Alexandru Culiuc

12 aprilie 2007

Ziarul de Gardă strikes back

Intenţionam să închid tema articolului publicat recent în Ziarul de Gardă, însă ultimele evenimente mă fac să abordez acest subiect a doua oară. În cele ce urmează, voi mărturisi cum colaboratorii Ziarului de Gardă şi-au demostrat incompetenţa în gestionarea unei simple neînţelegeri, utilizând flooding şi flaming acolo unde era necesară o abordare constructivă.

Cronologia conflictului

Evenimentele la care aş vrea să atrag atenţia s-au desfăşurat în ultimele două zile, însă cred că merită să amintesc cititorilor întreaga cronologie ce a dus la situaţia de astăzi.

Este indicată ora Moldovei (Eastern European Time=GMT+2), în paranteze e indicată ora pe coasta de est a SUA (Estern Time=GMT–5).

5 aprilie
Apare numărul 124 al Ziarului de Gardă. În pagina 6 este publicat articolul “R. Moldova văzută de...”, scris de Diana Railean în baza eseului meu Moldova văzută de comedieni şi voluntari şi comentariilor vizitatorilor Culiuc.com.
5 aprilie
Apare versiunea electronică a numărului 124 al Ziarului de Gardă. Titlul articolului este schimbat în “R. Moldova văzută de... Alexandru Culiuc”, cu toate că cea mai mare parte a conţinutului este compusă din citate redactate ale cititorilor.
5 aprilie, circa 23:00 (16:00)
Verificând statistica Culiuc.com, observ primele accesări a sitului de pe pagina articolului. Îl citesc. Reacţia mea: “Super! Wait… Hmmm… Oh well...” Recitesc titlul… “What the f#@%!” Pentru o clipă am ponderat dacă e cazul să scriu la redacţie sau să-mi expun părerea pe site. Însă odată ce Diana n-a considerat de cuviinţă să mă pună la curent cu intenţia de a publica un articol ce mă vizează direct, am decis să fiu şi eu cât se poate de direct.
6 aprilie, 16:25 (9:25)
Public răspunsul meu la articolul Dianei Railean. Dau clar de înţeles că principala mea obiecţie se referă la titlul “R. Moldova văzută de... Alexandru Culiuc”, care agravează atitudinea frivolă a Dianei faţă de regulile de citare.
10 aprilie, 12:22 (5:22)
Diana Railean scrie un comentariu vag, din care nu reiese că unele concluzii ale eseului meu sunt eronate. Discrepanţa dintre titlul din versiunea print şi online nu este menţionată.
10 aprilie, 13:54 (6:52)
Un oarecare Vasile lasă primul comentariu negativ la eseu: răutăcios, anonim (fără email valid) şi lipsit de argumente concrete.
10 aprilie, 16:02 (11:02)
Un oarecare Infect lasă un comentariu la o altă publicaţie, în care îmi atrage atenţia la faptul că am utilizat o expresie calchiată din rusă.
10 aprilie, 16:16 (11:16)
O oarecare Ileană lasă un comentariu la un al treilea eseu, în care îmi indică o eroare stilistică şi mă sfătuieşte să “pun mâna pe carte”.
11 aprilie, 12:47 (5:47)
Nicolae, un cititor al versiunii "de hârtie" a Ziarului de Gardă, îmi indică discrepanţa dintre titlurile versiunii print şi online.
11 aprilie, circa 16:00 (9:00)
Citesc comentariul lui Nicolae.
11 aprilie, 16:27 (9:27)
Îi expediez un mesaj Dianei Railean pentru a clarifica situaţia.
11 aprilie, 11:15 (11:15)
Primesc un mesaj de la Diana, din care aflu detaliile acestui misunderstanding. În următoarea oră am avut un schimb de mesaje binevoitoare.
11 aprilie, 19:00 (12:00)
Încep scrierea unei secţiuni suplimentare la eseu, în care intenţionez să desfac neînţelegerea cu forţe proprii. Credeam că astfel voi pune punct în această istorie. Greşeam...
11 aprilie 19:44 (12:44)
Pe Culiuc.com încep să apară comentarii aberante. În total 24 mesaje în mai puţin de 30 minute, majoritatea cărora sunt publicate la eseul cu pricina. Cel mai des se întâlneşte textul unei alocuţiuni de-a Preşedintelui Voronin. Sunt nevoit să mă sustrag în permanenţă de la scrierea update-ului pentru a “de-valida” fiecare din aceste comentarii (nu le şterg din baza de date, ci doar le fac invizibile), dar la moment nu am timp să mă descurc care le este provenienţa.
11 aprilie, 20:33 (13:33)
Public textul update-ului (două pagini de text nu se scriu într-o clipă), în care explic situaţia creată şi-mi retrag unele acuzaţii la adresa Dianei. Repet, acest update este publicat la doar 2 ore de la confirmarea informaţiei noi.
11 aprilie, circa 20:50 (13:50)
Încep să clarific originea comentariilor care au inundat de curând situl. Apropo, în engleză un asemenea atac aşa şi se numeşte — flooding. Verific la întâmplare unul din mesajele (iată un screenshot din interfaţa de administrare a Culiuc.com) şi notez că este scris de la IP-ul 195.138.98.110, care aparţine Riscom-ului (mă refer la providerul Riscom, nu la reţeaua de magazine de computere). Caut toate comentariile scrise de la 195.138.98.110 (Movable Type oferă această opţiune). Închipuiţi-vă mirarea când primesc următoarele rezultate:

Movable Type Admin pannel. Search comments by IP=195.138.98.110

Investigaţie

Nu am fost mirat de faptul că toate mesajele de flooding au provenit de la un IP. Însă am fost nespus de mirat că toate au provenit de la acelaşi IP de la care a fost trimis comentariul Dianei Railean (nu am nici un dubiu privind faptul că comentariul Dianei a fost scris chiar de dânsa, căci în finală am contactat-o la adresa indicată în acel comentariu). Mai mult ca atât, comentariile negative lăsate pe această şi alte pagini a blogului şi menţionate anterior (semnate de Vasile, Infect şi Ileana) provin şi ele de la acelaşi IP!

Nu am nici o îndoială că toate aceste comentarii au fost scrise chiar din oficiul Ziarului de Gardă, amplasat în Casa Presei, str. Puşkin 22. Diana şi-a scris comentariul în timpul orelor de lucru, respectiv oficiul este cel mai probabil loc de la care a accesat situl. Să nu uităm şi de faptul că Casa Presei este de asemenea sediul Riscom-ului, care de facto deţine monopol asupra prestării serviciilor Internet în această clădire (nici nu e de mirare — costul conectării prin Ethernet este infim de mic, iar viteza maximală de acces este enormă).

