Alexandru Culiuc

19 noiembrie 2007

A suta publicaţie pe Culiuc.com: interviu pentru "Curierul Economic"

După ce voi finisa acext test, voi apăsa pentru a suta oară butonul "Publish entry" în Movable Type, sistemul de publicare care stă la baza sitului meu. Cred că ar fi potrivit această ediţie jubiliară a Culiuc.com să facă anumite totaluri, abordând un şir de teme discutate în trecut: sistemul de învăţământ superior din Moldova, şansele şi cerinţele faţă de cei care doresc să se vadă la Harvard şi alte universităţi de vârf, perspectivele economiei Moldovei. S-au acumulat şi un şir de întrebări pe care cititorii mi le adresează atât în privat, cât şi în comentariile publice: ce mă motivează să menţin acest site, care-mi sunt planurile după obţinerea doctoratului, şi altele.

Trebuie să-i mulţumesc pe cei de la Curierul Economic, hebdomadarul ASEM-ului, pentru faptul că mi-au cerut un interviu care m-a făcut să răspund la majoritatea întrebărilor menţionate mai sus. Interviul a apărut în ediţia de săptămâna trecută a ziarului. întrebările au fost adresate de Liuba Lupaşco. Bun, cred că am făcut suficiente introduceri. Iată interviul:

Galeria absolvenţilor ASEM:
Alexandru CULIUC, primul doctorand moldovean la Harvard,
Despre trei cauze, care fac imposibilă o comparaţie, şi multe altele…

Alexandru, e greu să ajungi la Harvard, dar să faci faţă exigenţelor de acolo?

Cel mai dificil este să doreşti să ajungi la Harvard. Mulţi consideră că şansele sunt într-atât de mici că nici nu merită să încerci. Însă odată ce un elev sau student bun s-a acordat să depună efortul necesar, şansele sunt mult mai înalte de zero. Cine nu încearcă, n-are cum să reuşească. Exigenţele sunt înalte, dar satisfacerea lor nu necesită eforturi supranaturale.

Performanţele unice pentru un cetăţean moldovean ajuns acolo v-au influenţat esenţial caracterul, viziunile, atitudinile?

Să începem cu aceea, că performanţele mele nu sunt nici pe departe unice. La ora actuală sunt unicul moldovean ajuns doctorand la Harvard, dar ştiu că la anul situaţia se va schimba, fapt care mă bucură nespus de mult. Însă moldovenii deja fac PhD-uri şi la alte universităţi de vârf — cunosc persoane la MIT, Yale, Princeton şi presupun că mai sunt şi prin alte instituţii.

Să revenim la întrebarea iniţială. Nu cred că am fost influenţat puternic de reuşitele mele din simplul motiv că ele sunt relativ modeste faţă de cele înregistrate de unii colegi de-aici. Dar experienţa de viaţă şi studiile la Harvard mi-au schimbat radical viziunea asupra lumii şi asupra propriei persoane. Spre exemplu, aici m-am obişnuit cu gândul că o bună parte din oamenii care mă înconjoară sunt mult mai capabili decât mine. Nu vă grăbiţi să-mi calificaţi cuvintele drept manifestare de aroganţă. Nu uitaţi că Harvard-ul şi celelalte universităţi de vârf admit persoane plasate cam în primele 5% a distribuţiei de capacităţi intelectuale. Acest fapt este atestat atât de scorurile înalte la testări (SAT, GRE, GMAT, etc.), cât şi de succesele academice şi profesionale anterioare. Cu alte cuvinte, fiecare student nou-venit la Harvard, este obişnuit să fie, în mediu, "cel mai bun" într-un grup de 20 persoane, ceea ce constituie aproximativ mărimea unui grup universitar. La Harvard toate aceste persoane capabile sunt adunate împreună, şi este clar că nu pot toţi să fie "cei mai buni". Credeţi-mă, e o experienţă frustrantă pentru majoritatea studenţilor de aici (excepţie fac norocoşii din primele 0.1% ale distribuţiei), dar şi extrem de utilă — permite să-ţi apreciezi mai obiectiv propriile forţe şi limitări.

Câţi moldoveni au ajuns la Harvard, care e tendinţa, ce intenţii îi caracterizează?

