunsul la moment este "nu", dar curind situatia se va schimba (coming soon to a computer screen near you).

Repet, poate eu pe toate le inventez si frustrarea mea nu are nici o baza factuala. Tell me, Mihai, crezi ca inventez?

4

Klaus
12 februarie 2007 10:35

E usor de inlocuit Consiliu cu Comitet sau Reuniune. Cred ca nu se pierde sensul.

5

Chiril
12 februarie 2007 13:18

Eu nu pot sa ghicesc care e primul post pe care al dori sa-l ocupe un economist. Ati putea sa-mi ajutati/explicati va rog? Merci.

6

Ion Ciorici
12 februarie 2007 15:45

Sa fie oare ....I suppose the top economic official is either an economics minister (i.e., a politician selected from the parliament who may or may not be a professional economist) or a professional economist who reports to the minister of finance or some other cabinet minister.

7

Lucia
12 februarie 2007 16:28

Sandu,

Observatiile tale sunt destul de precise si justificate. Si eu ma gindesc deseori la aceste diferente intre moldoveni si americani...ce le-a cauzat, cum ar putea fi ele eliminate... si raspunsul meu este probabil intii FAMILIA, iar apoi si SCOALA pot si trebuie sa cultiveze curiozitatea, individualitatea si originalitatea intelectuala in generatia tinara. Pina la urma, copiii, in cele mai multe cazuri, sunt reflectia mai mult sau mai putin identica a parintilor si profesorilor din scolile primare.

Iar referitor la nivelul universitar (=undergraduate), eu cred ca toti studentii (indiferent de tara) la virsta asta au prioritati care concureaza cu scoala, pentru ca sunt in plina formare (e.g. relatii interumane, descoperirea de sine si a valorilor sociale, etc.) si foarte mult depinde de profesori.

La nivel post-universitar se creeaza viitorii profesionisti, iar calitatea lor este direct proportionala cu calitatea invatamintului post-universitare. Probabil de aici si se trage diferenta majora dintre americani si moldoveni.

8

Alexandru Culiuc
12 februarie 2007 18:12

Klaus, am mai cautat pe Net si pare ca romanii tot utilizeaza tautologia "Consiliul Consilierilor".

Chiril, Ion, raspunsul e mult mai simplu. Ion, daca urmezi studii economice, ai trebui sa cunosti acest lucru... :) Apropo, in SUA nu exista "Ministerul economiei" (in formula americana ar suna "Department of Economy").

Lucia, familia are un rol extrem de important. Evident, nu sunt expert in domeniu (si nici nu ma grabesc sa devin), dar cred ca felul in care parintii reactioneaza la intrebarile "de ce cerul e albastru?" la 4-5 ani are o influenta majora asupra curiozitatii intelectuale de mai departe. Iar invatatorii din clasele primare din sistemul sovietic de invatamint sunt bine cunoscuti pentru faptul ca au predispozitia sa inhibe creativitatea copiilor. Si acelasi lucru se vede la scoala si la universitati, unde de la elevi/studenti se cere sa "rugume" materialul predat de profesor si nimic mai mult (creativitatea si initiativa deseori fiind penalizate). Sunt lucruri extrem de cunoscute, de altfel...

9

Ion Ciorici
12 februarie 2007 21:42

devine din ce in ce mai interesant...:)merci ca ai scris mesajul in site-ul test. Despre ne existenta ministerului economiei in SUA stiu, eu am avut in vedere global;). Alexandru stau si ma gandesc, daca te referi la cea mai prestigioasa pozitie pe care o poate detine un economist nu, numuai in SUA, ar fi guvernator FED(Federal Reserve System;).
Alexandru, aici stiu nu se dicuta viata ta personala, dar totusi pe viitor vei participa in viata politica din MD?

10

Chiril
12 februarie 2007 23:47

Cu riscul de eroare naiva, dar cu miza de originalitate, as presupune ca PRIMUL post public dorit de un economist ar fi insesi ... postul de Presedinte al SUA.

11

Mihai
13 februarie 2007 0:23

Alexandru, traim intr-o lume condusa de interese. Fiecare cauta sa promoveze interesele proprii, fie asta in Moldova sau SUA.
Exemplele enumerate de tine reflecta intr-o masura oarecare realitatea din Moldova, insa sursa acestora este un rezultat al mai multor factori, nu doar aroganta si recunoasterea ca moldovenii "nu au cum rezolva problema cu forte proprii". Iar exemplul adus de Peter are mari semne de intrebare, pentru ca Peter spune ca nu stie daca istoria este adevarata.
Pe de alta parte, americanii simpli sunt si ei experti in toate, mai ales in politica, chestii de "libertate si democratie" si nu in ultimul rand metode de eliberare a tarilor conduse de dictatori. O alta chestie este ca ei sunt mai rezervati in a exprima aceasta in public, dar daca au un partener de discutie care impartaseste aceeasi opinie, atunci "expertiza" reciproca poate continua ore.
Plagierea este rezultatul lipsei bunului simt si a necunoasterii posibilitatilor tehnologiilor informationale de ultima ora. Atitudinea oficialilor universitari este in mare masura toleranta. Daca vreun prof te prinde copiind, te avertizeaza sau te noteaza cu un punct mai putin, ceea ce ridicol. In plus, multi profesori nu au idee cum sa foloseasca calculatorul si nici sa faca o simpla cautare pe Google, de altfel ar sti ca studentii copie referate si lucrari. Cu timpul se va schimba si asta.
De asemena se va schimba si coruptia universitara, dar asta iarasi este o chestie de sistem. In cazul in care o clasa intreaga aduna bani pentru a mitui vreun prof, iar vreun student refuza sa dea mita, atunci are putine sanse sa treaca cu bine examenul. Aici e vorba de "coruptie organizata:, de un sistem vicios, care are si el o sumedenie de motive.
Politicienii sunt aroganti in toata lumea si iau deciziile conform propriilor interese. Cel mai simplu exemplu este cel cu recomandarile facute de expertii ce au elaborat The Iraq Study Group Report: The Way Forward - A New Approach, dintre care doua sunt cele mai importante: 1) sporirea eforturilor diplomatice pentru solutionarea situatiei din Irak si 2) retragerea fortelor militare americane din Irak. Recomandarile au fost facute de un grup de experti apreciati inalt, in decembrie 2006.
Decizia presedintelui american este total diferita: inasprirea actiunilor militare.
Traim intr-o lume condusa de interese, iar deciziile se iau potrivit intereselor celor ce pot lua decizii. Iata cauza lucrurilor atat in Moldova, cat si in SUA.