Constatăm că răspunsul public Ziarului de Gardă la eseul meu a constat din:

  • Un mesaj vag din partea Dianei Railean: îşi exprimă părerea de rău, spune că nu e de vină, dar nici nu identifică sursa problemei.
  • Trei mesaje neconstructive (semnate de Vasile, Infect şi Ileana), cel puţin două dintre care balansează la marginea prăpăstiei sub denumirea de flame (atacuri personale, inflamatorii şi provocatoare).
  • 23 mesaje de flooding şi flaming pur pe parcurs a jumătate de oră.

Eu interpretez situaţia creată în modul următor. Webmasterul care a plasat materialul pe site este cel responsabil în mod direct pentru situaţia creată, însă vina lui nu este clară — a interpretat în felul său (greşit, dar nu alogic) includerea în versiunea de hârtie a antetului Culiuc.com. Înţelegând că sunt revoltat de rezultatului unei simple neînţelegeri, Diana totuşi preferă să n-o clarifice. Cauza cea mai probabilă: jurnalista nu vroia să arăte cu degetul în propriul comentariu, posibil în speranţa că o vor scoate din încurcătură colegii de redacţie. Şi colegii au susţinut-o şi scos-o din încurcătura... pe deplin! Cu flame şi flooding, însă fără a adresa, sau măcar menţiona, originea problemei (o neînţelegere în cadrul redacţiei). Mai constructiv nici nu se putea!

În finala Diana Railean a fost nevoită să aştepte până s-a ivit Nicolae, un cititor al ziarului, care i-a restabilit parţial imaginea profesională cu dovezi. Între timp, colegii de breaslă au făcut zarvă, au încercat să mă descrediteze, m-au provocat (nu fără succes) însă, realmente, nu au sărit în ajutorului jurnalistei! Bravo! Nota 1 la [P]u[R]tare.

Cel mai nostim este faptul că nici până în ziua de astazi (la a şasea zi de la publicaţia eseului meu!) nimeni la redacţia Ziarului de Gardă nu s-a dumerit să rectifice titlul versiunii online al articolului, care şi a cauzat acest conflict.

În cel mai bun caz...

Înţeleg motivele care puteau s-o oprească pe Diana să arate cu degetul la colegii săi. În aşa caz era responsabilitatea colegilor să apere imaginea colegei sale. Nu prin flame, flooding şi acuzaţii copilăreşti, ci prin investigarea şi clarificarea situaţiei. În primul rând urma să fie înlăturată eroarea care m-a făcut să scriu eseul meu: titlul versiunii online a articolului. Concomitent urma să fiu contactat ca să mi se explice că am scris articolul în baza unor informaţii parţiale. Aş fi completat eseul cu un update la câteva ore de la recepţionarea informaţiei complete şi cazul ar fi fost inchis. Dacă primeam un asemenea mesaj vineri, Diana ar fi fost lipsită de "plăcarea" lecturii a unei duzine de comentarii negative la adresa ei. Evident, dacă Diana era să ma contacteze încă înainte de publicarea articolului, apoi nu era s-o bucur nici eu cu eseul anterior...

Concluzii

N-am mai asistat la un comportament online atât de iresponsabil şi copilăresc din partea unei organizaţii serioase. Flooding şi flaming în loc de soluţionarea constructivă a unei neînţelegeri absolut elementare! Nu e vorba de neprofesionalismul unor persoane în parte, e vorba de incapacitatea organizaţiei să facă faţă unei situaţii relativ atipice — criticii publice din partea quasi-protagonistului unui articol scris cu intenţii bune. Din momentul în care organizaţia apelează la asemenea metode de “polemică publică”, nu mai are importanţă care parte are dreptate, nu se mai vorbeşte despre etică jurnalistică sau profesionalism — în ochii mei, imaginea organizaţiei este ştirbită definitiv.

Cel mai hazliu este faptul că acest conflict s-a născut dintr-un nimic. O simplă neînţelegere (глюк, cum ar zice programatorii ruşi) în cadrul redacţiei, la care am reacţionat puţin exagerat (istoria cu Infotag-ul mai este proaspătă în memoria mea), dar care ulterior s-a transformat într-un conflict serios, în care oponentul meu a apelat la metode inadmisibile într-o dispută online serioasă. Un ţânţaroarmăsar clasic, născut din nedorinţă Ziarului de Gardă de a comunica: înainte de a publica propriul articolul şi după publicarea eseului meu.

Nu voi fu surprins dacă Ziarul de Gardă va continua în acelaşi ton defensiv-agresiv deoarece eu nu văd cum redacţia poate ieşi cu o reputaţie nepătată din răhatul în care s-a băgat cu forţe proprii.

Post Scriptum

Am re-validat comentariile de flooding care au fost publicate pe pagina eseului original (flood-ul lăsat la alte eseuri îl las nevalidat), pentru a oferi cititorului o închipuire despre aberaţiile scrise acolo. Oricum, chiar şi fără acel flame, discuţia pe acea pagină a întrat într-o fază de marasm latent, aşa că nu mai are importanţă dacă ea va fi dizolvată cu marasm deplin.

De asemenea anunţ că de azi înainte IP-urile tuturor comentariilor de pe site vor fi publice (excepţie: comentariile mele). Sper că pe viitor cititorii aventuroşi vor avea o atitudine mai responsabilă faţă de comentariile sale.

Publicat: 12 aprilie 2007 7:00

Categorii: Personal | Web, Internet si IT

Taguri: , , ,

Comentarii (35)

1

Alex
12 aprilie 2007 9:11

Mda, ce situatie...

Despre adrese IP - solutia introdusa de tine nu va rezolva problema. Lumea nubinevoitoare va incepe sa se foloseasca de proxy servere. Daca IP'urile ramin ascunse, atunci informatia aceasta o vezi doar tu, si ai un avantaj strategic (ai fi avut minus un argument daca adresele erau afisate pina acum, persoana s-ar fi oprit dupa al doilea comentariu).

Cu alte cuvinte, tu nu ai eliminat variabila demand din schema, ci doar ai complicat un pic lucrurile.. Aici se cerceteaza o situatie similara.

Acum insa nu mai ai acest avantaj strategic de a cunoaste despre vizitatori ceva ce nu cunosc ei, inamicul a evoluat, si in viitor va trebui sa gasesti metode alternative de analiza.

