Alexandru Culiuc

26 februarie 2008

"Moldova — economie agrară": introducere, (1) urbanizarea şi (2) forţa de muncă

Natura agrară a economiei Moldovei este percepută drept o axiomă indisputabilă. Expresia "economie preponderent agrară" este calchiată dintr-un raport economic în altul, imaginea ţării propagată în exterior pune accent pe beautiful, very fertile countryside, oricare politică ce sprijină agricultura (evident, din contul altor ramuri) este apriori desemnată drept benefică pentru întreaga economie. Însă este suficient să verificăm datele statistice pentru a ne convinge că importanţa agriculturii şi industriei agroalimentare este puternic exagerată.

Teza "Moldova — economie agrară" este bazată pe un şir afirmaţii:

  1. Nivelul urbanizării este extrem de scăzut
  2. Agricultura este principalul angajator în economie
  3. Agricultura deţine o pondere mare din PIB
  4. Industria prelucrătoare se află în declin
  5. Industria agroalimentară deţine o cotă înaltă din industria manufacturieră
  6. Industria agroalimentară domină exporturile Moldovei
  7. Toate nenorocirile recente din sectorul agroalimentar sunt datorate embargoului rus
  8. Condiţiile naturale favorabile oferă Moldovei un avantaj comparativ în producerea bunurilor agricole şi derivatelor acestora (vin, conserve, etc.)

În analiza ce urmează voi demonstra că, deşi cel puţin parţial corecte (cu excepţia ultimei), aceste afirmaţii nu iau în consideraţie un şir de tendinţe dinamice care duc la eroziunea rapidă a gradului agrar al economiei. În consecinţă voi conclude că teza "Moldova — economie agrară" nu este decât un stereotip istoric din ce în ce mai periculos.

Fiecare din afirmaţiile de mai sus necesită o analiză detaliată şi nu voi putea să le tratez pe toate într-o singură publicaţie — formatul de blog a sitului impune anumite limitări la volumul unui singur posting. De aceea, pentru a facilita lectura analizei, am divizat articolul în patru părţi. Astăzi voi contesta doar primele două afirmaţii din lista de mai sus, iar în fiecare zi următoare voi publica analiza a încă două afirmaţii. Articolul constă din suma celor patru părţi (sau cinci, în caz dacă voi decide să public concluziile separat).

1. Nivelul urbanizării este extrem de scăzut

Într-adevăr, doar 41.3% din populaţie trăieşte la oraş, un nivel de urbanizare ridicol de scăzut pentru o ţară din Europa. Ponderea rămâne practic neschimbată (circa 41%) pe parcursul ultimului deceniu. Însă stagnarea poate fi parţial explicată prin definiţia mult prea largă a termenului "oraş". În Moldova calificativele "orăşean" şi "chişinăuian" sunt sinonime din simplul motiv că Chişinăul este, de facto, unicul oraş mai mult sau mai puţin funcţional din Moldova (orăşelele mici fiind pustiite după moarte uzinelor-cheie). În perioada 2004-2007 populaţia municipiului a crescut cu 1% (de la 779.9 mii la 785 mii), pe când populaţia ţării (exclusiv Transnistria) a scăzut cu circa 4% (în cazul în care considerăm că toţi migranţii din ultimii ani sunt plecaţi doar temporar).

Oricum, se pare că indicatorii demografici susţin teza "Moldova — ţară agrară". Pentru economie, însă, amplasarea fizică a populaţiei contează mai puţin decât distribuţia forţei de muncă pe ramuri. Aici şi încep problemele agrofililor...

2. Agricultura este principalul angajator în economie

E adevărat că circa o treime din populaţia ocupată a Moldovei sunt angajaţi în agricultură. Însă doar 6 ani în urmă acest indicator depăşea 50%! Ponderea salariaţilor în agricultură din totalul salariaţilor a scăzut şi mai repede.

Ponderea agriculturii în totalul populaţiei ocupate şi salariaţilor

Share of agriculture in labor. Moldova
Surse: Calculele autorului în baza datelor Moldova Economic Trends şi ale Biroului Naţional de Statistică. Datele pentru 2007 au fost calculate în baza informaţiei pentru primele trei trimestre ale anului

Numărul persoanelor angajate în agricultură a scăzut de la 764 mii în 2001 la 435 în 2007 (media pe primele trei trimestre) — o scădere de 42%, pe când în celelalte ramuri ale economiei numărul angajaţilor a crescut (în pofida migraţiei!) cu 13%.