12

Alexandru Culiuc
13 februarie 2007 2:51

Ion, bingo! — Chairman of the Board of Governors of the Federal Reserve System (Fed).

Viata politica, intrebi... Eu doar am inceput doctorantura, iar tu ma-ntrebi despre viata politica! Ma intereseaza viata sociala din Moldova si performantele economiei tarii (de altfel acest site n-ar exista), dar e mult prea devreme sa ma gindesc la ce voi face peste citiva ani.

Chiril, nici un economist profesionist n-are nici o sansa sa devina presedinte — oamenii de stiinta trezesc suspiciuni electoratului american. Deci, ai dreptate, raspunsul este putin naiv. :)

13

Viorica
13 februarie 2007 16:18

Sandu, lucrul, despre care tu vorbesti, l-am vazut in timpul studiilor mele in Krakow. Faceam un semestru de vara in Politics and Social Sciences intr/un program postgraduate si am avut ocazia sa fiu intr-o clasa cu profesori din SUA de la renumite universitati care asistau la unele ore si se dadeau cu pareri interesante, un lucru ce mi/a placut foarte mult. Apoi, la unele ore au venit sa asiste si reprezentanti ai guvernului Poloniei (nu in vizita oficiala, ci pur si simplu sa asculte) si cel mai interesant era ca toti ne simteam asa de parca eram de o varsta, interesele de cercetare erau intradevar similare. Si foarte bine ca ai mentionat despre tinuta. Chiar simplicitatea si acuratetea cu care se potriveau nemijlocit, sunt o dovada a unei culturi deosebite. Nici eu nu pot intelege "chitirea", altfel nu stiu cum sa mai zic, sau portul fastuos si de lux la ore. Ii compatimesc pe profesori in cazul dat.
Si eu am vazut « de ai nostri », sa nu zic altfel la Universitatea Central Europeana din Budapesta care se dadeau mai ca copii de oficialitati importante din RM. Impozarea asta e ceva de neoprit, dar sunt si buni studenti din toate puctele de vedere, si inteligenti, si simpli la vorba si la port,cu un bagaj mare de cunsotinte si dorinta de comunicare.
Sandu, in fine, trebuie sa recunoastem ca sunt doua categorii de studenti in universitati, ca cei care vor sa invete si vor sa faca fata lucrurilor, incercandu-si potentialul intelctual, si cei care « stiu totul », limitandu/se doar la un conspect. Tocmai unii din ei ajung in strainate chipurile la studii (mai des din cont propriu)si isi demosntreaza « capacitatea intelectuala – intersovietata – zic eu si se distreaza, si ajung in lista codasilor sau greu fac fata sesiunilor. Iar apoi declara in reviste de top, cum el sau ea si/au facut studiile in strainatate si cum nu au fost multumiti de calitatea predarii. Nostim si urat.
Si cred ca te gandesti la faptul de ce moldovenii sunt asa de putini la Harvard, Yale sau Prinston. Nu cred ca e vorba despre costul de aplicare sau timpul pierdul pentru aplicare, ci lipsa, in mai multe cazuri, a relatiilor care i-ar promova incolo. Trebuie sa faci fata aplicarii, nu toti stiu sa faca. Doar trebuie sa reusesti pe merite sa ajungi si sa faci studii.(Dar stii cum e in RM cu studiile. Putina calitate de predare, dar bine ca inca mai exista).Pana la urma, a face studii e o chestie fireasca pentru cei perseverenti, care nu se tem de greutati si nopti nedormite (la filosofia stiintei in cazul doctoratul de exemplu).

14

Elena
13 februarie 2007 17:28

Buna Alexandru!

Revenind la Mankiw...fiind si eu studenta la economie si avand posibilitatea sa-l citesc, iti dai seama ca n-am putut ramane indiferenta le ce "ti s-a intamplat" la lectia de Theory of Optimal Policy!!! Inutil sa-ti reamintesc ce noroc ai, si cu atat mai putin sa te fac sa te simti prost, dar nu ma pot abtine sa-ti strig ca e superb!!!
Neluand in consideratie alte motive :), ai vorbit de el ca sa evoci unele(!) diferente intre profii de facultate de la noi si din State, nu sant sigura daca e cazul sa precizez, de la Harvard...Cred ca Mankiw se deosebeste totusi de multi alti profesori si economisti, mai ales prin capacitatea sa fantastica de a constientiza perfect schimbarea, de a anticipa, de a se adapta...Detine acea "arma" pretioasa in ziua de azi care este flexibilitatea...La noi profesorii nu stiu sa se vada in schimbare si cu atat mai putin sa accepte schimbarea la studenti. Ori in State ( si cu siguranta nu numai) evoluarile diverse care apar in mod inevitabil in societate sant constientizate dar si minutios studiate dupa asta, parca pentru a vedea ce se mai poate "lua", ce se mai poate invata prin urmare. Ei sant deschisi spre "inovatii" sociale, comportamentale, pe cand noi ne fortam sa respingem aceste lucruri, iar daca si le acceptam, asta numai dupa ce am vazut ce si cum s-a intamplat la "ceilalti". Prblema e ca noi inca ( in mod constient sau nu) ne simtim incapabili de a realiza o groaza de lucruri. E la noi o problema de recunoastere, de incredere...eu cred ca toate se leaga mai mult sau mai putin de pblema crizei de identitate de la noi. Cred ca de pe aici se trag toate chestiile legate de nevoia acuta la noi in tara de a arata mai bine decat a fi, sau a sti...ceea ce sigur duce la intoleranta si la greutatea de a accepta schimbarea.