2

evisoft
12 aprilie 2007 9:27

Bravo, Sander!
O analiza foarte bună, din punct de tehnic.
Mulţi încă nu ştiu ce e acela IP, aşa că sub pretextul că Internetul poate fi anonim, au încercat să se razbune.
Poate vine din mentalitatea ziarului, care publică mai mult despre oameni răi, evident că nici nu încearcă să-contacteze.

3

Mihai
12 aprilie 2007 9:27

Situatia putea fi rezolvata doar cu un mesaj explicativ. Insa nimeni din redactie, fie manager fie simplu jurnalist, nu a crezut ca problema ar merita efortul abordarii constructive. Inca o data ma conving de marea nevoie de specialisti bine instruiti in a coordona procesul de comunicare in organizatiile moldovenesti.
Cu siguranta, acest caz merita sa fie studiat de studentii de la comunicare/PR in institutiile de invatamant din Moldova. E un exemplu cum sa NU procedezi in situatii de criza.

4

Constantin
12 aprilie 2007 9:38

Data fiind istoria complicata a Moldovei, ma tem ca multe persoane se vor gindi de 3 ori inainte de a posta un articol "politically incorrect" la adresa guvernului sau a vreunui politician de acolo, mai ales cei dintre noi care se gindesc la posibilitatea de a avea o cariera publica in Moldova peste X ani.
Poate ai putea ascunde IP-urile pentru combinatiile (Nick, email) de la care stii ca vin mesaje serioase. Sau, cum zice Alex, nu arati in genere IP-ul unless e vorba de aceeasi gainarie ca la eseul precedent si introduci pur si simplu moderare pentru toate mesajele care nu vin de la (Nick, email) trusted.
Scuze pentru flood de sfaturi, dar am avut si eu de-a face cu un site de "dezbateri" pe care lumea se simtea cu atit mai liber cu cit era mai anonima. Din contra, dezvaluirea identitatii nu-i supara deloc pe indezirabili, fanati religiosi s.a.m.d.
Ieri, cind am vazut idioteka din subsol, m-am speriat si ma gindeam deja ca Moldova nu a evoluat pe atit pe cit imi inchipui eu de la distanta. Slava Domnului, am gresit.
Inca o data, felicitari pentru treaba buna pe care o faci si keep on going, "moldoblogosfera" chiar are nevoie de asa ceva.

5

Ana
12 aprilie 2007 10:25

Ce sa spun... adevarata prostie din partea voastra! Alexandru, tu chiar daca nu mai vrei sa mizezi pe calificativul tanar, cred, de fapt, ca gandesti ca un copil! Tu chiar ai fi trebuit sa spui multumesc si Dianei Railean si Ziarului de Garda pentru ca ii promoveaza pe cei ca tine....
Dar cred ca nu merita...

6

Igor
12 aprilie 2007 11:02

da, complicata situatie. Fara multa vorba, neprofesionalism COMPLET. Jurnalisti profesionisti, in presupunere ca IP-uirile nu-s fake, sa reactioneze ca niste "tineri din cartier" ... pur si simplu rusine pentru redactie. Acum nu regret ca nu am cumparat ziarul, si sigur nu degraba o sa merg si pe pagina web.

ps: nu vreau sa fac generalizari, dar astazi trecand prin aeroportul Chisinau am cumparat o revista (titlul ramane ascuns), care este considerata foarte reputabila in domeniul Finatelor. Din toata revista am ales numai doua pagini, ratele de depozit in Bancile Moldovei, si capitalizarea bancilor. Apropo, revista a costat $3, care a fost aruncata la gunoi imediat ce am ajuns in FRA. In continuare am citit Financial Times, data gratis in avion, si apoi WSJ, care a costat $1. Intr-un moment, analizant daca merita sa arunc $3 pentru interviuri de 2 bani, mi-am amintit si de istoria cu "tanarul de la Harvard". Acum recitind toata saga, imi este jale si mai tare ca am cumparat revista aia.

ps2: cu IP-urile avisate - nu-s deacord. Este OK sa depistezi fraude, dar depasesti privatiunea altora. Personal mie nu mi-ar place, sa vada tot publicul cine imi este provider-ul, si de la ce comp am scris mesajele. In multe cazuri, IP-ul calculatorului de la care scriu este real. Intelegi despre ce spun.

7

Mircea
12 aprilie 2007 11:20

Sincer din toata povestea asta, eu nu cred ca Ziarul de Garda a vrut sa rastalmaceasca sau sa interpreteze eronat unele fapte. Dar sunt 100% de acord si cu Alex ca trebuiau in prealabil sa expedieze prin posta electronica un mesaj privitor la articol... nu te costa nimic. Doar timpul necesar corespondarii. Sa fie oare totul cauzat de asa zisa trasatura - "Lasa-ma sa te las?"

Intentiile au fost evident bune, dar "ce tie iti place altuia nu-i face (fara consimtamintul acestuia)" imi permit sa parafrazez vestitul proverb. Sau in engleza - "never assume anything"

8

Vladislav Namashco
12 aprilie 2007 11:58

Salut!
Acum cred că înţelegi de ce problemele de acest gen în Moldova sînt soluţionate printr-o metodă tradiţională – aplicarea forţei;) Unica metodă validă de a explica unui incompetent şi nonprofesionist că a greşit.

Propun să cream un cod al blogging-ului. Cod care să contribuie la dezvoltarea blogului moldovenesc şi la apărarea drepturilor bloger -ilor. Un lucru util care trebuie realizat pentru că este nu numai în interesul nostru, dar şi va fi în folosul tuturor.

Poate că încercăm să cream un grup de lucru(voluntari) care să înceapă dezvoltarea acestui cod. Aş putea să încep singur, dar: un cap e bine, dar două şi mai bine.

9

alexandra badea
12 aprilie 2007 12:40

Evisoft, iar vii cu o abordare foarte simplista. nu cred ca e mare smecherie tehnica ce a facut Sander,ba chiar ideea i-a dat-o Serj, imediat ca dupa aceasta Sander sa apara cu noile schimbari tari. nu cred ca e chiar Bravo. Foarte simplist Evisoft :)

10

alexandra badea
12 aprilie 2007 12:53

nu m-as mira deloc daca miine-poimiine in dreptul fiecarui mesaj, pe linga IP, va apare orasul, strada, nr. blocului si poate fotografia din cosmos de la Google Earth, de ce nu? :) Atunci la sigur ca acest blog se va transforma in unul foarte "corect" si "obiectiv", asa probabil cum ar vrea Sander.

