Alexandru Culiuc

5 aprilie 2007

Competiţia internaţională de eseuri. Rezultatele experimentului

Au trecut aproape luni de când am anunţat un mic experiment privind ajutarea studenţilor din Moldova la scrierea eseurilor pentru International Essay Competition 2007 organizat de Banca Mondială. E timpul să facem totalurile.

Am fost contactat de doar cinci persoane. Dintre ei, trei au exprimat dorinţa de a se implica, însă mai departe de dorinţă treaba n-a mers — n-am văzut nimic concret de la ei. Aşa că am lucrat cu două persoane: un student de la ASEM şi o elevă de liceu.

Eseurile

În cazul elevei de liceu colaborarea n-a fost cine ştie ce reuşită. Am redactat şi comentat prima variantă primită de la domniţă, după care dânsa dispăruse. A revenit doar ajunul termenului limită cu o variantă finală (pe care fizic n-am avut timp s-o corectez în termenii impuşi de dânsa), care a integrat schimbările stilistice şi ortografice făcute de mine, însă nu a adresat nici într-un fel critica faţă de conţinutul primei variante. Aşa că rolul meu în cazul dat s-a redus la corector de engleză. Cel mai hazliu este faptul că eleva posedă o engleză bună (absolventă FLEX), şi majoritatea problemelor ţineau de logica argumentării: analiza fenomenului corupţiei era slab şi bazat pe argumente de moralitate, iar soluţia propusă nu era nici de cum legată de concluziile analizei. Pentru a vă oferi o impresie despre eseu, reproduc aici introducerea primei variante a eseului cu comentariile mele (amintesc că una din condiţiile de colaborare era faptul că pot reproduce primul draft).

Essay 1

Cu studentul de la ASEM colaborarea a decurs mult mai constructiv. Am văzut în total patru versiuni a eseului, fiecare adresând, cel puţin parţial, întrebările şi comentariile făcute de mine la versiunea anterioară. În principiu cred că studentului i-a reuşit să identifice principalele probleme ale corupţiei academice, cu toate că analiza oricum a rămas relativ superficială. De altfel, e greu să te aştepţi la ceva mai mult de la un eseu scris de la zero în două săptămâni. Paragraful de mai jos a fost extras cam de la mijlocul primei variante a eseului:

Essay 2

În rezultatul anunţului publicat de mine, câteva persoane au decis să participe la competiţie fără a apela la ajutorul meu. Alex Railean şi-a publicat eseul pe propriul site. L-am citit cu atenţie. Impresie generală: engleză excelentă, analiza începe de la nişte premize foarte plauzibile, dar repede degradează în nişte soluţii utopiste şi nerealizabile. Prea puţine politici publice (ceea cenu trebuie să mire în cazul unui eseu scris de un specialist in TI) şi prea multă moralizare (iată asta-i puţin surprinzător). Comentariile detaliate au fost expediate autorului.

Concluzii

În primul rând m-a mirat numărul mic de persoane care au exprimat dorinţa de a se implica în colaborarea propusă de mine, ceea ce încă o dată demonstrează că succesele modeste ale moldovenilor deseori nu sunt cauzate de lipsa de capacităţi, ci de lipsă de iniţiativă. Numărul mic de "aplicaţii" este în special surprinzător dacă luăm în consideraţie că anunţul (graţie Mihaelei Isac) a fost distribuit la cel puţin 200 absolvenţi a programelor de schimb FLEX şi Ugrad. Mă aşteptam la mai multă iniţiativă din partea la alumni...

Revenind la eseurile propriu-zise... Toate au avut părţi pozitive, toate scrise într-o engleză cel puţin bunicică (eseul lui Alex Railean e cel mai bun la capitolul limbei), însă nici unul nu m-a impresionat. Probabil cea mai mare problemă este lipsa lanţurilor logice între gânduri. Nici una din soluţiile propuse nu decurge logic din analiza situaţiei, care, la rândul său, nu se bazează pe fapte sau date. Mult prea des propoziţiile încep cu "it is well known" şi "everyone agree that..." — asemenea expresii demonstrează incapacitatea de a argumenta teoretic sau empiric gândurile. În engleză există un termen pentru aşa gen de scriere: "fluffly arguments" sau "fuzzy arguments" (ca antonim la "robust arguments"). E cert faptul că lipsa de analiză riguroasă nu este caracteristică doar studenţilor din Moldova.

