Alexandru Culiuc

23 martie 2008

Gânduri răzleţe: obiectivele noului guvern şi anul tineretului

Majoritatea reacţiilor la schimbarea cabinetului de miniştri se axează pe întrebarea "ce-ar însemna această permutare pentru alegerile din 2009?" Mă miră că nimeni nu se întreabă "care sunt planurile guvernului Greceanîi?" Pe de o parte, accentul pus pe consecinţele electorale este explicabil — până la alegeri a rămas exact un an şi e clar că noul guvern nu dispune de timpul necesar pentru a implementa reforme radicale (în caz dacă asemenea reforme ar fi autorizate de preşedinte). Totuşi, pentru o ţară care n-a împlinit nici 17 ani un an este un termen considerabil. În final, trăind de la alegeri la alegeri, uităm că majoritatea vieţii (sociale, politice, economice) se întâmplă între scrutinele electorale.

Nu trebuie să fii analist politic ca să-ţi dai seama că un grup de tehnocraţi din echipa Greceanîi trasează în aceste zile priorităţile noului guvern. Obiectivul nu e deloc simplu — să stabileşti o listă de politici publice realizabile într-un an. Iată doar câteva constrângeri cu care se confruntă echipa:

  • Politicile de prioritate urmează să depindă doar de capacităţile statului, deci lăsăm de o parte problema Transnistriei, integrarea europeană (cu excepţia acelor paşi care depind de Moldova), preţurile de import a carburanţilor. În aceste probleme, Moldova depinde de alţi jucători, care n-au de ce să grăbească evenimentele. Spre exemplu, grăbind soluţionarea problemei Transnistriei, Moldova îi va oferi Moscovei un atu în plus — cine se grăbeşte, plăteşte tarif dublu (time is not on Moldova’s side).
  • În decurs de un an nu pot fi soluţionate probleme strategice, cum ar fi reforma sistemului de asigurări sociale (ce-i drept, poate fi pregătit terenul pentru respectivele reforme).
  • Din considerente politice, sunt excluse oricare politici nepopulare (deşi necesare), cum ar fi reducerea drastică a subvenţiilor agricole (deşi unii paşi pot fi probabil fi făcuţi şi în această direcţie).
  • Prin definiţie sunt excluse probleme "filosofice" de genul limbii, identităţii naţionale, relaţiilor moldo-române. Ele au fost ridicate de preşedinte şi ar fi naiv de mizat pe faptul că guvernul poate cumva afecta poziţia statului pe aceste întrebări.

Sunt sigur că această listă de constrângeri poate fi completată. Din asta însă nicidecum nu rezultă că guvernul Greceanîi este apriori impotent — există un şir de probleme care pot fi, cel puţin teoretic, soluţionate într-o perioadă relativ scurtă: micşorarea numărului de activităţi supuse licenţierii, simplificarea procedurilor birocratice, dereglementarea (cel puţin parţială) a pieţei muncii, careva mişcări în direcţia UE, etc. Nu este însă evident care din aceste (sau alte) direcţii urmează să obţină prioritate.

În consecinţă apare întrebarea: Care urmează să fie direcţiile prioritare ale guvernului Greceanîi? Din bloggeri, în special mi-ar fi interesant să aud opiniile lui Nicu, Dumitru, Nicolae, Tudor, Lucia, Val, Oleg şi, de ce nu, Denis (in no particular order; and sorry if I missed anyone).

Noul guvern şi anul tineretului. The time is now

Aş crede că în lista politicilor fezabile (pe cât de prioritare — e altă întrebare) se înscriu şi cele legate de "anul tineretului". Iniţiativa prezidenţială a fost discutată în repetate rânduri de Tudor Darie, Nicolae Toderaş şi alţii. Tudor a organizat şi un offline dedicat problemei. Tudor face totalurile:

[...] Am ajuns la concluzia că trebuie să acţionăm. Unele dintre direcţii de activitate ar fi monitorizarea planului de acţiuni al anului tineretului şi penalizarea guvernării pentru acţiunile populiste dedicate tinerilor. Avem schiţate şi o serie de acţiuni."

Păi iată, stimaţi activişti ai tineretului, dacă există un moment când puteţi sugera careva politici concrete şi să nădăjduiţi că aceste propuneri să fie auzite, apoi acel moment este chiar acum — când guvernul îşi stabilite priorităţile pentru următorul an. Şi prin "acum" am în vedere următoarele două-trei zile.

Politicile sectoriale vs. strategii de ţară

"Politica tineretului" se află departe de interesele mele profesionale, însă discuţiile duse la acest subiect în blogosferă pot exemplifica un şir de probleme cu care se confruntă autorii politicilor sectoriale şi, prin urmare, tehnocraţii din echipa Greceanîi responsabili de integrarea lor într-un strategie unică de dezvoltare. Am observat că, pentru moment, discuţiile din blogosferă nu abundă în proiecte concrete care ar putea fi înaintate guvernului spre includere în programul de acţiune a acestuia. E drept că încă nu am văzut acea "serie de acţiuni" schiţate la offline, însă i-aş sugera lui Tudor să analizeze atent aspectele şi implicaţii iniţiativelor propuse. Citez o iniţiativă propusă anterior de Tudor:

Crearea unui fond naţional pentru Anului tineretului de cel puţin 50 mln. de lei. De gestionarea fondurilor să fie responsabil grupul de lucru creat pe lângă preşedintele Voronin, dar care urmează să-şi modifice componenţa în aşa mod încât reprezentanţii organizaţiilor de tineret să fie majoritari. De ce 50 milioane de lei, dar nu 30, 40 sau 70 de mln. de lei? Pentru că 50 mln. ar fi o sumă minimă, care ar urma să fie alocată pentru proiecte concrete — îmbunătăţirea situaţiei în căminele studenţeşti, creditarea tinerelor familii şi a tinerilor antreprenori etc. — şi care ar fi mai mult decât doar "praf în ochi".