11

efect de blog
12 aprilie 2007 14:13

Cum a putut submina un blog o cariera politica

Eva GALAMBOS | 28 martie 2007


Premiera in istoria blogului. Poate pentru prima data, continutul unui jurnal pe internet pune capat unei cariere politice, de-altfel neincepute. Este vorba de cazul candidatei la functia de purtator de cuvant al guvernului ungar, fostul supermodel, Zsuzsa Demcsak. Urmand sa-si preia functia la 2 aprilie, la 25 martie, ea a declarat ca renunta la post. Tone de cerneala s-au scurs de cand, la sfarsitul lui februarie, administratia premierului Gyurcsany a anuntat numirea ei. Tanara de 28 de ani a prezentat in adolescenta lenjerie intima, iar la vestea alegerii sale, internetul si apoi presa au publicat numeroase fotografii de pe vremea aceea.Intre timp, cunoscatoare a mai multe limbi straine, ea a absolvit Facultatea de economie si studiaza dreptul, este casatorita cu un om de afaceri (o parte a ziarelor din Ungaria au comentat presupusele legaturi ale sotului ei cu o grupare mafiota, fapt respins de tanara care a si dat in judecata una din publicatii) si a urmat o cariera de ziarist, fiind reportera si prezentatoare la mai multe posturi de televiziune din Ungaria.

Alegerea ei a fost comentata fel si chip, mai ales de opozitie, care a afirmat ca nu este suficienta o infatisare frumoasa pentru a sustine o politica guvernamentala proasta, degeaba ambalajul e aratos daca ceea ce se vinde "este stricat", spuneau reprezentantii Fidesz, cel mai mare partid de opozitie.

Dar cel mai mare "pacat" al candidatei la functia de purtatoare de cuvant a unui guvern de coalitie socialist-liberal a fost ceea ce a postat pe blogul ei. Inspirata probabil de viitorul ei sef, premierul Gyurcsany, un blogger entuziast, ea a decis sa-si creeze o pagina de blog. Primele sale consemnari in acest jurnal pe internet au provocat un scandal de proportii. De ce? Tanara mamica descrie, firesc, intamplari legate de cei doi copii si in aceasta prima incercare, ea vorbeste despre dificultatile de a inscrie intr-o o cresa corespunzatoare pe cel mai mic dintre baietei. Nu numai ca a gasit conditii foarte proaste, dar si o multime de copii saraci, murdari, chiar bolnavi, cu care baietelul ei nu trebuie sa socializeze, aprecia mamica. Dupa o alta incercare in care "am fost repartizati la grupa in care se gaseau copiii cu cele mai mari probleme sociale, am decis sa renunt si am scos copilul de la cresa", scria viitoarea reprezentanta a unui partid socialist. In continuare, se duce cu baietelul intr-un parc gasit de asemenea dupa multe cautari, care trebuia sa fie euroconforma si in care sa vina copii "de familie buna", il gaseste, dar nici in acest caz nu poate sa se abtina de la calificative legate de mamicile care vin cu copiii in parc.

Insemnarile ei au declansat o adevarata furtuna politica. In primul rand partidele de opozitie, dar si Alianta Democratilor Liberi, partenera de coalitie a Partidului Socialist Ungar, au pus la indoiala calitatea ei de a fi purtatoarea de cuvant a unui guvern de stanga care se pronunta pentru egalitate sociala. I s-a cerut si ei, si guvernului sa renunte la viitoarea functie

Zsuzsa Demcsak nu a vrut sa raspunda in public acestor acuzatii, reactia ei a venit din nou pe blogul pe care si l-a reluat dupa aproape o luna de tacere. Din cele scrise reiesea ca nu avea de gand sa renunte la viitoarea ei functie. In schimb, a incercat sa se explice si isi cerea intr-un fel scuze publicului din cauza continutului primei ei postari. "Adevarul este, relata ea, ca ceea ce am scris acolo, contravine parerilor mele despre lume, convingerilor mele�A fost o mare prostie sa scriu ceea ce a fost un impuls de moment". Ea a recunoscut ca nu s-a gandit la consecintele politice ale acestor insemnari care s-au concretizat in atacurile dure impotriva ei. "Nu mai vreau sa vorbesc despre acest lucru, imi pare extraordinar de rau si stiu ca, cu cat explic mai mult inexplicabilul, cu atat ma autoacuz. Si pentru ce? Dar am o speranta� faptul ca m-am angajat astazi sa indeplinesc functia de purtator de cuvant in aceasta tara, divizata politic, vorbeste mai mult decat o fraza conceputa gresit", scrie ea in blog.

Totusi, pana la urma Demcsak a anuntat ca renunta la post. Desi imi pastrez convingerile, consider ca prin retragerea mea voi putea ajuta mai mult politica de reforme a guvernului, a declarat ea. Atitudinea ei a fost apreciata de premierul Gyurcsany care o considera un gest onest. In schimb, opozitia sustine in continuare ca a fost o alegere gresita care trebuia corectata. eva.galambos@gandul.info

12

Ana
12 aprilie 2007 18:33

Vanessa,
Did you read the article about Alexandru Culiuc in Ziarul de Garda newspaper? Are you sure that Diana didn’t use the same standart that is (or should be) applied to all articles?

13

inima
12 aprilie 2007 21:09

Frumoasa investigatie.Spectaculoasa descriere. Doar ca nu vad nici o legatura deocamdata intre acest IP si Ziarul tau preferat. Si, al doilea moment, la fel de important ca primul- de ce nu apare si IP-ul tau? Sa il cunoastem, sa il analizam, sa il comparam, sa vedem cu a cui e similar?
Si al treilea punct, neesential, de ce soliciti mereu vizitatorilor sa iti dea adrese de e-mail, spune-le tot ce ai de spus aici, caci pentru asta intretii acest blog, nu?
Si al patrulea, pe care tu poate nici nu trebuie saili citesti, dar pe care ar putea sa il citeasca vizitatorii tai - de ce nu ai incercat sa privesti din alt punct de vedere floodingul de ieri? Exista si alte explicatii decat huliganism?
Si ultima intrebare: De ce trebuia sa retragi cuvantarea lui Voronin?

14

Rozi
12 aprilie 2007 22:07

Alexandre, Am fost si eu prin state… sa stii ca o asemenea aroganta nu am mai intalnit! Imi pare mie ca atat timp de cand esti in SUA chiar nu ai invatat nimic. In cazul tau nu vad decat «iubirea nemarginita» fata de propria personalitate. Ce mai stii tu de Moldova? Dar de partidul comunist? Dar de fluxul enorm de tineri care pleaca din tara? Poate astea ar fi niste teme ce ar merita discutii pe blogul tau, dar nu niste besini cu care ai vrut sa te dai mare si tare!!!