Mai revin al tema...trebuie sa ma duc la lectii...vroiam doar sa spun ca numai ce s-a incheiat o emisiune despre "Green Buildings" construite pe teritoriul universitatii Harvard si mi se pare o ocazie potrivita pentru a-ti propune sa tratezi cat de cat tema ecologiei de la noi din tara...nu stiu cat de mult sau cat de putin este de spus dar mi se pare un subiect extrem de important, desi deseori foarte neglijat la noi in tara! numai bine

15

Alexandru Culiuc
13 februarie 2007 18:32

Mihai, tu nu m-ai inteles. Comentariul tau este de natura pozitiva (cum este). Eseul meu este de natura normativa (cum ar fi bine sa fie). Daca nu ai auzit de dicotomia positive/normative (care provine din economie), citeste aici (sau googleaza).

Faptul ca tehnocratii nu sunt la putere (si nici o data nu vor fi) nu inseamna ca eu nu au nici un rol intr-o societate. Spre exemplu, Fed-ul e prezidat de un absolventi Harvard si fost profesor de economie la Yale, iar in fruntea la US Treasury s-au perindat economisti/absolventi de la Harvard (Rubin, care-i in boardul universitatii; Summers, care e si prof. La Harvard si pina anul trecut era presedintele universitatii). Revenind la argumentul meu. Tehnocratii au un rol important in societate – ei balanteaza populismul politic. Moldova are un deficient de tehnocrati. Dovada? Nivelul extrem de scazut al dezbaterilor politice si caracterul lor populist. Nici vorba, dezbaterile populiste sunt in centrul atentiei si in SUA (de altfel populismul iti ofera voturi), insa acestea sunt in permanenta balantate de OpEd-uri in NY Times scrise de Stiglitz si alti intelectuali. In Moldova populismului puterii ii este juxtapus populismul mass-mediei si populismul opozitiei (exagerez, dar oricum). Vocea ratiunii bine educate si bine informate suna rar. Cauza? Una dintre ele am mentionat-o in eseul de mai sus.

Nici nu am afirmat ca „aroganta intelectuala bazata pe ignoranta” e unica sursa a problemelor enumerate. Insa este un ingridient. Unul pe care l-am discutat in acest articol, respectiv accentul e pus anume pe el. In acest context nu e corect sa aduc exemplul Harvardului. Repet – asta-i un eseu normativ. Nu-mi pun ca scop sa-l analizez pe „average Joe”, ci sa prezint un „role model”. De asemenea nu ma adresez studentului/tinarului mediu din Moldova – situl asta are adresat unui auditoriu ceva mai select, pentru care un prof. in economie de la Harvard ar putea fi „role model” (nu-mi fac iluzii la capitolul de „role model”-urile pe care il are un moldovan sau american mediu).

Referitor la coruptia universitara. Uite, exemplifici perfect cuvintele mele. Ai incheiat discutarea acestei cu cuvintele „problema de sistem” si „o sumedenie de motive”. Evident, n-ai scris mai multe deoarece nu e subiectul discutiei, dar majoritatea se opresc aici – „problem de sistem”, „cerc vicios”, „o sumedenie de motive”, etc. Si care e concluzia standard? „Nu putem face nimic”.

La noi nimeni nu incearca sa inteleaga ce a cauzat acest cerc vicios si care forte duc la perpetuarea acestuia. Stii de ce? Ca le lipseste curiozitatea sa patrunda in esenta problemei si educatia care le-ar permite s-o faca. Da, nici vorba, si lipsa de interes din partea persoanelor care ar trebui sa se ocupe de aceasta problema, insa celelalte doua ingridiente oricum exista. Lumea nu e deprinsa sa abordeze asemenea „problema de sistem”: sa le analizeze, sa le descompuna in elemente si sa identifice acele elemente care pot fi influentate de politici publice in asa fel ca sistemul sa fie schimbat ireversibil. Asemenea analiza cere unelte tehnocrate, iar ele pot fi obtinute doar printr-o educatie buna (unless you’re a genius). And that’s exactly why I’m spending 6 years of my life here. Si, cind ma uit la colegii de clasa, vad doar feţe curioase, tineri care n-au nici o problema sa recunoasca „I don’t get this” si profesori care au aceeasi atitudine. Zero aroganta intelectuala. Ceea ce ne readuce la subiectul initial a acestei discutii...

16

Viorica Antonov
13 februarie 2007 21:03

Citesc cu atentie comentariile la acest eseu. Se cuteaza de a face o abordare despre doua traditii universitare americana si autohtona. Lapsurile pe care le are sistemul actual de invatamant din RM lasa de dorit ceva mult mai bun.
Dar sa fim realisti. Nu fiecare student capabil si perseverent din RM (desi am mentionat anterior, ca cred ca perseverenta trece marea in educatie) are sansa cea de a fi inmatriculat la o universitate renumita din lume de performanta in educatie la studii postuniversitare. Mediul din RM de pregatire postuniversitara nu e atat de prost, si, cum spunea si Mihai, cere seriozitate si buna pregatire teoretica.
Dar asi vrea putin altceva sa accentuez. Nu gandesc ca sistemul de educatie din RM este motivul exodului de minte in Occident. Cu toate ca sistemul necesita multe reforme inca. Stim cu totii ca la mijloc e nivelul performant de educatie, conditii bune de invatamant si multe facilitati pe care din nefericire nu le pot asigura universitatile autohtone. Asi vrea sa cred mult ca e o conditie de timp pentru RM. Un fel de ragaz. Dar... ce au facut pentru RM cei care au obtinut aceasta sansa unica poate de a face studii in renumite universitati din Occident in afara unor cercetari la final de studii? S-au reintors in tara? Cunosc foarte putini care au avut acest curaj de a reveni in tara. Si astazi reusesc sa faca fata. Si pe bune fac foarte mult pentru tara. Pentru ca asta este miza pentru care ni se ofera sansa sa obtinem cele mai bune studii. Ca cunostinele sa le putem aplica in tara prin care am fost eligibili.
Mai mult ca atat, daca vorbim de sistemul autohton de educatie, pai, trebuie sa fie perfectat dar de cine, iarasi de cei care l-au adus in aceasta situatie sau de cei care au facut studii bune in Occident? Cunosc destul de bine temele de cercetare la mai multi studenti moldoveni in strainatate, practic toate temele sunt dedicate RM. Toti cauta cai si modalitati de solutionare a problemelor stringente cu care se confrunta tara. Dar din nefericire, totul pare a fi mai mult o conditie sine qua non de obtinere a unei burse pentru studii, iar la sfarsit, RM ramine cu buza umflata. Nu cunsoc inca pe nici unul cu Yale sau Harvard licentiat sa predea cel putin la una din facultatile economice sau politice, numai vorbind de altele, de la noi din tara. Poate este cineva si eu nu cunosc?