Am dubii că o iniţiativă care porneşte de la o cifră magică (aşa şi nu înţeleg de ce anume 50 milioane lei este acea "sumă minimă") are mari şanse să se soldeze cu o politică publică calitativă. O politică sectorială bine gândită urmează un algoritm diferit:

  1. Se formulează problemele adresate de politică (eu până acum aşa şi nu am înţeles care sunt aceste probleme specifice tineretului).
  2. Sunt determinate cauzele fundamentale ale problemei, anume ele şi urmează să fie adresate de proiectele elaborate.
  3. Problemele sunt prioritizate în funcţie de beneficiul soluţionării lor.
  4. Sunt elaborate programe/proiecte concrete pentru a adresa fiecare problemă.
  5. Sunt calculate costurile fiecărei soluţii (bani, oameni, timp).
  6. Se face o analiză cost-beneficiu în rezultatul căreia se decide care programe vor face parte din politica şi se calculează costul pachetului final.
  7. O instanţă supra-sectorială (prezidenţia şi/sau oficiul primului ministru împreună cu Ministerul Finanţelor) analizează politica respective prin prisma obiectivelor generale ale statului, evaluează efectele de echilibru general (cum o intervenţie într-un sector se răsfrânge asupra altor sectoare) şi compară eficienţa ei (raportul beneficiu/cost) cu proiecte din alte domenii (50 milioane cheltuite pe tineret sunt 50 milioane care nu au fost cheltuite pe infrastructură). În consecinţă mărimea pachetului este ajustată (de regulă în jos — autorii de politici sectoriale tradiţional supraapreciază importanţa relativă a propriului sector).

Evident, în realitate acest algoritm este încălcat la fiecare pas, ceea ce însă nu înseamnă că el poate să fi ignorat fără repercusiuni. Din lipsă de alte exemple, voi "analiza" cele trei "proiecte concrete" pomenite de Tudor:

  • Îmbunătăţirea situaţiei în căminele studenţeşti. Chiar dacă "autonomia academică" este violată la fiecare pas, ea totuşi rămâne garantată de constituţie... Dacă universităţile vor considera că înnoirea căminelor deţine prioritate asupra ridicării noilor blocuri de studii (ASEM, UTM), apoi o pot face şi fără ajutorul statului. Dacă problema constă în supraîncărcarea căminelor, apoi statul ar urma să ridice cerinţele la examenele de admitere şi examenele de stat până la nivelul în care numărul studenţilor va reveni la nivelul anului 1994-95 (când numărul de studenţi era dublu mai mic). "Proiectul" ignorează problema de bază a învăţământului superior — universităţile din Moldova produc tot mai multe diplome, şi tot mai puţini specialişti — în favoarea unei probleme secundare (este încălcat punctul 2).
  • Creditarea tinerelor familii. Moldova şi aşa suferă de un bum de consum, nu înţeleg de ce statul ar fi vrut să complice şi mai mult lupta Băncii Naţionale cu inflaţia. Propunerea nu ia în consideraţie efectul de echilibru general — punctul 7.
  • Creditarea tinerilor întreprinzători. Cineva poate să-mi explice de ce un tânăr întreprinzător urmează să fie creditat la condiţii mai favorabile decât unul "în vârstă"? Care este eşecul de piaţă adresat de respectiva intervenţie? Şi cum să împiedici businessmenii "în vârstă" să-şi desemneze copii drept "întreprinzători" (în documente) pentru a accesa creditele preferenţiale? După mine, lipseşte o problemă bine definită — punctul 1.

Concluzie: deşi bine intenţionate, valoarea acestor proiecte este uşor contestabilă, în special dacă le analizăm prin prisma obiectivelor economice, care, în cazul celei mai sărace ţări din Europa, urmează să prevaleze asupra oricăror alte obiective.

Mi-am permis nişte raţionamente relativ desfăşurate în baza a doar câteva cuvinte scrise de Tudor. Scopul meu însă n-a fost să critic o propunere preliminară formulată într-o sută de cuvinte (ceea ce-ar fi absolut stupid), ci să evidenţiez tensiunea obiectivă care există între diversele politici şi obiective. Soluţionarea acestor tensiuni în favoarea intereselor unui sau altui sector reprezintă un act complex de balansare, ghidat, în caz ideal, de studii de genul Analizei Constrângerilor (discutată anterior).

Îmi voi permite să fac ceva speculaţii. Am impresia că în Moldova deficienţele politicilor sectorială sunt preponderent atribuite unor factori politici ("statului nu-i pasă de tineret") şi rareori când se invocă constrângeri obiective ("statului îi pasă de tineret, însă, la etapa actuală, dezvoltarea economică este prioritatea No.1 şi nu este cert că favorizarea tineretului este metoda cea mai eficientă de a spori creşterea economică"). În consecinţă, se pune un accent exagerat de mare pe politicieni (cei care rezolvă sau creează constrângerile politice), şi se atrage foarte puţină atenţie tehnocraţilor (cei care elimină şi balansează constrângerile obiective). Şi atunci nu e de mirare că majoritatea analizează doar implicaţiile politice a demisiei guvernului Tarlev şi ignorează schimbările iminente în echipa de tehnocraţi. Excepţie face Igor Munteanu de la IDIS-Viitorul, care a declarat că "demisia Guvernului Tarlev o să permită întinerirea cabinetului de miniştri, deoarece în funcţiile actuale de vice-miniştri sunt foarte mulţi tineri. Astfel, aceştia ar putea fi promovaţi în funcţie de miniştri."