15

Vanessa Valentino
12 aprilie 2007 22:33

Ana-

First of all, I would suggest you read Dumitru's comment in (http://www.culiuc.com/archives/2007/04/ziarul_de_garda.phtml#comment-23645). I think much can be learned from his insights.

Second, my remark was targeted at your logic which is invoked in your comment "ceea ce a scris ea despre tine sa nu ti se para ca a fost un subiect de prima pagina." Regardless of what Diana has written, the logic in your argument is flawed.

Finally, as for my opinion on the article,it is suffice to say that even the titling of the article "R. Moldova vazuta de… Alexandru Culiuc" in the online version is clearly wrong as it implies that it is Moldova as viewed through Alexandru's eyes. However, there is no need for me to repeat this argument as it is obvious from a comparison of the article and blog.

I understand that you are trying to support your friend Diana, but you need to be much more analytical and logical when composing your arguments and even making your assumptions (For example, in one of your earlier comments you make a spurious assumption when you said "Tu chiar ai fi trebuit sa spui multumesc si Dianei Railean si Ziarului de Garda pentru ca ii promoveaza pe cei ca tine....
Dar cred ca nu merita..." You assume that people need and want promotion from this newspaper and this is unfounded.)

Perhaps this is a good opportunity for you to see how you can improve your argument techniques by not only working through the logic of your statements but also making sure that they rest on strong, supportable assumptions. If you are able to propose a well-structured argument (without any derogatory statements), I would be much more inclined to seriously consider your perspective.

Vanessa

16

Anonim
12 aprilie 2007 23:45

Rozi, in primul rind te faci vinovata de pacatul cel mare "ataci persoana in loc de a ataca ideea".
In al doilea rind, folosesti un limbaj incalificabil pentru blogul in cauza. Mai citeste prin istoria lui si-ti vei da seama ca esti prima care se coboara asa de jos.
In al treilea rind, e problema lui Alexandru daca e plin de sine sau nu. La urma urmei, dintre noi el probabil ca e cel mai in drept sa fie.
In al patrulea rind, Ziarul de Garda chiar a facut o gafa si Alexandru a semnalat-o, mai ales ca gafa are potentialul de a-i leza imaginea.
Ce "mai stie Alexandru despre Moldova si partidul comunist" e al cincilea rind, si anume ca ma faci sa-mi fie rusine ca sintem concetateni. Cu aceeasi seriozitate te pot intreba eu pe tine "Ce stii despre Africa unde copiii mor de foame" sau "ce stii despre USA, unde el a vazut cum trebuie de trait".

Nu mi-am inchipuit vreodata sa ajung sa "apar" pe cineva care se poate apara si singur. Dar cind vad atita prostie moldoveneasca la metru patrat chiar ma intreb: are sens efortul de a face ceva? Chiar crezi ca nu i-ar fi fost mai usor sa faca un blog in engleza "me, my girlfriend, my dog and a little bit of Macroeconomics" pe care sa-l citeasca colegii lui?

"From Moldova with love". Scursurilor. Limitatilor.

Interesant ce au comunistii cu asta, in opinia clicii de la Ziar (pe care il mai citeam online, promit sa nu o mai fac vreodata). Sau deja confundati libertatea cuvintului cu neprofesionalismul? Libertatea cuvintului nu inseamna sa trintesti prostii mai mari decit tine si sa te burzuloiesti ca cineva ti-a aratat unde ai gresit.

Sper ca toata adunatura asta de "Inima", "Rozi", "Shmozi" si problemati hormonal sa fie aceiasi Ziarul de Gardisti si prietenii lor, altfel zau, Alexandru, nu stiu daca nu ar trebui sa pui un banner mare sus "presa moldoveneasca OUT OF MY BLOG".

Mma faceti sa-mi fie rusine. From Moldova with love.

17

Ana
12 aprilie 2007 23:59

Crezi ca daca e blogul lui Alexandru Culiuc, care e acelasi anonim sau poate vanessa Valentino, acesta tre de ridicat in slavi! "Vai ce bravo esti, Alexandre!"
ce are partidul comunist cu toate astea? Da, sigur, poate nici nu te mai intereseaza... adica nu il mai intereseaza pe Alexandru. In acest caz, Alexandru, cred ca ar fi mai interesant sa spui despre cateaua ta care de curand va aduce pe lume 5 puisori :)

18

alexandra badea
13 aprilie 2007 9:53

oameni bun, cred ca discutia data a ajuns intr-un impas si ar trebui incheiata.oare nu mai sunt alte teme de discutat? chiar trebuie sa batem apa-n piua de o saptamina?e cineva de acord?

19

Pavel Ciorici
13 aprilie 2007 11:50

[b]alexandra badea[/b]
+1 :))
hai sa mai vorbim despre orange in md... play.md, clip.md :)

20

Vitalie Condratchi
13 aprilie 2007 21:54

in primul rand, trebuie sa spun ca imi pare rau de nivelul la care a degenerat toata povestea...

din ce am observat, intr-o anumita masura la Chisinau, dar mai ales in Romania, daca te iei in gura cu presa, pana la urma nu poti castiga lupta (pe terenul ei, fara a recurge la argumente de ordin judecatoresc). unul dintre motive este simtul de sindicat, mai mult sau mai putin dezvoltat in Moldova, insa in orice caz, jurnalistii se simt incoltiti din toate partile si - ca sa dau un principiu nescris al jurnalisticii - daca ziaristul primeste critici din toate partile, inseamna ca a fost echidistant in articolul pe care l-a scris... deseori insa acest lucru se intampla in detrimentul altor principii jurnalistice, cum ar fi profesionalismul... inclusiv institutia de errata, pe care o practica, cu mandrie si bun simt, institutiile de presa care se respecta...

or acest lucru il scriu, adresandu-ma poate chiar mai mult Anetei Grosu de la Ziarul de Garda, pe care o consider prietena, decat lui Alexandru, intr-o incercare de a justifica breasla jurnalisica...

ce ma mira mai mult este lipsa de reactie din partia jurnalistilor sau a unor organizatii profesionale in legatura cu acest caz, desi imi dau seama ca bloggurile nu sunt newsmakeri in Moldova....

pe de alta parte, trebuie sa remarc ca intotdeauna mi-au provocat dispret persoanele care au dat in judecata jurnalistii pentru calomnie. Pur si simplu, de cele mai multe ori aceste procese au fost reactii neadecvate, ce s-au dovedit a fi razbunari sau un fel de a „pune la punct” jurnalisti ce i-au pus in situatii incomode... uite aproximativ in acelasi context mi se pare ca se inscrie si pedantismul tau, Alexandru, in ceea ce priveste reactia la articole ce vizeaza bloggul tau. Sper ca reactia ta la acest mesaj sa nu fie la fel de vehementa ca in cazul ziarului de garda.

