Alexandru Culiuc

2 martie 2008

"Moldova — economie agrară": (7) impactul embargoului rus, (8) avantajul comparativ în produse agricole şi concluzii

Astăzi voi închei seria de însemnări privind poziţia şi perspectivele agriculturii şi industriei agroalimentare. A rămas să analizăm ultimele două afirmaţii în susţinerea tezei "Moldova — economie agrară”: (1) insuccesele recente ale agriculturii şi industriei alimentare (şi deci succesele relative ale industriei nealimentare) pot fi atribuite embargoului rus la vin şi (2) Moldova deţine un avantaj comparativ în produse agricole.

7. Performanţele scăzute ale sectorului agroalimentar sunt datorate embargoului rus

Discuţiile de până acum au ignorat elefantul din cameră — embargoul vinului moldovenesc impus de Rusia în martie 2006. Este clar că o bună parte din performanţele relative pozitive ale industriilor nealimentare documentate anterior sunt datorate colapsului industriei vinului. S-ar putea de presupus că odată cu ridicarea embargoului industria agroalimentară îşi va recăpăta poziţiile de frunte.

Problema constă în aceea că acest embargo, deşi este un fenomen tranzitoriu, are nişte efecte permanente asupra perspectivelor vinurilor moldoveneşti în Rusia. După cum am scris în august, septembrie şi noiembrie, Moldova nu are şanse să recapete acele 35-45% din piaţa rusă de vin pe care le deţinea în 2004-2005 (nemaivorbind de 70% pe care le avea 1996).

Probabil şi mai simptomatic este faptul că vinificatorii moldoveni n-au reuşit la moment să reorienteze producţia pe pieţe noi. În primele 10 luni ale 2007 exporturile vinului moldovenesc spre UE au scăzut de două ori (în mare parte din cauza pierderii accesului preferenţial la pieţele României şi Bulgariei, deşi s-au înregistrat creşteri pe alte pieţe), iar exportul spre pieţele mai îndepărtate a crescut cu doar 11%. Considerabil a crescut doar exportul spre pieţele CSI. Însă din surse demne de încredere am aflat că creşterea exportului de vin în Ucraina este parţial datorată unor simple scheme de ocolire a embargoului rusesc — odată intrat în Ucraina, vinul moldovenesc îşi schimbă eticheta şi continuă drumul spre est în calitate de vin ucrainean.

Logos-Press de asemenea a publicat totalurile industriei pe 2007, din care reiese că succesele viticultorilor sunt foarte şi foarte modeste: dacă excludem Rusia, exporturile Moldovei au crescut cu 5%, ceea ce este o nimica toată în comparaţie cu creşterea concurenţilor. 5% de creştere imaginară (în final, exportul total a scăzut cu 35.5%) faţă de 37% pentru Chile. Moldova de asemenea a reuşit să micşoreze cu 20% exportul de vin spre China, care în 2007 mai mult decât a dublat importul total de vin faţă de 2006.

Am mai scris la acest subiect — viticultura îşi va reveni din comă (creşterea producţiei industriei vinului în ianuarie 2008 este un prim semnal pozitiv), însă vinul a încetat să fie locomotiva exporturilor moldoveneşti, rol pe care l-a îndeplinit până în anul 2005.

8. Cum n-ar fi, condiţiile naturale favorabile oferă Moldovei un avantaj comparativ în producerea bunurilor agricole şi derivatelor acestora (vin, conserve, etc.)

Moldova avea avantaj comparativ în produse agroalimentare în cadrul blocului economic socialist, fapt care este demonstrat şi de compoziţia exporturilor în 1994 (când Rusia şi alte state încă nu au fost penetrate de importurile agricole din alte ţări). Însă odată cu deschiderea Moldovei spre restul lumii, acest avantaj comparativ în mare parte a dispărut. Observaţi că nimeni nu a impus Moldovei nici un embargo la zahăr, conserve, tutun, porumb, fructe proaspete însă între 1994 şi 2006 toate aceste produse au dispărut din lista principalelor exporturi (pentru comoditate, repet aici tabelul din însemnarea precedentă). Mai mult ca atât, la unele produse Moldova a devenit importator net, cum ar fi în cazul cărnii de vită îngheţate.

  1994 2006
# Cod Descriere Valoare, mii USD Cod Descriere Valoare, mii USD
1 2204 Grape wines (including forti-fied), alcoholic grape must 62,280 2204 Grape wines (including forti-fied), alcoholic grape must 161,081
2 2208 Liqueur, spirits and undena-tured ethyl alcohol <80% 33,456 0802 Nuts except coconut, brazil & cashew, fresh or dried 37,479
3 1701 Solid cane or beet sugar and chemically pure sucrose 30,975 6203 Men’s or boys suits, jackets, trousers etc not knit 34,395
4 1005 Maize (corn) 30,974 1512 Safflower, sunflower and cotton-seed oil, fractions 32,027
5 0806 Grapes, fresh or dried 23,969 6204 Women’s, girls suits, jacket, dress, skirt, etc, wove 31,931
6 0808 Apples, pears and quinces, fresh 23,885 6109 T-shirts, singlets and other vests, knit or crochet 27,808
7 2009 Fruit and vegetable juices, not fermented or spirited 21,380 7010 Glass bottles, flasks, jars, phials, stoppers, etc 27,666
8 0202 Meat of bovine animals, frozen 14,517 7213 Hot rolled bar, rod of iron/steel, in irregular coils 24,942
9 2401 Tobacco unmanufactured, tobacco refuse 14,081 2208 Liqueur, spirits and undena-tured ethyl alcohol <80% 23,242
10 8528 Television receivers, video monitors, projectors 13,499 2520 Gypsum, anhydride, gypsum plaster 22,712
Total     269,016     423,283
Agro     95%     60%
Sursă: Calculele autorului în baza datelor ComTrade.

