Alexandru Culiuc

30 octombrie 2007

Vinuri, jogging, recital de muzică clasică şi baseball

Am avut un weekend extrem de eclectic. Am decis să povestesc despre câteva din evenimente survenite sâmbătă şi duminică.

Degustaţie de vinuri

Cumpărarea vinului în SUA este un chin — selecţia de vinuri este absolut copleşitoare. La început încercam să aleg după preţ — mă orientam la vinurile în intervalul $8-15 (vinuri "medii"). Dar după câteva experimente nereuşite am înţeles că corelaţia dintre preţul şi calitatea vinului nu este nici pe departe exactă. De aceea cu timpul m-am redus la câteva branduri deja testate la petrecerile altora, cum ar fi Yellow Tail. Anume de aceea multe vinării aleg nişte denumiri cât se poate de stranii pentru vinurile sale: Yellow Tail, Blind Moose, Drunken Goose se memorizează dintr-o dată. Însă este absolut stupid să te reduci la doar câteva vinuri când alegerea este atât de vastă.

De aceea ultimii doi ani eu cumpăr vin doar de două ori pe an: la început de mai şi la sfârşit de octombrie. Anume în aceste perioade Lukes Liquors — cel mai mare magazin de vinuri din New England — organizează nişte degustaţii cu vânzare de vin. Suprafaţa de vânzare este mult mai mare decât la cele mai mari magazine alimentare din Chişinău. 70% din spaţiu este dedicat vinului, restul — bere, tărie, lichioruri, etc. Evident, printre miile de vinuri nu găseşti nici o sticlă Made in Moldova. Bulgaria şi România sunt reprezentate prin câteva vinuri fiecare, Australia şi Argentina — prin zeci de vinuri. Dar să revenim la degustaţia semi-anuală, la care am mers sâmbătă.

În ziua degustaţiei vinurile se propun cu o reducere de circa 15%. Mai important este faptul că în prealabil poţi gusta o bună parte din colecţia magazinului — vreo 50 de distribuitori care aprovizionează magazinul aleg 5-10 vinuri din producţia sa şi le propun spre degustaţie. Teoretic, ai posibilitatea să "degustezi" vreo 400 vinuri: de la sticle de $5 până la vinuri de colecţie de $100. La intrare ($5) fiecare cumpărător primeşte un păhar de sticlă şi un ghid în care sunt indicaţi distribuitorii şi vinurile lor (fiecare distrubuitor are o măsuţă aparte). Evident, este fizic imposibil să guşti toate vinurile oferite, aşa că eu tradiţional încerc doar vinurile de import. Anul acesta procentul vinurilor californiene s-a ridicat considerabil faţă de degustaţiile anterioare — deprecierea dolarului produce efectul dorit — aşa că alegerea mea s-a redus la vreo sută de vinuri, din care am încercat cam o treime. Evident, în aşa condiţii nu poate fi nici vorba de o degustaţie veritabilă, dar organizatorii fac tot posibilul pentru a nu transforma evenimentul într-o beţie în masă şi sub mase: se servesc fructe, brânzeturi şi mici gustări calde. Pe măsuţa fiecărui distribuitor stă câte-un urcior cu apă ca sa clăteşti păharul şi să speli gura de vinurile degustate anterior.

După o oră şi jumătate m-am ales cu exact două cutii de vin (24 sticle), din care unul plin cu vinuri italiane, iar celălalt cu vinuri franceze, argentiniene şi neozeelandeze.

Din câte înţeleg, pieţa europeană de vin este cam tot atât de saturate ca şi cea americană... Sincer, nu prea înţeleg la ce mizează Moldova-Vin.

Jogging

Duminica dimineaţă, după vinul şi berea de aseară (de unde a apărut berea veţi afla spre sfârşit) m-am impus să trag o fugă de 16 km de-a lungul râului. Doritori pot vedea traseul.

Eu fac jogging de vreo zece ani. Iniţial am început să alerg cu tatăl meu la Valea Morilor, dar nici o dată nu alergam mai mult de 15-20 km pe săptămână. Vara aceasta am decis că e timpul să-mi pun un obiectiv concret — să alerg cel puţin un maraton până a deveni "doctor năuc". Aşa că pe parcursul ultimilor săptămâni am mărit distanţa săptămânală la 50km, ceea ce însă este relativ departe de norma unui maratonist (60-80 km/săptămână).

Realmente, eu nu-mi prea închipui cum cineva poate să nu alerge aici — drumuşoarele de-a lungul râului sunt absolut pitoreşti, lumea aleargă începând cu 6 dimineaţa şi terminând bine după asfinţit, timpul e frumos. Să vedem dacă voi putea menţine acelaşi ritm odată cu răcirea timpului...