Cu respect,
Vitalie Condratchi,
Redactor sef
Saptamanalul Capital Market

21

Stela Brinzeanu
13 aprilie 2007 22:04

Da, Dumitrule, ai zis-o bine. Ma bucur ca mai sunt oameni printre oameni care judeca la rece si nu sunt orbiti de prostie. Imi mai da ceva sperante...
NICOLAE: Diana Railean nu numai ca a dat dovada de neprofesionalism in adevaratul sens al cuvintului dar se pare ca nici nu este familiarizata prea bine cu semnele de punctuatie, in cazul acesta - uzul ghilimelelor. Ar fi bine daca am inceta sa mai aparam si sa scuzam pina-n pinzele albe. Cred ca ar fi cazul sa ne asumam responsabilitati la faptele pe care le comitem. Sa ne recunoastem greselile, sa invatam si sa mergem inainte. Acest incident mic (relativ) de fapt e o reflectie la ceea ce se intimpla la scara mare in RM. Totul se face de mintuiala, si ar trebui sa insamintam in constiinta nationala faptul ca daca se fac sau se spun lucruri false, vor fi oameni care vor depista, si expune in acelasi timp, neadevarul.
ANA: pare foarte trist faptul ca fiind la facultatea de jurnalism, sugerezi ceva de genul - pentru ca articolul nu era pe prima pagina deci nu trebuie neaparat sa fie corect. Gresesti! Si eu fac studii in mass media (la londra) si pot sa spun cu siguranta ca asa ceva nu s-a mai auzit. Adica, s-a mai intimplat ca un jurnalist sa greseasca dar nicidecum ca un altul sa-i ia apararea, argumentind cum ai facut-o tu. Oare nu-ti dai seama cit de ilogice si stupide par declaratiile tale? O adevarata scena din teatrul absurd al lui Ionescu. Imi pare rau ca nu ai invatat nimic din acest incident. Pot doar sa sper ca nu ajungi sa scrii ceva pe prima pagina sau... de interes general. And by the way, ca sa-ti spulber orice indoiala ai avea. Eu sunt cine spun ca sunt, deci nu mai insista ca Sandu vorbeste cu el insusi.
La TOTI MOLDOVENII: haideti sa nu mai indreptatim proverbul: Sa-i moara capra vecinului. Nu mai sariti pe Sandu , sau altii ca el care au reusit sa faca ceva si care si-au facut timp sa-si impartaseasca experientele si cunostintele cu ceilalti. Urati-i succese in continuare si incercati sa-l ajungeti din urma.. si poate si sa-l intreceti (de ce nu?) - pe el si pe ceilalti care contribuie cumva la distrugerea stereotipelor atribuite moldovenilor (si a Est-Europenilor in general). Asta este sansa noastra de a salva RM. Impreuna mai puternici!

22

vv
14 aprilie 2007 22:55

Ca să mai pun şi eu nişte puncte pe i, vă zic că metoda aplicată de Ziarul de Gardă se numeşte trustitution.

E o chestie deja clasificată şi formalizată, după cum vedem. Păcat să aflu că astea care-s deGardă s-au dovedit chiar pân într-atât de incompetente.

Voi cum vreţi, da io în aşa gardă nu mai am încredere...

23

Ianos Gnatiuc
16 aprilie 2007 1:43

Sasa, iti cauti singur "maldavenizmele" aici sau sa-ti arat eu?

"În următoarea oră schimb alte câteva mesaje cu dânsa.."
"Încep să clarific originea comentariilor care numai ce mi-au inundat situl."

24

Viorica Antonov
16 aprilie 2007 12:40

Sunt departe de Moldova si practic acces la net nu am. Cu toate acestea am gasit posibilitate de a/mi verifica emailul. Am ramas socata cand am redeschis culiuc.com. Pe bune ce se intampla cu noi, ca incepem sa fim identificati cu IP? Poate este o chestie buna toata treaba asta de a pune si IP, dar nu ti se pare Alexandru ca astfel incalci dreptul de confidentailitate a vizitatorilor tai? Pe bune mi se pare ceva iesit din comun, desi vad si pozitivul in toata treaba asta, si anume ca asi putea sti astfel ca de pe acelasi computator se pot face comentarii de mai multe persoane in caz ca este privat, dar si in aceste conditii mi se pare imposibil de indetificat cine a scris. Doar in fond nu stii cine este persoana care scrie. Cred ca ar trebuie sa regandesti situatia creata, Sandu.
Revin cam in cateva zile acasa si voi reveni si cu un comentariu mai detaliat.
Cel putin iti pot spune, draga Alexandru, ca chestia intamplata cu tine este ceva deja obisnuit in Romania si Bulgaria. Zic asta pentru ca le/am aratat colegilor mei situl si am discutat mult despre asta. Sunt acum la Academia NATO departe de casa si totusi problema se dscuta foate interesant si are motive pentru ce, deoarece este o problema actuala. SI ma refer la chestiunea de lipsa a profesionalismului jurnalsitic in Europa de Sud Est, la lipsa deontologiei si eticii in activitate, etc.

25

Elena C.
17 aprilie 2007 16:36

Aceasta situatie a trecut intr-o cearta.....
Ar fi bine sa se puna punct la disputa creata si ambele parti sa se linisteasca,se vede cu ochiul liber ca cearta nu va duce la rezultate constructive....
Toti ramin cu concluziile lor..

26

Victor Parlicov
17 aprilie 2007 22:18

Salutare la toata lumea...
Mda.....
1. Imi pare rau ca o simpla neintelegere intre oameni aparent inteligenti poate degrada la un conflict de asemenea proportii si cu aplicarea unor atare mijloace..
2. Am citit comentariile cam "pe sarite" si poate am scapat ceva esential, insa consider ca prea putin este utilizat cuvintul "SORRY", sau, in romana, "CER IERTARE" si "IMI PARE RAU".. Iarasi, pornesc de la premiza ca partile la conflict si cei care s-au implicat pe parcurs parte sint oameni suficient de inteligenti si ar putea sa-si dea seama ca AMBELE PARTI plus unii "comentatori" terti SI-AU ADUS APORTUL daca nu la ISCAREA conflictului, apoi la sigur LA ESCALADAREA acestuia. Si AMBELE PARTI AU PENTRU CE SE BLAMA una pe alta, insa asta nu duce deloc la rezolvarea conflictului (evident, cu conditia ca partile DORESC rezolvarea conflictului, aceasta nefiind evident! :))
Una din calitatile, as spune chiar virtutile pe care le apreciez cel mai mult la oameni este capacitatea de a-si recunoaste propriile greseli, sau, daca vreti PROPRIA PARTE din greseala... Fara acest prim pas - nu poate fi vorba nici de rezolvarea conflictelor si nici de dezvoltare personala.
Tre' sa-i dau credit lui Sandu ca a facut efortul sa clarifice situatia si a fost aproape in exclusivitate corect si decent in exprimari. Insa (dupa gustul meu) nu ajunge totusi un SORRY.
Oricum, situatia s-a soldat cu un avantaj personal pentru mine: acus am sa-mi aflu IP-ul! :)
Primavara in suflet tuturor! :)

