Alexandru Culiuc

5 septembrie 2007

Subsidii pentru viticultură: argumente, contraargumente, ultimele date şi implicaţii

Din momentul publicării analizei iniţiativei Moldova-Vin de oferire a creditelor ipotecare pentru plantarea viilor am fost inundat cu un flux de mesaje, comentariile publice reprezentând doar vârful aisbergului. Voi încerca să abordez aici unele momente care mi s-au părut interesante.

Supply-side economics şi teoria comerţului internaţional

Analiza a pus accent pe două seturi de argumente:

  1. Viticultura nu este caracterizată de eşecuri de piaţă (sau, cel puţin, aceste eşecuri sunt mai mici decât în alte industrii), ceea ce lipseşte iniţiativa Moldova-Vin de logică economică.
  2. Conjunctura pieţei mondiale de vin se deteriorează, iar Moldova nu s-a demonstrat capabilă să concureze în asemenea condiţii. Dacă Moldova doreşte să sporească exportul de vin, apoi ea urmează să se concentreze asupra sporirii expertizei în marketing şi nu asupra sporirii capacităţilor de producere (suprafeţei viilor).

Observaţi că punctul (2) ţine de cererea mondială la vin. Într-un mesaj privat, Valeriu Prohniţchi de la Expert-Grup îmi aduce aminte că urmează să ţinem cont şi de schimbările survenite pe partea ofertei (supply-side factors), care întăresc concluziile analizei mele. Citez mesajul lui Valeriu:

Este greşit sa stimulezi plantarea industrială a viţei-de-vie pe suprafeţe mari. [...] Viţa-de-vie este o cultură intensivă în munca, iar satele din Moldova, mai ales în zona centrala şi de sud se depopulează tot mai evident din cauza emigraţiei. Multe companii vinicole deja au probleme enorme cu recoltarea roadei şi nu cred ca ele îşi doresc creşterea suprafeţelor.

Traducem această observaţie în limbajul modelului Heckscher-Ohlin.

  • Viticultura este un sector intensiv în muncă.
  • Moldova îşi pierde avantajul comparativ în viticultură odată cu scăderea stocului forţei de muncă.
  • Dat fiind că toţi factorii de producere sunt complementari, scăderea stocului unui factor de producere (forţa de muncă) duce la scăderea rentabilităţii celorlalţi factori (suprafeţe plantate, capital).
  • În această situaţie, costul de mărire/regenerare a suprafeţelor plantate va fi mai mare decât creşterea volumului producţiei ce va rezulta din această intervenţie.

Astfel concludem că iniţiativa Moldova-vin de extindere a capacităţilor de producţiei a industriei n-are sens (i) din perspectiva logicii economice a intervenţiei statului într-o industrie, (ii) din perspectiva cererii globale la vin şi (iii) din perspectiva dinamicii avantajului comparativ al ţării.

Industria vinului — Free Falling

Posibil vă întrebaţi dacă scăderea dramatică a exporturilor în 2006 n-a fost decât un incident izolat datorat unui factor exogen (embargoul rus), iar industria se va demonstra, în finală, capabilă să redirecţioneze producţia pe pieţe noi. Recent un cititor mi-a expediat textul unei ştiri Infotag care, în opinia mea, spulberă aceste nădejde.

În perioada ianuarie-iunie, R.Moldova a exportat produse vinicole în valoare de $52,2 mln., de două ori mai puţin decît în aceeaşi perioadă a anului 2006. Exporturile de vin îmbuteliat au alcătuit 1,522 mln. dal, micşorându-se de 4,3 ori, iar în termeni financiari s-au evaluat la $23 mln. (de 3 ori mai puţin), transmite Agenţia INFOTAG cu referire la surse din Agenţia Agroindustrială "Moldova-Vin".

S-au exportat 37,6 mii dal. de vinuri spumante (de 1,8 ori mai puţin), în valoare de $1 mln. (-20%); 134,8 mii dal. de divinuri în valoare de $5,6 mln. (de 2,5 ori mai puţin). Totodată, livrările de alcool pentru divin au crescut de 12,3 ori, pînă la 77,8 mii dal. (de 14,7 ori în termeni financiari, până la $2,6 mln.).

În aceeaşi perioadă, exporturile de vinuri în vrac (vinuri brute) au constituit 2,6 mln. ($18,5 mln.), în descreştere de 1,6 ori în termeni naturali şi cu 25% - în termeni financiari.

Cei mai mari consumatori de vinuri şi divinuri moldoveneşti au fost Ucraina ($18 mln.), Bielarus ($15,9 mln.), Kazahstan ($5,6 mln.), Polonia ($2,7 mln.), România ($1,9 mln.), Lituania ($1 mln.).