Anul tineretului activ sau studios?

Continuăm naveta imaginară între cele două subiecte: noul guvern şi anul tineretului. Propunerea lui Tudor Darie nu este nici pe departe cea mai disputabilă. De asemenea se propune elaborarea unei "concepţii alternative celei oficiale pentru desfasurarea anului tineretului din RM" şi crearea unui "comitet reprezentativ pentru tot spectrul de preocupatii ale tinerilor" (sursa). Blah-blah. Zero substanţă. Cred că sterilitatea discuţiilor actuale este cel mai bine explicată de Nicolae Toderaş. Citez:

[...] Dimensiunea de tineret, la fel ca si dimensiunea de gen sau de discriminare, trebuie sa patrunda in subsidiarul politicilor sectoriale. Acest lucru este posibil de atins in timp de doi trei ani cu conditia ca unii dintre leaderii de tineret sa se specializeze in diverse domenii sectoriale: economie, fiscalitate, transport, educatie, sanatate, relatiile internationale si integrare europeana, aparare si securitate sociala, energie, mediu ş.a. Specializarea ar insemna studierea asidua a modului in care functioneaza aceste sisteme sectoriale: cine decide si cine executa, disponibilitatea sistemica de a integra dimensiunea de tineret, care ar fi elementele cheie relevante pentru respectivul sector etc. De fapt, acesti insideri ar avea rolul sa dinamizeze situatia in interiorul sectorial. [...] Urmatorul pas ar consta in crearea unor retele tematice in care sa se dezbata si sa se faca schimb de informatii intra si extra sectoriale. [...] Abia al treilea pas ar consta in elaborarea unei strategii alternative cross-sectoriale pentru definitivarea unei politici viabile de tineret.

Parafrazând cuvintele lui Nicolae, succesul "anului tineretului" depinde atât de existenţa unor politicieni tineri (sau "lideri de tineret", în caz dacă titlul de "politician" pare prea serios pentru moment) motivaţi să împingă agenda tineretului, dar şi de existenţa unor tehnocraţi tineri, specialişti în diverse politici publice, capabili să formuleze o agendă coerentă, care se înscrie în priorităţile ţării. "Dezbaterile juvenile" din blogosferă mă fac să cred că, la moment, deficitul de tehnocraţi tineri este mai critic decât deficitul de activişti tineri. Explicaţie alternativă: tehnocraţi tineri sunt, însă ei nu se axează pe problema tineretului deoarece consideră că problemele prioritare sunt altele.

Problema de bază care stă în faţa puterii de asemenea ţine de complementaritatea capacităţilor tehnice şi a voinţei politice. Nouă echipă din "Piaţa Marii Adunări Naţionale 1" (etajul 5, ca să fim mai exacţi) urmează să-şi demonstreze capacitatea de a elabora politici publice coerente şi implementabile într-o perioadă scurtă. Voinţa politică de a le implementa urmează s-o căutatăm într-o altă clădire administrativă de pe Ştefan cel Mare...

UPDATE 27 martie 2008

Valeriu Prohniţchi de la Expert-Grup a publicat propriul punct de vedere asupra priorităţilor economice pentru Guvernul Greceanîi. El răspunde exact la întrebarea lansată de mine la începutul acestei însemnări. Mai mult ca atât, este motivat de considerente similare:

[...] analiza "plecării" neaşteptate a precedentului Guvern deja nu mai este relevantă, mult mai util fiind un exerciţiu de identificare a priorităţilor pe care ar trebui să şi le stabilească Guvernul Greceanîi.

Împărtăşesc optimismul moderal a lui Valeriu privind potenţialul noului guvern şi sunt de-acord cu direcţiile prioritare identificate de el. Unica mea obiecţie ţine de fezabilitatea restructurării/privatizării marilor monopoluri de stat într-o perioadă atât de scurtă, în special a Moldtelecomului. E un proiect mult prea ambiţios şi cu prea multă istorie pentru un guvern temporar.

Publicat: 23 martie 2008 3:06

Categorii: Guvernare si politica

Taguri: ,

Comentarii (50)

1

victor
23 martie 2008 15:37

merci de analiza.

Voronin a anuntat, la demisia lui Tarlev, ca se doresc persoane tinere. Ea nu este batrana dar nici nu are varsta lui Dodon, nascut in `75.

Este schimbat Tarlev, furnicuta muncitoare, cu Grecianii, un tehnocrat de scoala veche. Contradictie in afirmatii?

In fine, Z. Grecianii nu este (inca) prim-ministrul R. Moldova. Una este ca Voronin a propus candidatura acesteia, si alta este faptul ca parlamentul ar fi votat deja aceasta candidatura. Cu toate ca este foarte posibil ca anume ea sa devina prim-ministru (dupa precedentul Medvedev), jocul de cadre a guvernarii actuale este foarte interesant.

In alta ordine de idei...