27

Victor Parlicov
18 aprilie 2007 11:19

Dupa ce am scris ieri comentariul am intrat astazi sa mai vad daca a aparut ceva nou si sa mai citesc din perlele de pe aici...
Doar un comentariu mi-a captat atentia: nr.11 "Cum a putut submina un blog o cariera politica"... Remarca mea ar fi ca de fapt nu blogul a subminat cariera, ci ea singura si-a facut-o cu mina ei! Prin atitudinile sale arogante...cel putin asa apare din articol, ca, in lumina conflictului iscat, nici nu mai stiu pe cit de adecvata este informatia din presa! :o)
Ca altfel ne pomenim cu totii cu concluzia Procurorului General al RM, care a pornit anul trecut un atac asupra avocatilor moldoveni care isi apara clientii si concetatenii in Curtea Europeana pentru Drepturile Omului motivind ca PRIN ACESTE ACTIUNI AVOCATII ADUC DAUNE IMAGINII INTERNATIONALE A R.MOLDOVA :o))))))) Adica nu autoritatile publice poarta responsabilitatea pentru multiplele incalcari ale drepturilor omului, dar avocatii - pentru faptul ca incearca sa protejeze aceste drepturi! :o)))
Eu intotdeauna am fost adept inflacarat al transparentei: per total, cred ca pentru Ungaria e mai bine ca o doamna cu asemenea atitudini nu a devenit inalt functionar public si m-as bucura sa fie facute publice opiniile, inclusiv si la nivel de valori, ale demnitarilor nostri de stat - sa-i vada lumea asa cum sint.... Cu toate ca cei care se intereseaza o pot citi din actiunile lor! :)
Sanatate si Dragoste la toata lumea!

28

Adrian Hancu
18 aprilie 2007 16:16

Mai incerc inca o data sa plasez un comentariu.
_____________________

O sa fiu de acord cu Igor si alta lume care spune depsre divulgarea Ip`urilor.

Despre toata povestea asta - trist.

29

Alexandru Culiuc
18 aprilie 2007 16:30

Adrian, Igor & Co.
Intentionez sa implementez un sistem de utilizatori. IP-urile utilizatorilor inregistrati nu vor fi publicate, deci toti vizitatorii/comentatorii permanenti nu vor avea aceasta problema. Acum insa nu am timp pentru asta.

30

Dorin
18 aprilie 2007 23:27

Respect Sandu.
am facut concluzia ca ziaristii in md au intrat in cercul vicios,
sunt platiti rau -> fac ziare "ieftine"
ziaristi neprofisionisti -> salarii mici.

to Vitalie Condratki: un ziarist profesionist doar relateaza cele intimplate.. un blog nu ar trebui sa devina o susrsa pentru stiri iar daca a devenit sa repsecte etica.. consider corecta reactia lui Sandu la astfel de publicare.

31

Dorin
18 aprilie 2007 23:29

P.S. apropo , ar fi recomandabil sa nu publici IPurile utilizatorilor.. nu vreau sa ma "trezesc" cu surprize ..

32

soroca
21 aprilie 2007 12:21

Dorin:

Blogul, a cincea putere in stat

Razvan Chiruta, Romania Libera, 19 aprilie 2007


In fiecare secunda, in lume se naste un blog - jurnal personal online. In Romania, acest tip de comunicare pe internet, desi la inceputuri, cunoaste o dezvoltare spectaculoasa, mai ales in ultima jumatate de an.

Exista bloggeri care au lunar si 75.000 de vizitatori, de cateva ori mai mult decat un ziar local sau decat unele saptamanale centrale.
Daca in vara lui 2006 se estima ca exista aproximativ 12-14.000 de bloguri romanesti, acum se vorbeste de circa 30.000. Altele noi apar aproape in fiecare ora.

Oameni obisnuiti, care au avut curajul sa-si puna ideile sisentimentele pe web, devin tot mai populari. In paralel, aceasta ofensiva a determinat aparitia unui concurs de gen - Roblogfest, si chiar o revista scrisa de bloggeri.

Cinci premii pentru ieseanul Bargau

Majoritatea autorilor de blog posteaza de cateva ori pe saptamana insemnari cu tenta profund personala. Ce ii motiveaza sa faca public, pe web, sentimente sau trairi dintre cele mai intime, intamplari din viata sau opinii despre diverse fapte din jurul autorilor? "Am vrut sa vad pentru mine daca pot scrie macar la fel de bine ca WhiteWolf. Mi-am dat seama ca nu pot...

Dar a fost prea tarziu", explica Sebastian Bargau, proprietarul blogului VisUrit, citit zilnic de aproximativ 2.300 de internauti. Tanarul din Iasi a fost marele castigator al ultimei editii Roblogfest, cu cinci premii adjudecate, dintre care unul pentru "cel mai bun blog".

"Cand mi-am facut blogul, nu stiam ce inseamna conceptul. Mi-am facut practic un site personal care se incadreaza acum in acest tipar.

Scriam despre mine detalii pe care nu le-ai impartasi nici in particular unei persoane decat daca ai stupid de multa incredere-n ea despre cum ma insala iubita, dar si articole de umor ori ╚manifeste╩ impotriva ipocriziei, minciunii si ╚golului cotidian╩, de unde si titlul de Jeg.

Initial, scriam pentru ochii prietenilor, pentru impacarea sufleteasca si un pic de hlizeala", povesteste si Darius, de la jeg.stuffo.info. , de asemenea premiat la Roblogfest - in februarie a avut 8.000 de vizitatori.

"Mi-am facut blog din intamplare. Treceam printr-o perioada proasta si stateam mult pe net. Citeam multe astfel de pagini, carora eu le ziceam jurnale personale, dar nici unul nu apartinea vreunui roman. Apoi, un prieten mi-a aratat cum sa-mi fac si eu. La inceput am scris din joaca.

Mi se parea amuzant sa pot sa zic orice imi trece prin cap, asa in vazul lumii.

