Alexandru Culiuc

29 noiembrie 2007

Împrumuturi şi paralele muzicale: de la Anton Bruckner până la White Stripes

Duminică trecută am făcut o descoperire muzicală — cel mai mare hit al White Stripes putea fi inspirat de o piesă clasică. În acea zi am mers la concertul Boston Philharmonic Orchestra. Programul includea Simfonia Nr. 5 de Bruckner. Cam pe la sfârşitul primii mişcări am auzit repetarea câtorva note care mi s-au părut extrem de cunoscute. Am rămas perplex când am înţeles că nu aud altceva decât riff-ul arhi-popular din piesa "Seven Nation Army" de White Stripes.

Ascultaţi atent notele repetate de instrumentele de suflat începând cu 1 min 8 sec:

Şi acum Seven Nation Army:

Lungimea primei note şi tempoul sunt unicele diferenţe pe care le pot detecta (dar îi voi lăsa pe cititorii cu auz şi studii muzicale să mă corecteze).

Imediat cum am venit de la concert am googluit "White Stripes Bruckner" şi "Seven Nations Army Bruckner", dar nu am găsit nimic relevant. Pare a fi că auditoriul White Stripes nu se prea suprapune cu cel a lui Bruckner, aşa că asemănarea n-a mai fost remarcată. Broşura de la DVD-ul Under Blackpool Lights (unicul concert White Stripes publicat pe DVD) indică că riff-ul a fost compus de Jack White înainte de un concert în Melbourne. Posibil aşa şi este — ideile bune zboară în aer şi nimeni nu are drepturi exclusive asupra lor (evident, patentele şi drepturile de autor au schimbat niţel situaţia în ceea ce priveşte drepturile exclusive). Însă coincidenţa oricum este fenomenală — cel mai reuşit (în opinia mea) riff al deceniului este practic identic cu o frază muzicală compusă în secolul XIX.

Dacă am pornit să discut împrumuturile muzicale, voi menţiona alte două, peste care am dat pe parcursul ultimului an. Primul caz reprezintă un citat curat, al doilea este, probabil, încă o manifestare a principiului "ideile zboară-n aer".

Andrew Lloyd Webber în filmele cu desene animate sovietice

Mi se mai întâmplă să-mi mai aduc aminte de copilărie aşa că într-o bună zi am găsit pe Youtube filmul cu desene animate "Волк и семеро козлят да на новый лад", muzica căruia a fost compusă de Anatol Râbnikov. Am găsit-o în primul rând pentru a audia una dintre cele mai haioase (şi dramatice) citate din filmele cu desene animate:

— Баста карапузики, кончилися танцы!
— Помирать, так с музыкой. Запевайте, братцы!

Însă am auzit ceva interesant mult înainte de scena respectivă. La 1 min 17 sec, imediat după cuvintele "Знаем мы из сказочки, волк ужасно гадкий" pot fi clar desluşite 10 note interpretate la chitară bas:

Nu este altceva decât tema muzicală a preoţilor iudaici (în frunte cu Caiafa) din "Jesus Christ Superstar", prima opera rock de Andrew Lloyd Webber. De altfel, anume această temă deschide opera. Ascultaţi primele note interpretate de chitara electrică în uvertură începând cu 0 min 37 sec (aceeaşi temă reapare în Jesus Must Die):

Un citat extrem de potrivit (redă pericolul care provine de la preoţi şi lup) şi uşor explicabil. Râbnikov este autorul celor mai populare opere rock sovietice (sunt sigur că majoritatea cel puţin au auzit de Юнона и Авось) şi nu e de mirare că-l citează pe pionerul acestui gen. Însă este hazliu să găseşti asemenea citate într-un film cu desene animate pentru copii.

Rockul sovietic în creaţia chitariştilor mexicani

În aprilie am fost la concertul Rodrigo y Gabriela — doi chitarişti din Mexic care interpretează un melanj de flamenco şi hard rock la chitari acustice. Când am auzit Tamacun, probabil cea mai populară compoziţie a duetului, m-am prins cu gândul că o porţiune din solo interpretat de Rodrigo îmi aduce aminte de refrenul cântecului "Как на войне" de Агата Кристи. Însă asemănarea nu era cine ştie ce pronunţată, aşa că i-am cerut opinia unei prietene emigrate din Rusia, care venise şi ea la concert. Iniţial mi-a răspuns că asemănarea este extrem de superficială, însă doar la o săptămână după asta a zis că nu poate să asculte Tamacun fără a fredona cuvintele formaţiei ruse. Am cerut opinia şi altor prieteni care au fost expuşi în copilărie/tinereţe creaţiei Агата Кристи şi toţi au fost de-acord că între cele două melodii există anumite paralele.