Suporterii industriei vor remarca că scăderea exporturilor în 2007 este de asemenea datorată unor factori exogeni — Moldova a pierdut preferinţele comerciale bilaterale cu România după intrarea acesteia în UE. În rezultat, conform ştirii RBC, exportul de vin în România a scăzut de 4.6 ori, sau cu circa 6.8 milioane USD. Însă exportul total de vin în această perioadă a scăzut cu circa $50 milioane, adică România nu explica decât 14% din scăderea volumului total. Pe cine să dăm vina pentru celelalte 86%?

De asemenea observaţi schimbarea structurală în direcţia sporirii cotei semifabricatelor şi materiei prime. Exportul de vin îmbuteliat a scăzut de 3 ori, pe când exportul de vin în vrac doar cu 25%. Exportul de divinuri s-a micşorat de 2.5 ori, iar exportul de alcool pentru divin a crescut de 14.7 ori. În loc să se mişte în direcţia produselor cu valoare adăugată sporită (up the value chain), industria vinului cedează o parte tot mai mare a veniturilor producătorilor străini.

Concluzia este clară — viticultura se află într-un declin profund. Nu afirm că întreaga industrie este sortită pieirii: există vinuri de calitate care se vor menţine pe pieţele internaţionale, cu timpul viticultorii vor învăţa să-şi promoveze vinurile pe pieţele externe. Însă statul urmează să accepte două fapte împlinite:

  • Vinul a încetat să fie locomotiva exporturilor moldoveneşti, rol pe care l-a îndeplinit până în anul 2005.
  • Creşterea economică de mai departe a Moldovei nu va proveni din viticultură.

Astfel, susţinerea viticulturii sustrage atenţia statului de la industrii caracterizate de perspective de creştere incomparabil mai mari, dar şi de eşecuri de piaţă profunde. În această situaţie, înseşi existenţa asociaţiei "Moldova-Vin" (nemaivorbind de resursele enorme alocate acestei structuri) urmează să fie pusă la îndoială.

Eficienţa economică vs. alte motivaţii

Într-un comentariu la articolul iniţial, Nicu Popescu menţionează că majoritatea ţărilor oferă subsidii mari unor industrii neperformante din motive politice: obţinerea voturilor angajaţilor din respectivele industrii, susţinerii financiare la alegeri din partea industriei, etc. Însă tot Nicu admite că asta însă nu-i motiv să tolerăm asemenea practici în Moldova.

Nicu de asemenea menţionează că ţările percep unele industrii tradiţionale drept mai mult decât o sursă de venit. Vinul şi caşcaval sunt atribute al identităţii franceze, de rând cu Marseillaise şi sloganul "Liberté, égalité, fraternité". O parte a americanilor de asemenea dau dovadă de motivare neeconomică fiind gata să-şi compromită nivelul real al veniturilor prin boicotarea bunurilor ieftine din China (calitative!).

Problema constă în faptul că Franţa şi SUA pot, în linii mari, să-şi permite un asemenea lux cum este mândria naţională. Însă în situaţia economică actuală din Moldova, logica economică urmează să domine oricare alte motive. Franţa este aidoma unui gentilom bine îmbrăcat care, din nostalgie, poartă demonstrativ batista moştenit de la stră-străbunel (industria vinului nu constituie nici 0.5% din PIB-ul Franţei). Prin analogie, am conclude că Moldova se mândreşte cu faptul că este îmbrăcată din cap până-n picioare în zdrenţe cârpite (susţine o industrie tradiţională neperformantă). După mine, o asemenea "mândrie naţională" nu poate trezi decât nedumerire.

Pentru ce atâtea discuţii?

Posibil vă întrebaţi "Pentru ce atâtea discuţii la acest subiect? Oare nu este evident că susţinerea industriei nu este motivată economic? Oare nu este evident că viticultura nu e în stare să ne asigure o creştere durabilă?"

Problema constă în faptul că, nefiind susţinute de argumente clare, coerente şi bine documentate, asemenea afirmaţii (chiar dacă corecte!) nu valorează doi bani. Afirmaţiile goale n-au nici o şansă să convingă oponenţii — fiecare afirmaţie goală poate fi neutralizată cu o afirmaţie goală de sens opus. Spre exemplu: "oare nu este evident că viticultura, constituind 20% din PIB, este neapărat o industrie prioritară? Oare nu este evident că lăsată în voia sorţii, viticultura va trage în jos restul economiei (industria sticlei, tipografiile, publicitatea)?" Marea parte a dezbaterilor publice din Moldova constau din contrapunerea unor asemenea afirmaţii goale. În cel mai bun caz, afirmaţiile sunt susţinute de nişte raţionamente economice rudimentare, care au puţin în comun cu analizele economice moderne. Este clar că asemenea dezbateri nu vor rezulta în soluţii optimale, deoarece decizia va depinde exclusiv de greutatea politică şi financiară a părţilor implicate, şi nu va fi influenţată de validitatea argumentelor (fie deoarece ele lipsesc, fie deoarece toţi intuiesc că argumentele sunt extrem de şubrede).

