Alexandru Culiuc

10 septembrie 2007

China: scene stradale în format panoramic

Am revăzut arhiva fotografiilor şi am înţeles că n-am publicat pe site un set de fotografii stradale reuşite (în opinia mea, dar şi a membrilor Foto.md) din China.

Hutong blues (introducere)

Pe timpuri, Beijingul era plin de hutong-uri — ulicele înguste de-a lungul cărora se înghesuiau tradiţionalele siheyuan-uri (case patrulatere cu ogrăzi interioare). În ultimele decenii hutong-urile au fost în mare parte distruse pentru a face loc clădirilor şi drumurilor moderne (Beijingul creşte mai repede decât Moscova). Totuşi, în ajunul olimpiadei, a fost decis de protejat în scopuri turistice câteva cartiere de hutonguri.

M-am plimbat şi eu printr-un cartier de hutong-uri, având-o drept ghid pe Helen (chinezii creştini au şi un nume european) — o bună cunoştinţă şi proprietară a unei companii de turism specializată în deservirea VIP-urilor (şi moldovenilor, aparent). În anii cincizeci dânsa a crescut în siheyuan-ul bunicii din cartierul vizitat de noi, împreună cu alte două duzini de nepoţi şi nepoate. Primul gând a fost "bieţii copii chinezi — erau nevoiţi să se culce 3-4 întru-n pat!". Totul s-a dovedit a fi mai puţin dramatic — respectivul siheyuan avea 38 (!) de camere. După ce copiii au crescut, bunica treptat a transformat casa într-un orfelinat privat. Însă la sfârşitul anilor cincizeci casa oricum a fost expropriată de stat şi împărţită la două duzini de familii — presupun că aici, deja, partajarea paturilor între câteva persoane a devenit inevitabilă... Ironia constă în faptul că pe locul casei este acum amplasat supermarketul la care Helen face cumpărăturile alimentare. Aici însă nu se termină şirul de năpaste prin care a trecut familia. Pe timpul revoluţiei culturale a lui Mao, părinţii lui Helen (el profesor în antropologie şi folclorist, dânsa — pictoriţă) au fost expulzaţi din Beijing să strângă orez în provinciile de sud a Chinei. Mama nu s-a mai întors...

Iată aşa istorii triste (şi totodată tipice, din câte înţeleg, pentru intelectualii chinezi din generaţia în vârstă) ascultam plimbându-mă şi fotografiind ulicioare Beijingului vechi.

Hutong Mao

Beijing: Hutong Mao

Mi-a mers fenomenal cu această poză. Prim-planul este dominat de placatul lui Mao, în care acesta ţine o coală de hârtie. Încordaţi puţin ochii şi veţi observa că tipul din alee are şi el în mână un sul de hârtie (în format mare acest lucru se observă şi fără încordarea ochilor). Nu fiecare zi dai de astfel de legături de sens între obiectele răzleţe din cadru. Un exemplu clasic: În spatele Gării Saint Lazare de HCB — observaţi saltul dansatoarei în afişa din spate.

Pick-up truck Chinese style (a.k.a. Tsingtao security)

În ultimii ani bicicletele practic au dispărut din străzile principale ale Beijingului, însă hutongurile până astăzi sunt dominate de asemenea bicicleto-camionete — automobilele nici nu încap în aceste ulcioare.

Beijing Hutong: Pick-up truck Chinese style

O versiune alternativă a acestei poze (alb-negru şi cadrată diferit) poate fi găsită pe Foto.md.

Cititorii şi cartoforii

Hutong-urile mişună cu oameni. Majoritatea lor lucrează din greu (vedeţi poza precedentă). Dar se întâlnesc tipi care, aparent, nu sunt implicaţi în vreo activitate productivă. Şi atunci mă întreb: oare poate fi evitat nivelul sporit de şomaj urban în procesul de tranziţie spre o economie "urbană"? Ce-i drept, făcând fotografia de mai jos, nu mă gândeam la efectele economice şi sociale a urbanizării, ci la umbrele piezişe, factura peretelui, şi poziţionarea "cititorilor" în cadru.

Beijing Hutong: freight tricycle drivers reading newspapers

Tipii din poza următoare erau într-atât de pasionaţi de joc că, deşi eram la doar câţiva paşi de ei (cu un fotoaparat deloc minuscul), nu mi-au atras nici o atenţie.