Un lucru am remarcat: imediat se observă cine a fost expus sistemului american de studii. Absolventa FLEX a indicat sursa pentru fiecare cifră inclusă şi a utilizat pe larg surse externe. În varianta iniţială, eseul studentului de la ASEM nu apela la surse externe, iar cele câteva cifre prezentate erau scoase din pod. E clar că am de-afacere cu un eşantion minuscul, dar rezultatul mi se pare reprezentativ — universităţile din Moldova nu învaţă studenţii să scrie (aşa-numitele referate, practicate la unele obiecte, sunt foaie verde)...

Nu regret faptul că am investit vreo 20 ore în această iniţiativă. Posibil în vara aceasta voi organiza o continuare logică a acestui experiment...

Publicat: 5 aprilie 2007 1:06

Categorii: Invatamint

Taguri: , , , ,

Comentarii (16)

1

evisoft
5 aprilie 2007 10:05

Atât timp cât o să existe sărăcia funcţionarilor publici, o sa fie şi corupţie, mai bine zis differenţa mare a salariilor din sectorul privat şi cel public.
Nu e necesar să faci un concurs, pentru a înţelege aceasta. Ori dăm mită ca să menţinem cât de cât starea financiară a funcţionarilor, ori plătim impozite, pentru a le mări salariu. Eu aş alege altă variantă, micşorarea aparatului administrativ al statului la 30% odată mărirea salariul, restul să meargă în sectorul privat.

2

Serg
5 aprilie 2007 15:53

"imediat se observă cine a fost expus sistemului american de studii."

Well, it's not only American. Let's say - not Moldovan. I studied in Chisinau, Moscow and in Sweden and in both foreign institutions the rules were very strict about any opinion or piece of data used. We were obliged to indicate source be it a literature reference or even own work experience.
In Chisinau however professors never seemed to care enough about the sources and it may explain why Moldovan students are not doing proper analysis in their work.

3

Alexandru Culiuc
5 aprilie 2007 17:53

Serg, de-acord.

evisoft, din nou — o abordare mult prea simplistă a problemei. Crede-mă, conceptual, politicile publice sunt mult mai complicate decât programarea.

Salariile joase nu sunt nici pe departe unica cauză a corupţiei. Acest fapt se demonstrează elementar. Dacă corupţia ar fi invers proporţională cu salariile, apoi ar urma să observăm cele mai înalte/numeroase mite printre funcţionarii de rând, pe când miniştrii, vice-miniştrii şi alţi funcţionari cu salarii incomparabil mai mari ar trebui să fie mult mai puţin corupţi. Crezi că această ipoteză corespunde realităţii?

Cu uşurinţă poţi argumenta o ipoteză diametral opusă. Cu cât mai mare este venitul legal, cu atât mai mare urmează să fie mita pentru a impune un funcţionar să devieze de la lege (deoarece în caz de va fi prins va suferi o pierdere mai mare). Dacă cererea de corupţie este absolut inelastică (mituirea este unica metodă de a obţine o licenţă, etc.), apoi mitele urmează să crească odată cu creşterea salariilor funcţionarilor.

Concluzie: urmează de creat condiţii în care mituirea nu este unica metodă de a obţine rezultatul dorit, ceea ce vă spori elasticitatea cererii. Iar asta înseamnă că soluţia nu constă în mărirea salariilor, ci, utilizând limbajul MBA, în „business process reengineering”. În limbajul literaturii anti-corupţie, asemenea reforme fac parte din „redicing red tape”. Conceptual, „ghilotina” începută de Lupu este un exemplu bun al unei astfel de reforme, ce-i drept nu sunt la curent cu ce s-a soldat ea în realitate.