E adevărat că între timp s-a ridicat industria nucii. Aici aş menţiona doar una — această industrie s-a manifestat fără subsidii, fără sprijinului unui quasi-minister "Moldova-Nucă”, etc. Ba invers, vânzarea licenţelor la exportul de nucă este un business extrem de lucrativ pentru stat. Cu alte cuvinte, dacă şi există industrii agricole în care Moldova are anumite avantaje, ele se pot manifesta (şi se manifestă) fără asistenţă masivă din partea statului.

Din tabelul de mai sus, s-ar părea că vinificaţia este unica industrie tradiţională competitivă: este unicul produs agricol important în 1994 la care Moldova a înregistrat o creştere a exportului în 1994 şi 2006 (creşterea ar fi şi mai impresionantă dacă era să comparăm 1994 cu 2005). Însă un articol din noiembrie 2007 din Logos Press pune sub semnul întrebării şi această industrie. Printre multele cifre interesante incluse în acest articol, vom găsi că preţul de achiziţie al strugurilor plus costul transportului constituie 0.9 USD în Moldova şi 0.7 USD în California — o diferenţă de 29%!

Un alt indicator al competitivităţii scăzute a produselor agricole din Moldova este subvenţionarea şi protejarea lor. Oare era statul să apeleze la taxe vamale de "safe guard” la zahăr (circa 40%!) dacă Moldova ar fi un producător competitiv (competitiv nu în comparaţie cu Ucraina şi Rusia, dar cu Brazilia)? Oare era parlamentul să extindă taxa pentru revitalizarea viticulturii la producătorii de băuturi alcoolice neviticole dacă vinul moldovenesc era să fie competitiv cu cel din Chile? Şi, mai la general, oare era necesar de inclus în bugetul pentru anul curent 270 milioane lei pentru subvenţionarea producătorilor agricoli dacă Moldova era să posede un avantaj comparativ în agricultură?

Mi se va reproşa că subvenşiile agricole sunt practicate şi de ţările dezvoltate. Propun să facem inimaginabilul — să comparăm Moldova cu SUA. 270 milioane lei în subvenţii reprezintă 1.8% din totalul de cheltuieli bugetare pentru 2008 sau circa 0.45% din PIB-ul nominal anticipat. În SUA subvenţiile agricole pe 2007 se ridicau la 20 miliarde USD, reprezentând 0.75% din buget sau 0.15% din PIB. O obiecţie ar fi faptul că agricultura deţine o cotă mai înaltă din economia Moldovei şi, deci, e normal ca subsidiile să reprezinte o pondere mai mare din PIB. Poate ar fi mai corect să raportăm volumul subvenţiilor la producţia agricolă. Cifrele se schimbă drastic: în Moldova subvenţiile raportate la produsul agricol reprezintă 2.6% iar în SUA — 20%. Însă şi până acum ştiam că Moldova are un avantaj comparativ în produse agricole faţă de SUA (şi de aceea guvernul american compensează mai mult fiecare dolar de producţie agricolă). În final, contează competitivitatea relativă faţă de toţi concurenţii, o analiză care ar dura prea mult şi ar avea o valoare adăugată scăzută.

De aceea vă propun să priviţi aceste cifre dintr-o a treia perspectivă. Afirmând că Moldova are un avantaj comparativ în produse agricole, imediat subînţelegem că Moldova are un dezavantaj comparativ în celelalte sectoare. Subvenţiile unui sector pot fi privite ca impozite asupra celorlalte sectoare (evident subvenţiile sunt parţial formate din impozitele colectate din sectorul agricol, însă pe noi ne interesează efectul net). Şi atunci cele 270 milioane lei reprezintă un impozit asupra industriei şi serviciilor în mărime de 0.6%, iar cele 20 miliarde USD în cazul SUA reprezintă un impozit de doar 0.14% — o diferenţă cuadruplă. Dacă Moldova era să posede un avantaj comparativ în agricultură, oare ar fi necesar de impus un asemenea impozit asupra industriei şi serviciilor?

Concluzii

Nu voi afirma că cifrele şi argumentele invocate în această serie de însemnări ne permit să schimbăm teza "Moldova — economie agrară” cu "Moldova — economie industrială”. Este clar că agricultura deţine o pondere considerabilă (enormă, după standardele regionale) şi că situaţia nu se va schimba peste noapte. Însă oricare analize economice şi politici publice bazate doar pe caracterizarea la moment a economiei se vor confrunta cu procese dinamice de lungă durată pe care le-am documentat aici.

Evident, nimeni nu se opune deschis industrializării ţării. Însă aici vine în joc cel mai fundamental principiu economic — costul de oportunitate. Susţinerea unui sector al economiei este identic cu penalizarea celorlalte: costul de oportunitate de activare în sectorul neagricol creşte odată cu creşterea subvenţiilor agricole şi ale altor facilităţi acordate sectorului agrar (Moldova cere finanţare de la SUA pentru irigaţie). Astfel, actualele politici economice de susţinere a agriculturii şi industriei agroalimentare se soldează cu încetinirea transformării structurale a economiei. Însă această transformare până la urmă va avea loc — presiunea forţelor de piaţă documentate în articol doar va creşte, iar posibilităţile statului de a le suprima sunt limitate. Statului nu i-a rămas decât să decidă dacă vrea să încetinească acest proces (căsăpind resurse valoroase în încercarea de a împiedica inevitabilul), să nu-l împiedice sau, posibil, să-l faciliteze.