Beijing Hutong: card players

P.S. Lijiang baba

Ultima poză n-a fost făcută în hutonguri şi nici măcar în Beijing. Însă se înscrie tematic în serie şi nu cred că voi avea altă ocazie s-o public pe site. A fost făcută în Lijiang, un orăşel din sudul ţării despre care am scris anterior. "Lijiang baba" este denumirea blinelelor groase din faţa vânzătorului — o specialitate tradiţională a poporului Naxi.

Lijian baba street shop

Publicat: 10 septembrie 2007 6:30

Categorii: Călătorii | Fotografie

Taguri: , , ,

Comentarii (19)

1

Viorica Antonov
10 septembrie 2007 8:30

Sandu, ceea ce vroiam sa-ti spun de mai demult, ca ma fascineaza in aceste imagini jocul de culori. Un tandem dintre vechi si actual. Acest lucru l-am observat inca mai inainte pe foto.md.
Sandu, culorile sunt naturale sau modificate cu ajutorul camerei?
Probabil asa arata China, cum o vezi tu. Sunt fotografii reusite.

2

Igor
10 septembrie 2007 21:57

Bune poze, cum deja am spus si pe foto.md. Acum si cu istorii langa ele sunt si mai bune (in contrast cu foto.md).

3

raul
11 septembrie 2007 15:04

Antonov ce-i cu linguseala asta,ti-am mai spus cindva,fii cuminte in banca ta si nu te mai inlude si tu in discutii destepte

4

Viorica
11 septembrie 2007 21:01

pentru Raul: de fapt nu stiu cine esti, dar esti cumplit de aroganta.

5

Galina
14 septembrie 2007 1:42

Am vrut sa comentez si eu despre pozele luate de Sandu. Eu recunosc dintr-o data ca nu inteleg si nici apreciez foarte mult arta (se vede ca cei opt ani din scoala de arte au lasat un impact negativ asupra personalitatii mele si a perceptiei mele al esteticului.) Am avut temptatia sa comentez inca la pozele din articolul "Străzile Lyonului matinal"--mie mi se pare ca pozele redau prea mult detaliu, sunt prea "sharp" si prin asta pierd din realitate. Par a fi poze din paradis, sau din poveste si las impresia ca sunt deceiving intr-un fel. Totodata, pozele au o intensitate cromatica foarte puternica si asta la rindul sau le face si mai ireale.

Asta despre fotografii.

TOtodata, continuu sa admir cit de multa inteligenta ai si cit de adinca perceptie a lucrurilor posezi. As vrea mult sa am si eu asa capacitati sa analizez si sa inteleg lucrurile.

6

Iosif
15 septembrie 2007 4:42

Nu stiu de ce, dar pozele nu seamana la fotografii cu care ne-am obisnuit.

Pentru mine, sunt mai degraba niste screenshots-uri de calitate inalta din niste filme artistice, decat poze din realitate.

Daca incerc sa gasesc explicatia - bogatia culorilor + suprinderea unor momente foarte expresive + inca ceva care imi scapa.

7

Ludmila
15 septembrie 2007 15:41

poate daca nu ar fi prelucrate..... nu ar fi atatea laude in ceea ce priveste cromatica s.a.
sun reusite prin momentele lor, dar nu prin prelucrarea facuta!

8

Alexandru Culiuc
24 septembrie 2007 6:10

Viorica, culorile sunt naturale (ce-i drept, nu cred cineva să încerce să definească termenul "culori naturale" -- ele nu există prin definiţie), însă intensificate pe locuri în PhotoShop. Excepţie -- "Pick-up truck Chinese style", unde culorile au fost puternic desaturate, pentru a simula efectul filmelor de la mijlocul anilor optzeci.

Galina, pur şi simplu nu eşti deprinsă să vezi fotografii bine prelucrate, atâta tot. Ţi-aş recomanda să deschizi National Geographics sau, în cel mai rău caz, Geo (care-i incomparabil mai slab, dar oricum îţi va oferi o impresie generală despre "good travel photography"). Apropo, nu ştiu pe cât e de corect să pui toate fotografiile mele în categoria "din poveste, ireale". Eu fotografiez diferit – uneori subliniez culorile, uneori le atenuez (repet, imaginea "Pick-Up truck Chinese style" de mai sus este puternic desaturată). Uneori sunt indiferent între versiunile "din poveste" şi cele clasice, cum a fost cu perechile de fotografii color/alb-negru din Lijiang. Uneori cu timpul îmi schimb felul în care văd fotografiile: compară versiunea color a imaginii din St. Martin Vesubie de pe Culiuc.com cu versiunea alb-negru publicată mult mai recent pe Foto.md.