"Tamacun" de Rodrigo y Gabriela (ascultaţi atent vreo 20 secunde începând cu 0 min 47 sec):

"Как на войне" de Агата Кристи (ascultaţi atent refrenul):

Ştiu, similitudinea este mult mai superficială decât în cazul White Stripes vs. Bruckner. Am decis să includ acest caz în primul rând pentru a atrage atenţia la creaţia duetului mexican. În afară de Tamacum vă recomand să ascultaţi, cel puţin, Orion de Metallica în prelucrarea Rodrigo y Gabriela: versiunea de pe CD sau un fragment live (comparaţi cu originalul Metallica, dacă nu l-aţi auzit până acum). Aş evidenţia şi piesa Diablo Rojo, dar cred că merită să ascultaţi albumul integral.

Publicat: 29 noiembrie 2007 3:26

Categorii: Offtopic

Taguri: , ,

Comentarii (6)

1

Suru
29 noiembrie 2007 15:28

Alexandru

Atita timp cit se vorbeste de muzica cit de cit originala, as vrea sa va recomand sa ascultati "Nuttin' But Stingz" - doi vioristi Damien and Tourie Escobar. Absolventi ai Juliard School of Music and Bloomingdale School of Music melodiile lor pot fi carecterizate ca un blend de muzica clasica, R&B and Hip Hop. Best original music I have listened to in a while. Daca nu vii lene, mergeti pe YouTube,sau pe MySpace ca sa va convingeti singuri.

2

Alex Railean
1 decembrie 2007 23:19

Cred ca iti va fi interesant filmul documentar GCBC - Good copy, bad copy. Este despre copyright, despre cazuri in care artistul X da in judecata artistul Y pentru "derivative works".

Filmul incepe cu un fragment care este tot atit de [ne]semnificativ cum si fragmentul preluat/nepreluat de The White Stripes, si mai apoi se arata cum asta a fost exprimat in bani, si ce masuri juridice au fost aplicate, etc.

3

Igor
2 decembrie 2007 17:32

Alex, interesant, tre de vazut :)

4

lucia
28 decembrie 2007 16:55

Sandu, mersi pentru acest posting. Am si procurat deja CD-ul si mi-a placut f. mult. N-ai mentionat nimic despre versiunea lor a Stairway to Heaven. Pur si simplu, splendid! In bucletul din CD, R&G sustin ca muzica lor nu e deloc flamenco...asta probabil insemnind ca pretind la un stil nou...

5

Alexandru Culiuc
29 decembrie 2007 0:03

Lucia, imi pare bine ca ti-au placut. Nici n-am afirmat ca R&G interpreteaya flamenco, insa nu trebuie sa fii mare muzicolog ca sa-ti dai seama ca muzica lor evident deriva din flamenco si hard rock.

Ref la Stairway to Heaven... Eu nu pot asculta "Stairway to Heaven" in nici o interpretare (incl. LZ), tot asa cum eu nu pot asculta "Yesterday", "Angie" sau "Another Brick in the Wall". Toate sunt piese exceptionale a celor mai tari formatii din istoria muzicii contemporane. Insa in opinia fanilor respectivelor formatii, ele au fost depreciate enorm de... propria popularitate. Anume asta si m-a motivat ceva timp in urma sa compilez o lista de piese Beatles subapreciate.

Apropo, doua saptamani in urma LZ au dat in concert in Londra -- primul concert LZ dupa moartea lui Bonham (care a fost inlocuit la tobe de fiul sau). Pai iata, fanii au fost deceptionati ca LZ a decis sa interpreteze Stairway to Heaven!

6

koltzunash
28 septembrie 2010 2:02

Alexandru, pls fa update la video-ul cu simfonia lu Breckner... sunt curios cum suna riff-urile din Seven Nation Army, dar nu sunt amator de muzica clasica sau nu am rabdare sa ascult toata simfonia(plus, am gasit mai multe versiuni, despartite in mai multe parti) - inca nu am crescut pana la ea... :)

Adauga Comentariu


HTML admisibil: a href, b, i, br/, p, strong, em, ul, ol, li, blockquote, pre