Publicat: 2 martie 2008 20:33

Categorii: Economie si Afaceri

Taguri: , ,

Comentarii (17)

1

Vic
5 martie 2008 1:35

Alexandru, am citit acum articolul din Logos Press pe care l-ai mentionat. Mi-a parut o analiza foarte interesanta, in special compararea componentului costurilor de productie dintre Moldova si California. Se pare ca ne intrec americanii la toate, cu exceptia sticlei si cartonului.

Pamintul la noi e cu siguranta mult mai ieftin decit in California, forta de munca la fel (chiar si decit imigrantii ilegali din Mexica) - iar viticultura e o industrie foarte labor-intensive. Combustibilul posibil e ceva mai scump la noi, dar probabil nu semnificativ. Faptul ca poama la noi e mai scumpa ca in California inseamna ca ceva e foarte gresit in tot procesul nostru de producere. Nu ma apuc sa fac o analiza a diferentei intre conditiile climaterice, nu sint specialist. Ceva imi spune ca diferenta de cost nu e din cauza climei. Este clar ca trebuiesc reforme structurale in procesul de producere. Nu e treaba Guvernului sa se ocupe de aceasta, Guvernul poate fi doar un "facilitator" in chestia asta. Daca agricultorii nostri sint mai putini competitivi decit cei straini - asta e problema lor. Nu trebuie sa ceara ajutorul statului.

Articolul spune ca procesul de producere a vinului la fel e mai scump. Sigur nu din cauza fortei de munca, care e mai ieftina la noi. Productia vinului nu e productie de semiconductoare. E ceva mai putin sofisticat, ce putem face in Moldova. Faptul ca ai nostri produc mai scump inseamna ca nu functioneaza eficient si ca e doar problema lor.

Dupa ce m-am gindit mai mult mi-am dat seama ca poate gresesc cu ceva in analiza mea. Nu m-am gindit la costul capitalului. Pentru a finanta cerintele de capital, chiar si cele operationale ai nostri trebuie sa primeasca credite. Tinind cont de faptul ca creditele in lei la noi sint mai scumpe decit costul creditelor in $ in SUA (nu conteaza ca-s valute diferite, cursul leu/$ e stabil pina cind) - cu 8-10%, aceasta ar putea explica partial costul mai ridicat. Daca presupunem ca moldovenii finanteaza toate necesitatile operationale cu credite, aceasta deja scumpeste productia lor. In special e o problema pentru industria vinului pentru ca ciclul operational e un an, nu pot face prea multe rotatii.

Daca pentru multi producatori locali (nu spun pentru toti) este posibil de a transmite costurile mai ridicate de creditare consumatorului prin o crestere permanenta a preturilor (avem inflatie in Moldova), atunci exportatorii nostri sint "locked" in pretul de pe piata externa (care are tendinta sa se micsoreze in lei din cauza tendintei de apreciere a leului). Costul mai ridicat de capital e un dezavantaj comparativ.

Daca in cazul industriei textile presupun ca companiile straine partial finanteaza necesitatile creditare operative ale intreprinderilor noastre, ceea ce elimina dezavantajul, atunci industria vinului nu dispune de asa ajutor.

To change gears - vreau sa schimb putin tema de discutie. Am dat astazi peste stirea http://economie.moldova.org/stiri/rom/90876/
Discuta despre creditarea in valuta in Moldova. Nu sint de acord cu Ion Gutu de a acorda fara discernamint credite in valuta. Acum e mult mai avantajos sa iei un credit in valuta. Cel mai bine e sa iei creditul in valuta, sa presupunem la 11%, sa-l schimbi in lei si sa-l investesti in alta banca, la procentele de depozite in lei - 14%. La sfirsit schimbi leii in dolari si incasezi diferentele de dobinda - un carry trade in interiorul tarii, pentru 2-3% cu cit procentele pe depozite in lei sint mai inalte decit procentele la credite in dolari, minus ceva cost de schimb (presupun ca cursul nu se schimba, iar daca leul se apreciaza cu atit mai bine). E atit de avantajos sa iei un credit in $ ca daca se permite creditarea tuturor in valuta, atunci companiile care vor reusi sa obtina credite in $ vor avea un avantaj substantial asupra companiilor ce nu au acces la asa credite, si aceasta nu e corect daca competitia are loc in interiorul Moldovei. Evident ca cererea pentru credite in lei va scadea substantial, dobinzile la lei vor scadea, fiecare se va lupta sa obtina credite in $.

Socot ca e oportun de a oferi tuturor exportatorilor din Moldova posibilitatea de a lua credite in valuta, in caz ca nu o au deja. Daca voi reveni la gindul de mai sus - daca exportatorii au dezavantaj comparativ privind finantarea cu capital vizavi de agentii de pe pietele externe, atunci ar fi oportun de a le acorda posibilitatea de finantare in valuta. Conditia ar fi ca sa nu poata utiliza resursele creditului pentru producerea in interiorul tarii, pentru a nu schimba balanta de competitie de pe piata interna. Aceasta ar fi o masura de sustinere justa dupa parerea mea.

P.S. din nou fac reflexii intr-un domeniu nou pentru mine, posibil ca am facut erori de argumentare undeva.

2

Igor
5 martie 2008 20:36

Vic, ca sa intelegi de ce in California este mai ieftin sa produci decat in MD, probabil ca tre sa faci un tur al Californiei, si al Modlovei.