17

Chiril
13 februarie 2007 22:25

Parerea mea despre articol. Mi-a placut foarte mult. Am aflat foarte multe lucruri interesante. Desigur nu toti pot sa se laude cu un coleg ca Mankiw. Ce sa mai spun, ma bucur pentru Moldova ca are asa cetateni fericiti. Este un motiv de Speranta pentru Moldova. Dar Speranta nu e = Alexandru Culiuc (numai). Asa ca nu vreau sa-l intreb daca se va apuca de politica sau daca vrea sa o faca. Banuiesc ca da, cred ca vrea desigur sa schimbe ceva, sa se implice. Asa cum multi altii. Pe de alta parte, imi pare ca, in comparatie cu SUA, electoratul nostru e inca si mai suspicios fata de oamenii de stiinta, cu parere de rau. Cine e mai destept - "se face destept", cine e in fata - "nu e de-a nostru", "nu e cu noi, da' cu danshii"...

... Cred ca studentii la noi sunt asa de "umflati in pene" nu pentru ca's moldoveni, dar pentru ca nu's de la Oxford, Harvard, Princeton, etc etc sau alta universitate de prestigiu, sau oricare for international, loc in care oamenii nu nimeresc din intâmplare.
Si in România care e aproape de noi, dar si in Franta unde am norocul sa-mi fac studiile, studentii sau masteranzii - cu bolfele sale umflate de seriozitate la sigur ca hotarasc probleme de importanta mondiala...
Cred ca : modestia e caracteristica unor oameni destepti (bogati) si e in relatie directa cu inteligenta - daca se mareste inteligenta, "creste" si modestia.
Deci si la noi in Moldova sunt profesori modesti si luminati dar si studenti. Ei inteleg ca stiinta este un rezultat colectiv, ca a te recunoaste "mai slab" sau mai putin puternic in fata cuiva mai destept - este numai un motiv de bucurie !!! Pentru ca astfel intelegi la concret spre ce poti sa tinzi, iar mai precis : incepi sa doresti sa devii si tu mai destept decat esti.
...Scuze pentru asa o compunere de lunga :)

18

Chiril
13 februarie 2007 22:57

REFERITOR LA ultimul alineat din comentariul 15 al lui Al. Culiuc :
uite, sunt totalmente de acord cu tine (daca-mi permiti sa te tutoyesc :)).
"Nu putem face nimic", "un sistem de probleme", lipsa de dorinta si competenta de a analiza situatia, de a rupe cercul vicios.
Dar oamenii nostri, cred eu, nu au de unde sa fie atât de curiosi SI atât de competenti : mizeria nu le lasa timp pentru aceasta.
Aici, eu as incepe un subiect, de fapt l'as continua pe cel inceput de tine cred - despre viata sociala din Moldova. As spune asa : ca fara un ajutor din exterior, adica al României, tarii care e unica care ar putea sa aiba interesul adevarat-firesc, vital si pentru ea bineinteles, Moldova, societatea noastra nu va putea sa iasa din mizerie, pentru ca e foarte ushor manipulata, controlata - la fel din exterior - din alt exterior decat România(dar la fel si de ea desigur).
Nu insist asupra momentului cand aceasta schimbare s'ar produce, asupra altor factori care sunt multi si importanti desigur. Insa cred ca, precum a spus si Elena (mes.14), "problema noastra" de baza, este Identitatea noastra furata, contestata, dezorientata ...whatever. Dar problema e in ea si cercul vicios, dupa cum inteleg eu, ar putea/ar trebui sa fie rupt anume rezolvand aceasta problema.
(!) E foarte posibil ca gresesc, asa ca sunt deschis si altor opinii.

19

Chiril
13 februarie 2007 23:45

PENTRU MIHAI mesajul 11 :

prin prisma celor spuse mai sus, imi permit sa nu fiu de acord cu Dvs cand spuneti ca "Traim intr-o lume condusa de interese, iar deciziile se iau potrivit intereselor celor ce pot lua decizii. Iata cauza lucrurilor atat in Moldova, cat si in SUA."
Sa spui ca totul se misca cum se misca pentru ca asta cuiva ii trebuie, si ca acel cineva are putere - e INTOTDEAUNA ADEVARAT. Este un truism. Prin el nu se spune nimic sau aproape nimic. Soarele rasare - asta'i bine. Fara soare nu ar fi viata pe pamânt. Sau fara apa de exemplu.
Cu atat mai putin nu vad care ar fi legatura de cauzalitate intre "lucrurile din Moldova"(adica acele lucruri care se discuta acum) si de exemplu decizia presedintelui SUA de a mari contingentul in Irak pe care ati mentionat-o...
NU urmaresc nici un scop de a va contrazice, insa am intrezarit in ceea ce ati spus o oarecare "desemnare", o "convingere absoluta"...
Ca si Dvs cred ca "Impossible is nothing", va simpatizez blogul si ceea ce faceti.
Daca v'am inteles gresit, va rog sa nu va suparati.
Nothing personal, just discussion.
Cu respect,

20

Viorica Antonov
14 februarie 2007 0:01

P/t: Chiril
Problema noastra de baza este identitatea furata si cred eu dezmostenirea de valorile spirituale si de apartenenta istorica. Simbioza respectiva creaza mari suspiciuni printre electorat si nu incape pe masura sensul asta de a accepta situatia cum este. Eu nu in zadar am atins subiectul sistemului educational. De aici proneste practic totul ce tine de eventuala conducere politica si activitate economica. Ca sa faci politica in tara asta mica e de ajuns sa te deosebesti de ceilalti prin ceva nou si nu are importanta daca e bun sau nu. Asta e o greseala enorma, si in cazul dat e lipsa de cultura politica. Lumea vrea ceva nou si se amageste cu asta, fiind manipulata usor. Tehnocratia e departe de RM ca soarele de luna, ca si democratia. Formula pentru RM, dupa parerea mea, e urmatoarea: birocratie + elitarism = democratie in fel moldovenesc. E si asta un rezultat al perioadei de tranzitie, care include toate domeniile.
Fiecare dintre noi aici vrea sa schimbe ceva in politica, economie etc. Lipseste doar permisul de conducere si luarea unui examen in fata electoratului. Vreau sa zic doar go ahead...

