Alexandru Culiuc

13 februarie 2008

Deficitul comercial a crescut din nou!.. Don’t worry, be happy.

Odată ce am discutat în detalii una din componentele balanţei de plăţi, voi comenta şi balanţa comercială. La început de februarie Biroul de Statistică a publicate datele pentru anul 2007: deficitul comercial a atins $2.35 miliarde, în creştere cu 43% faţă de anul 2006. Importurile s-au egalat cu PIB-ul, iar deficitul comercial pentru întreg anul se ridică la circa 48% din PIB.

Ca şi în anii precedenţi, aceste cifre au stârnit un nou val de isterie. Citiţi, spre exemplu, comentariile la respectiva ştire de pe Unimedia. 95% din aceste comentarii sunt aberaţii totale, determinate de neînţelegerea unor noţiuni de bază despre balanţa de plăţi. Cel mai neplăcut este faptul că panica este susţinută şi de unii "experţi" şi "jurnalişti economici" (pentru moment prefer să nu arăt cu degetul). Voi încerca să fac puţin likbez la acest subiect, în speranţa că cele cinci-şase sute de persoane care vor citi textul vor frâna câtuşi de puţin propagarea acestor aberaţii. Vom răspunde la următoarele întrebări:

  • Cum este balanţa comercială legată de celelalte componente ale balanţei de plăţi şi de rata de schimb?
  • Ce-i criza contului curent şi de ce ea duce la o criză economică?
  • Este oare Moldova susceptibilă riscului crizei contului curent?
  • Bonus question: Cum o duc exporturile Moldovei?

Likbez 1. Balanţa de plăţi for dummies

Operaţiunile de export aduc valută în ţara, cele de import — scot valuta. Dacă ţara are un deficit comercial, înseamnă că intrările de valută sunt mai mici decât ieşirile. Însă odată ce Moldova nu tipăreşte dolari (pentru simplitate, vom presupune că toate operaţiunile au loc anume în această valută), e clar că aceşti dolari "deficitari" urmează să provină din alte surse. Spre fericire, operaţiunile comerciale nu sunt unicele care aduc şi scot valută din ţară. De aceea deficitul balanţei comerciale poate fi compensat prin împrumuturi externe (de stat sau a sectorului privat), investiţiile străine directe şi de portofoliu şi rezervele valutare ale băncii. Moldova se află într-un grup "select" de ţări care au o sursă netradiţională de valută — remitenţele.

Toate aceste operaţiuni (comerciale, investiţionale, împrumuturi, operaţiunile BNM) sunt reflectate în balanţa de plăţi. Balanţa de plăţi se numeşte balanţă deoarece ea, prin definiţie,este echilibrată: toate intrările şi ieşirile de valută se compensează unul la unul. Acest miracol este datorat înregistrării contabile duble — fiecare tranzacţie este reflectată în debitul unui cont şi în creditul unui altui cont. Spre exemplu, când Orange aduce echipament telecomunicaţional, tranzacţia este reflectată atât ca operaţiune de import (debit la contul comercial), cât şi investiţie străină directă (credit). Asta-i explicaţia contabilă. Însă există şi o explicaţie economică. Dacă cererea domestică de valută (din partea importatorilor, în primul rând) depăşeşte oferta (exportatorilor, investitorilor, etc.), apoi preţul valutei (rata de schimb) va creşte, astfel micşorând cererea şi mărind oferta până la nivelul necesar pentru a reechilibra cererea şi oferta. Şi odată ce cererea şi oferta de valută reprezintă, respectiv, suma debiturilor şi creditelor din balanţa de plăţi, balanţa va fi reechilibrată.

În cazul în care Banca Naţională (BNM) nu doreşte ca schimbările în cerere şi ofertă de valută să afecteze preţul de echilibru al valutei, avem de-a face cu o rată de schimb fixă. Însă dorinţa BNM nu este suficientă. Cererea de valută oricum urmează să egaleze oferta şi dacă la rata de schimb declarată de BNM cererea depăşeşte oferta, BNM urmează să livreze diferenţa din rezervele valutare. Şi invers, dacă oferta de valută e "prea mare" (cazul Moldovei), BNM urmează să cumpere excedentul de valută, astfel mărindu-şi rezervele valutare. Operaţiunile care duc la modificarea stocului rezervelor băncii centrale de asemenea reflectate în balanţa de plăţi.

Aici pot fi pomenite şi discrepanţele contabile (din cauza procedurilor de colectare a datelor, debiturile şi creditele rareori se balansează exact, în cazul Moldovei discrepanţele atingând proporţii impunătoare), sterilizarea valutei (am discutat şi aici — vezi alineatul 5), regimurile intermediare între o rată de schimb fixă şi una flotantă şi multe alte momente. Însă toate aceste complicaţii nu schimbă logica de bază prezentată mai sus.

Likbez 2. Criza contului curent

După cum am scris, deficitul balanţei comerciale poate fi finanţat din mai multe surse. Dacă una din aceste surse într-o bună zi seacă, iar cererea pentru import rămâne la acelaşi nivel, apoi cererea de valută străină (din partea importatorilor) va depăşi oferta (din partea exportatorilor). În cazul unei rate flotante, asta va duce la deprecierea imediată a monedei naţionale (cererea > oferta --> preţul dolarului creşte = preţul leului scade). În cazul unei rate fixe, BNM va urma să vândă rezervele valutare pentru a menţine rata de schimb la nivelul dorit. Însă odată ce BNM nu tipăreşte dolari, ea va fi impusă peste ceva timp[1] să permită deprecierea valutei naţionale, ceea ce şi a avut loc în 1998.

O depreciere bruscă a monedei naţionale (creşterea ratei de schimb) poate avea urmări nefaste asupra economiei reale. Dacă guvernul are împrumuturi externe mari, apoi deprecierea leului va însemna că statul urmează să plătească mai mulţi lei pentru deservirea fiecărui dolar împrumutat. Odată ce veniturile statului sunt denominate preponderent în lei, pentru a continua deservirea datoriei externe, guvernul va trebui să sporească impozitele sau să micşoreze alte cheltuieli (salarii, investiţii publice, etc.) sau să bage piciorul în finanţatorii externi (default).[2] Primele două soluţii vor duce la o contracţie fiscală, care va provoca, cel mai probabil, o recesiune a întregii economii (şi chiar şi soluţia a treia va implica un nivel sporit de austeritate fiscală). Deprecierea bruscă a leului poate provoca o recesiune şi prin intermediul sectorului privat. Spre exemplu, dacă activele băncilor comerciale sunt denominate preponderent în lei, iar pasivele — în dolari, apoi deprecierea leului va duce la insolvabilitatea băncii (capitalul propriu al băncii va deveni negativ după depreciere). Chiar dacă banca nu va da faliment, este cert faptul că pentru a acoperi împrumuturile în dolari, banca va trebui să reducă creditarea sectorului privat. Rezultatul va fi acelaşi — recesiunea economiei.

Voi fi contrazis că ieftinirea monedei naţionale este asociată cu sporirea exporturilor (ele devin, pe termen scurt, mai competitive pe pieţele externe), ceea ce ar trebui să ducă la creştere economica. Pe termen lung, anume aşa şi va fi (exemplu — Asia după criza din 97, Rusia după criza din 98, Argentina după 2001). Însă practica arată că criza din sectorul financiar va duce nu doar la micşorarea creditelor investiţionale, dar şi la contractarea creditelor comerciale pentru exportatori. Cu alte cuvinte, pe termen scurt exportatorii nu reuşesc să beneficieze din plin de ieftinirea monedei naţionale şi nu vor fi în stare să compenseze efectele negative ale deprecierii.

Concluzia naivă ar fi următoarea: dacă nu vrei repetarea crizei din 1998, asigură-ţi o balanţă comercială excedentară. Cam asta-i logica care din an în an stârneşte panică la anunţarea noilor recorduri atinse de deficitul comercial al Moldovei. În sfârşit a venit timpul să vedem pe cât de susceptibilă este Moldova unei asemenea crize.