Pamantul este mai putin fertil in California, ca procentaj, dar metodele de a prelucra acel pamant sunt net superioare celor din MD. Dealurile in CA sunt linse, toate unul ca unul, totul creste de parca pentru expozitie, totul creste de parca la comanda, o senzatie ca mii de oameni au grija de pamantul ala zi si noapte. Livezile si vita de vie toata una ca una, fara nici o buruiana. DAR, pe dealuri nu-i nici un om, repet, nu am vazut nici un om pe deal. Multe lucrari sunt foarte automatizate. De exemplu, la fiecare butuc de vita de vie, sau copac din livada, este trasa o conducta de apa, care in mod automat il uda (california este desert, in esenta). De 5 ani de zile ma framanta o intrebare, cum o fac? Anul acesta am avut ocazia sa discut cu un fermier, deja in Wisconsin. http://pics.livejournal.com/alphamomentum/pic/00006ae0/
El avea pamantul propriu, cam cateva zeci de hectare, adica cat te uitai cu ochii, sau cum spunea el, intre padurici. Producea capsune, o mica livada, si anul asta a produs bostani, in plus avea si verdeata. Intreg lot il prelucreaza SINGUR, si angaja muncitori (mexicani in mesajul tau) numai la stransul roadei. Avea cateva zeci de unitati tehnice.

Costul capitalului ar fi un dezavantaj, dar cred ca cel mai mare dezavantaj este lipsa tehnologiilor moderne, specialistilor etc. Apropo, fermerul mentionat mai sus, iarna merge in Hong-Kong, si munceste la birou acolo.

3

Vic
7 martie 2008 21:20

Afterthought: cum s-a ajuns la aceasta situatie pe piata creditului valutar? De obicei totul se balanseaza, n-ar trebui sa fie asa dezechilibru.

Cred ca din cauza ca o parte din populatia Moldovei se comporta irational (din punct de vedere economic) - persoanele care detin acum in Moldova depozite in valuta se comporta irational, pentru ca nu opteaza pentru varianta de venit optima.

Sigur ca pur omeneste ii inteleg pe acesti oameni, care s-au dezamagit in deceniul trecut in valuta noastra nationala. Acum insa situatia s-a schimbat.

Totusi statul poate folosi aceasta irationalitate in scopul promovarii politicii economice.

Daca toti cei ce detin depozite in valuta ar hotari sa schimbe $ in lei aceasta ar produce si mai multe dificultati Bancii Nationale, care ar fi presata sa aprecieze leul. Dobinzile la lei ar scadea mai jos de nivelul inflatiei, dar aceasta e OK, tinind cont ca preturile la produsele importate nu se schimba asa de mult.

Aceste reflexii nu se inscrie deloc in tema propusa, dar mi-au parut interesante.

4

vitalie
23 martie 2008 8:24

salut, nu stiu daca esti la curent, reprezentanta FMI la Chisinau a facut un studiu interesant despre evolutia pietei fortei de munca in RM in perioada de independenta si influenta agriculturii asupra acesteea, precum si o comparatie cu tarile din regiune. aici
http://www.imf.md/press/resrep/resrep-080318ro.html

este un op-ed semnat de Mathisen, prezentarea studiului o am pe hartie, daca te intereseaza incerc sa-ti ofer o varianta electronica.

5

Alexandru Culiuc
23 martie 2008 8:53

Am citit OpEd-ul. Am fost nevoit să-l recitesc în engleză, căci traducerea română utilizează nişte expresii inexacte. "turnover" tradus ca "mişcarea forţei de muncă" schimbă totalmente sensul propoziţiei (o lipseşte de sens, mai bine zis). "tighten" (în "The labor market might begin to gradually tighten") este tradus ca "contracteze"... Oh well... Bine că Mathisen nu înţelege româna -- ar fi avut atac de cord.

Încă în ianuarie, când a menţionat viziunea lui asupra pieţii muncii, m-am gândit că este cineva şi mai optimist ca mine.

Sigur, dacă nu-ţi este greu să faci rost de o versiune electronică (în engleză!)...

6

Petru Maleru
14 aprilie 2008 21:41

Salut, Alex. Citeva idei in privinta studiului:
1. 75% din fondul viticol (plantatiile d vita de vie) sunt in ultima faza de viata, ceea ce ar insemna ca in decurs de 12 ani trebuie inlocuite cu plantatii noi. Aceasta ar implica efort financiar de 1.5 mld USD (120 mii ha x 10mii Euro/1ha). Luind in calcul ritmurile anuale de investire in noi plantatii viticole, putem calcula cite ha vor fi sadite in realitate in decursul urmatorilor 12 ani, iar de aici putem calcula de cita materie prima vor putea dispune fabricile de vin in 2020 si cit vin vor fabrica/exporta, ca in final sa ne dam seama cit de neimportant va fi acest sector peste 12-15 ani.
2. In prezent au primit autorizatii de export in Rusia 27 companii, dar cu conditia ca exportul vinului se va face doar in sticla (imbuteliat). Pina la criza acestui sector, circa 70% din exporturl de vinuri in Fed.Rusa se facea in vrac. Evident, fiind imbuteliat direct in Rusia, se evitau cheltuieli exagerate de transport etc., ceea ce in final se reflecta intr-o marja a profitului foarte mare. Acum, insa, toate cele 27 companii vind aprox. 3 mln sticle lunar (pentru comparatie, pina in 2005 doar LionGri comercializa 1mln sticle lunar, iar in total activau pe piata Rusiei 92 companii vinicole moldovenesti.
3. Cu privire la cele 270mln lei - fondul de subvebtionare a agriculturii. Eu, personal, sunt de parerea ca acest fond trebuie sa existe, ba chiar sa fie cel putin triplat. Modalitatea de repartizare a acestuia, insa, urmeaza a fi schimbata. Fondul trebuie utilizat pentru stimularea reformei funciare prin compensarea dobinzilor la creditele destinate achizitiei de terenuri in scopul prelucrarii agricole, co-participarea statului la operatiuni de leasing financiar in domeniu tehnicii si tehnologiilor agricole, parteneriatelor public-private in domeniul agroalimentar/alimentatie publica, fondarea camerelor agricole, a asociatiilor interprofesionale pe produs, filiere de produs etc.
4. P.S. Toate discutiile si analizele vor fi sterile atita timp cit va guverna actuala coalitie ros-oranja, care este incompatibila cu conceptul de libera concurenta, valori democratice, asubventionare din simplul motiv al dorintei si necesitatii de ajutorare etc.