21

Mihai Moscovici
14 februarie 2007 6:39

Am adus exemplul cu presedintele Bush pentru a ilustra ca deciziile se fac potrivit intereselor proprii. Iar legatura cu Moldova este ca: 1) daca oficialii moldoveni nu vor sa apeleze la ajutorul voluntarilor Corpului Pacii, atunci aceasta este potrivit intereselor cuiva care are puterea de a decide; 2) daca mediul universitar este corupt, inseamna ca cineva cu putere de decizie are interesul ca acest sistem sa fie corupt; exemplele pot continua.
Cred ca schimbarea incepe in primul rand de la mine. Daca vreau sa schimb ceva, trebuie sa ma schimb eu in primul rand si dupa aceea ii pot schimba si pe cei din jur.
Sunt de acord cu Viorica cu ceea ce a scris in comentariul 16. "Dar... ce au facut pentru RM cei care au obtinut aceasta sansa unica poate de a face studii in renumite universitati din Occident in afara unor cercetari la final de studii? S-au reintors in tara? Cunosc foarte putini care au avut acest curaj de a reveni in tara. Si astazi reusesc sa faca fata. Si pe bune fac foarte mult pentru tara."
Asa se produce schimbarea spre bine. Sper ca impreuna sa putem schimba lucrurile spre bine.

22

vitalie
14 februarie 2007 7:39

Chiril, Ion - http://theeconomist.com/

restul discutiilor sunt foarte interesante, insa prefer sa ma abtin...

23

Igor
14 februarie 2007 10:18

Buna observatie si paralela. Mi-a placut. Clar ca-i periculos de facut generalizari, si sunt prea multi factori de a fi pusi in evidenta, dar cum s-ar spune, cu cati mai putin factori in model, cu atat modelul seamana sa fie mai veridic (o filosofie generala despre construirea modelelor, fie fizice, fie financiare). Asa ca imbracamintea si "pe cat este de sus nasul" par sa fie doua variabile bune, si chiar interesante.

Ca fosta si prezenta "jertfa" a sistemulul de invatamant, sa pun si eu doua randuri.

Despre Profesori:
Referitor la imbracaminte: in primul rand tre de facut deosebirea de facultati. Aia de la business si drept de regula sunt mai "chititi" (si in MD si SUA). Asa ca merita sa comparam doar o facultate de sus pana jos. Sa nu uitam si de cultura inspirata de anii sovietici. NU SE PERMITEA ca un prof sa vina la lectii fara cravata (blugi pe atunci nu erau). Umbra acelui timp inca a ramas, cu toate ca se schimba lucrurile (cel putin a merge la blugi este mai comod si mai ieftin). In SUA, ce am observat eu: cu cat universitatea este mai in TOP cu atat profii sunt imbracati mai simplu. De exemplu la Stanford si Caltech decanul era la blugi, la universitate de mana a doua (bunicica, sa zic mai buna decat orice universitate din MD, fara suparare), decanul era la cravata. Mai mult, la toate acestea universitati am citit si cate un seminar.
Culmea, ca aia de la universitatile din TOP, pe langa faptul ca repede s-au prins de ce spun, au vazut si ce este greu, si de ce este grea problema. Si discutiile au fost foarte simple, si foarte pe pamant, necatand la faptul ca buna partea a prezentilor la seminare erau cu medalia Fields sau premiu Nobil in mana (sau aproape de). Cu cat universitate era mai jos in TOP cu atat lucrurile se schimbau. Nasul mai sus, intrebari neclare, neintelegerea problemelor, si comentarii lungi si pompoase.
Asistarea la lectiile colegilor: Da, foarte comun. Iarasi, cu cat universitatea mai buna, deci si prof mai tari, cu atat mai des asta se practica. (Needs to be a research university !!!)

Despre studenti:
imbracamintea: de ce studentii americani, indiferent de universitate si facultate se imbraca simplu, si de ce in MD stundetii se gatesc de parca merg sa primeasca OSCAR, pentru mine ramane o intrebare practic fara raspuns. Ca au mai multi bani? cred ca nu :) Ca sunt mai copti la minte? tot nu cred. adica cred ca sunt egal de compti. Un argument logic ar fi "diferita cultura". Si aici am dubii, ca in genereal tineretul in MD este suficient de americanizat. Poate ca sunt mai mult preocupati de exteriorul sau decat de a invata? Nu stiu .... deci variabila "imbracamintea studentilor" nu tine de TOP.

motivarea studentilor: cu cat mai sus este universitatea cu atat stundetii sunt mai motivati. o concluzie care am facuta in urma multor discutii cu diferita lumea de la diverse universitati, inclusiv cu persoane care au lucrat la diverite universitati. Si cred ca este clar. Ce-i mai buni, nimeresc la universitatile cele mai bune, si normal ca si sunt mai motivati.

In concluzie: mult inseamna unde-i universitatea in lista generala. Astfel putem rezolva o problema inversa :) ne uitam la motivarea studentilor, imbracaminte profilor, atitudinea ambelor fata de nou, si determinam locul in top.