Back to Moldova

Am început secţiunea precedentă cu un ipotetic "dacă una din sursele de finanţare a deficitului comercial seacă...". Este cazul să analizăm care sunt acele surse în cazul Moldovei şi care este probabilitatea că ele vor seca.

Cele mai volatile sunt investiţiile de portofoliu — ele pot dispărea fără nici o "vină" din partea ţării. Investiţiile de portofoliu pot seca, spre exemplu, când investitorii străini înregistrează mari pierderi în alte ţări (spre exemplu criza creditelor ipotecare în SUA) şi respectiv sunt nevoiţi să-şi rebalanseze portofoliul de active, ceea ce va însemna o retragere din alte pieţe. Asta a fost una din cauzele care au determinat răspândirea crizei din 1997 de la Thailanda la ţările vecine. Însă Moldova nu prea are investiţii de portofoliu din simplul motiv că bursa financiară este practic inexistentă (volumul acţiunilor vândute reprezintă o cotă minusculă din PIB, deşi în 2007 s-au înregistrat progrese şi la acest capitol).

Din punct de vedere a volatilităţii, investiţiile de portofoliu sunt urmate de împrumuturile publice externe — un deficit cronic al bugetului pune sub întrebare solvabilitatea guvernului şi duce la creşterea ratei dobânzii şi, eventual, la stoparea finanţării externe. Însă după experienţa nefastă din 1997, statul moldovenesc nu s-a mai aventurat să împrumute de pe pieţe financiare externe. În plus, deficitul bugetar este la un nivel acceptabil (circa 0.4% din PIB pentru 2007) iar stocul datoriei de stat (interne + externe) a scăzut de la 63% în 2002 la 25% în 2007 (estimativ). Concludem că la nivel agregat, finanţele publice ale Moldovei sunt în stare bună şi nu oferă motive pentru alarmă.

Deficitul comercial la sigur nu este finanţat de BNM — rezervele valutare se află în creştere continuă începând cu 1999, ajungând la $1.33 miliarde la finele 2007 (o creştere de 72% pe parcursul anului). Împrumuturile valutare ale băncilor comerciale au crescut în 2007 considerabil, însă reglementările BNM (şi prudenţa băncilor, desigur), nu permit dezechilibre valutare mari în compoziţia activelor şi pasivelor băncilor comerciale (cel puţin o instituţie de stat învaţă de pe urma experienţei altor ţări). Astfel, cota depozitelor în valută străină (din totalul de depozite) este comparabilă cu cota creditelor în valută — 48.6% şi 43.82% respectiv la finele anului 2007 (sursa).

Prin eliminare, concludem că deficitul comercial este finanţat de remitenţe şi, mai recent, de investiţii străine directe (ISD). Experienţa altor ţări arată că remitenţele sunt o sursă extrem de stabilă şi, ce e şi mai important, contraciclică (ele tind să crească când economia se află în recesiune, spre deosebire de investiţiile străine care, sunt prociclice). În plus, o bună parte din remitenţe sunt cheltuite direct pentru procurarea produselor de import. O eventuală scădere a remitenţelor va duce la scăderea imediată volumul importurilor, ceea ce va atenua automat presiunea de depreciere asupra leului. Investiţiile directe sunt şi ele mult mai puţin volatile decât cele de portofoliu sau împrumuturile externe.

Cu alte cuvinte, creşterea impresionantă a deficitului comercial în 2007 nici de cum nu reprezintă un motiv pentru panică. Da, Moldova rămâne unul din liderii mondiali la capitolul deficitului comercial raportat la PIB, însă asta nu-i decât o reflectare a poziţiei de frunte a Moldovei la capitolul remitenţe.

Importuri vs. exporturi

Observaţi că discuţia de până acum a balanţei comerciale s-a axat pe importuri. Cauza e simplă — fluxul de valută din alte surse (remitenţe, investiţii) are un efect mecanic doar asupra importurilor. Să luăm, spre exemplu, remitenţele. Dolarii (euro, etc.) transferaţi în ţară urmează să fie cheltuit pe ceva. Odată ce majoritatea tranzacţiilor în Moldova se fac în lei[3], oricare dolari care trec de la un rezident la altul "frig mâinile" — aceşti dolari sunt necesari doar în măsura în care ei pot fi schimbaţi în lei şi utilizaţi pentru a procura bunuri şi servicii. Unica metodă de a te debarasa cu totul de aceşti dolari este să-i cheltui pe importuri.[4] O relaţie contabilă similară există şi între investiţiile directe şi importuri — ţineţi minte exemplul de mai sus cu importul de echipament telecomunicaţional de Orange?

Creşterea importurilor este cel puţin parţial explicată prin asemenea relaţii contabile (pe lângă scumpirea carburanţilor şi altor cauze). Odată ce cresc remitenţele şi investiţiile străine, importurile vor creşte automat. Astfel remitenţele + ISD au crescut în 2007 cu circa $520 milioane în (estimarea EIU ajustată), iar importurile — cu circa $1 miliard. Cu alte cuvinte, putem spune că "creşterea inexplicată" a importurilor constituie doar $480 milioane (diferenţa), sau doar 18% (dar să nu uităm şi de scumpirea carburanţilor)[5].

N-am vorbit până acum de exporturi, deoarece ele, în cazul Moldovei, nu pot fi explicate prin nişte relaţii contabile cu alte conturi ale balanţei de plăţi. Exporturile depind de competitivitatea producătorilor naţionali pe pieţele externe, care, la rândul său e determinată de dinamica costurilor de producere (salarii, materie primă, carburanţi) şi a ratei de schimb, de accesul facilitat la pieţele externe şi, evident, de calitatea şi eforturile de marketing ale companiilor. Şi atunci urmează să concludem că creşterea de 28% a exporturilor în 2007 (datele Biroului Naţional de Statistică) — în ciuda scumpirii carburanţilor, secetei, embargoului rusesc şi aprecierii reale a leului, — reprezintă un adevărat miracol.

E drept că o parte din această creştere a datorată devalorizării dolarului, însă devalorizarea a "umflat" în mod analogic şi importurile. Mai mult ca atât, graficul de mai jos arată că în 2007 Moldov s-a clasat pe poziţia a treia în Europa Centrală şi de Est la capitolul ritmul creşterii exporturilor (am eliminat exportatorii de petrol şi gaz, dat fiind că performanţele acestor ţări nu sunt relevante pentru Moldova). Observaţi că exporturile celorlalte ţări de asemenea au fost umflate artificial de devalorizarea dolarului, deci toate ţările se află în condiţii egale.

Creşterea anuală a exporturilor: 2007 vs. media pe anii 2000-2006.

Surse: Calculele autorului în baza datelor Economist Inteligence Unit Data Service cu excepţia creşterii pe 2007 pentru Moldova — Biroul de Statistică.

Apropo, în situaţia actuală discutarea problemei competitivităţii exporturilor moldoveneşti devine cam stupidă — "care problemă a competitivităţii?" Nu mă refer la industrii muribunde (zahărul sau tutunul) şi nici la industriile handicapate (vinul); mă refer la exporturile ţării în ansamblu. Voi reveni la subiectul competitivităţii Moldovei în curând.

Când am deschis iniţial ultimele date privind balanţa de plăţi, nu mă aşteptam să văd nimic extraordinar — ştiam că voi găsi nişte explicaţii logice (şi deloc alarmante) la creşterea deficitului comercial, dar nimic mai mult. Mă conving tot mai mult că anul 2007 a fost excepţional pentru sectorul extern al economiei Moldovei: o explozie a investiţiilor străine directe şi o creştere impunătoare a exporturilor. Rămâne să vedem dacă asistam la o fluctuaţie temporară, sau dacă 2007 marchează începutul unei noi etape în dezvoltarea economică a Moldovei.