În ultimii câţiva ani numărul moldovenilor la Harvard oscilează în jurul cifrei şase. Evident compoziţia se schimbă din an în an — unii vin, alţii absolvesc. Cred că din 1997 prin această universitate au trecut deja vreo 15-20 moldoveni. E mult sau puţin? Raportată la populaţia ţării, această cifră este acceptabilă, cel puţin comparabilă cu numărul românilor de-aici. Însă bulgarii, spre exemplu, sunt reprezentaţi mult mai bine ca moldovenii sau românii.

Nu cred că intenţiile moldovenilor diferă de cele ale altor studenţi la Harvard: studii calitative, acces la o reţea extinsă de absolvenţi şi dreptul de a include în CV cel mai cunoscut brand din sfera intelectuală. Toate acestea sporesc esenţial şansele unei cariere profesionale reuşite. Aş putea presupune, că majoritatea moldovenilor de-aici nu va reveni în patrie, fapt care se referă în special la absolvenţii de la Harvard College (studii universitare) — cei care fac studiile postuniversitare au, de regulă, legături mai strânse cu patria.

Apropo de revenirea în patrie. Atunci cînd făceaţi masterul la Harvard, aţi spus "oricît de cosmopolit ai fi, nicăieri nu te simţi atât de bine ca în ţara în care te-ai născut şi ai crescut". Aveţi aceeaşi dispoziţie de a reveni şi după doctorat?

Orice decizie necesită o analiză a costurilor de oportunitate. Moldova oferă confortul patriei — rude, prieteni din copilărie, etc. Un alt plus al Moldovei este mărimea (mai corect ar fi "micimea") ţării, care sporeşte şansele de obţinere a unor poziţii, prin care poţi avea un impact vizibil (şi pozitiv, sper) asupra societăţii. Viaţa peste hotare oferă un set totalmente diferit de beneficii: confort material, posibilitatea de a lucra în mai multe ţări, un mediu intelectual mai bogat, şcoli şi medicină mai bună pentru viitorii copii, etc. Evident, sunt alternative pe care le ponderez din când în când, însă este mult prea devreme să decid acum într-un fel sau altul. Mai am doi sau trei ani până la terminarea doctoratului. În acest timp multe se pot întâmpla atât în viaţa mea, cât şi în Moldova.

Oricare părinte şi-ar dori ca fiul sau fiica sa să ajungă la "condiţia Dvs". Ce nu trebuie să le scape?

Toţi şase moldoveni care studiau la Harvard anul trecut au făcut cel puţin un an şcolar în SUA — fie prin FLEX, Soros sau printr-un program de schimb privat. Concluzia mi se pare evidentă: dacă doriţi ca copiii să ajungă la universităţi bune, trimiteţi-i la studii peste hotare cât se poate de devreme. Evident, această condiţie este una necesară, nu însă şi suficientă…

În esenţă, e posibilă o comparaţie între învăţământul universitarşi post-universitar din Moldova şi cel de la universităţile de pe primele locuri în topul mondial?

Asemenea comparaţii sunt imposibile, cel puţin în domeniul ştiinţelor sociale. Sincer să fiu, nu cred că voi ajunge la ziua când asemenea întrebări vor trezi altceva decât un surâs compătimitor din partea celor care au avut ocazia să studieze în ambele sisteme. Aş evidenţia trei cauze — lipsa tradiţiilor, exodul de creieri şi dinamica dezvoltării întregului sistem educaţional.

Să începem cu lipsa tradiţiilor. Cunoştinţele profesorilor de economie, sociologie şi ştiinţe politice care şi-au făcut studiile în perioada sovietică s-au devalorizat complet în ziua destrămării imperiului sovietic. Anume de aceea situaţia în domeniul ştiinţelor exacte ar trebui să fie ceva mai bună — matematica, fizica, chimia nu se schimbă în funcţie de ideologie, sistem politic sau economic. Evident, corpul didactic acumulează cunoştinţe noi (literatură de specialitate străină, conferinţe, şcoli de vară, etc.), însă handicapul survenit nu poate fi lichidat în 16 ani.