Grecianii este (lasand sarcasmul la o parte) un specialist (relativ) bun in finante. din aceasta perspectiva cred ca se va descurca (relativ) bine.

Pe de alta parte, o minte strict financiara (matematica) de regula nu prea face fata problemelor sociale, si (destul important pt Moldova) celor din sectorul agrar.

Este cert ca in componenta noului guvern vor ramane careva dintre actualii ministri si viceministri, asa ca nu cred ca ar fi cazul sa ne asteptam la schimbari majore ale activitatii guvernului.

2

Dumitru Ciorici
23 martie 2008 16:43

Propunerea Zinaidei Greceanâi în calitate de premier eu o văd mai mult ca parte componentă a unei strategii de lungă durată (proiect electoral), implementarea căreia îşi are începutul în 2005.

Prima mutare - Marina Lupu în funcţia de preşedinte al Parlamentului (om cu viziuni europene, bine şcolit şi citit, care e faţa RM în discuţiile cu UE, CoE).

A doua - Zinaida Greceanîi în calitate de premier. Aici nu pot să nu fiu deacord cu Victor: ea este un specialist bun (conduce delegaţiile oficiale, poartă negocieri cu Moscova(!))şi este probabil cea mai bună candidatură pe care comuniştii o puteau propune. (+ promovează femei la funcţii înalte, fapt ce le va aduce rating).

Victor Stepaniuc - şef de campanie electorală.(părintele ideologic)

Interesant, unde va fi "inserat" Tarlev!.

Ajungând la politicile publice şi agenda noului cabinet, personal nu cred că vor avea loc schimbări majore (mă refer aici şi la tineret) şi scopul noului guvern nu va fi să facă schimbări mari timp de 1 an, ci e mai mult o schimnbare estetică targetată pe psihicul oamenilor, că "uite s-a făcut o schimbare".

Cât priveşte propunerile "sectorului asociativ de tineret" pot să menţionez că e nevoie ca cineva să apuce lucrurile de frâu şi să-i împingă pe ceilalţi. Dealtfel, lucrurile se vor mişca foarte greu.

Oricum, în ciuda "strategiilor electorale", Alexandru are dreptate şi într-adevăr acum este momentul când trebuie să speculăm evenimentele politice în favoarea noastră.

3

Valentin
23 martie 2008 17:58

Alexandru,
F. bine evidentiata aceasta "schimbare" mai ales prin accentuarea la sfirsitul articolului tau de "Nouă echipă din "Piaţa Marii Adunări Naţionale 1" (etajul 5, ca să fim mai exacţi)" in raport cu "Voinţa politică de a le implementa urmează s-o căutatăm într-o altă clădire administrativă de pe Ştefan cel Mare"
Personal vad schimbarea prin doi factori:

1.Vom avea un prim-ministru tehnocrat (si aici nu sunt de acord cu Victor ca este doar un specialist (relativ) bun in finante), pentru ca o consider buna si in managementul programelor de diverse sectoare (care a lucrat in serviciul public, va sesiza relativ repede diferenta dintre ex si viitorul prim-ministru).
2. Sa se atraga atentie la staff-ul ei, cred eu, e o schimbare vizibila de calitate pe linga factorul intineririi de care se tot vorbeste.
Deseori, e decisiva mai ales echipa si capacitatea de a-ti forma o echipa de consilieri buni, decit propria pregatire (desigur deloc de neglijat si asta, doar ca nu poti fi foarte bun in toate nu..?)
Acum, in pre-electorala o echipa de tehnocrati nu poate decit sa confirme logica mizei nominalizate pentru a pregati ultima suta de metri al terenului viitoarelor alegeri.

4

Nicolae Toderas
23 martie 2008 19:23

Alexandru,
In mai multe discutii avute cu Tudor si cu alti colegi, care sunt interesati de domeniul de tineret, le-am explicat ca nu neaparat tinerii politicieni, analisti si experti si leaderi de tineret pot fi reabilitatorii politicilor de tineret. Uneori, unii dintre acestea pot fi mai daunatori decât functionarii gerontocrati. Lipsa de experienta, dorinta de afirmare si de acumulare de capitaluri poate dauna coerentei si pertinentei de stabilire si eficentizare a sectorului. Adevarata este constatrea ta, nu de tehnocrati ducem lipsa, ci de interesul unora dintre acestea de a se implica in problemele sectorului de tineret. Pina Tudor si colegii lui vor invata ce este aia adevarata politica publica de tineret, ar trebui totusi de facut advocacy la ceilalti tehnocrati si experti din comunitatea de politici publice. Mai mult, pina CNTM nu va invata ca organizatia aia nu a fost creata pentru plimbari individuale si in cerc restrans pe contul contribuabililor europeni, sectorul de tineret din Republica Moldova va ramine blocat in mrejele autohtone de vaicareala politica.
Nu putem spune ca nu se aloca resurse publice in acest domeniu. Insa, calitatea politicilor si interventiilor lasa de dorit. Dorinta de hiper-centralizare a condus la cresterea costurilor sociale fata de perioada anterioara. De exemplu, in perioada 1998-2001 s-a acceptat in mod tacit cedarea sectorului de tinert in atributiile societaii civile (un gen de tranzactionare public-privat). La fel si in acea perioada costurile sociale erau ridicate. Insa acestea mai degrabă erau compensate de dezideratul de a reconstrui miscarea de tineret. In prezent este mai rau si datorita faptului ca toti cer si nimeni nu stie ce trebuie de facut si de unde anume trebuie de inceput. In acest caz, eu as merge pe varianta chemarii "seniorilor" miscarii de tineret pentru impartasirea experientei lor de invatacei - cum au redescoperit instrumentele politicii de tineret din perspectiva societatii civile - asta prin 95 si 96. Mai este cert urmatorul lucru, in viitorul apropiat nu va fi deficit de resurse financiare pentru domeniul de tineret (a se vedea participarea Moldovei in diversele actiuni ale UE). Insa, acestea vor trebui accesate individual, adica prin proiecte si nu redistribuite prin autoritati guvernamentale. Iata atunci se va putea vedea cit de eficienta si eficace este miscarea de tineret din Republica Moldova. Pina atunci tinerii din Moldova se vor multumi doar cu pomene electorale.