Compoziţia forţei de muncă, mii persoane

Agricultural and non-agricultural labor dynamics. Moldova
Surse: Moldova Economic Trends şi Biroul Naţional de Statistică. Datele pentru 2007 au fost calculate în baza informaţiei pentru primele trei trimestre ale anului.

Cu alte cuvinte, întreaga scădere a populaţiei active din 2001 încoace este datorată agriculturii. Şi acum întrebaţi-vă care sunt perspectivele unei ramuri în care nimeni nu vrea să rămână?

Citiţi continuarea articolului "Moldova — economie agrară"

Notă pentru comentatori

Această însemnare este doar prima parte dintr-o serie. Dacă intenţionaţi să comentaţi un subiect care nu ţine direct de aspectele discutate aici, v-aş recomanda să verificaţi pentru început dacă respectivul subiect s-ar potrivi mai bine în cadrul discuţiilor viitoare (vedeţi mai sus planul din 8 puncte).

Publicat: 26 februarie 2008 9:09

Categorii: Economie si Afaceri

Taguri:

Comentarii (5)

1

vitalie sprinceana
26 februarie 2008 10:34

mi se pare nefericita modalitatea de calculare a ratei angajatilor in agricultura... avansez cateva idei:
- daca angajat inseamna salariat, ma tem ca suntem mult prea generosi cand spunem ca 1/3 din populatie este angajata in agricultura... probabil numarul "agricultorilor" care au un carnet de munca si pachet social, sunt remunerati stabil este de 4-5 ori mai mic...
- tre sa vedem si ce fel de agricultura avem in vedere...daca ne referim la gospodariile agricole mari, fermieri/asociatii de fermieri care gestioneaza de la 10 ha in sus, atunci e ok..daca zicem agricultura practicii de ingrijire a 10-15 ari de langa casa si includem in randul agricultorilor pe pensionarii care se hranesc din acel lot sau famiile care mananca ceea ce cultiva si invers, adica un circuit inchis, atunci din nou e bine sa nuantam si sa refacem niste calcule...
- in randul agricultorilor, presupun, se afla grosso modo populatia rurala a tarii, asa-zisii tarani care nu sunt pe alte liste: a functionarilor, lucratorilor din sectorul pedagogic etc... ma gandesc ca din nou cifra este prea generoasa, or, ea include migrantii (ponderea lor e cea mai amre anume in mediul rural) sezonieri care de fpat isi petrec cea mai mare parte a timpului in afara tarii, muncind la negru, dar sunt numarati ca fiind sedentari si implicit, agricultori...cum nimeni nu stie cifra lor exacta...
in fine, tre sa zic, imho, ponderea agricultorilor in totalul populatiei este mult mai mica de 1/3..s-ar putea sa ajungem chiar la standardele occidentale, doar ca cedam ridicol de mult la alti parametri: eficienta a sectorului agrar, mecanziare etc...

2

Arina
27 februarie 2008 2:48

Vitalie, cred ca datele statistice se refera la agricultura "organizata"... deci intreprinderi de diferite marimi, inclusiv gospodariile taranesti (II sau fermierii). Mie mi-i interesant sa aflu cate gospodarii taranesti avem, daca aflati, scrieti :)
ar putea fi si 1/3 salariati "normali". am aruncat o privire pe site-ul MAIA si, de ex., vezi http://www.maia.gov.md/institute.php?l=ro "Lista societăţilor pe acţiuni subordonate MAIA". o fi toti salariatii acetor SA salariati in agricultura?

3

Alexandru Culiuc
27 februarie 2008 7:27

Vitalie, nu înţeleg prin cum te-au nefericit datele Biroului Naţional de Statistică. Am rezervele mele faţă de BNS, însă ele ţin primordial de disponibilitatea datelor, nu de calitatea lor.