Cea de-a doua cauză — exodul de creieri — mă face să mă îndoiesc că handicapul va fi lichidat în genere. Mă refer nu doar la emigraţia din ţară a tinerilor capabili şi a specialiştilor realizaţi. E o problemă şi asta, dar nu sunt de-acord cu afirmaţia "toţi tinerii dotaţi au plecat, sau sunt pe ducă" — aş insulta foarte mulţi prieteni şi cunoştinţe excepţionale, care au decis să se realizeze în patrie. Există şi un exod de creieri în interiorul Moldovei: din sfera academică în alte domenii. În SUA şi Europa la doctorantură sunt admişi cei mai buni studenţi, cei mai buni dintre ei ajung profesori şi doar cei mai buni dintre aceştia ajung profesori la universităţile de vârf. În Moldova o bună parte din doctoranzi sunt cei care nu au reuşit să găsească oportunităţi profesionale mai bune — cariera de profesor nu este nici pe departe cea mai prestigioasă sau bine plătită în Moldova (nici în SUA nu-i plătită excepţional, prestigiul însă este enorm). Nu este o problemă soluţionabilă pe termen scurt — în situaţia economică actuală, universităţile nu sunt capabile dar nici motivate să ofere potenţialilor profesori condiţii comparabile cu cele oferite în alte sectoare sau alte ţări. Cu alte cuvinte, eu nu înţeleg cum universităţile Moldovei planifică să găsească oameni în stare să micşoreze decalajul dintre studiile din Moldova şi cele din occident (nemaivorbind de studiile de la universităţile de vârf din SUA).

Situaţia este agravată şi de un set de factori dinamici. Spre exemplu, calitatea studiilor fiecărui student depinde de calitatea colegilor — un tânăr mai ager nu va fi motivat să înveţe dacă colegii nu sunt capabili să-i creeze concurenţă (în engleză acest fenomen se numeşte "peer effect"). Odată cu decăderea sistemului de învăţământ secundar şi plecarea unei părţi de copii dotaţi la studii peste hotare (mulţi dintre medaliştii moldoveni de la olimpiadele internaţionale la matematică sunt la MIT şi Harvard), este clar că nivelul mediu al studenţilor a scăzut. Un alt factor care a dus la declinul nivelului studentului mediu este faptul că universităţile din Moldova sunt gestionate aidoma unor afaceri. Iar afacerile au un singur obiectiv — maximizarea profiturilor. Industria educaţională e caracterizată de costuri fixe importante şi, prin urmare, de economii de scară. În consecinţă, pentru a maximiza profiturile, universităţile au sporit enorm numărul de studenţi, ceea ce poate fi obţinut doar prin coborârea baremului de selecţie. Să nu uităm că sporirea numărului de studenţi a fost parţial compensată de sporirea numărului de profesori, ceea ce putea fi obţinut doar prin coborârea nivelului standardelor faţă de cadrele didactice nou-angajate.

În concluzie obţinem un sistem dominat de profesori mediocri şi studenţi slabi, iar studenţii buni, în descreştere, nu sunt motivaţi să înveţe (lipsa competiţiei, profesori neinspiraţi, etc. ). Şi în aşa caz cum să comparăm studiile din Moldova cu cele de la universităţile de vârf din SUA, care atrag cei mai buni profesori şi studenţi din întreaga lume?

Atunci cum poate fi redresată situaţia?

Unele cunoştinţe de-ale mele sugerează mărirea tarifelor pentru studiile "pe contract", ceea ce ar permite universităţilor să ofere studenţilor excepţionali burse universitare (în afară celor oferite de stat) şi să atragă profesori mai buni prin salarii mai înalte. Aici, drept exemplu, se impune Liceului Moldo-Turc, unde studiile costă cam dublu mai mult decât la cea mai scumpă facultate din Moldova. Nu sunt de-acord cu această propunere. Universităţile din Moldova concurează nu doar între ele, dar şi cu cele străine. Sporirea preţurilor va intensifica plecarea studenţilor moldoveni mai buni la studii peste hotare, ceea ce va duce la coborârea de mai departe a nivelului de pregătire a studentului mediu. La nivelul preuniversitar, mobilitatea academică internaţională e mult mai joasă — puţini părinţi vor accepta să-şi trimită copiii de 13-14 ani peste hotare, de aceea Liceul Moldo-Turc de facto nu are concurenţi externi. De-aici rezultă că universităţile vor trebui să redreseze calitatea studiilor fără a putea miza pe majorarea sumei contractelor de studii — preţul va putea fi mărit doar după îmbunătăţirea calităţii. Asta înseamnă, că reformele iniţiale urmează să fie realizate nu prin atragerea unor noi surse financiare, ci prin alocarea mai eficientă a celor existente.