P.S. Complicaţii statistice sau... "It gets even better!"

Metoda actuală de calculare a balanţei de plăţi subestimează exporturile Moldovei şi supraestimează volumul de remitenţe. Astfel, cifra principală în baza căreia BNM calculează suma remitenţelor este volumul de transferuri valutare private trecute prin bănci şi sisteme internaţionale de plăţi (Western Union, etc.).

Este însă cert că nu toate transferurile bancare reprezintă remitenţe. O bună parte din companiile mai mici de IT (offshore software development) sunt plătite anume prin asemenea transferuri private (care sunt relativ ieftine şi permit evaziunea fiscală). IT-ul nu este unicul tip de servicii exportate plătite prin transferuri private: mi s-a spus că tot aşa lucrează şi birourile de traducere. Astfel, exportul de servicii este clasificat drept remitenţe, exacerbând în rezultat deficitul comercial şi volumul remitenţelor. Aparent, procentul de transferuri care depăşesc $5000 (probabil limita de sus a remitenţelor "adevărate") este semnificativ, ceea ce sugerează că proporţia "remitenţelor false" poate fi relativ înaltă.

Cică BNM (cu ajutorul experţilor FMI) ar putea să revadă în curând metoda de calcul al remitenţelor (şi, prin urmare, a altor conturi din balanţa de plăţi). Să nu vă miraţi dacă cifrele pentru 2008 vor indica o scădere a remitenţelor — cel mai probabil această scădere va fi datorată schimbării definiţiei remitenţelor.

[1] "Ceva timp" variază între câteva luni şi unul-doi an, în funcţie de mărimea deficitului comercial, a rezervelor valutare iniţiale, viteza de mărire a masei monetare şi, în anumite cazuri, de puterea relative a speculanţilor valutari.

[2] Există subtilităţi şi aici. TVA la import reprezintă principala surse de venit a statului. Odată ce scade leul, fiecare unitate de import devine mai scumpă (în lei), deci creşe şi suma TVA-ului. Însă scumpirea importurilor va duce la scăderea volumului de produse importate. Efectul net asupra veniturilor din TVA va depinde de elasticitatea cererii la import. Spre exemplu, dacă fiecare 1% de scumpire a produselor importate este asociat cu 1% scădere a cererii, apoi cele două efecte se vor compensa perfect. Oricum, este cert că veniturile din TVA nu vor creşte unul la unul cu ieftinirea leului, pe când datoria externă — da.

[3] Există excepţii, cum ar fi comerţul cu autoturisme second-hand, apartamente de pe piaţa secundară, însă ele nu sunt atât de însemnate pentru a altera argumentul.

[4] O altă metodă ar fi investirea acestor dolari în companii străine, însă în Moldova doar acum se discută ridicarea restricţiilor la exportul de capital, aşa că pentru moment putem să ne concentrăm la importuri.

[5] Este o afirmaţie extrem de simplificată, pentru care profesorii ar putea să mă dea afară din program, însă logica de bază este corectă.

Publicat: 13 februarie 2008 4:59

Categorii: Economie si Afaceri

Taguri: , ,

Comentarii (22)

1

Sergiu Candja
13 februarie 2008 10:50

Alexandru:"Unica metodă de a te debarasa cu totul de aceşti dolari este să-i cheltui pe importuri" - uite aceasta si ma deranjeaza, daca ar fi create conditii o buna parte din acesti bani ar fi putut investite in economie (fonduri de investitii, bursa, "micro" si "mini" business...). Eu tot fac parte din cei care injura cand citesc despre cresterea deficitului. Insa nu o fac din cauze descrise de tine la inceputul articolului, ci pentru ca vad inca o pierdere a sansei de o crestere accelerata a economiei.

"sau doar 18% " - "doar"?! in opinia mea aceasta nu e putin!

"Este însă cert că nu toate transferurile bancare reprezintă remitenţe" - insa tot cert este faptul ca nu toate remitentele sint reflectate in transferuri bancare.

2

Alexandru Culiuc
13 februarie 2008 17:25

Sergiu Candja a scris: "Unica metodă de a te debarasa cu totul de aceşti dolari este să-i cheltui pe importuri" - uite aceasta si ma deranjeaza, daca ar fi create conditii o buna parte din acesti bani ar fi putut investite in economie (fonduri de investitii, bursa, "micro" si "mini" business...)

Am scris patru pagini dar se pare că nu suficient de multe pentru a comunica unul din mesajele de bază. În Moldova tranzacţiile din economia formală se fac preponderent în lei. Nu poţi investi dolarii direct, poţi să-i schimbi în lei şi după asta să investeşti. Printre puţinele excepţii se numără procurarea bunurilor importate.

"Investiţiile" nu sunt un concept abstract: construieşti blocuri de producţie (pe care le înzestrezi cu termopane nemţeşti, cabluri electrice şi iluminaţie din Polonia, sisteme comunicaţionale din China, laminat din Belorusia), instalezi echipament de producere (importat şi el, cel mai probabil), chemi TuV să te obţii certificare ISO-9000 (import de servicii). Cu alte cuvinte, în cazul unei economii mici (care prin definiţie produce un set relative restrâns de bunuri), investiţiile în mare parte sunt constituite din bunuri importate, care pot fi procurate doar cu valută străină. Aşa că spunând "cheltui pe importuri" nu mă refer doar la importul de bunuri de larg consum, ci şi la importul de bunuri investiţionale.

Îmi vei răspunde că oricum o bună parte din economie operează în dolari. Însă toate plăţile făcute între agenţi economici direct în dolari (mai ales în dolari proveniţi din remitenţe) sunt, practic prin definiţie, tranzacţii din economia tenebră, care nu sunt reflectate în statisticile oficiale. Deci discuţiile la acest subiect sunt sterile -- eu zic alb, tu zici negru.

Mai sunt câteva momente. Textul citat de tine se referea la remitenţe, care cam nicăieri în lume nu sunt îndreptate în investiţii (printre excepţii -- investiţiile nemţilor turci în patrie, însă ele deja sunt clasate drept investiţii străine directe). N zic că remitenţele sunt lipsite de probleme -- o bună parte din economiile recipienţilor de remitenţe sunt ţinute la ciorap, ceea ce nici de cum nu ajută creşterii economice. Aşa că problema iniţială este de a crea condiţii pentru a muta aceste economii la bănci (Manuel Orozco, un expert de talie mondială la acest subiect, a ajuns la concluzia că lumea din Moldova elementar nu ştie cum să folosească sistemul bancar şi este necesar likbez financiar), iar până la discuţii serioase despre fonduri de investiţii şi burse mai avem (dar, repet, şi acolo sunt mişcări pozitive -- vezi articolul din ECO pe care l-am pomenit mai sus).

În finală, toate dezbaterile la acest subiect se opresc la momentul verificării datelor statistice. Am mai scris despre dinamica nebună a investiţiilor străine directe. Dar investiţiile domestice nu par să rămână cu mult în urmă – în primele nouă luni ale anului 2007 formarea brută de capital fix a crescut cu 29% (faţă de aceeaşi perioadă a 2006) şi s-a ridicat la 30% din PIB (ceea ce este foarte mult). În aceeaşi perioadă consumul final al populaţiei a crescut cu doar 3%...

Sergiu Candja a scris: "sau doar 18% " - "doar"?! in opinia mea aceasta nu e putin!

Contează doar opiniile susţinute prin argumente. „doar” şi „tocmai” reflectă o comparaţie. Tu cu ce compari? Cu creşterea PIB-ului? Nu e indicatorul relevant. Relevante sunt exporturile. Iar 18% este „doar” în comparaţie cu creşterea de 27% a exporturilor, în pofida tuturor factorilor nefaşti care au afectat economia în 2007. Aşa că "doar" rămâne.