24

Chiril
14 februarie 2007 19:41

Pentru Mihai, mesajul nr. 21 si Viorica mes. 16 :

Sunt de acord, dar...
AM avut norocul de a discuta cu cativa dintre moldoveni care si-au facut studii in SUA si Franta si care la moment sunt angajati in campul muncii European (ceea ce e foarte greu nefiind cetatean european) si care lucreaza ...in domeniul specialitatii lor.
Asadar, ei mi-au relatat ca "viseaza" sa se intoarca in tara lor si sa faca ceva pentru ea. Mi-au mai spus ca cunosc si multi alti moldoveni care ar dori acelasi lucru. Insa, au explicat ei, citez : "in situatia regimului actual din Moldova, ei nu vad posibilitatea de a se intoarce si de a face ceva pentru Moldova." Punct. Asta e parerea lor. A oamenilor despre care vorbim (e un exemplu de parere mai bine spus, nu e o concluzie bazata pe analiza unui sir de opinii, sondaj etc etc). Cred ca ea merita respect totusi.
... Ma intrebam si eu inainte "ce au facut ei pentru tara, in afara de NISTE cercetari de la sfarsitul studiilor...", sau "de ce nu vin ei si nu scot tara asta prapadita din mocirla"... Acum insa cred ca acele cercetari sunt DEJA mult mai mult decat ar putea sa faca marea majoritate a moldovenilor pentru tara sa, si in al doilea rand, am inteles ca nu e bine sa-i judec, caci ei singuri stiu de unde vin si ce ar putea sau nu ar putea face pentru tara lor.

25

Ion Ciorici
14 februarie 2007 20:59

to Vitalie: merci pentry link, nu stiam cum arata Greenspan, dar imi aduk aminte de o mica dezbatare la ASEM cu multi ani in urma: Cine merita sa devina economistul secolului...pe ultima 100 de metri au ramas Friedman, Samuelson si Greenspan - and the winner was GREENSPAN.
Alexandru iti propun pe viitor ca tema de discutie - longevitatea economistilor: Friedman decedeaza la varsta de 94 ani, Samuelson posibil o duce destul de bine la ai sai 92, Greenspan e mai tinerel(81)

26

Mihai Moscovici
15 februarie 2007 0:43

Este adevarat ca cercetarile despre Moldova sunt foarte importante, insa daca nu sunt oameni care sa imbunatateasca lucrurile in tara, atunci cercetarile raman doar chestii de laborator, ceva scris pe hartie.
Desigur, Moldova nu este o tara tocmai buna de trait, insa necesita mult efort si dorinta sa schimbi ceva. Cred ca exemplul lui Saakashvili este foarte bun. Actualul presedinte al Georgiei, dupa ce a facut masteratul si doctoratul in SUA, s-a intors in Georgia controlata de Shevarnadze. Sunt sigur ca situatia din Georgia de atunci este foarte similara cu situatia Moldovei de acum, poate chiar in Moldova acum este mai bine decat era atunci in Georgia.
Saakashvili a "intrat" in politica, a fost ales in parlament, a creat miscarea de opozitie si a condus Revolutia Rozelor in Georgia.
Nu spun ca cei ce activeaza in exterior si incearca sa ajute Moldova nu fac un lucru bun. Cu siguranta aportul lor este foarte valoros. Insa ca sa se produca schimbare, este nevoie ca cineva sa stea in prima linie a frontului. Trebuie sa existe oameni care sa schimbe lucrurile dinlauntru. Fara astfel de oameni, vor fi foarte putine sanse de izbanda.

27

Alexandru Culiuc
15 februarie 2007 1:03

Ion, very funny... Sorry, dar nici Samuelson (care era discipolul lui Keynes), nici Greenspan (care-i practician, si nu economist-scientist) nu aveau cum sa iasa "pe ultima 100m" (ceea ce inca o data te faci sa pui sub un mare semn de intrebare cunostintele oferite de ASEM). Citeste articolul lui Mankiw pe care l-am citat spre sfirsitul eseului. Vei vedea ca in finala cel mai mare impact asupra economiei l-a avut... Keynes, de sigur.

28

Viorica Antonov
15 februarie 2007 8:58

Apropo, economistii pot si trebuie sa faca politica. De altfel, fara o economie bine dirijata, valoarea adaugata a politicii e zero. Si ca rezultat politica se limiteaza la un segment de electorala si agonisire de avere. Fara economie politica nu are existenta. Pacat ca unii nu recunosc acest lucru, si cred, din toate puterile lor ca politica face economia. Parca ar fi in acel sens ca mergi sa faci piata si ceri produsul dar si bani pentru el. Este mare necesitate de economisti in politica, de altfel nu este sens de a face strategii de crestere economica.

29

Lucia
15 februarie 2007 17:50

Apropo de economisti, sunt tari in care nici nu exista ministere ale economiei (Cehia de exemplu). Economia si comertul (apropo de MEC-ul nostru) nu este un sector aparte, pe cind industria, agricultara, IT, etc sunt sectoare ale acestei economii. Economistii ar trebui sa fie raspinditi prin alte ministere si sa aplice cunostintele lor in sectoare de dezvoltare. Numai atunci economistii isi gasesc rostul lor adevarat.

Apropo, pentru economistii care vor sa contribuie la dezvoltarea directa a tarii la nivel regional, MAPL cauta sa angajeze economisti (exemplu concret de aplicare a unei idei in practica in Moldova). Ce zici de o astfel de oportunitate, Sandu (si alti economisti de aici)?

30

Molda
15 februarie 2007 22:18

Nu inteleg cum de s-a ajuns ca problema imbracarii tinerilor din Moldova sa se dicute cu atita nedumerire.Desigur ca nu e normal...dar ce e normal la noi in tara? Probleme hainelor e una complexa si aici se poate de vorbit multe si destule ca si la problema de ce tiganilor le place aurul.
Cit despre Mankiw...ah Sandule,brava ca ai asa oportunitate.
Asa ca lectie pentru toti desteptii:perseverenta si inca o data persrverenta si ceva noroc si la toti o sa fie bine.
Ai de exemplu daca as putea sa plec undeva peste hotare, nu m-as intoarce nici in ruptul capului(ca viata e prea scurta), asa ca aplec capul in fata celor care au putere si dorinta de a reveni in RMa noastra

31

Alexandru Culiuc
16 februarie 2007 4:03

Lucia, unele tari nu au ministere ale economiei, altele nu au economisti. Moldova e in a doua categorie. Moldova are analisti economici, statisticieni economici, jurnalisti economici, practicieni economici (policy makers) si profesori care pot preda principiile economiei. Multi dintre ei inteleg economia si sunt foarte buni in ceea ce fac. Asta, totusi, nu-i face "economisti" in sensul anglo-saxon al acestui cuvint. Nu intentionez sa jignesc pe nimeni — nici pe mine nu ma consider economist format. Asa ca intrebarea "cum urmeaza sa distribuim economistii pe la ministere?" e cam lipsita de sens (cel putin la ziua de astazi) — nu poti distribui ceea ce nu ai.