Argumentul tău poate fi valabil pentru cei mai săraci dintre lucrătorii publici (învăţătorii de şcoală, spre exemplu), pentru care onestitatea ar egala mizerie absolută, dar nu şi pentru funcţionarii sus-puşi.

Şi chiar dacă presupunem că ai dreptate... Propunerea ta de a micşora aparatul administrativ cu 30% se va solda cu o creştere medie de 43% a salariilor celor rămaşi în aparatul public. Crezi că este suficient? De ce nu 100%? Sau 1000%. Pe ce sunt bazate cifrele tale?

4

Viorica
5 aprilie 2007 18:46

Pentru reducerea cazurilor de coruptie a fost creat “Ghiseul unic” care presupune un mechanism de licentiere si este prevazut si in Planul de actiuni pentru perfectionarea cadrului normativ de reglementare a activitatilor supuse licentierii si procesului de licentiere (Hot. Guvern. nr.194 din 21.02. 2006). Ministerele cheie responsabile fiind Ministerul Tehnologiei Informationale si Ministerul Economiei si Comertului. In total au fost create 15 ghisee. Aceste ghisee permit in timp foarte scurt inregistrarea intreprinderilor mici si mijlocii, evitand astfel obstacolele birocratice.
Insa in RM nu exista transparenta totala, si acolo unde institutiile isi desfasoara activitatea pe principii de autofinantare, mentinerea unui control asupra dezvoltarii coruptiei si ulterior combaterii ei este practic imposibila.
Referitor la Ghilotina. Deja a intrat in vigoare Legea Ghilotina 2.

5

evisoft
5 aprilie 2007 19:25

Aseară am vazut la ruşi, nu mai ţin minte canalul, Hacamada lamurea cum această problemă a fost rezolvată în Singapur.
Miniştrilor li se oferea salariu comparabil cu a top managerilor companiilor din domeniu, în jur de $20 mln. anual, şi totodată au înăsprit mult pedepsele. Acum miniştrii sunt în dilemă, să mai ia mită cu riscul de a fi prinşi sau să se concentreze la rezolvarea problemelor şi să fie happy cu câţiva mln pe an.
Da, eu sunt simplist, nu-mi place să scriu mult, fără a spune nimic.
Fiind student, am observat că doar profesorii cu un salariu mic, pun piedici studenţilor, pentru a cere mită, cei cu salarii mari, care deobicei mai activează şi în alte domenii nu fac aşa ceva.
Problemă nu e în salarii mici/mari, ci în diferenţa dintre salariile din domeniu public şi privat.

6

Lucia
6 aprilie 2007 8:42

Referitor la calitatea procesului de invatamint superior in Moldova: e o problema de sistem: multi profesori moldoveni nu stiu ei singuri sa scrie bine, corect si cu referinte, de aceea nici ei nu cer asta de la studenti. Pe de alta parte, rezistenta studentilor este destul de mare la orice 'inovatie' de acest gen, pentru ca majoritatea vin la universitatile moldovenesti nu atit pentru cunostinte, ci licenta.

Solutia la aceasta capcana sistemica rezida exact intr-un set de politici publice care sa aiba ca scop ridicarea standardelor necesare (academice, profesionale) pentru obtinerea unei licente in domeniu. Iar in elaborarea acestor politici trebuie sa se tina cont si de necesitatile angajatorilor.

Din pacate sau fericire, alta solutie nu prea exista, iar dupa cum stim, statul moldovenesc nu se poate lauda cu un grad inalt de succes in implementarea politicilor publice (in orice domeniu).

7

Anatol Poiata
6 aprilie 2007 10:00

evisoft

>

Daca studentii nu ar da mita, ci ar depune eforturi la studii, profesorii nu vor putea pune piedici. Iar daca totus exista piedici, se face o provocare, cu "maski-show" si le trece dorul pe o lunga vreme

8

Igor
6 aprilie 2007 21:29

da, ciudat ca lumea nu a fost interesata de aceasta oportunitate.

despre coruptie cred ca nu aici tre de discutat

9

Alexandru Culiuc
6 aprilie 2007 22:12

Igor a scris: "despre coruptie cred ca nu aici tre de discutat"

De-acord.