7

Alexandru Culiuc
15 aprilie 2008 1:05

Petru, logica ta ma depaseste. Vorbesti despre faptul ca "actuala coalitie ros-oranja [...] este incompatibila cu conceptul de libera concurenta", si totoadata te arati drept cel mai mare inamic al acestei libere concurente. In cazul dat ma refer la libera concurenta intre industrii pentru resursele limitate de care dispune tara (capital, oameni, etc.).

1. Daca industria are perspective de extindere (sau cel putin sa ramina la nivelul de pina la 2005), apoi de ce fabricile sa nu intermedieze ele singure creditele pentru fermieri? Ce are statul cu tot asta? Exista o industrie privata, care poate sa anticipeze si singura ce se va intimpla daca viile vor imbatrini. Daca industria se vede cu perspective, apoi viticultorii (fabricile) vor fi gata plateasca inlocuirea viilor. In caz contrar aceasta industrie tre' sa moara (sau sa se contracteze) -- pentru ce sa blochezi resurse productive intr-o industrie falimentata (lucru pe care singur il descrii in punctul 2).

2. Pai exact! -- singur scrii ca industria are perspective de crestere scazute. Pentru ce sa mai bagi bani in plus in ea?

3. Deci propui ingroparea a 800 mil. lei (75 mil USD). Nu te-ai gindit ca acesti bani ar putea fi investiti in industrii cu perspective mai optimiste? Alternativ, de ce sa nu scazi impozitele tuturor industriilor cu 75 mil. USD si sa permiti mecanismului de piata singur sa determine unde sa-i aloce -- in asta si consta avantajul "liberei concurente", pe care o aperi la nivel de concept teoretic, dar nu si in practica.

4. Repet, pari sa fii mai putin compatibil cu libera concurenta decit guvernarea. Citeste proiectul guvernului Greceanii -- vei vedea ca e cel mai liberal proiect din toate (desi as mai taia din tot felul de obiective sociale). Va reusi guvernul sa le implementeze sau ba -- nu stiu. Insa un lucru e cert -- guvernul Greceanii dispune de cea mai puternica echipa de tehnocrati din 1991 incoace.

8

Petru Maleru
15 aprilie 2008 21:17

Salut, Sandu!
1. Eu nu am avut intentia sa fac obiectii la studiu.
2. Cu privire la exemplul de utilizare a fondului de subventionare pentru compensarea ratei dobinzii pentru achizitionarea de terenuri agricole, sunt convins ca este absolut necesare instituirea acestuia daca nu dorim ca pamantul sa circule de la un speculant la altul e parcursul multor ani. Am facut o investigatie complexa a tranzactiilor de vinzare-cumparare a terenurilor agricole, studiu de care nu s-a realizat pina acum in Moldova. Nici chiar Agentia Relatii Funciare si Cadastru n-are habar care sunt cei mai mari "latifundiari" si cit pamant au in proprietate. Rezultatele sunt socante. Existe firme cu 37000 ha teren in proprietate (1,5 suprafete ale Municipiului Chisinau) si exista persoane fizice cu 7000 ha in proprietate. Circa 80 sate au ramas absout fara pamant, iar lumea pleaca peste hotare pierzind ultima sursa de existenta, pe care au vindut-o ca sa-si plateasca impozitele.
Ideea mea a fost ca creditele pentru achizitia terenurilor sa fie oferite doar intreprinderilor agricole locale, ca pamantul sa ramina in proprietatea firmelor locale. Interesant este si faptul ca odata cumparate, pamanturile nu mai sunt lucrate, ci revindute cu periodicitate de 2-3 ani.
3. Poate principiul "laissez-faire..." este mai bun pentru autodeterminarea ramurilor viabile si re-dimensionarea cantitativa-calitativa a productiei acestor ramuri, dar asta au facut toate guvernele pina acum si... am ajuns la ce am devenit: cea mai saraca... cea mai codasa.... cea mai ...
4. Sorry to say, dar in ceea ce scrii se observa ca scrie cineva care e departe de Moldova si nu percepe lucrurile din interior, in esenta, ci doar efectele, adica aplica principiul "cutiei negre" pe care o caracterizeaza doar pe dinafara.
5. Guvernul Greceanii - ?! Ba da, am citit proiectul din prima zi a aparitiei acestuia, dar iarasi, in actuala conjuctura politica, nu va face nimic mai bine in comparatie cu alte Guverne decit sa acumuleze mai multi bani la Bugetul de Stat. Daca e sa vorbim despre schimbarea Guvernului, este clar un lucru: Guvernul Tarlev isi indeplinea functiile (ordinele de sus) bine pe plan intern. Nu si pe plan extern, insa. In negocierile cu strainatatea: Gazprom, FMI, BM, BERD, Clubul de la Paris, Guv.Japoniei etc acest Guvern nu se bucura de succes, ba chiar au fost multe obiectii de la parteneri. De aceea, s-a constituit un Guvern cu putere de negociere a noi fonduri, ca sa fie ridicata partial presiunea bugetara - buget care abia mai sufla si care cu greu isi onoreaza platile.
Si asta in ajun de campanie electorala, cind este nevoie de bani multi pentru "impresionarea" electoratului cu noi trucuri.
Noul Guvern, insa, chiar daca ar fi in stare - nu va realiza nimic mai mult decit urmarea intocmai a indicatiilor de sus.