Feedback la ideile expuse de tine:

- Angajat nu înseamnă salariat. În primul grafic sunt clar sunt separate dinamica angajaţilor şi a salariaţilor. Într-adevăr, numărul salariaţilor în agricultură este mult mai scăzut decât numărul tuturor persoanelor angajate în agricultură (restul sunt fermieri, membri a cooperativelor agricole sau pur şi simplu persoane care practică agricultura de subzistenţă) şi scăderea lor este şi mai dramatică.

- Nu înţeleg de ce invoci aici „felul” agriculturii. La moment ne interesează importanţa agriculturii pentru piaţa muncii, nu structura sectorului agrar.

- Numărul de persoane în agricultură nu este un reziduu rămas după calcularea celorlalte domenii, ci este calculat în baza datelor Anchetei lunare Forţei de Muncă, în care un eşantion reprezentativ de circa 10,000 persoane sunt intervievaţi privind diferitele aspecte ale angajării în câmpul muncii. Persoana este întrebată în ce domeniu activează ea şi alţi membri a gospodăriei (i se oferă să aleagă dintr-o duzină de opţiuni). Cifrele anuale sunt calculate în baza a peste 110 mii observaţii (circa 10 mii observaţii lunare x 12 luni). In statistics, it doesn’t get any better than this. Aşa că toate temerile tale privind migranţii, studenţii, etc. nu sunt fondate.

Arina, nu înţeleg de ce inventezi roata – graficul 1 clar arată care-i ponderea agriculturii din totalul populaţiei ocupate (incl. sectorul neformal) şi din numărul total al salariaţilor. Vezi şi ce i-am scris lui Vitalie la acest subiect.

4

Arina
27 februarie 2008 12:13

ma scuzati, nu m-am uitat atent la grafic ca sa vad ca circa 1/3 se refera la populatia ocupata si nu la salariati :) se mai intampla.

5

Vic
2 martie 2008 14:41

Situatia agriculturii din anii 90' in Moldova era jalnica. In lipsa tehnicii oamenii lucrau cu unelte aproape ca in epoca de piatra. Totusi agricultura a avut meritul ei: a permis oamenilor sa supravetuiasca, cu putin deasupra "subsistence level". Si acum in caz de o situatie extraordinara ar putea juca acest rol. E clar insa ca la suprafata de terenuri pe care le are Moldova nu are nevoie de un procent mare al populatiei in agricultura. Chiar si acum numarul acesta e prea mare. De aceea cred ca ar fi foarte potrivit de antrenat mai multa populatie rurala in industrie si alte sectoare. Acesta concomitent cu gasirea unei modalitati de marire a gradului de utilizare a tehnicii agricole - nimeni nu doreste sa vada in Moldova cimpuri neprelucrate.

Poate cineva considera arogante asa cugetari. Mi-e simplu sa scriu, dar pentru oamenii care trebuie sa-si schimbe felul de viata acestea sint lucruri foarte serioase. La sat nu este ce de facut, la oras viata e scumpa. Nu cred ca satele parasite sint o priveliste foarte placuta. E interesant ca viata economica la noi se concentreaza in Chisinau. Sa fac o paralela - multi cind se gindesc la SUA isi inchipuie zgirie nori peste tot (eu eram acela care credea asa). In SUA insa exista un numar foarte mare de orasele mici in care oamenii se ocupa pe linga fermierit si cu servicii, industrie, in afaceri mici si mijlocii. Satele noastre nu au infrastructura necesara pentru asa ceva.

Sa fiu sincer nu stiu care e structura finantelor publice in Moldova. Stiu ca in SUA chiar si unitatile mai mici teritoriale au o autonomie partiala in sens ca pot stringe taxe locale (ei determina marimea lor), intocmi budgete si hotari in ce fel de a cheltui banii: constructia de scoli, drumuri, etc.Posibil o asa structura ar solutiona problema si la noi. Imi dau seama ca functionarii centrali nu sint prea bucurosi de a ceda din dreptul de a distribui resursele.

PS m-am gindit la aceasta "expromtom" posibil ca am careva erori in argumentare. M-am abatut putin de la tema, insa aceaste probleme mi-au parut importante.

Adauga Comentariu


HTML admisibil: a href, b, i, br/, p, strong, em, ul, ol, li, blockquote, pre