Insa chiar daca acesti economisti ar exista, eu m-as opune vehement ideii de a-i distribui pe la ministere de sector. Intre toate sectoarele economiei exista legaturi strinse si incercarea de a introduce o schimbare intr-un sector fara a lua in consideratie repercursiunile pentru restul economiei se va solda cu niste efecte neasteptate intr-un complet alt sector. Alternativ/suplimentar efectul interventiei in sectorul in cauza ar putea fi mai mare, mai mic sau complet diferit decit cel scontat (aceeasi cauza – interconexiunile dintre sectoare).

Un economist s-ar exprima astfel (evident, in limba materna a stiintei economice): "A policy intervention based on partial equilibrium analysis is bound to result in unpredictable second-order general equilibrium effects."

Statul nu poate duce o politica economica viabila fara o echipa de economisti care au o privire de ansamblu si care nu sunt partenitori nici unor interese ministeriale. In SUA nu exista minister al economiei. Insa exista acel "Council of Economic Advisers" despre care am scris in eseu: trei economisti de frunte, plus un staff de inca 20 economisti (jumatate sunt profesori in concedii academice, jumatate — studenti PhD) care analizeaza toate propunerile departamentale prin prisma intregii economiei. Iti propun sa citesti despre mandatul, istoria, compozitia si activitatea CEA — posibil iti vei schimba putin pozitia la acest subiect.

32

Lucia
16 februarie 2007 9:27

Folosind clasificarea ta, voi parafraza: majoritatea ministerelor sectoariale din Moldova duc lipsa de practicieni economici, in care eu am mai multa incredere decit de economisti "curati".

Cind am vorbit de distribuire, m-am referit la implicarea acestora (dupa o instruire prealabila focusata) in sectoarele economiei si nu concentrarea lor intr-un minister care este departe de a juca rolul unui "Council of Economic Advisers" in Moldova.

De ce nu am incredere in economisti “curati”? Pentru ca instrumentariul analizei economice poate fi folosit atit intru faurirea Binelui cit si al Raului. Economistii iscusiti pot demonstra ca razboaiele sunt benefice. Economistii, daca vor sau primesc comanda, pot gasi justificari extraordinar de inteligente si logice pentru cele mai oribile lucruri de pe lumea asta. Economistii, in calculele lor, nu prea iau in considerare chestii ce tin de valori (precum viata omeneasca), cultura, mediu ambient – din simplul motiv ca nu acestea nu au valoare monetara.

In aceasta ordine de idei, te provoc cu urmatoarea intrebare referitor la rezultatele activitatii CEA (si influentei lor asupra deciziilor politice) din SUA: daca ei tot analizeaza TOATE propunerile de politici a departamentelor, atunci cum se explica inceperea si perpetuarea razboiul din Iraq (care este foarte profitabil exclusiv dpv economic pentru SUA, dar care nu se bucura de sustinere din partea cetatenilor nici unei tari)si deficitul bugetar fara precedent al SUA?!

Sunt constienta ca astea sunt intrebari care depasesc tematica postului curent, poti sa incepi un post nou...

33

Igor
16 februarie 2007 22:11

Sandu o intrebare mai retorica: tu crezi ca in MD pot fi aplicate unele modele economice? Cum se incadreaza teoria echilibrului general in ce se intampla la moment in MD? Crezi ca MD este intr-un echilibru? Crezi ca exista un singur "market price of risk"? Crezi ca "market is complete"? Daca ai avea acum $1mln, unde ii investesti? (asta ca sa verificam care-i utility level ;), in presupunere ca poti determina cat costa riscul in MD)?

Cred ca in comentariu precedent ai vrut sa spui ca in MD trebuie economisti formati care pot intelege profund ce se intampla si care tre sa fie strategiile. Adica economisti care "simt" starea economiei, si nu care aplica/compun modele economice, reducand treaba la niste probleme de optimizare.

Sorry ca te provoc la discutii tehnice, dar vad ca tot mai des si mai des apelezi la "equlibrium", "partial equailibrium" Ce zici sa faci un posting nou, cu genericul "Este oare economia MD in echilibru?" Stiu ca la prima vedere raspunsul pare trivial, dar totusi ;) Mai mult, nici nu stii ca scrii si un articol pe tema asta, sau mai descoperi o nou forma de "partial equilibrium" sau "complete chaos".

34

sandu
16 februarie 2007 23:15

Sandule, un mic a propos la subiect, daca tot e vorba de economisti si general / partial equilibrium...un extras dintr-un articol de Michael Weinstein, pe atunci columnist la New York Times. (fara traducere, sorry)

"On my first day as a graduate student in economics at the Massachusetts Institute of Technology, the professor introduced the discipline by intoning, "All of economics is a subset of the theory of separating hyperplanes." [...] I started to giggle. But then I looked around. Everyone else was scribbling notes. So I wiped the smirk off my face and muttered, only to myself, that I had thought economics was about the plight of people living in sub-Saharan Africa or the impact of technological change on living standards. Apparently I thought wrong -- and wondered whether I had made a terrible career choice." ("Students Seek Some Reality Amid the Math of Economics", New York Times, 1999)

35

n.
19 februarie 2007 16:54

De 5 ani de zile studiez a 2 facultate in strainatate.
Deseori imi aduc aminte de ASEM, de modul de purtare al profilor, de modul de a prezenta materia (jumatate die ei citeau din carte!). Nu voi uita niciodata o profa de la ASEM, care mi-a respins lucrarea scrisa, fiindca ma auzise cum o criticam. La examen am luat nota 5, fiindca nu mi-am cerut scuze. Nu stiam cam de ce trebuia s-o fac... ce sa zic cind profa de finante incurca valoare absoluta cu cea relativa...Ma intrebam deseori dupa ce criterii se aleg in Moldova viitorii doctoranti.
Luna trecuta trebuia sa prezint in fata unui auditoriu mare o solutie pentru problematica diplomei mele. Pentru faptul ca l-am contrazis pe proful meu, cred ca sunt una dintre cele mai iubite studente ale lui. Dupa prezentare a urmat o discutie de 1,5 ore cu proful.
Sandu, crezi tu intr-adevar ca numai profii asa sunt. Comportamentul asta il intilnesti oriunde, la spital, la magazin sau chiar in strada. Toti vor sa fie destepti si ma mira faptul ca lumea inca nu a inteles ca desteptaciunea nu consta in masina, haine sau mobil...Pacat pentru Moldova!