Sergiu Candja a scris: "Este însă cert că nu toate transferurile bancare reprezintă remitenţe" - insa tot cert este faptul ca nu toate remitentele sint reflectate in transferuri bancare.

În primul rând dai dovadă că nu cunoşti cum BNM calculează remitenţele. Cifra raportată în balanţa de plăţi este ajustată (prin formule cam şubrede, dar deloc aberante) pentru a reflecta transferurile neformale. Şi toate afirmaţiile „experţilor” cum că remitenţele sunt de 1.5 ori mai mari decât cele raportate de BNM sunt nişte scornituri. Şi, apropo, studiile la nivel micro (CBS-AXA 2006) raportează cifre chiar mai mici decât cele raportate de BNM în balanţa de plăţi (circa $600 milioane pentru 2006).

Mai interesant este altceva. Îţi tai creanga pe care şezi. Dacă, după cum afirmi, remitenţele au crescut chiar mai mult decât ne fac să credem cifrele oficiale, apoi se primeşte că acea parte inexplicată a creşterii importurilor (după cu excludem efectul creşterii remitenţelor şi ISD) se micşorează şi mai mult. Aşa că acel „doar 18%” s-ar transforma, să zicem, în „doar 15%”.

3

mircea
14 februarie 2008 0:24

In mare parte sunt de acord cu Alex, dar totusi eu sunt cam pesimist in toata chestia asta cu Don't worry.. In teorie intr-o economie in expansiune importurile sporite vor duce la o competitie intre preturile diferitor produse, ceia ce va aduce o micsorare a inflatiei si fara cresterea preturilor apar mai multe bunuri decit economia unei tari poate sa furnizeze. Deci in perioade de crestere (expansiune) economica deficitul comercial e lucru pozitiv. Nu stiu pe cit de "tare" creste economia Moldovei, insa inflatia deja de citva ani buni e "double digit" si guvernul nicidecum nu poate sa o aduca sub 13-14% pe an.

4

Alexandru Culiuc
14 februarie 2008 3:23

Mircea, ai aşa o caşă în cap, că mi-e teamă să încerc să organizez cumva frânturile de cunoştinţe cu care operezi. Odată ce, sunt sigur, nu eşti unicul în aceeaşi situaţie şi dat fiind că mi-am asumat responsabilitatea pentru likbezul economic al, voi încerca să-ţi răspund.

In teorie intr-o economie in expansiune importurile sporite vor duce la o competitie intre preturile diferitor produse, ceia ce va aduce o micsorare a inflatiei si fara cresterea preturilor apar mai multe bunuri decit economia unei tari poate sa furnizeze.

Aşa teorie nu există. Tu confuzi concluziile teoriei avantajului comparativ (care prezice că vor scădea preţurile relative, raportate la veniturile populaţiei) cu nişte procese dinamice (economie în expansiune?) şi cu procese monetare (inflaţie), care n-are absolut nimic în comun cu teoria comerţului internaţional.

Teoria avantajul comparativ zice că în rezultatului deschiderii unei ţări (deci e o schimbare statică, one time) preţurile raportate la venitul mediu a populaţiei vor scădea. Însă această scădere relativă poate avea loc prin mai multe căi – micşorarea preţurilor absolute în lei sau o creştere mai mare a salariilor nominale decât a preţurilor. Efectul economic este acelaşi. Din punct de vedere a comerţului internaţional, preţurile absolute (în lei) n-au absolut nici o importanţă. Cuvântul „inflaţie” pur şi simplu nu există în teoria comerţului (asta-i prerogativa „international finance”, care însă nu analizează balanţa comercială aparte de celelalte componente ale contului curent). Apropo, în Moldova salariile au crescut mai repede ca preţurile, însă asta n-are nici o importanţă, deoarece regimul comercial a Moldovei nu s-a schimbat esenţial în ultimii ani (Moldova n-a devenit mai deschisă), şi deci nu putem aplica corolarele teoriei avantajului comparativ în genere.

Deci in perioade de crestere (expansiune) economica deficitul comercial e lucru pozitiv.

Da, teoria intertemporală a contului curent spune o ţară în creştere rapidă urmează să aibă un deficit al contului curent. Însă logica argumentului este complet diferită. Explic în baza unui exemplu. Când afli că ai obţinut un job mai bine plătit, îţi permiţi să inviţi prietenii la restaurant încă înainte de a primi primul salariu mărit (adică consumul tău creşte încă înainte de creşterea veniturilor). Pentru a organiza petrecerea, eşti gata să împrumuţi bani (preferabil de la nişte prieteni care nu sunt invitaţi), deoarece şi tu creditorul cunoaşteţi că salariul mărit îţi va permite să rambursezi creditul.

În mod similar o ţară care ştie că va fi mai bogată mâine, este gata să împrumute în contul bogăţiei viitoare pentru a spori consumul de pe-acum. Asta le prieşte şi creditorilor străini, atât timp cât ei împărtăşesc optimismul ţării-debitor. Împrumuturile se reflectă în balanţa de plăţi printr-o creştere a deficitului contului curent (balanţa comercială fiind principalul component al contului curent). Aşa că da, există argumente economice de ce o ţară în creştere ar trebui să aibă un deficit comercial. Ce-i drept, o bună parte a ţărilor în creştere au o balanţă comercială pozitivă (exemple – Japonia, „tigrii asiatici” şi China)...

Nu stiu pe cit de "tare" creste economia Moldovei, insa inflatia deja de citva ani buni e "double digit" si guvernul nicidecum nu poate sa o aduca sub 13-14% pe an.

Iar inflaţia pe care o vedem este un proces monetar, care are de-afacere cu balanţa de plăţi însă n-are nimic de-afacere cu importurile. Ba invers această inflaţie este datorată creşterii enorme a exporturilor... de forţă de muncă, în cazul Moldovei. Dolarii care vin au tendinţa să aprecieze leul, ceea ce nu-i pe placul BNM (deoarece o apreciere a leului ar duce la pierderea competitivităţii exporturilor). Pentru a elimina excesul de ofertă de valută, BNM o scoate din piaţa interbancară. Nu cu lopata, ci procurând-o... cu lei! Iar oricare leu ieşit din BNM este un leu nou emis. Iar emisia de lei duce la direct la inflaţie (inflation is always and everywhere a monetary phenomenon – Friedman a făcut multe erori, însă aici el are dreptate, deoarece relaţia emisie-inflaţie este probabil cea mai robustă relaţie în economie).

Pentru a atenua efectul inflaţionist al menţinerii ratei de schimb, BNM e nevoită să compenseze emisia de lei făcută prin piaţa valutară prin procurarea leilor de pe alte pieţe financiare (dai cu o mână, iei cu cealaltă). Mecanismul este următorul: BNM emite hârtii de valoare speciale (cele din Moldova se numesc „certificate BNM”, termenul generic în engleză -- sterilization bonds), care sunt cumpărate preponderent de bănci. Cumpărând aceste hârtii de valoare, băncile comerciale plătesc pentru ele în... lei! Iar oricare leu întrat în BNM este un leu scos din circuitul economic. Deci masa monetară se contractează. Această operaţiune de compensare a emisiei monetare de pe piaţa valutară prin contractarea masei monetare pe alte pieţe se numeşte sterilizare.