Iosif, comentariul tău mă convinge că mi-am atins scopul. Am făcut tot posibilul ca fotografiile să se privească drept screenshot-uri din film:

* Toate aceste cadre sunt pline de dinamică: în primul cadru tipul este prins în mers, în al doilea simţi cum se scutură băieţelul pe caldarâm, în al trelea vezi cum tipul din mijloc îşi rupe ochii de la ziar şi-i fixează asupra obiectivului, în al patrulea ştii că peste o clipă mâna jucăturului va atinge cărţile de joc de pe ziar, iar în ultimul îţi închipui clar cum peste o clipă mâna vânzătorului va coborî ţigara.
* Toate fotografiile utilizează întreaga suprafaţă a cadrului. M-am străduit [prin cadrare compactă] să minimizez detaliile irelevante care sustrag atenţia de la subiectul de bază şi să le evidenţiez pe cele care susţin subiectul. Anume în asta şi constă lucrul operatorului cinematografic (mise-en-scène cum se mai spune. Ce-i drept, termenul rus mi se pare cel mai exact -- оператор-постановщик).
* "Ceva care îmi scapă" la care te referi este cât se poate de banal -- toate sunt încadrate în format lat (16:9), iar dungile negre de jos şi de sus simulează efectul obţinut la vizionarea unui film panoramic (16:9 ~ 22:10) la un televizor obişnuit (4:3).

Ludmila, eşti de-acord că prelucrarea a subliniat cromatica cadrelor şi totodată consideri acest fapt drept un minus al fotografiei. Nu vezi nici o contrazicire în poziţia dumitale? Am obosit să repet că prelucrarea în "post-production" este o etapă normală a fotografiei, care există de multe-multe decenii. Dacă dumitale preferi culori neexpresive şi tonalitate plată, îţi recoman să utilizezi în exclusivitate un aparat digital ieftin. De altfel, să nu crezi că te iau peste picior -- lomografia are tradiţii similare (artistism prin imperfecţiune tehnică).

9

Ludmila
27 septembrie 2007 16:58

ideea e ca daca ar fi folosit doar "efectul" de saturatie al culorilor - as accepta pentru ca e o chestie,cum ai spus, e o etapa normala.
dar daca se mai folosesc si alte efecte, ca in cazul tau.. atunci e de dsicutat.

aparatele (nu am in vedere de alea digitale ieftine) "produc" imagini destul de colorate.
Personal folosesc un Canon... si.. sunt foarte multumita.
Poate de asta sunt sceptica la anumite chestii. Eu le obtin in mod normal acum, prin faptul ca faceam cate 10 poze la un singur subiect ca sa obtin ceea ce vreau, pana devenea ceva automat pentru mine, cum e acum.
Subliniez, se pot obtine usor culori "pline de viata" daca nu folosesti doar modul automatic! Ca... slava Domnului, si aparatele ieftine, daca trebuie, te lasa sa schimbi parametrii astfel incat, obtii ceva, zic eu, foarte de apreciat.
cele bune!
PS: e mai usor daca schimbi timpul si lasi diafragma sa se seteze automat, si invers. astfel obtii chiar ceva minunat.

10

Alexandru Culiuc
27 septembrie 2007 17:18

Ludmila, din cuvintele tale pot concude una: you are totally clueless. Dar poate mă grăbesc cu concluziile. Nu vreai să plasezi un link la ceva fotografii de-ale tale?

P.S. Dumitale serios încerci să mă înveţi cum să fotografiez în prioritate de apertură şi prioritate de obturator?! That's pretty bold of you.

11

Ludmila
27 septembrie 2007 22:24

multumesc.
vad ca arunci vorbele usor, probabil la fel cum faci si prelucrarile!

nu te invat, doar faceam comentarii, ca sa inteleaga si alti oameni, care poate nu stiu anumite chestii, cum se pot obtine culori mai intense si cu un aparat mai simplu.... te-ai simtit cu musca pe caciula?:) n-ai decat.

prin comentariile tale taioase se simte o oarecare nesiguranta/nervozitate.
bafta in continuare, mai bine am incheia discutia, din moment ce nu poti comenta civilizat si faci doar atac la persoana, cu acuzatii directe. urat din partea unui "artist" ;)

12

Alexandru Culiuc
27 septembrie 2007 22:41

Ludmila, as I said -- you're clueless. Daca sincer consideri că alegerea regimului de filmare (P/A/S/M) are vreo influenţă asupra intensităţii culorii, apoi nu înţelegi nimic în fotografie (cel puţin în partea tehnică; despre partea artistică nu pot spune nimic până nu-ţi văd lucrările).