36

Stefan
20 februarie 2007 5:54

Imi fac in prezent studiile liceale in Kansas, Statele Unite. M-a propulsat aici bursa FLEX. Scoala mea are vreo 800 de elevi si vreo 70 de profesori. Pe cind insasi arhitectura cladirii si curatenia aici sint impecabile, comparativ cu liceul meu de suflet "Spiru Haret", toti se imbraca, fara suparare, de parca au venit la tuns buruiene. Atita neglijenta din initiativa proprie, inclusiv din partea domnisoarelor, m-a socat. Consider aceasta situatie ridicola. Poate ca exagereaza tinerii basarabeni cu urmarirea modei de la Milano, dar nici asa nu e treaba serioasa...

37

Megszentségteleníthetetlenségeskedéseitekért
20 februarie 2007 6:07

//31 si //32
Am avut norocul sa trec si eu una din cartile lui Mankiw: Principles of Macroeconomics (stiu ca pentru gazda acestui forum aceasta sursa nu-l va surprinde prin complexitate, dar, well, nu sint economist de formatie :))

In carte, Mankiw il cita pe Truman, spunand ceva de tipul: I wish all economists had just one hand... I hate it when they say: on one hand, we could do that, but on the ohter..."

Si iata aici totul se reduce la argumentele "institutionalistilor" developmentalisti (Evans, Roddrick [crap de ciuda alba ca un moldovean lucreaza cu el]: conteaza institutiile, cei care pot si trebuie sa faca decizii, sa selecteze "calea cea dreapta" din multitudinea modelelor pe care economistii, predispusi spre calcule teoretice, le furnizeaza cu carul...
Din pacate, multi economisti care critica politicienii pentru politici orientate spre rezolvarea problemelor de termen scurt, dar deficiente pe termen lung, nu vor sa vada ca guvernele au viata scurta. Guvernele sarace, din pacate nu-si permit sa experimenteze decenii intregi cu politici economice, ci se focuseaza pe problemele imediate... Well, asa e omul, pentru care prestigiul scaunului de guvern e mai important decat bunastarea 'pe termen lung' a natiunii.

Nu uitati, dragi economisti, ca birocratiile AU NEVOIE SI DE POLITICIENI (in primul rand), adica de birocrati « de decizie », nu doar de tehnocrati/executori... ca altfel va fi haos...

Prin asta o sustin pe lucia. Haideti sa nu supraestimam rolul economistilor... Ei trebuie pentru a furniza "modelul cel mai rational [sau optimal, if you please] posibil"...
Inca Plato a spus ca tara (Republica) nu trebuie guvernata doar de filozofi...
Tot inainte!

pentru dezvoltarea unei economii este nevoie de de structuri sociale favorabile antreprenoriatului, competitiei si inovatiei... de un stat proactiv cu o birocratie Weberiana autonoma, dar, in acelasi timp, cooperanta (cea mai apropiata traducere a "embedded") cu aceste structuri sociale... Lista nu este exhaustiva (dar studiile nu imi lasa mult timp sa stau pe acest forum).

- da despre invatamant in MD.. e adevarat ca se tin cam "cu nasul pe sus" profii... Dintr-o parte filfie cu istoriare despre participari la "conferinte prestigioase", cat sint de "in line" cu standardele academice din vest, dar din alta parte plagiaza cursurile dintr-o singura [ok, max 2] surse... Nu toti profii is asa... Mai sint si oi albe in turma :)

38

Barbu
18 iulie 2007 8:25

Lucia a scris:''daca ei tot analizeaza TOATE propunerile de politici a departamentelor, atunci cum se explica inceperea si perpetuarea razboiul din Iraq (care este foarte profitabil exclusiv dpv economic pentru SUA, dar care nu se bucura de sustinere din partea cetatenilor nici unei tari)si deficitul bugetar fara precedent al SUA?!''

O astfel de discutie necesita alt(e) blog(uri), dar iata niste raspunsuri simple:

1 Iraq - multi oameni nu sustin acest razboi, din cauza altui razboi(celui civil) care a urmat. Acesta din urma(civil) este provocat NU de catre administratia SUA, nu de catre soldatii americani, sau de catre Bush. Acest razboi civil este provocat de catre grupari teroriste + grupari care lupta pentru puterea in Iraqul viitor, practic, e un fel de ''impartire a puterii'' + sabotare a eforturilor americane.

Inca odata, in Iraqu mor oameni(deaceea si nu e sustinut razboiul in lume), NU din cauza lui Bush, dar din cauza teroristilor, divergentelor suniti - shiiti etc.

Deci, inceperea razboiului in Iraq, nu a fost un lucru atat de rau(era coneput ca un ''focar'' de stabilitate in Middle East + expmplu democratic + exista pericolul lui Saddam Hussein - ganditiva la razboiul cu Iranul + cel cu Kuweitul care a fost o agresie pura etc.

Iar SUA isi asum rolul de Salvator mondial care aduce democratie, human rights si libertate(inclusiv economica) - asta probabil e greseala cea mai mare, dar nu prea au incotro, deoarece e tara ceam mare, bogata si puternica.

Perpetuarea razboiului - cum am scris mai sus, nu e din cauza lui Bush, iar daca pleaca armata americana de acolo, apoi deazastrul umanitar creat va fi cel mai mare din istorie + o baza militara buna pentru teroristi + exemplu pentru celelalte tari din zona si intarirea extremistilor in ele etc.

2 Deficitul bugetar... In schimb este crestere economica + tiparul de dolari e in SUA :)

Adauga Comentariu


HTML admisibil: a href, b, i, br/, p, strong, em, ul, ol, li, blockquote, pre