10

Ileana
10 aprilie 2007 16:16

Cu eleva de liceu s-a primit cam straniu...

Daca posezi atat de superficial limba romana, de ce te apuci sa redactezi texte straine. Pune mana pe carte! Iti doresc succese!

11

Alexandru Culiuc
10 aprilie 2007 18:31

Ileana, româna mea nu e nici pe departe impecabilă, fapt pe care l-am admis deschis de multiple ori pe acest blog. Corectările de limbă sunt binevenite, atât timp cât sunt făcute cu bunăvoinţă. Ai depistat o calchiere din rusă, fapt pentru care te mulţumesc. Am încercat să o corectez. Concluzia mesajului tău însă mi se pare eronată şi nelalocul său.

Redactez texte străine în engleză deoarece engleza mea scrisă e mai bună decât engleza scrisă a 99.99% din moldoveni şi, fără doar şi poate, mai bună decât româna mea scrisă.

Redactez texte străine scrise la subiecte ce pot fi analizate prin metode economice deoarece „am mâna pe cărţi” economice fără întrerupere începând cu 1995 (dintre care ultimii trei ani — pe cele mai bune „cărţi” economice din lume, pe care n-a pus mâna nici un alt moldovean).

Redactez texte străine privind corupţia academică deoarece pentru am abordat prima dată acest subiect în public (tot pe web) exact 10 ani în urmă, adică cu 7-8 ani înainte ca această problemă să între să fie discutată la fiecare colţ.

12

Galina
12 aprilie 2007 1:20

Salut Sandu Culiuc.

As dori sa incep prin a complementa autorul acestui site. Insasi existenta site-ului dar si subiectele puse la discutie spun mult despre tine, Alexandru si cred tocmai de aceea si esti student la Harvard.
Eu traiesc in SUA si am prieteni in Moldova carora numaidecit o sa le recomendez site-ul ca un izvor de numeroase resurse de care ei au mare necesitate.

Citesc articole de pe site si ma intreb de unde ai atita energie pentru toate cele multe pe care le faci? Nu ca as vrea sa intru in viata ta privata, dar, fiindca oricum te-ai deschis prin intermediului acestei "creatii" (am in vedere acest superior site) poate vreai sa imi explici cum trece o zi din viata unui student la Harvard. Am si o intrebare specifica ( poate de aici ar fi usor de inceput) cite ore de somn iti permiti in fiecare zi? Probabil aceasta intrebare s-a nascut din aceea ca eu insami incerc sa scurtez orele cind dorm dar pina cind nu se prea primeste. Multumesc mult. Cred ca raspunsul tau imi va ajuta mult si voi face concluzii importante.

P.S. Alexandru, te rog mult sa nu atragi atentie (disregard) intrebarea mea in caz ca te simti inconfortabil sa raspunzi.

Multumesc si ai admiratia mea pentru lucrurile frumoase care faci sa se intimple. cred ca prin discutiile pe acest site, dar si prin proiectele care le incurajezi contribuiesti foarte mult la societatea din Moldova, fie si de departe. si eu simt ca avind oportunitatea sa fiu in SUA, am totodata datoria sa contribuiesc societatea in Moldova ceea ce si o sa fac.

13

Galina
12 aprilie 2007 1:42

Serg a scris: "In Chisinau however professors never seemed to care enough about the sources and it may explain why Moldovan students are not doing proper analysis in their work."

Absolut de acord. Eu nu am experienta despre profesorii la universitate dar am impresie generala obiectiva despre relatiile profesor - student - lucru - profesor. De un an de zile numai am oportunitatea sa studiez in SUA si un lucru foarte usor de observat este cum elevii de aici cresc cu capacitatea de a analiza lucrurile din viata reala. Ei cresc inca in scoala studiind totul si raportind totul la viata de zi cu zi. Pe cind in clasa de Romana noi analizam poeziile lui Bacovia si Eminescu (ceva ce acum imi lipseste foarte mult ) in SUA la engleza noi scriem articole discutind "interzicerea fumatului in locurile publice" si "universal healthcare."