Sorry for being too straight, mate!

9

Petru Maleru
15 aprilie 2008 21:30

si inca ceva, despre necesitatea sadirii noilor plantatii de soiuri europene de vita de vie.
Cultivarea strugurilor de soiuri tehnice denota un avantaj absolut pentru RM vis-a-vis de tarile vecine. Spre exemplu, anul 2007 a fost primul cind a fost permis exportul de struguri tehnici (pentru vin). Ce crezi? Ukraina a cumparat 50 mii tone in 8 saptamini. Adevarul e ca strugurii nu contin alcool si respectiv, nu sunt supusi accizei, ceea ce faciliteaza comertul si sporeste avantajul RM. Mai sunt si multe alte subtilitati, daca e vorba despre agricultura si industria alimentara, doar stii ca sunt niste activitati tratate intotdeauna separat si specific atit de UE cit si de SUA...
Un lucru nu ma lasa in pace cind vorbesc despre agricultura RM: Cum se poate dezvolta o tara de 4mln oameni cu 1550 sate? Nu exclud ca cel putin 1/2 vor trebui sa dispara in viitorul indepartat, drept urmare a cresterii industrializarii, productivitatii, remodelarii economiei.
Mai zicea cineva: cu atitea sate vom fi vesnic saraci.

10

Constantin
17 aprilie 2008 13:08

Petru, daca zici ca strugurii / vinaritul sunt o ramura profitabila a economiei (poate si este, nu asta conteaza), de ce ar avea ea nevoie de subventii guvernamentale?
Daca vrei sa spui ca e profitabil, dar plantarea vitei de vie e scumpa - atunci fie administratorii firmelor din domeniu sunt incompetenti (deci nu au de ce fi subventionati din bani publici), fie plantarea vitei de vie e mai scumpa decat profitul obtinut din ea - deci ramura e in pierderi si nu are sens economic sa fie subventionata (ca e ineficient).

Faptul ca plangi dupa pamantul necultivat - pai daca omul are pamantul in proprietate privata, are dreptul sa il vanda sau sa cumpere mai mult. Iar daca omul si-a facut calculele si a ajuns la concluzia ca i-e mai profitabil sa speculeze pamantul decat sa-l cultive (intrebare de baraj: esti de acord ca pretului pamantului in Moldova e mult subestimat?) - statul nu are nici un drept sa i-o interzica.

Plus, eu ca neeconomist observ contradictie in ce scrii: pe de o parte doresti libera concurenta etc (plus miorlaitul la moda in Moldova ca PCRM e vinovat de toate), pe de alta parte deplangi efectele laissez-faire-ului in Moldova. Desi e greu sa numesti vremurile cand guvernul lua credite pentru a plati pensii si a intretine o economie state-run imensa, iar impozitul pe venit era cat era (vreo 35%, daca nu gresesc) si falimentare "laissez-faire".


Ideea mea a fost ca creditele pentru achizitia terenurilor sa fie oferite doar intreprinderilor agricole locale, ca pamantul sa ramina in proprietatea firmelor locale

Orice credit oferit sub pretul pietii e subventie publica (deoarece statul pierde profit pe care l-ar putea obtine dand credite la dobanzile de pe piata). Nu argumentezi in nici un mod de ce ar trebui ca statul (adica eu cu dumitale) sa sponsorizam cumparatul pamanturilor de catre niste latifundiari de la tarani (ceea ce iar ar duce la lumpenizarea acestora, printre altele). Sa nu mai vorbim de faptul ca scaderea dobanzilor la credite duce in mod inevitabil la cresterea preturilor si implicit incurajeaza specula cu care tu nu esti de acord.

Concluzie: argumentele tale nu conving, deoarece constau in principal din exprimarea unor dorinte si frustrari (de ordin economic), dorintele aflandu-se in conflict intre ele; acest lucru il vad chiar si eu, un read-only-economist.

Try again :)

11

Petru Maleru
17 aprilie 2008 19:11

Costi, intotdeauna si in orice poti gasi contradictii, iar cele mai vestite opere economice sunt criticate si par banale, cu atit mai mult de catre ne-economisti ca Dumneata.
Cert e faptul ca eliminarea subventionarii agriculturii, adica ramurii codase si neprofitabile pare perfecta si logica din punct de vedere al cercetarii economice pure.

Dar...sa nu uitam ca in cercetare operam cu cifre si obiecte, dar in implementare, in viata, cu OAMENI, care nu pot fi neglijati (1550 sate si citeva sute de mii in agricultura). Vei elimina oare tu, fiind in postura unui politician RESPONSABIL fata de sutele de mii care te-au ales prin vot, cele 270 mln lei ca in ziua urmatoare sa te trezesti cu toti acesti oameni in piata?
Sunt sigur ca nu o vei face...
Asadar, nu totul ce pare logic este corect, Constantine. Economicul este legat/conditionat de politic, iar poiticul - de social, adica de cei 1,6 mln oameni de la sate.