Eu aş merge pe calea sporirii cerinţelor de calitate: ministerul de învăţământ să revadă radical exigenţele faţă de examenele de bacalaureat şi cele de licenţă. Bacul parcă se mai redresează câte puţin, însă examenele de licenţă actuale sunt o simplă formalitate — aţi auzit de cineva care a picat la examenul de licenţă? Cel mai important este de publicat rezultatele acestor examene: care-i punctajul mediu de la bac a studenţilor admişi la fiecare facultate, care-i punctajul mediu la examenele de licenţă şi care-i procentul de studenţi care n-au absolvit din cauza nereuşitei la examenele de licenţă. Asta ar crea o competiţie între universităţi pentru studenţi (şi banii părinţilor) — puţini vor dori să depună documentele la o facultate cu performanţe proaste. În rezultat universităţile vor fi obligate să pună un mai mare accent pe calitate, ceea ce va duce la alocarea mai raţională a resurselor financiare disponibile: în profesori şi nu în ridicarea gardurilor în jurul universităţilor sau construirea blocurilor noi de studii.

[N.B. Dacă doriţi să aflaţi mai mult la acest subiect, vă recomand să citiţi teza de masterat a Vanessei Valentino privind corupţia în învăţământul superior din Moldova]

Abordaţi în blog-ul Dvs foarte multe teme interesante şi actuale. Corupţia în învăţământ, migraţia, situaţia economică - sunt probleme dezbătute calitativ pe www.culiuc.com. De ce o faceţi, şi ce finalitate urmăriţi, de fapt?

E o combinaţie a mai mulţi factori. Să începem cu factorii de ordin "egoist": blogul mă motivează să fiu la curent cu evenimentele de acasă, îmi permite să fac cunoştinţă cu oameni interesanţi, să practic şi, sper, să-mi îmbunătăţesc româna scrisă. Aceste motive însă nu explică de ce blogul meu este focalizat pe problemele de dezvoltare a Moldovei. Aici aş invoca frustrarea profundă pe care mi-o trezeşte ineficienţa deciziilor economice, nivelul scăzut a analizelor de politici publice, păşirea pe greble bine-cunoscute din practica mondială, calitatea deplorabilă a învăţământului superior şi multe altele.

Există două metode de a te debarasa de aceste frustrări. Prima este să-ţi exprimi nemulţumirea "votând cu picioarele", adică emigrând din ţară. A doua metodă este să încerci să contribui la rezolvarea acestor probleme. Am menţionat deja că frustrarea mea n-a atins, pentru moment, nivelul la care aş apela la prima variantă. Fiind departe de patrie, unica metodă prin care pot contribui la soluţionarea problemelor este prin împărtăşirea cunoştinţelor, experienţelor şi informaţiilor pe care le-am acumulat până-n prezent. Am creat primul meu site exact un deceniu în urmă, aşa că blogul este forma cea mai naturală pentru mine de a distribui aceste informaţii.

Credeţi că pentru moldoveni e posibilă o lume mai bună, mai dreaptă sau măcar altfel?

Posibil sunt din cale-afară de optimist, însă sunt convins că economia Moldovei va creşte, vor creşte veniturile, se vor îmbunătăţi treptat instituţiile politice şi serviciile publice. De unde acest optimism? Moldova nu este afectată nici de o jumătate din problemele cu care se confruntă ţările Africii sub-sahariene, are o forţă de muncă relativ calificată şi se află în proximitatea imediată a celei mai mari pieţe din lume. Trebuie să ai o conducere absolut mizerabilă ca să nu reuşeşti să traduci asemenea condiţii prielnice într-un nivel acceptabil de viaţă pentru cetăţeni. Şi, pe cât de critic n-aş privi la ceea ce se petrece în republică, n-aş califica guvernarea actuală drept absolut mizerabilă — Voronin nu-i Mugabe.

Odată ce amintiţi politicieni concreţi, voi menţiona şi eu pe unul. Un absolvent al universităţii de la Sorbona este astăzi primar de Chişinău. Un doctorand la Harvard îşi doreşte mai multe?