Cred ca asta exlica abilitatea studentilor americani de a analiza ceea ce ei fac, pe cind in Moldova elevii studiaza foarte multe concepte abstracte si se intreaba : "pentru ce noi asta studiem, doar niciodata nu o sa ne trebuiasca asta in viata?"

Plus, lupta cu plagiariatul este un factor important. Tin minte cum la liceu in Moldova elevii extrageau din internet eseuri despre Eminescu si il intorceau profesoarei fara al citi macar. Aici insa, cu atitea resurse de a controla originalitatea oricarei lucrari, este complicat sa nu-ti pese de soarta ta si a ceea ce faci.

14

Alexandru Culiuc
14 aprilie 2007 3:12

Galina, mersi pentru cuvintele calde.

Despre energie, timp si somn. In zilele de lucru dorm 5-6 ore, in weekend -- 8-9. În plus, avem multe vacanţe (cea de iarnă durează 6 săptămâni), asa ca am când să-mi recuperez forţele. Cred că cea mai mare economie de timp se face din contul distracţiilor: going out e rezervat pentru vineri si/sau (de regulă "sau") sâmbata seara. Exceptie: "dining out" -- deseori merg la restaurant cu prietenii sa discutam despre teme pentru cercetari, lectii, si alte teme universitare, etc. Ajută şi faptul că semestrul ăsta am doar trei obiecte. Aşa ca timp pentru site se găseşte. :)

15

Galina
14 aprilie 2007 5:06

Multumesc.

16

Alex Railean
16 aprilie 2007 11:40

Meta-comment about the comment.

Some readers think that the proposed solutions tend to be utopic, hence it is unlikely they will ever be implemented. This is due to the fact that they rely on self-improvement. No self-improvement - no solutions. There are several arguments against that. First of all, not all solutions are individual-based; some of them are about making corruption impossible by limiting one's set of privileges (see the points about user rights management below). Second - I managed to apply all those ideas myself; which means two things: 1- it is possible, 2- they sort of work (when I'm going to be very old, I'll tell you more about their efficiency). Even if not every human being will be able to change themselves, it is important (and more likely) that group-leaders succeed in doing this. A person with no power in taking decisions has a small impact on trends, while someone "at the top of the hierarchy" has a far greater potential - they should become primary targets.
The final argument is that it is possible to play with the minds of the people - that's what the media does, that's what the church does, and so on. If they can do it, why can't we?

There are other things that have to be said. The essay tries to provide a general description of what has to be implemented, not how it should be implemented. Some paragraphs come with basic solutions, the purpose of which is to give the reader a better idea of what's going on.

Think of it as an algorithm which is described mathematically, and comes with reference implementations in several programming languages. A reference implementation is not the most efficient one, instead it is one that contains a lot of embedded comments and is easy to read. After studying the reference design, you are free to re-implmenent the algorithm in whatever language you think is appropriate, applying any optimizations you deem necessary.

Again, I have to emphasize that the essay is not about how we achieve that what we need? it is about what we need.

You can argue that it is pointless to write an essay that doesn't answer the question "how?". But this is not correct, at least not in my opinion. You cannot start implementing a system before clearly defining the objectives, the structure and the means you will use. If you start implementing without outlining everything in your mind first, the resulting system will be unreliable, a pain in the ass to maintain an update; a set of kludges that shouldn't have worked in the first place.

Applying conventional anti-corruption methods (such as making it more expensive in terms of punishment or cost) can get you arbitrarily close to the reference design described in my essay. It is possible that these 'classic' approaches will be good enough to convince us that no other measures need to be taken. Still, it is important that we have a 'perfect model' we can analyze, and then decide how close to it we wish to get. This is a common practice in science, we have material points, perfectly smooth spheres, an ideal gas, perfectly spherical horses moving in vacuum ;-) Why not a perfect society?

Before I deal with each comment, I have to say one more thing - it is an essay, not a research paper. Continue reading...

Adauga Comentariu


HTML admisibil: a href, b, i, br/, p, strong, em, ul, ol, li, blockquote, pre