12

Alexandru Culiuc
17 aprilie 2008 19:55

Petru, spre deosebire de Constantin, eu sunt economist (cel putin dupa standartele Moldovei), însă împărtăşesc totalmente scepticismul lui faţă de argumentele tale.

Circa 80 sate au ramas absout fara pamant, iar lumea pleaca peste hotare pierzind ultima sursa de existenta, pe care au vindut-o ca sa-si plateasca impozitele.

Nimeni n-a "rămas" fără pământ. Respectiva lume a vândut-o. Asta-i decizia lor personală, şi ei poartă responsabilitatea pentru repercursiunile acestor decizii. Iar dacă ei au plecat peste hotare, apoi clar că ei n-au "pierdut ultima sursă de existenţă" -- ei au obţinut alta, aparent mult mai profitabilă decât lucrarea pământului. "pe care au vândut-o ca să-şi plătească impozitele"?! iată asta chiar sună extrem de suspicios...

Ideea mea a fost ca creditele pentru achizitia terenurilor sa fie oferite doar intreprinderilor agricole locale, ca pamantul sa ramina in proprietatea firmelor locale.

Ţi-aş recomanda să vorbeşti cu Valeriu Prohniţchi la acest subiect -- în opinia lui (pe care o împărtăşesc), vânzarea terenurilor agricole străinilor ar putea fi una din componentele principale a soluţionării problemei agricole.

3. Poate principiul "laissez-faire..." este mai bun pentru autodeterminarea ramurilor viabile si re-dimensionarea cantitativa-calitativa a productiei acestor ramuri

Petru, eşti foarte selectiv în privinţa aplicabilităţii laissez-faire. Sau ai uitat de costul de oportunitate? Oricare subvenţionare a agriculturii este echivalentă cu penalizarea celorlalte ramuri. Deci faptul că ramurile nu s-au dezvoltat este parţial explicat de faptul că statul artificial a sporit profitabilitatea (sau a micşorat pierderile) în ramurile tradiţionale, ceea ce încetineşte procesul de modernizare a economiei şi urbanizare a societăţii.

4. Sorry to say, dar in ceea ce scrii se observa ca scrie cineva care e departe de Moldova si nu percepe lucrurile din interior, in esenta, ci doar efectele, adica aplica principiul "cutiei negre" pe care o caracterizeaza doar pe dinafara.

Ah da, să am iertare. Noi, proştii din străinătate, nu înţelegem nimic de ce se întâmplă în Moldova. Evident, Moldova este diferită de restul lumii. Planeta Moldova operează conform unor alte legi economice decât restul lumii şi experienţa postbelică a alte 100 ţări în curs de dezvoltare nu este relevantă pentru Moldova. Ok. Good luck with that.

Ba da, am citit proiectul din prima zi a aparitiei acestuia, dar iarasi, in actuala conjuctura politica, nu va face nimic mai bine in comparatie cu alte Guverne decit sa acumuleze mai multi bani la Bugetul de Stat.

Поживем-увидем...

Cultivarea strugurilor de soiuri tehnice denota un avantaj absolut pentru RM vis-a-vis de tarile vecine. Spre exemplu, anul 2007 a fost primul cind a fost permis exportul de struguri tehnici (pentru vin). Ce crezi? Ukraina a cumparat 50 mii tone in 8 saptamini.

Perfect! Deci producerea de struguri este profitabilă! Deci fermierii pot să-şi permite să investească în renovarea viilor la rata dobânzii de piaţă! Pentru ce să-i mai subvenţionezi?

Mai sunt si multe alte subtilitati, daca e vorba despre agricultura si industria alimentara, doar stii ca sunt niste activitati tratate intotdeauna separat si specific atit de UE cit si de SUA...

Eu mor de râs când se invocă exemplul UE şi SUA drept argument în favoarea subvenţionării agriculturii în Moldova. Am scris mai sus la acest subiect -- agricultura reprezintă 1-5% din PIB pentru aceste economii, deci subsidizarea acesteia este, la plan naţional, extrem de ieftină şi taxa implicită asupra celorlalte industrii este neglijabilă.

Un lucru nu ma lasa in pace cind vorbesc despre agricultura RM: Cum se poate dezvolta o tara de 4mln oameni cu 1550 sate?

Exact! Şi pe mine nu mă lasă în pace aceată întrebare! Şi răspunsul este simplu -- statul urmează să stimuleze urbanizarea (sau cel puţin să n-o frâneze), nu s-o inhibe prin sprijinirea agricutlurii.

13

Vic
19 aprilie 2008 19:09

Cu privire la comentariul lui Petru. In caz ca ar exista un fond de subventionare a agricultorilor, am indoieli ca beneficiarii fondurilor ar fi oamenii simpli si nu acei latifundiari pe care ii mentionezi - care evident au o influenta mult mai mare atit la nivelul guvernului Moldovei, cit si la nivel regional.

Cred ca practica demonstreaza ca daca subventionezi o activitate si speri ca cu timpul un proces ineficient va fi transformat in unul eficient - aceasta nu se intimpla niciodata.

Marea Britanie si Germania au avut probleme cu mineritul si au subventionat aceasta ramura in speranta ca ea va deveni eficienta. La sfirsit au renuntat la subventionare si au inchis minele de carbune, chiar daca aceasta a insemnat ca sute de mii de oameni au pierdut locul de munca.