Sterilizarea are propriile probleme. Pentru a „impune” băncile să cumpere certificatele de sterilizare, BNM este nevoit să ofere o rată a dobânzii din ce în ce mai atractivă. În rezultat BNM are pierderi nete: activele BNM (rezervele valutare plasate în hârtii de valoare cu risc minimal, tradiţional US Treasure Bonds) aduc o dobândă mai joasă decât dobânda pe care BNM o plăteşte pentru deservirea pasivelor. Mai problematic este faptul că o sterilizare excesivă poate duce la creşterea dobânzilor pe economie: odată cu sporirea ratei dobânzii oferite de BNM, băncile comerciale vor investi tot mai mult în ele şi, din necesitate, vor contracta oferta de credite pentru sectorul privat, ceea ce va duce la creşterea dobânzilor. Apropo, câştigă din toată istoria asta doar băncile comerciale... De aceea BNM nu sterilizează toată masa monetară pusă în circulaţie prin procurările de valută. Diferenţa (emisia de lei efectuată prin piaţa valutară minus operaţiuni de sterilizare) şi duce la acea inflaţie de 11-14%. BNM se află în prezent într-o situaţie extrem de delicată, deoarece trebuie să balanseze un şir de obiective contradictorii: menţinerea leului la nivel relativ scăzut, controlul inflaţiei şi menţinerea dobânzilor la un nivel acceptabil pentru sectorul real.

P.S. Melitz şi Ottaviano, într-un articol din 2007, pentru prima dată argumentează teoretic faptul că deschiderea pieţei poate duce la sporirea competiţiei şi deci la scăderea profiturilor economice ale producătorilor (în cazul competiţiei monopolistice) şi deci a preţurilor. Însă îmi vine greu să cred că scriind „In teorie intr-o economie in expansiune importurile sporite vor duce la o competiţie intre preturile diferitor produse” faci referinţă anume la acest articol. Da nici Melitz şi Ottaviano nu vorbesc de „economie în expansiune”.

P.P.S. Comentariul acesta apelează cam la un sfert din temele studiate în primul semestru de macroeconomie la MPA/ID. Aşa că nu pretind la o trateare exhaistivă a subiectului – 2 pagini e o nimica toată pentru această temă. Dacă te interesează detaliile – n-ai decât să aplici la MPA/ID sau la un program de masterat în economie.

5

Serghei Zagaiciuc
14 februarie 2008 9:58

Volumul productiei industriale pe anul 2007 in RM in preturi comparabile a ramas practic neschimbat in referinta de 2006, dar in 2006 a fost cu mult mai rau de 2005.
Deci nu-i foarte clar cum RM a fost capabila sa mareasca exporturile asa de mult in lipsa de cresterea productiei industriale si diminuarea volumului productiei agricole de cauza secetei.
Cred ca principal factor de marirea exporturilor este scaderea considerabila valoarei dolarului american catre valutele a tuturor partenerelor comerciali mari al RM.

6

Constantin
14 februarie 2008 10:45

Zagaiciuc: I am very lame in economics, dar tin sa observ ca la noi in "industrie" sunt incluse industria vinului, zaharului si tutunului, muribunde, dar inca cu o pondere mare in "industrie".
Deci "stagnare" in industrie per total, in conditiile prabusirii acestor "granzi" inseamna de fapt cresterea ramurilor cu adevarat profitabile: IT outsourcing, materiale constructii etc.

In plus, vreo 70% din economia Moldovei sunt serviciile (inclusiv forta de munca, care economic vorbind e un serviciu exportat).

Alex Culiuc: cat la suta din ce am spus sunt aberatii? Nu ma supar, dar chiar nu ma pot abtine cand vad atatea reactii "I am not very good at it, dar sunt sigur ca totul e rau si se face din ce in ce mai rau" :D

Si daca imi permiti o intrebare: care e parerea ta personala, ziarele "patriotice" orientate spre "everything is bad" (gen Timpul, Jurnal de Chisinau) ar accepta sa publice un articol semnat de tine in care sa te ocupi de likbez?

Felicitari pentru blog, te admir :)

7

Arina
14 februarie 2008 12:21

doi banuti ai mei :)
Ottaviano e prof in cadrul masterului meu :) destept si frumos barbat... dar fiind la 40 de ani, e celibatar... e grea viata de savant :)

8

Sergiu Candja
14 februarie 2008 13:26

"Aşa că problema iniţială este de a crea condiţii pentru a muta aceste economii la bănci" - iar sistemul bancar la noi, cu toate ca e recunoscut drept cel mai dezvoltata ramura, nu poate face fata realitatilor actuale. Sper totushi, ca odata cu venirea jucatorilor intenationali mari pe piata noastra se va schimba spre bine.


"Iar 18% este „doar” în comparaţie cu creşterea de 27% a exporturilor" - eu comparam cu altceva, dar bine, daca vrei putem compara cu cresterea exporturilor. Exporturile au crescut cu 27,6 %, in valoare absoluta cu 290 mln $, importul a crescut cu 18 % (sa presupunem ca ai ajuns corect la aceasta cifra) in valoare absoluta cu 480 mln. respectiv deficitul a crescut cu 190 mln. In conditiile cand exportul acopera doar 36% din import (nu am luat in calcul FDI+remitentele) indicii relativi nu mai sunt atit de reprezentativi pentru situatie, trebuie sa operam si cu valori absolute. Adica tot optimismul tau se bazeaza doar pe faptul ca noi incetinim sa cadem (asta in comparatie cu anul 2006, care a fost destul de greu)? Sa presupunem ca "succesele" din 2007 o sa fie constante, in acest caz deficitul va inceta sa creasca doar in 2018. In aceste conditii cred ca pentru afirma ca cresterea importului este de "doar" 18% trebuie luate in calcul si cresterile absolute.

"Îţi tai creanga pe care şezi." - in discutiile neoficiale, cand le fac doar din placere, imi permit luxul sa-mi expun unele ganduri, chiar daca risc sa ma "impiedic" tot eu de ele. ;)

9

Raul
14 februarie 2008 13:29

Ca de obicei foarte clar si convigator. Daca uneori poate fi semn de intrebare si chiar dezacord cu unele concluzii apoi astazi suta la suta de acord cu autorul.
Straniu ca Sandu citeste comentariile de pe Unimedia.
Acei de acolo nu cunosc si nu inteleg logica proceselor economice.
Pentru ei conteaza ca ceva sa fie mai rau. Dar ceia ce se intimpla in ultimii ani In economia Moldovei nu este intotdeauna tocmai rau sau rau cauzat de incompetenta cuiva.
"Expertii" au nevoie de PR, dar nivelul lor profesional li se potriveste doar pentru aceste tribune.
Sandu, cer scuze pentru ca fac abuz de ospitalitate dar le dau un sfat acestor doritori de PR ieftin.
-Puteti afirma cu certitudine ca deficitul comercial in 2008 va fi net superior celui din 2007. Argumente cautati si singuri, mai inventati ceva teorie economica. -Ca va fi acest deficit va poate confirma Sandu.

Multi sunt deranjati de nivelul inalt al inflatiei. Cred ca este necesar sa-ti expui parerea si la acest subiect. Si intuesc ca vei deceptiona pe multi in sensul ca vei avea niste opinii diametral opuse cu ale "expertilor"

10

Sergiu Candja
14 februarie 2008 13:34

Corectare la comentariul meu anterior: anul 2018 trebuie inlocuit cu anul 2017.

11

Alexandru Culiuc
14 februarie 2008 18:08

Serghei Zagaiciuc a scris: Volumul productiei industriale pe anul 2007 in RM in preturi comparabile a ramas practic neschimbat in referinta de 2006, dar in 2006 a fost cu mult mai rau de 2005.

Da nu te-ai gindit ca puteau sa scada industriile necompetitive, care nici nu prea exportau (au fost impinse in jos de importuri, cum ar fi cazul industriei tutunului) si ca au crescut industriile exportatoare? Suma nu lor (adica producţia sectorului industrial) nu s-a schimbat, însă exporturile au crescut.

Serghei Zagaiciuc a scris: Deci nu-i foarte clar cum RM a fost capabila sa mareasca exporturile asa de mult in lipsa de cresterea productiei industriale si diminuarea volumului productiei agricole de cauza secetei.

În momentul în care ceva nu ţi-i foarte clar, nu te grăbi să te arunci cu părerile. Consultă cifrele şi totul va deveni clar -- care exporturi au crescut, cu cât, etc.