5

mircea
23 martie 2008 20:52

Toata chestia cu demisia (schimbarea) guvernului Tarlev are un iz electoral evident. Voronin doreste sa se distanteze de acesti 7 ani de guvernare, in care sa fim sinceri nu au survenit careva schimbari majore. Iar populatia ar dori sa dea posibilitatea de a se afirma unor persoane noi, care probabil s-ar ispravi mai bine cu problemele actuale decit guvernul Tarlev.

Obiectivul noului guvern Grecianii va fi - sa asigure comunistilor cel putin 52 de mandate in urmatorul parlament. Poate m-am abatut de la tema propusa de Alexandru, dar nu cred ca Zinaida Grecianii va aduce careva schimbari. Rolul ei este unul tehnic - sa indeplineasca indicatiile comunistilor si sa le aduca un plus de imagine.

Cit despre soarta lui Tarlev, e posibil ca el impreuna cu Marian Lupu si alti exponenti putin mai pro-europeni sa creeze propriul lor partid, care ar ciupi din voturile acelor care nu voteaza cu comunistii, pentru a se reintilni dupa alegeri in parlament cu comunistii.

6

someone
23 martie 2008 23:04

Tin sa remarc cum argumenteaza mircea: "evident", "sa fim sinceri", "populatia ar dori" (ai vreun sondaj care sa sustina afirmatia?), "probabil s-ar ispravi", "nu cred ca", "e posibil [..] pentru a se reintilni dupa alegeri".
E amuzant sa observi ca, cu cat mai putine are omul de spus, cu atat mai convingator crede el ca suna inventiile lui

7

Alexandru Culiuc
23 martie 2008 23:40

Someone, înţeleg apariţia unor comentarii cam dure la însemnarea mea precedentă (parţial, tot eu le-am şi provocat). Însă în cazul însemnării date, voi aprecia dacă obiecţiile vor fi formulate fără a apela la atacuri personale. Merci.

8

someone
24 martie 2008 0:05

parerea mea e ca nu am atacat persoana ci modul de a formula argumentele, dar... you're the boss here, deci imi cer scuze

9

tudor
24 martie 2008 0:30

Sandu, vei fi ori nu in staff-ul de tehnocrati?

10

mircea
24 martie 2008 1:04

Pt. someone - nu sunt inventii, ci niste prognoze despre cum ar putea evolua lucrurile. Am expus doar opinii personale. Nu vad de ce te-ar deranja cuvintele "probabil", "posibil", "cred ca", etc. - vorbim despre evolutii in viitor. Asa ca...

Apropo, referitor la "... "populatia ar dori" (ai vreun sondaj care sa sustina afirmatia?)..." nu e nevoie de nici un sondaj pentru a ilustra trendul descrescator inregistrat de comunisti incepind cu alegerile din 2005 si acele locale din 2007. Si in plus s-a intimplat si la case mai mari cind acei ce s-au aflat la putere timp de 2 sau mai multe mandate erau schimbati pur si simplu pentru "ca votantii doreau sa vada fete noi" si nu din cauza unei proaste guvernari a celor ce erau "la putere". Cel mai cunoscut exemplu e SUA in timpul alegerilor din 2000 cind americanii i-au sustinut pe republicani in senat si la presedentie, necatind la aceia ca democratii timp de 8 ani au facut o treaba foarte buna (in 2000 SUA avea un surplus bugetar si o pozitie financiara foarte favorabila, situatia de azi - o stim cu totii).

11

victor
24 martie 2008 1:32

mircea,

ai dat cel mai prost exemplu posibil pentru ce ai vrut tu sa demonstrezi. florida 2000 ;)...

12

Dumitru
24 martie 2008 12:39

Personal sunt tentat sa cred ca auto-demisia guvernului Tarlev-2 si inlocuirea lui cu guvernul Greceanii este orientat mai mult spre audienta externa. De ce? Voi incepe cu un argument mai slab - majoritatea liderilor de partide in Moldova si-au exprimat dubiile privind posibilitatea unor oarecare schimbari, pe care le-ar putea aduce noul PM, intrebindu-se de ce nu a facut nimic in postul anterior, care la fel era destul de important. Apoi, Tarlev a fost unul din cei mai populari politici in Moldova, daca sa credem poll-urilor. Am scris deja si mai repet – Greceanii, ca si Tarlev este membru al unei echipe, destul de bine organizate, destul de influente cu interese bine conturate. Faptul ca ea a fost inaintata de presedintele Voronin pentru functia de premier arata ca ea beneficiaza de increderea conducerii PCRM, deci putem crede ca dna Greceanii a acceptat regulile jocului, si este de acord sa serveasca interesele echipei din care face parte.