Sigur ca subventionarea e foarte atractiva in ajunul alegerilor. Sa presupunem ca mecanismul ei nu aduce rezultatele necesare, ce va face un guvern viitor care va trebui sa o opreasca - ei vor parea ca inamici ai oamenilor de la sate. Deci odata ce incepi un proces de subventionare e foarte greu sa il opresti.

In privinta oamenilor de la sate: am citit intr-un articol recent din Logos Press ca mai multe intreprinderi straine au inceput activitate in centre raionale. Evident ei au costuri mult mai joase aici - atit cu salariile, cit si cu inchirierea sau procurarea incaperilor de productie. Cred ca asa o dezvoltare trebuie incurajata - oamenii din satele de apropiere nu trebuie sa-si schimbe locul de trai. Statul ar putea sa observe ca functionarii din centrele raionale sa nu puna piedici in functionarea investitorilor straini.

In privinta acordarii dreptului strainilor de a procura pamint in Moldova - intrebarea ma depaseste. Cred ca ar fi util daca cineva ar scrie care e practica tarilor vecine care au luat-o inaintea noastra in privinta aceasta - Cehia, Polonia, Estonia, etc. Cu siguranta putem invata ceva de la ei.

14

Marcel Balan
20 aprilie 2008 10:47

Urmatorul pasaj al lui Petru

Dar...sa nu uitam ca in cercetare operam cu cifre si obiecte, dar in implementare, in viata, cu OAMENI, care nu pot fi neglijati (1550 sate si citeva sute de mii in agricultura). Vei elimina oare tu, fiind in postura unui politician RESPONSABIL fata de sutele de mii care te-au ales prin vot, cele 270 mln lei ca in ziua urmatoare sa te trezesti cu toti acesti oameni in piata?

mi-aduce aminte de Zimbabwe... Conducerea careia, ceva timp dupa proclamarea independentei, pu a satisface dorinta oamenilor de rand (read motive politice), a impartit pamanturile arabile, care apartineau unui numar relativ mic de fermieri (albi), la majoritatea populatiei ... si in mai putin de 10 ani tara s-a transformat din principalul producator si exportator de cereale din Africa in importator... pu ca in ultimii ani problema producerei interne sa devina si mai acuta....

Imho, morala ar fi: mai bine sa apartina strainilor (sau unui numar redus de oameni priceputi=fermieri) - dar sa produca, decat sa apartina bastinasilor - si parloaga.

Cum a mentionat Vic mai sus, subventionarea unei activitati ineficiente, pe termen lung, nu are un efect pozitiv, daca activitatea, in timp, nu devine eficienta.

Ar fi pacat ca conducerea/guvernul Moldovei sa nu invete din greselile altora....mai bine spus: sa continue sa nu invete.

P.S. Daca as fi un adept al 'teoriilor conspiratiei' as pune alaturi a) fondul de subventionare a agriculturii (XXX mln lei) si b) "firme cu 37000 ha teren ..si ... persoane fizice cu 7000 ha in proprietate" (Petru) si as afirma ca exista o schema de a 'spala' banii statului... dar cien stie...


15

Valentin
26 aprilie 2008 16:42

Urmarind schimburile de replici vizavi de pro sau contra subventionarii agriculturii mi-a atras atentia urmatorul argument adus de Alexandru:

Patru Maleru
Mai sunt si multe alte subtilitati, daca e vorba despre agricultura si industria alimentara, doar stii ca sunt niste activitati tratate intotdeauna separat si specific atit de UE cit si de SUA...

Alexandru
.."Eu mor de râs când se invocă exemplul UE şi SUA drept argument în favoarea subvenţionării agriculturii în Moldova. Am scris mai sus la acest subiect -- agricultura reprezintă 1-5% din PIB pentru aceste economii, deci subsidizarea acesteia este, la plan naţional, extrem de ieftină şi taxa implicită asupra celorlalte industrii este neglijabilă..."

Poate in SUA si Europa agricultura si reprezinta doar 1-5 procente, dar sa nu ignoram si faptul ca CAP-ul (Common Agricultural Policy) insumeaza aproape jumatate din bugetul UE.
Fara indoiala, CAP este problematic si se incearca reformarea treptata si redirectionarea resurselor bugetare spre alte prioriati, aici insa am vrut sa mentionez ca aceasta subsidizare nu este deloc ieftina chiar si pentru UE dupa cum a afirmat Alexandru.

16

Oleg
11 septembrie 2008 16:13

Hi Sander,

Sorry for writing my question here, I thought it would be the most relevant place given your latest publications. The question to you is simple: what are your thoughts regarding current policy of BNM?

I can see the exchange rates of 9.68 MDL/USD which makes me wonder what's really going on with the local financial market. Ok, I understand that an estimate of 0.5 bil usd is to be transferred to the country per year from abroad (gastarbeiters) as financial support to their families (to be consumed within the country). But why would BNM keep printing out Moldovan lei to buy the incoming currency and forgetting about the inflation rates? Is it to keep up with the president's promise of 100 usd pension for everyone? What's the point, if the purchasing power of today's leu is 30-40% less than a year ago?

It'd be interesting to hear your thoughts regarding this issue.

17

Alexandru Culiuc
12 septembrie 2008 5:50

Oleg, nu înţeleg de ce scrii în engleză, dar fie... Nu mi-i clar înţeleg care-i argumentul sau poziţia ta (leul e supraapreciat? subapreciat?) Oricum, mă gândeam de mai mult timp să scriu la acest subiect. În vreo săptămână cred că scriu ceva... Pentru moment n-am decât să-ţi propun să vizionezi pozele din Peru.

Adauga Comentariu


HTML admisibil: a href, b, i, br/, p, strong, em, ul, ol, li, blockquote, pre