Dacă e să presupunem că performanţele de până acum a absolventului Sorbonei ne oferă un exemplu reprezentativ, apoi va trebui să concludem că calitatea studiilor nu reprezintă un indicator exact al performanţelor în sfera administraţiei publice. Şi nu ştiu dacă-i corect să dăm toată vina pe ostilitatea care-l înconjoară pe primar — ştia din start că nu va fi întâmpinat cu braţele deschise de celelalte forţe politice, deci s-a considerat în stare să le facă faţă. Îi doresc mult acestui "sorbonist" să-mi spulbere concluziile preliminare, căci performanţele primarului la sigur vor influenţa decizia altor moldoveni bine-instruiţi de a-şi urmări ambiţiile politice.

Vă mulţumesc mult!

Publicat: 19 noiembrie 2007 6:25

Categorii: Economie si Afaceri | Guvernare si politica | Invatamint | Personal

Taguri: , ,

Comentarii (21)

1

Vitalie Condratchi
19 noiembrie 2007 9:07

Alexandru, felicitari cu cifra rotunda pe care o marchezi si la mai mult si la mai mare!

P.S.Interviul chiar e interesant si spune multe, inclusiv despre tine...

2

Viorica Antonov
19 noiembrie 2007 14:35

felicitari Sandu si sper ca vom citi si postul cu nr.200 :)

Bafta in toate!!!

3

Raul
19 noiembrie 2007 15:37

Bravo, se pare ca spui asa cum vezi si cum simti.O mica precizare.
Curierul Economic nu se vinde deoarece nimeni nu il cumpara. Practic integral se repartizeaza pe la catedre si alte subdiviziuni ale ASEM.
Interviiul din publicatia data merita atentie macar prin ultimul raspuns.
Sandu, posibil esti unicul din noua generatie (in afara de comsomolisti) care public isi exprima atit de categoric atitudinea fata de "sorbonist".
Sa inteleg ca esti destul de rezervat in privinta performantelor asteptate de la el?
Nu te temi ca o parte considerabila din next generation stimba din nas la auzul acestor aprecieri. poate mai bine te conduci de principiul " не стреляите в сорбониста, он играет как умеет".
Drept este ca dupa mine "умеет" он tare hrenovo.
Mi se creaza impresia ca nu doresti sa-ti expui atitudinea referitor la evenimentele "lunecoase".
Sper sa nu se aprecieze mesajul drept o provocare.
Desi posibil ca sunt necesare si unele provocari.
Apropo,cum apreciati modalitatea de alegere a rectorilor in contextul ultimelor evenimente?

4

Vic
19 noiembrie 2007 18:28

Te invidiez pentru ca inveti la Harvard. Cred ca faci un lucru minunat cu acest blog.
In privinta calitatii studiilor, impresia mea este ca profesorii in SUA lucreaza cu studentii mult mai mult ca profesorii din Moldova. In SUA ei nu citesc conspecte, ci explica temele studentilor (iar la sfirsitul anului sint evaluati). Ei verifica lucrarile pe care studentii trebuie sa le scrie aproape pentru fiecare lectie. Nu se limiteaza la examene cu aceleasi intrebari din an in an, ci alcatuiesc examene cu intrebari destul de complexe.

5

Alex Railean
19 noiembrie 2007 19:22

Interesant interviu, am citit cu atentie, multumesc pentru acele N minute de "quality reading material".

Imi pare bine ca raspunsurile sunt optimiste.

Si inca ceva, cred ca ar trebui introdus termenul "peer defect"; ideea e ca absenta "peer effect" e mai putin rea decit prezenta "peer defect". Am vazut cu ochii mei cum oameni competenti 'se strica' atunci cind nu sunt intr-un mediu potrivit.

6

Roman
19 noiembrie 2007 21:57

Am citit cu placere interviul! Felicitari cu postul jubiliar!
De fapt cum pe acest blog s-a dicsutat mult si imaginea Moldovei as dori sa povestesc un caz real ce mi s-a intimplat astazi. E off topic dar cred ca istoria va fi interesanta si pozitiva pentru comunitatea cititorilor de pe culiuc.com si pentru autor.

La momentul de fata ma aflu in Suedia. As dori sa mentionez ca in Suedia majoritatea populatiei, daca nu toata populatia chiar, vorbeste o engleza foarte buna.