Serghei Zagaiciuc a scris: Cred ca principal factor de marirea exporturilor este scaderea considerabila valoarei dolarului american catre valutele a tuturor partenerelor comerciali mari al RM.

Cum poţi fi într-atât de miop? Unicul grafic în acest eseu contrazice anume această explicaţie. Ţările vecine, exporturile cărora de asemenea s-au umflat de pe urma deprecierii dolarului, şi-au crescut exporturile mult mai puţin decât Moldova. Deci chiar dacă deprecierea dolarului are un efect, Moldova oricum s-a descurcat mai bine decât vecinii, în pofida tuturor factorilor negativi (iar factorul pozitiv remarcat de tine -- deprecierea dolarului -- este comun pentru toate ţările, deci este "netted out from the comparison"). Spune-mi, când ai văzut tu Moldova printre liderii regional în oricare clasament (în afară de corupţie şi alte clasamente negative)?

Eu una nu înţeleg şi această nedumerire nu se referă la Serghei Zagaiciuc în particular ci, după cum mi se pare, la o tendinţă bolnăvicioasă a unei bune părţi a democraţilor/anticomuniştilor. De ce este atât de greu să vă bucuraţi pentru faptul că Moldova, în sfârşit, începe să iasă din rahat? De ce oricare tendinţă pozitivă este tratată cu atâta scepticism? De ce succesele sunt călcate în picioare? Entuziasmul faţă de anumite realizări nu înseamnă că automat validezi comuniştii (de altfel, ei n-au făcut mare lucru pentru a creşte exporturile -- voi reveni la acest subiect) sau că nu mai poţi recunoaşte probleme pe alte direcţii. „Atât timp cât comunişti sunt la putere, tot ce-i rău pentru ţară e bine pentru mine” nu este cea mai constructivă platformă, că începeţi să semănaţi adversarilor voştri. (Înţeleg că acest subiect ar putea produce flame. Încercaţi să vă abţineţi.)

12

Alexandru Culiuc
14 februarie 2008 20:54

Constantin (#6) a scris: Deci "stagnare" in industrie per total, in conditiile prabusirii acestor "granzi" inseamna de fapt cresterea ramurilor cu adevarat profitabile: IT outsourcing, materiale constructii etc.

Cam aşa (vezi şi comentariul meu precedent), doar că industriile în creştere sunt complet altele: textilele, miezul de nucă, echipament electric, etc. IT outsourcing-ul în mare parte scapă de contabilitatea fluxurilor comerciale, materialele de construcţie sunt în creştere, dar nu prea au cum influenţa exporturile: sunt în mare parte îndreptate spre consum intern.

Constantin (#6) a scris: In plus, vreo 70% din economia Moldovei sunt serviciile (inclusiv forta de munca, care economic vorbind e un serviciu exportat).

Asta nu-i prea relevant pentru discuţia prezentă, deşi creşterea ponderii serviciilor în PIB este şi el un subiect interesant şi prost înţeles. Poate îl las pentru un alt likbez... pare a fi ca încep o serie întreaga.

Sergiu Candja (#8) a scris: iar sistemul bancar la noi, cu toate ca e recunoscut drept cel mai dezvoltata ramura, nu poate face fata realitatilor actuale. Sper totushi, ca odata cu venirea jucatorilor intenationali mari pe piata noastra se va schimba spre bine.

Eu nu afirm că în Moldova totul e bine. Şi este greu de spus pe cât este de dezvoltat sectorul bancar. Opinia unei persoane direct implicate în industrie la un nivel foarte înalt, care are ocazia să compare zilnic sectorul bancar în Moldova şi ţările vecine, este că Moldova nu mai este acel lider regional în ceea ce priveşte sistemul bancar precum era la finele anilor nouăzeci. Iar venirea jucătorilor internaţionali nu va îmbunătăţi neapărat situaţia din sectorul bancară. Viaţa actuală a băncilor este confortabilă şi nu este cert că băncile străine sunt cointeresate să schimbe acest „междусобойчик” cu o luptă acerbă.

Sergiu Candja (#8) a scris: In aceste conditii cred ca pentru afirma ca cresterea importului este de "doar" 18% trebuie luate in calcul si cresterile absolute.

În economie contează doar valorile relative. Asta-i unul din principiile de bază a analizei economice. Anume de aceea se operează preponderent cu şiruri de date logaritmate.

Raul (#9) a scris: Multi sunt deranjati de nivelul inalt al inflatiei. Cred ca este necesar sa-ti expui parerea si la acest subiect. Si intuesc ca vei deceptiona pe multi in sensul ca vei avea niste opinii diametral opuse cu ale "expertilor"

La subiectul inflaţiei nu există mari divergenţe de opinie între experţi; cam toţi sunt de aceeaşi părere privind originile ei, doar că unii preferă să închidă ochii la faptul că BNM-ul se află într-o situaţie extrem de dificilă (ruptă în diferite părţi de obiective contradictorii), în care cam nimeni n-ar putea să se descurce mult mai bine. Vezi ultima parte a comentariului 4 în care am explicat pe scurt de unde s-a luat această inflaţie de 13% – poate voi transforma acest comentariu într-un likbez aparte.

13

Vic
29 februarie 2008 19:05

Sint de acord cu concluziile lui Alexandru. Nu sint ingrijorat privind marimea deficitului comercial. Regret ca producatorii din Moldova nu reusesc sa prinda mai mult din influxul de valuta. E foarte probabil ca situatia se va imbunatati si aici.

Intrebarea privind volumul remitentelor este foarte interesanta. Exista o multime de variabile si calculul dinamicii lor trebuie sa fie foarte complex. Cred ca salariile din Moldova exprimate in dolari vor continua sa creasca:
- fie prin cresterea cursului leului in caz ca Banca Nationala stopeaza interventiile pe piata valutara;
- in caz ca cresterea salariilor este mai mult sau mai putin egala cu cresterea inflatiei iar cursul ramine neschimbat.
Am citit ca majoritatea remitentelor vin din Rusia. Este probabil ca salariile muncitorilor moldoveni din Rusia sa creasca - Rusia se confrunta partial cu aceeasi problema de exces de valuta, plus ei inregistreaza crestere economica. In caz ca cresterea salariilor din Moldova e mai rapida, diferentele se micsoreaza cu timpul si devine mai putin atractiv de lucrat peste hotare. La aceasta se adaoga factori sociali - o parte de muncitori hotarasc sa se stabileasca permanent cu traiul peste hotare. Cred ca aceste procese au loc treptat fara disruptii majore, cu destul timp de adaptare.

14

Vic
4 aprilie 2008 21:24

Exista o posibilitate de destabilizare:

Sa presupunem ca anul acesta e un volum foarte mare de intrari de valuta. Banca Nationala se straduie sa mentina cursul, insa nivelul inflatiei e excesiv de mare (peste 20%/an) si Banca Nationala e nevoita sa opreasca interventiile pe piata valutara pentru a nu exacerba inflatia.

Cursul leului creste brusc (cursul dolarului se micsoreaza relativ de leu), lumea derutata incepe sa schimbe in masa depozitele din dolari in lei, ceea ce dramatic inrautateste situatia pe piata valutara. Ceva de felul snowball effect. Aceasta e serios tinind cont ca 44% din depozite in Moldova sint in valuta (nu stiu proportia de euro - $). Bancile au oferit credite in dolari pe termen lung, fata de depozitele pe termen scurt - bancile nu au destule resurse de valuta pentru a sustine retragerea depozitelor in valuta. Bancile din Moldova ar putea fi in situatia de a imprumuta valuta de la BN sau de peste hotare.

Ca concluzie cred ca BN trebuie sa continue cresterea lenta a cursului leului, pentru ca procesele de schimbare sa aiba loc treptat. Nu cred ca probabilitatea acestui scenariu e foarte inalta, insa el trebuie de considerat.