Cei care au votat impotriva comunistilor la alegerile locale in 2007 nu-si vor schimba parerea din cauza numirii unui nou prim-ministru. Au facut-o atit din motivul ca este un proces evident, dupa ce un partid se afla la guvernare 2 termene consecutive, o parte mare a populatiei oricum ramine nesatisfacuta, si doreste sa vada ce fel de performanta vor arata alte partide. Posibil ca „razboiul cu Romania” lansat de PCRM a contribuit scaderii popularitatii partidului, caci multi plecau in Occident prin Romania, si conflictul le-a afectat capacitatea de a pleca sa cistige un ban pentru familie. Nu trebuie sa uitam, ca chiar daca avintul nationalist in Moldova a scazut in comparatie cu inceputul anilor 90, retorica excesiv de pro-rusa a presedintelui Voronin nu a putut sa nu puna in garda masele de populatie – doar multi din cei care astazi voteaza privesc Rusia drept un agresor. Electoratul pro-rus in comparatie cu 10 ani in urma a scazut. Nu pot sa confirm aceste cuvinte cu date statistice, decit cele ca rusi in Moldova conform cenzului avem vreo 1-2%, daca nu ma insel. Este o concluzie mai mult deductiva si da, posibil speculativa. Plus la asta, cu toate ca privesc critic afirmatia ce urmeaza, cultura politica a populatiei a avansat comparativ cu 7-10 ani in urma, de acceea multi inteleg ca schimbarea PM-ului nu este echivalenta cu schimbare de esenta, caci oricum PCRM va continua sa promoveze aceleasi politici, din motivul ca conducerea lui crede ca de ele depinde insasi existenta partidului si salvgardarea intereselor sale.

Arhitectura politicii interne in Moldova este de asa natura, ca un partid (PCRM) controleaza toate trei ramuri de putere in stat, si un PM este complet dependent de Parlament, care ar putea sa-l destituie in orice moment. Deci nu este posibil ca PM sa nu accepte regulile de joc impuse. PM nu este un actor independent, ci un instrument al unui partid/grup de interese. In calitate de prim-viceprim-ministru dna Greceanii avea posibilitatea sa ofere experienta sa de tehnocrat presedentiei, pentru ca aceasta sa fie transformata in noi politici publice eficiente. Adica Greceanii chiar daca ar dori nu va putea actiona in afara limitelor impuse de echipa sa. In urma unei astfel de logici putem conclude ca noul PM este o schimbare a „vestimentului” politic, si nu una de substanta. Deci, Tarlev nu a fost schimbat pentru ca nu putea face fata provocarilor, si ca Greceanii va reusi. Este o tactica destul de raspindita la statele in tranzitie, care depind de Occident – sa se adapteze la cerintele Occidentului, facind promisiuni false, si miscari care ar avea potentialul sa ofere putere acestor promisiuni – adica sa-i convinga ca fac tot posibilul, si ca nu au reusit nu din motivul ca nu depun eforturi, dar ca exista alte probleme obiective, pe care cu timpul vor incerca sa le lichideze. Ar putea spune partenerilor din Occident – uitati-va, guvernul Tarlev nu a reusit, deci l-am inlocuit cu un tehnocrat, care va incerca sa atinga mai mult success; sustineti-ne. Un alt aspect puternic al acestei miscari este ca Greceanii e o doamna, fapt care atinge multe sensibilitati ale occidentalilor. Cele insirate pina la momentul de fata urmau sa argumenteze de ce mutarea cu premierul nu are drept scop afectarea audientei interne, ci celei externe. Cu ce scop?

Desigur ca este dificil sa pretind ca inteleg logica liderilor PCRM, dar sa presupunem ca am prins-o. Daca am dreptate, si numirea noului premier este menita sa schimbe imaginea partidului de guvernamint in fata Occidentului si nu a populatiei locale, atunci se impun un sir de concluzii aditionale. Ultimele alegeri in spatiul post-sovietic, au aratat ca legitimitatea acestora depinde in mare masura de evaluarea misiunilor occidentale de monitorizare a alegerilor (ODIHR, CE, etc.). Nu consideram Rusia, care este un jucator puternic si isi poate cauta singura de grija. Atit alegerile locale din 2007 in Moldova, dar in special cele din Kazahstan, apoi Georgia au aratat incalcari destul de grave, insa care din motive politice au fost „diminuate” de catre misiunile occidentale. Am discutat personal cu observatori straini care au participat la monitorizarea alegerilor mentionate, si ei au fost adinc, repet adinc dezamagiti de evaluarea oferita acestor alegeri (cica au fost incalcari, dar care nu au afectat rezultatele, si in general alegerile au fost corecte si libere... ceva de felul asta). In cazul Kazahstanului, cu toate ca ceva critica a existat, totusi Occidentul a acceptat rezultatele alegerilor (era in ajunul unor contracte importante pentru resurse energetice). La fel si in cazul Georgiei, cu toate ca a fost multa zarva, rezultatele au fost acceptate (este curioasa referinta care a facut-o un expert american in cadrul unor sesiuni de audiere in Senatul american, unde spunea ca da, au fost mari incalcari in Georgia, dar totusi misiunea OSCE le-a evaluat general drept ‚corecte’, deci sa-i credem). Adica, daca privesc din Chisinau, vad ca Occidentul ar putea sa inchida ochii la incalcari, daca ar avea interese, politice sau economice. Urmatoarea concluzie este ca PCRM intentioneaza sa lupte agresiv la alegerile din 2009, chiar pregatindu-se sa comita incalcari, daca va fi nevoie, si astfel incearca sa edifice conditii, cind Occidentul va dori sa „inchida ochii” la aceste incalcari.