Stau astazi la amiaza la statia de autobus. Linga mine sta un domn in virsta, vizual 75-80 ani si arata nemultumirea prin faptul ca autobusul pe care il astepata intirzie cu citeva minute. Se uita la grafic, la drum. Iar la grafic, iar la drum. Dupa care se intoarce spre mine si imi zice ceva in suedeza. Nu pot sa ma laud cu cunostinte profunde a acestei limbi, insa in mod normal inteleg cite ceva. Cum domnul este in virsta inaintata de data asta nu intelesesem nimic.
Continua dialogul:
(Eu) - I am sorry, I hardly speak swedish!
(El) - Aha, I was saying that the bus missed the schedule.
(Eu) - Well, normally 53rd bus rarely arrives in time
(El) - Are you an englishman?
(Eu) - No, I am not...
(El, privind neincrezator) - Scottish?
(Eu) - No
(El) - Hm, you speak a very good English! Where are you from?
(Eu) - I am Eastern European
(El, uitindu-se lung) - Hmmm, somewhere from Ukraine?
(Eu) - No, I am actually from Moldova!
(El) - Moldova.... (aici face o pauza de vreo 5 secunde si eu incep deja a crede ca omul nu a auzit de tara, insa doar cu citeveva clipe inainte ca eu sa incerc sa explic unde e Moldova el continua.) Moldova... Basarabia...
(Eu, in stare de soc imi pierd starea de echilibru si incep sa ma bilbii.. doresc sa il intreb de unde stie el de Basarabia insa batrinul ma intrerupe si incepe sa gindeasca in glas)
(El, ginditor) - Basaraaaabia... I was always wondering, why did they call it Basarabia? It is not even close to any Arabia!!! It is a Christian country... why Arabia???
(Eu, in stare total de soc incerc sa scot din mine citeva vorbe si sa aflu mai mult despre batrin care pare a fi suedez curat... german poate insa. Din pacate vine autobusul si el pleaca.

Sorry pentru spam, dar nu am putut sa nu comunic aceasta istorie aici, fiilor BasARABIEI :)))

Inca o data felicitari cu postul jubiliar care a reusit si el.

7

Suru
19 noiembrie 2007 22:03

Alexandru

Felicitari cu mica aniversare si iti doresc la mai mult si la mai mare.

Mi-a placut tonul interviului - tacticos si cit se poate de "politically correct" ... pina la momentul ultimei intrebari.

Cred ca discutia in privinta activitatii persoanelor de tipul "sorbonistului" va trebui facuta in un alt posting, altfel se va fura de la nota vestiva a acestuia din urma.

Inca o data felicitari. Salve!

8

octavian
20 noiembrie 2007 2:47

puteti sa explicati si oamenilor simpli de ce aveti dubii in privinta lui chirtoaca?

9

Igor
20 noiembrie 2007 3:31

Good Job, Good Job !!! Keep doing !!!

detalii in persoana ;) inclusiv despre marirea preturilor la studiile din MD.


Mi-a placut mult ideia cu afisarea publica a mediilor, si restul performantelor admiterii. Chiar o chestie banala, dar FOARTE, FOARTE utila. Sunt surprins, cum asta a disparut odata cu contractele. De exemplu cand eu eram student (:) ahhhh,) stiam, ca in torent am fost admisi cam 98% medalisti. In state asta este informatie publica, afisata "pe home web-page" mai ales la universitatile care pretind sa fie in top.

10

Alexandru Culiuc
20 noiembrie 2007 8:55

Vic a scris:

Ei verifica lucrarile pe care studentii trebuie sa le scrie aproape pentru fiecare lectie. Nu se limiteaza la examene cu aceleasi intrebari din an in an, ci alcatuiesc examene cu intrebari destul de complexe.

Greşeşti. Întrebările sunt reciclate, iar profii nu controlează practic nimic -- pentru asta există asistenţi de curs (de regulă studenţi care au luat cursul respectiv în anul precedent). Universităţile de vârf nu-ţi garantează atenţie sporită din partea profilor. Ba chiar invers -- cu cât mai bună universitatea, cu atât mai puţin timp proful are pentru predare. În SUA universitpţile (în special cele de vârf) sunt în primul rând instituţii de cercetare (în unele privinţe – din contul obiectivelor pedagogice). Asta nu înseamnă că aici se predă rău... Asta înseamnă că se predă diferit de idealul pe care l-ai prezentat. :)

Raul a scris:

Mi se creaza impresia ca nu doresti sa-ti expui atitudinea referitor la evenimentele "lunecoase".