Itzhak Perlman

Nici n-am dovedit să-mi revin complet de la fugă, că deja era timpul să iau metroul spre Boston Symphony Hall, la un recital de Itzhak Perlman. El este probabil cel mai vestit viorist contemporan. Publicul larg i-a auzit vioara în Schindler's List — practic întreaga coloana sonoră e interpretată de el. Duminică, împreună cu un pianist-acompaniator, Perlman a interpretat piese de Bach, Richard Strauss şi Schumann, plus câteva miniaturi la bis.

Trebuie să recunosc că nu sunt nici pe departe un cunoscător al muzicii clasice. Părinţii au decis să nu mă trimită la şcoală muzicală deoarece ursul m-a călcat pe ureche mult prea tare (acum lucrurile s-au mai îmbunătăţit, dar...), aşa că am rămas unicul membru al familiei fără studii muzicale. Dar merg practic la toate concertele Boston Philarmonic Orchestra, din când în când mai ajung şi la concerte de muzică de cameră studenţeşti (Harvard, Berklee College of Music). Când trăiam la Chişinău mă străduiam să merg cel puţin la două-trei concerte pe an, în special la Nopţile Pianistice organizate de Alianţa Franceză. Aşa că nu mă consideram totalmente nepregătit pentru recitalul lui Perlman.

Totuşi, s-a dovedit a fi că eram nepregătit — nu-mi puteam imagina că un asemenea sunet curat şi bogat poate fi scos dintr-un instrument muzical atât de mic. Sunetul vioarei era într-atât de puternic că ochii singuri începeau să caute cablul spre amplificator. Şi observaţi că este vorba de o sală cam dublu mai mare (şi mai înaltă) decât cea a Teatrului de operă şi balet din Chişinău (aveam nişte locuri excepţionale relativ aproape de scenă, dar nu părea ca lumea din rândurile din spate să fie decepţionaţi de calitatea sunetului). Evident, aici virtuozitatea lui Perlman era ajutată de acustica excepţională a Sympony Hall şi de una din cele mai cunoscute viori din lume, care-i aparţine. Piesele interpretate mi-au plăcut (în special fanteziile lui Schumann), dar nu pot spune ceva mai concret despre partea muzicală — it’s not my cup of tea. But I thoroughly enjoyed it.

Câteva observaţii răzleţe. Vârsta medie se ridica la vreo 45-50 de ani, ceea ce se compară favorabil cu vârsta media a auditoriului Boston Philarmonic — bine peste 60. Cam o treime din auditoriu erau ruşi (aici, evident, includ şi evreii ruşi)... În pauză s-a servit vin (alb, roşu, şampanie — toate calitative) şi deserturi — totul "gratuit".

Red Sox — 2007 World Series Champion!

Serile de sâmbătă şi duminică le-am petrecut la baruri, privind cu prietenii meciurile din cupa mondială la baseball. Duminica Boston Red Sox au câştigat cupa pentru a doua oară în patru ani, aşa că la noi e mare sărbătoare.

E interesant că puţini emigranţi sau studenţi internaţionali devin pasionaţi de acest joc. Posibil acest fapt este datorat regulilor extrem de complexe de joc. Oricum, când doisprezece ani în urmă trăiam într-o suburbie a Bostonului cu o familie de suporteri înrăiţi ai Red Sox n-am prea avut de ales: dacă doream să mă înscriu în discuţiile de la masa, trebuia să învăţ puţin câte puţin regulile şi istoria jocului jocului. Şi cu toate că până acum nu ştiu toate regulile jocului, fără probleme operez cu sintagmele strike zone, double play, fast ball, designated hitter, the curse of the Bambino, RBI, full count, the Green Monster şi multe-multe altele. Nu regret deloc investiţia, de altfel n-aş fi avut ocazia să mă bucur din plin de faptul că echipa noastră a câştigat cupa. Astăzi (marţi) va avea loc parada echipei — probabil va fi închis o bună parte a centrului oraşului, dar nu cred să ajung şi eu acolo. Un asemenea week-end nu poate fi prelungit la nesfârşit...

P.S.

Iată aşa un week-end plin de evenimente — de la Perlman la baseball, de la alcool la alergări la distanţe lungi. Nu voi afirma că fiecare week-end e aşa (se mai întâmplă şi să învăţ), dar la sigur viaţa unui doctorand la Boston poate fi cât se poate de interesantă. Spre exemplu, dacă scriam despre săptămâna trecută, titlul era să fie "Ping-pong, Boston Philarmonic, jogging, notarea examenului de macroeconomie şi baseball".