Eventual, daca se vor face campanii informationale masive, Grecianii ar putea obtine popularitate mare pe parcurs de un an, astfel incit sa joace si ca ‚vedeta electorala” a PCRM. Totusi, pentru multi, care oricum vor vedea in spatele ei umbra PCRM, aceasta va fi putin convingator. Aici as dori sa mai inaintez o ipoteza, care daca se adevereste, ar putea avea putere de explicatie pentru cuvintele de mai jos. Judecind dupa alegerile locale 2007 in Chisinau, inaintarea lui Jordan din partea PCRM si rezultatele acestui scrutin posibil au sugerat comunistilor ca imaginea partidului este mai putin puternica si atragatoare decit ei credeau, si ca valoarea personalitatii/candidatului in alegerile moldovenesti nu trebuie subestimata. Intradevar, au fost multi care mi-au spus ca au votat cu Chirtoaca, doar din motivul ca Jordan li se parea foarte slab calitativ. Si daca ar fi fost alt candidat, aceeasi Greceanii, ei ar fi votat-o. Daca privim % de voturi, mai bine spus diferenta dintre primul tur si al doilea, pai putea conclude ca multe voturi in al doilea tur s-au dus la Jordan de la AMN si alte partide de opozitie. Este un moment care pune pe ginduri. Repet, este greu sa intelegi cum judeca altii, necunoscind faptele care le-au ghidat logica, si avind alta experienta/educatie. Insa cred ca aceste aspecte mentionate de mine mai sus au contribuit la mutarea cu PM-ul: a)audienta-tinta este Occidentul; b) se doreste promovarea candidaturii Greceanii ca „locomotiva” pentru PCRM (aditional la cea a lui Voronin); c) se va pune accentul pe calitatile personale ale candidatului, incercindu-se atragerea „indecisilor”. Deci, consider ca schimbarea guvernului are tenta pre-electorala, ca si multi care s-au exprimat mai sus.

Referitor la politica de tineret... in doua cuvinte, posibil sunt paranoic, dar consider ca anul tineretului declarat de presedintele Voronin este un an al luptei pentru voturile tineretului, si nu pentru binele tineretului. Vorinin si echipa sa lupta cu metode vechi sovietice, care presupun ca se face un lucru, dar se popularizeaza altul. Anul tineretului este menit sa atraga maximum posibil voturi din partea tinerilor, doar printre ei sunt la fel multi indecisi, multi „democrati” dar la care rudele lucreaza pentru PCRM, multi pragmatici, care pentru note vor vota si cu Stalin, iar metodologia depinde de creativitatea staff-ului electoral al PCRM. Ironic, as descrie asa tactica prin exemplul cind ti se ia ultimul bou din gospodarie, si se argumenteaza prin ceea ca stapinul era obisit sa aiba grija de el, si statul a decis sa-l ajute. Apoi va fi un interviu cu stapinul, unde cela va spune citeva cuvinte, cit de mult il ajuta statul, insa fragmentul unde va vorbi ce ajutor exact i s-a promis va fi taiat din interviu si nu va ajunge la spectatori. Cred ca deviza PCRM este acum „totul pentru alegeri”, si posibil „dupa alegeri macar potopul, principalul sa obtinem voturile necesare”.

13

Alexandru Culiuc
24 martie 2008 18:29

Dumitru Ciorici a scris:

Cât priveşte propunerile "sectorului asociativ de tineret" pot să menţionez că e nevoie ca cineva să apuce lucrurile de frâu şi să-i împingă pe ceilalţi. Dealtfel, lucrurile se vor mişca foarte greu.

De-acord -- fără activişti nu porneşti lucrurile din loc (am scris-o şi mai sus -- "succesul anului tineretului depinde de [...] politicieni tineri motivaţi să împingă agenda"). Dar trebuie să ştii în ce direcţie să porneşti lucrurile din loc, care-i traseul optimal spre obiectivul dorit (pentru asta şi există tehnocraţii). Uneori e mai bine lucrurile să nu se mişte deloc decât să se mişte într-o direcţie greşită. De aceea şi insist la complementaritatea dintre activism şi expertiză tehnică: ambii factori sunt necesari. Deci oricare afirmaţii de genul "politicianul e mai important decât tehnocratul" (sau invers) este apriori lipsită de sens. E drept că putem vorbi despre un raport "ideal" dintre cei doi factori (simplificând până la ridicol: 1 politician la 3 tehnocraţi).

Am impresia că raportul existent (atât în cazul mişcării tineretului, cât şi în societate în genere) este puternic deplasat în favoarea politicienilor (revenind la exemplul simplificat: dacă, să zicem, raportul ideal este 1p la 3t, apoi în prezent observăm 1p la 1t). Nu am argumente forte în favoarea acestei ipoteze. Însă s-ar putea presupune că problemele tehnice sunt deseori trecute cu vederea din simplul motiv că politicieni şi analişti politici sunt mulţi, iar specialişti în economie, învăţământ, sănătate publică, etc. -- puţini. Evident, fiecare comentează subiectele la care se pricepe...