15

Alexandru Culiuc
5 aprilie 2008 17:50

Vic a scris:

bancile au oferit credite in dolari pe termen lung, fata de depozitele pe termen scurt - bancile nu au destule resurse de valuta pentru a sustine retragerea depozitelor in valuta.

Ai uitat de-un detaliu. Dolarii retraşi din bănci pentru a fi schimbaţi în lei nu dispar în neant. Dacă cineva vinde dolarii, înseamnă că cineva gata să-i cumpere. Şi atunci dolarii scoşi din bănci de vânzători vor fi aduşi înapoi la bănci de cumpărători. În genere, nu înţeleg cum poţi să prognozezi un colaps al creditării în dolari în cazul în care premiza ta de bază a fost "anul acesta e un volum foarte mare de intrari de valuta". Get your general equilibrium economics straight.

16

Vic
5 aprilie 2008 18:50

Alexandru, vorbesc de o situatie presupusa - nu e necesar ca aceasta va avea loc.

In continuarea gindului de mai sus, sa presupunem ca BN opreste interventiile pe piata valutara. Cursul de echilibru cade brusc (e important factorul timp) la 9.50 lei/$. Lumea care detine depozite in $ isi da seama ca de fapt a pierdut bani. Oamenii incep sa retraga depozitele in volume mari, a schimba $ in lei.

Cineva e gata sa cumpere, insa noul pret de echilibru se stabileste si mai jos, din cauza ofertei si mai ridicate de valuta. Sa presupunem ca noul pret de echilibru e 8.50 lei/$. Restul detinatorilor de $ incep a schimba in panica $ in lei. Noul pret de echilibru devine 7 lei/$, si se stabilizeaza aici.

E un fel de selfreinforcing process. Rezulta din cauza ca BN incearca pentru prea mult timp sa mentina un curs jos al leului. E un proces complicat, nu ma pot gindi la toate consecintele. Intuitiv cred ca bancile vor avea probleme serioase in asa o situatie. Sigur ca BN nu va lasa sa se ajunga totul asa de departe, va incerca sa intervina. In asa situatie inflatia va ajunge la 30%/an. Cred ca o politica echilibrata a BN ar fi sa mentina un nivel a inflatiei de 15% si sa lasa ca cursul leului sa se aprecieze treptat.

Nu cred ca insasi intrarile de valuta sint destructive. E efortul de a opri fluxul care poate sa fie daunator.

Daca as fi George Soros (nu am nimic impotriva lui, chiar il respect)si mi-ar fi indiferenta soarta Moldovei as incerca sa introduc $1 bln pe piata Moldovei (nu pe parcursul unui an, ci pe parcursul unei saptamini), sa-i schimb in lei, sa astept ca cursul $ sa cada, iar la sfirsit as schimba leii in $ inapoi la un curs mai jos - sa expluatez deficientele sistemului. Foarte probabil ca as face profit intro perioada scurta de timp.

Cel mai interesant e ca multi oameni din Moldova s-ar pomeni peste noapte mai bogati (cei care nu au detinut depozite in $). Daca la cursul de 11 lei/$ un salariu de 5500 lei/luna e egal cu $500, atunci la un curs de 8lei/$ acest salariu ar fi egal cu apr. $690 (cu conditia ca ei continua sa primeasca acelasi salariu).

17

Alexandru Culiuc
5 aprilie 2008 22:36

Alexandru, vorbesc de o situatie presupusa - nu e necesar ca aceasta va avea loc.

Scenariul tău nu poate avea loc în realitate din două motive: (1) dumitale ai nişte cunoştinţe cam vagi în ceea ce ţine de efectele de echilibru general a unui influx de valută asupra economiei şi (2) nu prea înţelegi scenariul pe care încerci să-l modelezi. Doar un exemplu:

In continuarea gindului de mai sus, sa presupunem ca BN opreste interventiile pe piata valutara. [...] Sigur ca BN nu va lasa sa se ajunga totul asa de departe, va incerca sa intervina. In asa situatie inflatia va ajunge la 30%/an.

Hotărăşte-te odată şi odată -- BNM va interveni sau ba?

E un proces complicat, nu ma pot gindi la toate consecintele.

Anume de aceea macroeconomia nu se învaţă într-o zi. Ca să nu te limitezi la un răspuns de genul "e un proces complicat" (utilitatea căruia este exact zero) e necesar să faci macro cel puţin la nivel de MSc in Economics.

Intuitiv cred ca bancile vor avea probleme serioase in asa o situatie.

Intuiţia n-are ce căuta în economie. Există logică economică, care nu pare să coopereze cu intuiţia ta.

In asa situatie inflatia va ajunge la 30%/an. Cred ca o politica echilibrata a BN ar fi sa mentina un nivel a inflatiei de 15% si sa lasa ca cursul leului sa se aprecieze treptat.

De unde scoţi toate cifrele ăstea? Inflaţie de 0%, 15%... 8.50 lei/$... 7 lei/$... Dacă consideri că asemenea cifre scoase din pod oferă o pondere mai mare speculaţiilor tale, apoi greşeşti amarnic.

Nu cred ca insasi intrarile de valuta sint destructive. E efortul de a opri fluxul care poate sa fie daunator.

Vic, indiferent dacă BNM intervine sau ba, efectul final al unui influx de valută rămâne acelaşi -- aprecierea reală a leului. Care poate avea loc prin două metode: inflaţie (în cazul intervenţiilor nesterilizate) sau apreciere nominală (în cazul flotării libere). BNM are (şi utilizează) a treia opţiune -- intervenţii sterilizate. Însă şi această opţiune nu este lipsită de probleme -- citeşte a doua parte a comentariului #4. Există încă o opţiune, care nu ţine de jurisdicţia BNM -- guvernul poate să creeze o contracţie fiscală (nu cine ştie ce fezabil pentru un an pre-electoral).

Cel mai interesant e ca multi oameni din Moldova s-ar pomeni peste noapte mai bogati (cei care nu au detinut depozite in $). Daca la cursul de 11 lei/$ un salariu de 5500 lei/luna e egal cu $500, atunci la un curs de 8lei/$ acest salariu ar fi egal cu apr. $690 (cu conditia ca ei continua sa primeasca acelasi salariu).

Nu neapărat. Aprecierea reală are două efecte -- ieftinirea, în termeni reali, a importurilor şi tradable goods în genere, şi scumpirea, în termeni reali, a bunurilor necomercializabile (non-tradable goods) -- servicii, imobil, etc. Cu alte cuvinte, creşte preţul relativ a bunurilor ne-comercializabile. Anume de aceea "real exchange rate" şi "price of non-tradables" sunt sinonime. Bunăstarea salariatului va depinde de ponderea celor două grupe de produse în coşul de consum. E cert că veniturile reale nu vor creşte cu 25% ($690/$550-1).

Vic, ce program/facultate faci la Northern Illinois University şi după ce manual ai studiat/studiezi macro?

18

Vic
7 aprilie 2008 18:48

Alexandru, nu studiez macroeconomia, ai dreptate. Studiez MAS - masterat in contabilitate la NIU, insa normal ca ma intereseaza ce se intimpla in Moldova.

Nu m-ai convins ca scenariul meu nu poate avea loc. Nici nu pretind ca cunosc foarte bine macroeconomia. Insa aceasta nu inseamna ca scenariul meu nu poate avea loc :). Si eu inteleg foarte bine scenariul pe care l-am descris:).

Alexandru, eu vorbesc de un scenariu ipotetic, nici nu am pretins ca totul se va intimpla exact asa - sansa e destul de mica, insa tinind seama de consecinte trebuie de considerat. Am scris cifre imaginare pentru a ilustra ceea ce vreau sa spun.