Aici revenim la problema deficitului — în sectorul public, NGO-uri, think-tankuri, oficiile locale ale organizaţiilor internaţionale — de persoane capabile să livreze analize calitative de politici publice. Realmente, asta-i problema de bază pe care o adresează proiectele NGO-ului H-dot şi ultimele publicaţii de pe Culiuc.com. Evident, există şi alte probleme majore — lipsa voinţei politice de a baza deciziile pe asemenea analize şi lipsa unui cadru instituţional care ar asigura implementarea acestor unor asemenea decizii. Dar nu poţi să le rezolvi concomitent pe toate...

Publicat: 5 septembrie 2007 21:25

Categorii: Economie si Afaceri

Taguri: , ,

Comentarii (5)

1

Vitalie
6 septembrie 2007 10:33

Extremely valid and vital analysis. Too bad it will not be adhered by those at the power. It is a Moldovan tradition to hold on to what people have been doing for hundreds of years rather than move on to new technologies, ideas, ways of thinking. Even more so while Soviet-type people run the show. It is much easier to grow something and sell it right away than add value to it and earn many times more. We live in a banana republic, but our bananas are not in demand :(

Vit

PS: Sorry for writing in English, it's the easiest way of typing for me. I believe most people will understand anyway.

2

serj amator in economie
6 septembrie 2007 14:22

Ca amator in economie i-mi permit sa corectezi un profesionist cu Stidii la Harvard
Facem o mica comparatie intre doua calcule. Primul este prezentat in analiza anterioara de un Profesionist .
• Valoarea iniţială a creditelor acordate pe parcursul unui an: 2.25 mii ha x 80 mii MDL = 180 mil. MDL.
• Total spre rambursare peste 9 ani: 180 mil. MDL x (1 + 4%)9 ani = 256.2 mil. MDL
• Valoarea prezentă a sumei rambursate: 256 mil. MDL / (1 + 16.5%)9 ani = 64.8 mil. MDL
• Cost net: 180 mil. MDL – 64.8 mil. MDL = 115.2 mil. MDL = 9.6 mil. USD.

Acum altul efectuat de amator
Abordam variana cea mai nefavorabila pentru guvern .
Valoarea iniţială a creditelor acordate pe parcursul unui an: 2.5 mii ha x 80 mii MDL = 200 mil. MDL.
• Dferenta dintre dobinda efectiva pe piata si cea achitata de beneficiari (dobinda acoperita de guvern)
24%-4%= 20%
• Subventia acordata de guvern(banii ingropati)
200 mil. MDL. x 20%=40 mln MDL sau 3,33mil USD

Deci avem o diferenta intre calcule suficient de substantiala.
Acum stimati cititori faceti o mica analiza a calculelor si vedeti cine are dreptate-Amatorul sau Profesionistul.
Sigur ca argumentarea verbala prezentata de Profesionist suna mult mai convingator decit cea a Amatorului. Dar daca admitem ca sau facut calcule atit de eronate apoi de ce nu admitem ipoteza ca si celelalte argumente aduse sunt la fel de eronate.
In privita opiniei expertilor in special a celor de la „Expert –grup” si nu numai, nu este de mirare ca sunt contra. Fara macar a verifica calculele prezentate, ei sunt contra deoarece sunt contra la orice initiativa a guvernului. Daca esti pro guvern apoi nu apari la Tv si nu mai ai sustinere financiara de la donatori.

P.S .sunt de acord cu afirmatia ca la ASEM se face prost carte, in special ce tine de matematica si statistica. Sorry

3

Alexandru Culiuc
6 septembrie 2007 17:57

Serj, în primul comentariu ai demonstrat că nu înţelegi ce-i aia cost de oportunitate. De data asta demonstrezi că nu cunoşti cum se calculează valoarea prezentă netă (net present value) şi ce-i aia dobândă compusă (compounded interest). "Calculul" tău nu ia în consideraţie un "mărunţiş" -- creditul se oferă pe 8-10 ani, iar cele 3.3 mil. USD constituie pierderile doar pentru primul an. Sper că nu trebuie să continui...

Pe cei de la Expert-Grup te rog să-i laşi în pace. Ei, apropo, conlucrează cu guvernul şi sunt apreciaţi înalt la MinEcon (de persoane pe care eu îi apreciez înalt).

Te rog mult să te abţii pe viitor de la poluarea blogului meu cu prostii.

4

nicu popescu
18 septembrie 2007 21:57

vedeti si un filmulet de UE despre vinul din europa.
Brussels Minute: EU Wine Reforms disputed http://www.youtube.com/watch?v=gnEjDoRWdXo&sdig=1

5

Ghita
20 septembrie 2007 6:25

iata cum stau lucrurile cu vinurile mai ieftine in SUA(nu e chiar riguros, dar merita citit):

http://www.nytimes.com/2007/09/19/dining/reviews/19wine.html?pagewanted=1

Adauga Comentariu


HTML admisibil: a href, b, i, br/, p, strong, em, ul, ol, li, blockquote, pre