Dacă vrei să auzi comentarii într-adevăr tăioase, ţi-aş propune să asişti la un seminar de la Harvard Econ Dept. În comparaţie cu profii mei, sunt cea mai blândă fiinţă din lume.

13

Ludmila
27 septembrie 2007 23:03

da, e vorba de lumina, in principal, insa efectele se vad si in culori.
folosesc un Canon, aparat pe negativ, deoarece astept sa-mi iau un DSLR. Competitia abia a inceput pe aceasta piata si ... vreau sa mai astept aparitiile noi.
revino la aparatul vechi, ca sa iti aduci aminte cum e, daca ai uitat.

insa, as prefera sa nu te compari cu profesorii tai..... sau vrei sa iti spun si eu ce oameni intalnesc si cum sunt?
prefer sa te vad pe tine direct, nu prin prisma altora.

in fine, e alegerea e ta, in ceea ce priveste limbajul.
bafta in continuare.

14

Igor
27 septembrie 2007 23:36

Ludmila, tot timpul sunt pur si simplu "incantat" de persoane care incearca sa faca vorba fara asi da seama de esenta lucrurilor. You really have no clue about photo, as a process.

pentru inceput, ne uitam si citim atent aici http://www.culiuc.com/photo/
hint: Canon EOS 5 este un aparat pe film
si apoi incepem sa acuzam lumea.

Alexandru inca a raspuns foarte lejer, daca cinstit ;)

ce tine de prelucrare in PS, sau postprocesare, mai bine nu atingeai vorba. Tocmai ai dat dovada ca nu cunosti persoana, tehnicile lui, stilul general, viziunea si manera specifica (pe care aporopo Alexandru le are). Vorba ta, un artist asa nu face :)
succese, si asteptam cu nerabdare sa vedem pozele dumitale.

ps: harvard, si seminuarul de economie de acolo, cu duritate sa, este cunoscut de multa lume, si deseori serveste drept exemplu clasic de "they will kill you". Asa ca comparatie a fost mult mai mult decat binevenita.

ps2: si din nou mi-am adus aminte despre laboratoarele foto din MD si color management :(

15

Sergiu Turcanu
5 octombrie 2007 14:52

Foarte bine redata atmosfera Hutongului! Bravo!


Pacat ca multe din ele au fost distruse in ultimii ani si sunt singur ca Hutongul asa cum ai reusit sa-l vezi nu va mai fi. Cred ca dupa olimpice atmosfera se va schimba in mai mult tursitica in tot ceea ce a fost planificat sa ramana.

16

Sorin Hadârcă
22 noiembrie 2007 10:13

Pozele sunt într-adevăr excelente. Se zice de o fotografie că e bună atunci când ea, dincolo de lumină, forme şi culori, relatează o istorie. Pozele se califică extraordinar de bine la acest capitol şi mi-ar face placere să văd cum vezi tu şi alte colţuri ale lumii.
Cu referinţă la China şi destinele ei, îţi recomand ţie şi la toată lumea "Balzac şi micuţa croitoreasă chineză" de Dai Sijie (dacă nu cartea cel puţin filmul).

17

@LL3XUTZU
13 ianuarie 2008 18:54

FOARTE NASPA CE SA ZIC SLABUT:))

18

nae gina
5 februarie 2008 0:32

c sa spun...?tot c inseamna china ma incanta,dar as vrea sa aflu mai multe despre cultura,obiceiuri si mai ales legende.nush...am facut o obsesie pt aceasta minunata tara.tare mult as vrea sa o vizitez intr-o buna zi(doamne ajuta) si atunci o sa public intens si din inima tot d am trait si c am vazut acolo.e frumos,ati vb foarte frumos.va multumesc din inima ca mi-ati facut aceasta bucurie,sa aflu mai multe

19

FeedCaty
13 decembrie 2008 20:10

Buna la toata lumea cu pareri...despre reusitele fotografii..dar se stie ca cele mai reusite foto..se realizeaza cu un aparat alb-negru-culorile verzui ce sunt realizate prin anii 40 timpurii.Ei bine am un aparat foto destul de vechi chinezesc original cu zoom pe el,calitate de imagine,2-ua obiective are o gramada si nu stiu cum sa traduc producatoru.Cine ma poate ajuta????? Multam...

Adauga Comentariu


HTML admisibil: a href, b, i, br/, p, strong, em, ul, ol, li, blockquote, pre