Subiectele "lunecoase" sunt lunecoase deoarece ele sunt caracterizate de multe puncte de vedere, iar informaţia publică (pe care-mi bazez, în mare parte, analizele mele) nu permite să determini univoc plauzibilitatea fiecărui din aceste puncte de vedere. Nu vreau să mă lansez în speculaţii excesive (evident, oricare analiză nu este lipsită de un anumit grad de speculaţie. În statistică acest grad este măsurat de p-value), de aceea pur şi simplu las asemenea subiecte de-o parte. Sunt sigur că găseşti suficiente alte surse (inclusiv bloguri) care sunt gata să scrie speculaţii şi fantezii la subiecte lunecoase. La o adică, cred că nişa respectivă este supraaglomerată în comparaţie cu cea pe care am definit-o pentru Culiuc.com.

=====
E interesant faptul că într-un text de patru pagini o bună parte din comentatori s-a împiedicat anume de ultimul răspunsul care, în opinia mea, nu este mai puţin tacticos, balansat sau politic corect decât restul interviului. Eu n-am de gând să enumăr sau să comentez aici factorii şi evenimentele care mi-au determinat răspunsul. Persoanelor care consideră că primele luni ale lui Dorin Chirtoacă reprezintă un succes univoc le sugerez să dea jos cel puţin două din cele trei perechi ochelari roz pe care le poartă. Evident, e devreme să decidem care-i va fi impactul pe termen lung, lucru pe care l-am scris explicit în răspunsul meu. De aceea nu-mi rămâne altceva decât să ţin pumnii pentru Dorin şi să-i doresc să urce cât se poate de repede pe "political learning curve" pentru a face faţă situaţiei şi adversarilor.

Cât priveşte poziţia enunţată (nu am înţeles dacă şi împărtăşită) de Raul:

не стреляите в сорбониста, он играет как умеет

Faptul că împart cu cineva, în linii generale, anumite idealuri şi un background similar nu scuteşte automat pe respectivul/respectiva de critică binemeritată. Şi invers – sper că am suficientă integritate intelectuală pentru a nu discredita reuşitele adversarilor ideologici. Nici vorbă, cu toţii purtăm ochelari roz sau negri în funcţie de persoana, acţiunile căreia le analizăm (în cazul lui Chirtoacă ochelarii mei sunt roz). Însă aş vrea să cred că ochelarii mei sunt mai puţin tonaţi decât în mediu...

P.S. Care n-ar fi culoarea ochelarilor pe care-i purtaţi când analizaţi performanţele lui Dorin, vă rog să ponderaţi atent dacă exprimarea propriei viziuni asupra primarului este potrivită în contextul mai larg al interviului. Ca întotdeauna, îmi rezerv dreptul să calific drept offtopic (şi să şterg) comentariile care se abat prea tare de la subiectul pus în discuţie.

11

Nicole
20 noiembrie 2007 18:43

Felicitari! Keep going!

12

Corina
21 noiembrie 2007 6:40

Am sa ma alaturi umil la felicitari mai intii:). Ma delectez de putin timp pe acest blog, dar include culori pe care le-am cautat.

Da, de data asta aprecierea ASEM-ului este mai aproape de perceptia mea, repet, pur personala.

Problema principala legata de calitatea studiilor la ASEM, probabil, si principala diferenta in comparatie cu oricare universitate decenta, este ca la ASEM nu se invatza A GINDI. Ca sa ma refer si la comentariul lui Vic, rolul universitatii/ profilor nu este in a transmite informatie, ci anume in a invatza studentul sa gindeasca. Asta implica perceperea informatiei intr-un anumit mod, sintetizare, analiza, clasificare etc.

Si, intradevar, cu cit proful este mai bun, cu atit mai putin explica [citeste 'preda informatie']. in schimb, reuseste sa ghideze studentul si sa transmita un mod de gindire. normal, sunt si alte aspecte, dar n-o sa intru in detalii.

Ceea ce vroiam, de fapt, sa mentionez este diferenta intre studenti. Mai bine spus atitudinea studentilor, nu aptitudinea. Am invatzat si in universitate europeana, si in americana, iar observatia este aceeasi: cu ce incepe ziua de studiu un student? inainte de a intra in clasa, dimineatza, apuca ziarul cu noutati de pe raftul special amenajat la intrare in fiecare cladire. indiferent de specialitate, interese si nota la matematica, fiecare din ei are idee ce se face in domeniu, oras, tzara si/ sau lume.