Publicat: 30 octombrie 2007 8:52

Categorii: Personal

Taguri: , , ,

Comentarii (11)

1

Viorica Antonov
30 octombrie 2007 9:27

citesc impresiile tale de weekend si ma bucur cu tine impreuna, sa o tii tot asa. Pentru mine anii de doctorat au fost unii dintre cei mai frumosi. Succese!

2

Eugen Cozonac
1 noiembrie 2007 4:52

Da, selectarea vinului e un proces dificil. Dar am norocul ca in Atlanta totusi sunt multe magazine care au vinuri din Romania si Moldova. Din cele romanesti eu cumpar Cotnari si Feteasca Neagra/Alba (Dealu Mare). Cu parere de rau, cele din Moldova sunt de calitate proasta . . . branduri necunoscute sau Cricova-Acorex.

3

Alexei Ghertescu
1 noiembrie 2007 14:15

Really envy you the Boston Symphony and Itzhak Perlman :)))

4

Nicu Cristea
2 noiembrie 2007 1:08

Go Cubs! :)

5

Igor
5 noiembrie 2007 5:25

Nicu ;) where?

Sandu, succese la Boston Marathon, hope you can do it :) Sandu GO !!!

6

BE
5 noiembrie 2007 16:07


Buna Alexandru!

Imi pare bine ca tii la viata din "afara universitatii"... profita la maxim de sansele care ti se ofera, profita de State ect.!

Dar sant curioasa cum faci tu cu mancarea?(te intreb pentru ca numai ce am mancat cartofi fierti cu branza de oaie si castraveti murati, trimisi de acasa de mama :) )...La universitate poti manca de 3 ori pe zi, sau gatesti acasa? Ce gatesti? Ma refer daca e mancrare mai mult sau mai putin moldoveneasca, sau altceva...Ai dat peste ceva magazine de stil "gastronom"(retea de magazine de mancare ruseasca), dar cu mancare moldoveneasca sau romaneasca? Exista astfel de magazine in State in general?...Cred ca da. Am auzit candva pe cineva zicand ca a vazut un magazin Bucuria(bomboane) in SUA( nu-mi amintesc in ce stat si oras)...Ai avut norocul sa dai si tu peste asa ceva? In Europa sant mai multe "gastronom"-uri( mancare ruseasca),numai la Paris sant vreo 3...Insa niciodata n-am dat peste magazine de papa de la noi din Moldova!

Ce fel de mancare apreciaza americanii? Ce au de-a lor specific? Acorda multa importanta meselor (calitate, gust)? In Franta de exemplu, intre ora 12 si 14 nu dai de nimeni si de nimic, toti sant la masa si se straduie sa manance cat mai sanatos( variat si echibibrat), dar sa fie si gustos...Cu toate acestea, consumul de fast food creste in fiecare an, in mod inspaimantator. De exemplu, azi la universitatea noastra cam 70% din studenti (dintre care si eu) mananca la pranz ceva rapid, deobicei sandwich ori panini( sandwich cald)...mi se pare trist, dar din pacate universitatile franceze stau tare prost la capitolul cantina...avem o cantina cu meniu "pranz" la 2.8€, e foarte putin, ai zice, dar la ce calitate e acolo, e o adevarata risipa de bani... In fine, sper ce in State universitatile au mai multa grija de studenti lor decat in Franta!

7

Chiril
5 noiembrie 2007 20:41

nu sunt de acord. o fi ea, America, mai grijulie cu studentii sai. nu stiu. Insa in Fr, cantinele, depinde care atunci (!), eu doar calitate si posibilitatea alegerii am vazut. intr-un singur oras dar in diferite cantine. Si pretul nu e de 2,8.. . Asta e pretul pe care'l platesc studentii. Restul (nu stiu cat anume, dar stiu ca...) este subventionat de guvernul francez. Asa ca e mare privilegiu sa te duci la cantina in Fr.dar desigur si pe acesti 2,8 euro trebuie sa ii ai. ceea ce nu totdeauna este evident :))) cum zic ei.

8

Alexandru Culiuc
5 noiembrie 2007 21:22

BE, de nu mâncam calitativ, nu era să fiu în stare să alerg 50 km pe săptămână. :)

Dimineaţa şi seara mănânc de regulă acasă. Micul dejul standard constă dintr-un un iaurt cu musli şi miere, cafea, OJ. Deseori îmi fac brunch – la cele enumerate mai sus adaog o omletă şi waffles (with berries and maple syrup – yummmm...). Prânzul îl iau la cantina de la şcoală (aici se servesc sushi destul de bune) sau la unul din localurile nu prea scumpe din apropiere (thai, vietnamese, indian, etc.). În mediu prânzul costă $7, adică considerabil mai scump de 2.8 euro. Seara – salate, paste, ravioli, găină. Evident, cel puţin o dată pe săptămână merg cu prietenii la un restaurant bun. Dacă am oaspeţi, întotdeauna se va găsi ceva vin, brânzeturi şi fructe.