De fapt, mai degraba puneam poze si linkuri care mi se pareau amuzante sau interesante si scriam mai putin. Iar cand scriam, o faceam mai degraba pentru mine", afirma Irene, autoarea unuia dintre cele mai apreciate jurnale intime, mintea-de-ceai. blogspot. com.

Stiri la cald despre Eurovision

Ce a pornit ca o joaca sau ca o necesitate s-a transformat ulterior intr-un lucru serios, mai ales ca aceste jurnale au inceput sa aiba succes si sa atraga tot mai multi cititori. Asa ca acum "public in fiecare zi 4-5 articole noi, care acopera o arie destul de mare de interese.

Unii sunt interesati de media, altii de tehnologie, altii de internet, si toti gasesc cate ceva de citit la mine pe blog", ne explica Zoso, unul dintre cei mai populari bloggeri romani, care este secretul reusitei lui.

"Eu am avut succes mai ales cand a fost vorba de concursul Eurovision. Dupa primele postari, realizand interesul pentru subiect, am inceput sa scriu din ce in ce mai des pe aceasta tema.

Nu am fost singurul si, in perioada respectiva, toate blogurile care au tratat acest subiect au avut un trafic mai mare.

Dincolo de acest aspect, cred ca succesul blogurilor se datoreaza libertatii maxime de exprimare din online ", crede Zufzuluf, care merge mai mult pe promovarea stirilor din domenii diverse.

Darius Groza, curtat de Yahoo!

Unii si-au folosit blogurile pentru mai mult decat sa-si exprime propriile opinii. Astfel, bookblog.ro, din Bucuresti, si apoi ginduripentruiasi. wordpress. com au initiat cate o campanie de strangere de carti pentru copiii din orfelinate.

Au reusit sa adune circa 3.000 de carti, pe care le-au distribuit la case de copii si scoli din Bucuresti si Iasi. O campanie asemanatoare a inceput si in Timisoara.

De asemenea, Darius Groza a avut impact cu blogul sau in lumea reala. "De la unul dintre editoriale s-a lasat cu niste demiteri intr-un liceu corupt. "Tot o initiativa a lui a fost dezbatuta aprins la Antena 3.

El a realizat o varianta glumeata, pe hartie igienica, a biletelului roz trimis de Tariceanu lui Basescu, iar analistii patriei au considerat aceasta ca pe o diversiune din partea uneia dintre cele doua tabere politice.

Insa cea mai importanta reusita a lui Darius a fost un emoticoncert (concept inventat de el - o melodie transpusa pe messenger in emoticoane) care a facut inconjurul lumii si care a atras atentia sefilor americani de la Yahoo!, ce au luat in calcul o colaborare cu acesta.

"Blogul, o portavoce oferita fiecaruia"

Utilizatorii de blog sunt optimisti fata de evolutia acestui fenomen in Romania, ba chiar anticipeaza ca se va trece pe o treapta superioara.

"Deja se spune ca viitorul este al videoblogurilor si sunt foarte curioasa sa vad ce o sa se mai intample", crede Irene. "Blogurile in Romania au explodat de anul trecut si vor continua aceeasi tendinta si in viitorul imediat.

Avantajul lor e ca reprezinta cel mai ieftin, nonconformist si mai liber spatiu de exprimare. Nu cred ca bloggerii in general vor putea vreodata sa cada de acord asupra unui cod al breslei si tocmai aici cred ca sta farmecul acestui tip de comunicare.

Oricat ar incerca sa se "profesionalizeze" acest gen, farmecul lui sta tocmai in faptul ca pe blog nu exista bariere", este de parere si Zufzuluf.

Kolonelul este si mai optimist: "Blogul e o portavoce oferita fiecaruia. As spune ca bloggerii sunt a cincea putere in stat, un soi de presa neoficiala, dar din ce in ce mai in serios luata".

Unul dintre cele mai importante servicii de gazduire de bloguri din Romania raporteaza o crestere semnificativa in ultimul an atat a numarului de jurnale online, cat si a activitatii pe aceste pagini. Astfel, numai pe weblog.ro, exista peste 16.800 de bloguri, cu 25.000 de utilizatori si 150.000 de postari.

La acesta se adauga altele, dintre care mai populare sunt blogspot.com sau wordpress.com, dar si blogurile gazduite pe serverele unor companii pentru propriii angajati.

75.000 de bloguri noi zilnic

Jurnalul online a aparut inca din 1994, chiar sub aceasta denumire, ca un loc unde scriau oameni priceputi in informatica si erau mai mult o colectie de linkuri interesante.

Termenul de "blog" a fost creat abia in 1997 si este o combinatie dintre ultima litera a cuvantului web - cu referire la world wide web - si log, adica jurnal.

De atunci si pana in noiembrie 2006, in toata lumea s-au inregistrat 60 de milioane de bloguri.

Conform unei statistici a Tehnocrati, in ultimii trei ani numarul blogurilor s-a dublat o data la sase luni, 75.000 de bloguri sunt create in fiecare zi, 3,9 milioane de bloggeri isi actualizeaza zilnic blogurile, iar estimarile sustin ca se inregistreaza in jur de 50.000 de noi insemnari pe ora, la nivel mondial.

Rubrici in ziare

Dezvoltarea blogurilor din Romania a determinat aparitia unor concursuri dedicate acestora, dintre care Roblogfest s-a incheiat pe 1 martie anul acesta. Tot mai multe publicatii pe hartie - ziare si reviste - au inceput sa dedice rubrici permanente despre fenomen.

Cat de relevant este acest concurs pentru calitatea blogurilor din Romania? "Oricum ar fi, iese rau. Daca se voteaza, castiga cei cu trafic mare.

Daca e cu juriu, lumea o sa se intrebe cine sunt aia care jurizeaza si ce competente au (e mondiala faza cand ministrul Telecomunicatiilor a jurizat la una din primele editii, declarand castigator un site pentru ca ii placea culoarea). Eu cred in aceste rezultate", sustine Zoso.

33

Mihai
29 aprilie 2007 10:16

Sandule!
Bine că ai timp să te ocupi cu discreditarea acelor puţine ziare de valoare care au mai rămas în ţară...
Acum eşti încă tânăr şi nu-ţi dai seama...

34

Constantin
2 mai 2007 10:08

Nu stiu cum poti numi "ziar de valoare" unul care, dupa ce face o gafa, se mai si comporta ca o turma de tarani

35

ANdrei
7 decembrie 2007 14:31

"Ziarul de garda" is the best

Adauga Comentariu


HTML admisibil: a href, b, i, br/, p, strong, em, ul, ol, li, blockquote, pre