Concluziile si comparatiile le face fiecare.


13

Viorica Antonov
21 noiembrie 2007 9:35

Vorbind de felul de predare a profesorilor in RM. Am reluat partial activitatea de lector si m/am lovit cu aceeasi problema. Studentii sunt deprinsi sa scrie conspecte automat, ca sa zic,la dictarea textului de profesor. Eu ignor aceasta modalitate de predare si incerc sa fac dezbateri la ore cu studentii, le vorbesc teorie si ii pun sa analizeze subiectul. Acum la masterat am 12 studenti. doar 3 din ei se implica in discutii, altii sunt mai rezervati, unii chiar pasivi. Cred ca problema trebuie privita din ambele tabere si eu asi pune accentul in primul rand pe pregatirea profesorilor. este nevoie de un test de inteligenta a persoanelor care vor sa fie lectori universitari si asi propune la fiecare doi ani un test de evaluare real si nu declarativ, cum de obicei se face la noi. Pentru ca daca profesorii sunt bine pregatiti la materie atunci si cerintele sunt coerente cu aceasta pregatire. Iar cat priveste acordarea atentiei studentilor, pai depinde atat de doleantele studentilor cat si de seriozitatea materiei.
E un punct de vedere, care desigur nu acoepra intreaga problema.
P.S. USM sau ASEM nu are sanse sa devina o universitate de varf atata vreme cat accentul mare se va pune doar pe pregaitrea studentilor. Profesorii (viitori profesori) au nevoie de o serioasa pregatire atat academica cat si didactica. Si inca ceva, in mai multe cazuri, profesorilor le lipseste stilul individual de predare care ar atrage atentia studentului.

14

Igor
21 noiembrie 2007 21:01

Viorica wrote
"este nevoie de un test de inteligenta a persoanelor care vor sa fie lectori universitari si asi propune la fiecare doi ani un test de evaluare real si nu declarativ, cum de obicei se face la noi"

Sorry, dar astea-s aberatii. Ph.D. in fata numelui, si lista de publicatii, plus evaluarea de catre studenti si determina evaluarea. Care test? In scris sau oral?

15

Vic
21 noiembrie 2007 21:49

:)
Un resurs util pentru cei ce doresc sa stie ce invata cei de la MIT este (cu permisiunea lui Alexandru)
http://ocw.mit.edu/OcwWeb/web/courses/courses/index.htm#SloanSchoolofManagement
Este si o parte economica.
Cred ca ar fi foarte bine daca cineva ar preda in Moldova Harvard Business Review case studies. Ajuta enorm la intelegerea strategiilor urmate de firmele occidentale.

16

Viorica
21 noiembrie 2007 22:34

Igor spuneti "Ph.D. in fata numelui, si lista de publicatii, plus evaluarea de catre studenti si determina evaluarea". Este cea ma potrivita formula care determina gradul si nivelul de pregatire al profesorului poate in Occident insa nu in RM. Sorry, dar faptul ca cineva preda si detine PhD-ul in RM nu inseamna inca ca este bine pregatit in materie.

17

Igor
23 noiembrie 2007 18:35

Viorica, that's the whole point !!!!

18

octavian
25 noiembrie 2007 0:39

Alexandru, spune-mi te rog pentru cine ai vota daca mine ar fi alegeri parlamentare in RM?

Inca ceva, ai accepta postul de ministru al economiei daca aceasta propunere ar veni de la Partidul Comunist?

19

Adrian Hâncu
29 noiembrie 2007 0:11

Cum s-a mai zis, keep doing!

20

Alexandru Culiuc
4 decembrie 2007 1:28

Vic, economia care se invata la o scoala de business este incomparabila cu economia predata la un program post-universitar in *economie*. E tot asa cum ai compara cursul de matematica superioare la Universitatea Agrara (for general knowledge) cu intreg programul de la facultatea de matematica aplicata de la USM.

21

kasskad
18 iunie 2011 12:53

de ce intodeauna moldovenii se uita in gura celor di jurul sau: la englezi americani germani romani italieni cine va spus ca metodele sale de invatamint sun bune pentru Rep. Moldova din cauza ca ele lucreaza in aceste state??? asta nu inseamna ca ele vor da roade la noi,

Adauga Comentariu


HTML admisibil: a href, b, i, br/, p, strong, em, ul, ol, li, blockquote, pre