Practic toate cumpărăturile alimentare le fac la Trader Joe’s (gourmet grocery la preţuri rezonabile). Mâncare moldovenească nici nu caut – it’s not worth it. Adică cu cea mai mare plăcere aş mânca o plăcinta, dar ar necesita prea mult timp să o fac şi n-ar fi tot aşa de bună ca în Moldova. Ingredientele sau lipsesc în genere, sau găsirea lor necesită un efort excesiv -- nu am timp să le caut pe la magazine ruseşti (care tradiţional se numesc „Beryozka”).

Sper că ţi-am satisfăcut curiozitatea.

9

Suru
9 noiembrie 2007 17:38

Salut

Interesanta dilema cu vinul. Cu toate ca stiu ca gusturile nu se discuta ti-as recomanda chiar si unele vinuri din California. Stiu ca poate nu va suna foarte patriotic dar cred ca diminuarea valorii vinurilor moldovenesti este determinata cu preponderenta anume de mentalitatea moldoveneasca. Multi producatori din Moldova cred ca nu exista vin mai bun ca cel moldovenesc. Realitatea insa lasa de dorit.

Dar sa revenim la recomandari:

"The Show" Cabernet - vin destul de ieftin dar foarte bun
"Lous Martini" Cabernet - vin cu aroma foarte puternica
Steltzner "Claret" - un blend de cabernet, merlot si cabernet franc
"Maysara" Pinot Noir - "Mildy dry"
"Cakebread" Chardonay - "Mildly woody"

Si daca vrei ceva pentru ocazii foarte deosebite:

Beaucastel Chateau de Neuf du Pape - un vin Excelent dar cam scump, undeva $120 in magazinele de specialitate.

Off topic berea "Chimey" - bere belgiana care se vinde in sticle de 750 ml, $7-10 sticla. La gust este exact ca "Baltika-6".

Sper sa-ti fie cu folos.

10

Alexandru Culiuc
9 noiembrie 2007 21:01

Suru, merci pentru sugestii, but I'll stick to my habits. Americanii prefera niste vinuri rosii grele si nu foarte seci (Syrah/Shiraz, din cel franceze cel mai popular este Cotes-du-Rhone), ceea ce este reflectat in selectia din magazine. Eu prefer vinuri rosii putin mai usoare, dar cit se poate de seci. Din experienata, francezii si italienii o duc mai bine cu aceste grupuri de vinuri (la aceeasi calitate vinurile americane sunt mai scumpe).

Iar in privinta vinurilor moldovenesti... Avem vinuri rosii bune, insa cu vinurile albe o ducem prost (IMHO de nespecialist). Inca n-am incercat un Chardonnay moldovenesc comparabil cu unul francez sau neozelandez de $15-20. Cam aceeasi situatie cu Pinot Blanc si Pinot Grigio/Gris (prefer italiene).

Am inercat ceva Chateauneuf-du-Pape, in ospetie evident (can't afford it). Nu tin minte daca de la Beaucastel sau de la alta vinarie din regiune (era la vreo $90 la Luke's la sale -- anume prietenii astia si m-au introdus la aceste evenimente). Not my style (dulciu, greu, mult alcool), cu toate ca, nici vorba, extrem de bogat ca buchet. Posibil nu era mincrarea potrivita: ar merge cu un steak, dar pare-mi-se s-a servit gasca.

11

Suru
9 noiembrie 2007 21:27

Salut

Sorry pentru ca nu am facut spellcheck.
Ce zici de deschiderea undei teme de discutie pe tema exportului vinurilor moldovenesti - sans Rusia

In privinta vinurilor care ti leam recomandat. Pentru mine acele vinuri au cea mai buna corelatie dintre pret si calitatea. Dar daca iti place ceva rosu(roz) si usor iti recomand un Rose. Posibil o sa fie prea dulce dar e foarte popular in Montreal mai ales in zilele fierbinti de vara.

In privinta preferintelor americanilor de vinuri. Din experienta mea proprie nu se pre cunoaste lumea de pe aici in ale vinului. Si de obicei se reduc la cei mai ieftin pe meniu - de obicei un merlot sau un cabernet.

They can talk the talk but the certainly can not walk the walk

Adauga Comentariu


HTML admisibil: a href, b, i, br/, p, strong, em, ul, ol, li, blockquote, pre