Argumentul
(1) dumitale ai nişte cunoştinţe cam vagi în ceea ce ţine de efectele de echilibru general a unui influx de valută asupra economiei şi (2) nu prea înţelegi scenariul pe care încerci să-l modelezi.

mi se pare cel putin amuzant. Seamana cu atac la persoana, si nu argumentare coerenta.

Sigur ca statul si BNM va interveni prin politici pe care le-ai descris. In termeni simpli (pentru oameni mai simpli, ca mine :) ) aceasta inseamna ca scumpesc creditul sau maresc impozitele si fac viata oamenilor mai complicata.

Este necesar sa se ajunga la aceasta? De ce a nu lasa ca leul sa se aprecieze treptat - oamenii au sansa sa se adapteze. Atit intreprinderile locale, care posibil sa se confrunte cu importuri mai ieftine, cit si exportatorii. Si ei au resurse pentru a face aceasta (nu vreau sa apuc intro directie noua).

Cele mai daunatoare sint contractiile, schimbarile bruste. Cu toate instrumentele sofisticate ale BNM - marirea procentului depozitelor rezervate, sterilizare, marirea procentului de discontare - BN are resurse limitate de a opri aprecierea leului. Nu incercarea de a sustine artificial cursul leului in 98' a dus la criza? Nu inteleg de ce BN e fixata asa de mult pe curs. Sigur ca acum e o situatie simetric opusa.

In SUA Fedul e fixat pe mentinerea lichiditatii in sistema si pe crestere economica, mai putin pe inflatie. In Europa sint fixati pe mentinerea unei inflatii reduse. Nu inteleg de ce BN e fixata pe mentinerea cursului? Alexandru, sint intrebarile unui nespecialist catre un specialist:). Sincer, as dori ca cineva sa-mi explice.

Sint de acord ca oamenii nu vor deveni cu adevarat mai bogati. Ultimul paragraf a fost un fel de ironie. Inteleg ca serviciile vor deveni automatic mai scumpe. Pozitiv - oamenii vor cumpara mai simplu automobile si sisteme audio sofisticate - lucruri pe care si le-au dorit tot timpul.

Tot ce scriu pe acest site nu e menit sa te provoace sau sa te contrazica - absolut sincer. Sint pur si simplu ginduri pe care le am. Mi se pare civilizat sa fie un schimb de argumente - un dialog sanatos ajuta oamenilor mai simpli ca mine:) sa inteleaga mai bine lucrurile.

19

Vic
7 aprilie 2008 19:09

In caz ca nu reusesc sa primesc H1 ma gindesc sa aplic la PhD in finante, la o universitate care imi va permite sa am datorii do 0 - nu imi place sa am datorii. Sincer nu pretind ca sint un specialist in macroeconomie :).

20

Vic
19 aprilie 2008 18:43

Dupa parerea mea sterilizarea nu este efectiva ca metoda de lupta cu inflatia. Pe linga argumentul mentionat de Alexandru ca sterilizarea costa BN mai multi bani decit aceasta poate obtine investind $ (presupun ca BN acopera diferenta de dobinda prin tiparirea leilor), mai exista si un alt considerent:

Sa presupunem ca BN emite hirtii de valoare de 100 mln lei, cu o dobinda de 20% anual. Aceasta inseamna ca BN trebuie sa plateasca ca dobinda 20 mln lei in primul an, 20 mln lei in al doilea an, etc, iar la sfirsit sa ramburseze costul hirtiilor de valoare. Daca BN emite aceste hirtii de valoare pe un termen de 5 ani, atunci ea va plati 100 mln lei ca dobinda pe parcurs a 5 ani plus 100 mln lei la rambursare. Am indoieli ca un asa mecanism e efectiv in combaterea inflatiei pe termen lung.

Daca sa revin la tema initiala a discutiei - stiu ca Moldova avea tratative cu World Trade Organization (WTO). Nu sint la curent cu ce se intimpla acum. Stiu ca in urma tratativelor cu WTO o tara urmeaza sa micsoreze tarifele de import. Cred ca Moldova nu trebuie sa se grabeasca cu micsorarea tarifelor la importul bunurilor de consum.

Ma deranjeaza putin ca in Moldova importatorii au cele mai favorabile conditii de creditare - creditare in $. Sigur ca acest mecanism e cel mai simplu pentru BN - importatorii nu trebuie sa converteze $ in lei. $ din credite sint schimbati pe marfa peste hotare - care e vinduta in lei - care sint schimbati in $ si creditul e intors. Efectiv importatorii beneficiaza de credite cu o rata a dobinzii redusa in conditii in care $ se depreciaza pe piata Moldovei.

In caz ca Moldova nu poate ridica tarifele la import, presupun ca statul ar putea supune importatorii(doar importatorii bunurilor de consum) la rate mai ridicate ale impozitului. Sigur ca aceasta ar duce la ridicarea preturilor la produsele importate dar cred ca aceasta nu e atit de grav.

Am scris parerea mea, nu am consultat literatura in domeniu, posibil ca am facut careva erori. Alexandru, cu toate ca evident ca ai un blog foarte bun, nu cred ca supui comentariile la cerintele unei reviste de specialitate.

21

Vic
14 august 2008 11:52

Am auzit recent opinia specialistului Bancii Nationale despre aplicarea mecanismului majorarii rezervarii depozitelor ca metoda de micsorare a volumului creditelor de consum. Dupa parerea mea aceasta metoda afecteaza negativ afacerile. Cred ca exista un mecanizm mai simplu de a micsora creditele de consum. Bancile comerciale tin rezerve la Banca Nationala pentru fiecare credit acordat in masura de riscul creditului - 2, 5, 15%. Cred ca ar fi mai simplu de a mari procentul de rezerva a creditelor pentru creditele de consum - spre exemplu la 15%. La sfirsit efectul final ar fi acelasi ca si in cazul rezervarii depozitelor, doar ca creditele afacerilor nu ar fi afectate.
Ma bucur ca putem investi bani la 23%, ce e un lucru remarcabil. In acelasi timp ma gindesc la afacerile care au de platit dobinzi foarte inalte la credit in conditiile in care inflatia sa micsorat, iar rata reala a creditelor a crescut foarte mult.
Se pare ca toti sint ingrijorati de evolutia euro, oamenii incearca sa invinuiasca statul de caderea acestuia. Dupa parerea mea multi au facut greseala pe care de obicei o fac multi investitori: cumpara un instrument financiar atunci cind acesta e in virful valoric: cumpararea actiunilor in SUA doi ani in urma, cind DOW era la nivel maxim, sau procurarea real estate cind preturile erau la virf. Oamenii nostri au investit in euro atunci cind acesta era la virf, si credeau ca aceasta va fi la nesvirsit. E un calcul investitional care posibil sa fie gresit. In alte tari investitorii nu sint restituiti cind bursa cade. Nu cred ca statul nostru e obligat sa ramburseze cuiva pierderile.

22

Sergiu Plamadeala
18 martie 2009 10:17

Alexandru,

sintem la mijlocul lunii martie si simt cum se contracta economia noastra nationala, puterea de cumparare este in scadere brusca. Activez in comertul cu automobile noi si piese de schimb. Vinzarile de la inceputul anului sau injumatatit pe tara in comparatie cu anul precedent. Asta-i balanta care o simt eu ca profesionist. Nici nu puteam sa prevad asa ceva 3-6 luni in urma - sint nevoit sa revad bugetul si planurile companiei. Mai mult, preturile sint in scadere evidenta: cumpar mere la piata (foarte bune) la pretul cu care luam toamna). Cred ca vom asista pentru prima data in istoria independentei noastre la fenomenul deflatiei - ceva absolut nou si neobisnuit si deaceea sintem nepregatiti pentru asa ceva. Ce zice balanta de plati si monetarismul vizavi de realitatea curenta?

Adauga Comentariu


HTML admisibil: a href, b, i, br/, p, strong, em, ul, ol, li, blockquote, pre