14

Alexandru Culiuc
24 martie 2008 19:03

Dumitru Mînzărari, interesante speculaţii... Mă întreb doar dacă speculaţiile tale în favoarea ipotezei "Greceanîi a fost numită dragul occidentului" să nu fie anulate de simplul fapt că dânsa nu [prea] cunoaşte engleza. Discutabil, nici vorbă. Dar astea sunt din nou speculaţii de ordin politic, cu care abundă moldnetul şi mass media! Pe mine mă interesează implicaţiile tehnice.

Repet, eu sunt de-acord că toate acestea mişcări sunt cauzate de factori politici (electorali). Dar cum nu dai, Moldova are un guvern nou. Şi faptul că venirea lui este determinată de factori politici nu înseamnă că timp de un an acest guvern va sta cu mâinile-n sân: oricum va decide probleme de ordin operativ şi va propune proiecte strategice. Ai peste o sută de oameni (la nivel de şefi de departamente şi mai sus) care oricum vor primi salarii. Păi n-ar fi mai bine dacă ei le-ar primi făcând ceva util pentru ţară? Sunt sigur că nu împarţi poziţia „cu cât mai rău, cu-atât mai bine” (o poziţie explicabilă pentru opoziţia politică, dar nu şi pentru un tehnocrat fără afiliere politică). Şi atunci repet întrebarea – „Care urmează să fie direcţiile prioritare ale guvernului Greceanîi?” Sau, dacă te deranjează faptul că-ţi propun să priveşti problema prin prisma guvernului, hai să reformulăm: „Ţinând cont de constrângerile enumerate la începutul însemnării, care sunt problemele prioritare (şi soluţiile corespunzătoare) ale Moldovei pe termen scurt (1 an)?”

15

Dumitru
24 martie 2008 20:02

Mînzărari de fapt:). Prognozele politice intotdeauna au un element de speculatie, fiindca opereaza cu probabilitati. Se spune ca pasul A este cel mai probabil pentru atingerea scopului b, daca s-a luat in consideratie variabilele c,d,e... . Astfel politicii seriosi vor avea un sir de scenarii sa reactioneze la evenimente, in dependenta de cum se va dezvolta situatia.

La baza politicii zace printre altele si perceptiile, adica actorii implicati incearca sa manipuleze/construiasca perceptiile dorite, atit la aliati cit si la adversari. Eu am inaintat ipoteza ca noul candidat la PM urmeaza sa convinga Occidentul ca acesta sa mai ofere credit de incredere PCRM, sa nu-l penalizeze. Miful PCRM - partid de succes in istoria MD (inlcusiv in integrarea europeana) s-a tinut anume pe incurajarile pasive, cu juma de gura din partea Bruxelului, in pofida faptului ca partidul de guvernamint (si nu guvernul Tarlev) nu a permis desfasurarea reformelor. Daca minciuna ese la iveala, razultatul va fi pierderi aditionale in popularitate.

Adica cabinetul Greceanii va incerca sa promoveze politici care sa arate ca PCRM este fidel integrarii europene. In acest an de zile ne putem astepta mai mult la pasi demonstrativi, care arata bine pe ecran si in rapoarte, dar de putina substanta. Cum ai mentionat in un an de zile va fi practic imposibil ca noul guvern sa faca reforme esentiale. Va fi un an de PR, iar faptul ca Greceanii e femeie o va ajuta in acest lucru, caci Occidentul este preocupat de probleme de gender. Uite la head-lineurile in mass media occidentala care scriu despre Moldova "pentru prima data in istorie, o doamna PM!". Este un lucru care arata bine si place publicului occidental. Politica la nivelul cind se modeleaza perceptiile, este asemenea unui show. Asta am vrut sa spun - Greceanii pur si simplu a trecut casting-ul ca cea mai reusita candidatura pentru rolul principal in filmul "hai sa placem Occidentului". Si ea nu trebuie sa vorbeasca engleza pentru aceasta - ci sa arate bine, activ, reformator, decisiv.

Punctul decisiv in alegerile 2005 a fost momentul cind stafful electoral al lui Voronin au furat ideea integrarii europene de la opozitie, si au promovat-o ca idee nationala. Convingind Occidentul de seriozitatea intentiilor sale in acest context, ei au creat perceptiile necesare, astfel incit diplomatii din vest au negociat cu liderii opozitiei sa voteze pentru Voronin-presedinte. Atunci a fost creat si acordul ala intre opozitie si Voronin, pe care PCRM l-a ignorat ulterior. Numirea Greceanii la functia de PM este menit sa devina un impuls similar la alegerile in 2009.

Bottom line: problemele prioritare - repararea imaginii PCRM in contextul implementarii planului UE-RM; solutii - miscari care arata eficient (success stories), insa care in esenta nu vor schimba balanta de putere pe arena politica interna (doar asta e problema principala cu reformele - dominarea sistemului politic de un partid, implementarea reformelor cu adevarat va zdruncina acest control). Deja detaliile tin de realizarea tactica a ideii si va depinde de cei care vor lucra asupra planului. Din cele spuse de presedinte nu exclud ca o alta tema prioritara va continua sa fie solutionarea diferendului transnistrean, care de fapt va urma calea deja trasata de presedinte, prin incercari de a acomoda Rusia, iar apoi sa convinga Occidentul sa accepte o solutie. Practic cred ca guvernul Greceani nu va schimba nimic, si va urma exact acelas curs ca guvernul Tarlev, doar ca va prezenta accente diferite, creind imagini pentru public in directii care sunt slabe, si pe care PCRM le evidentiaza drept importante. De fapt insasi farsul cu numirea noului guvern de comunisti este menita sa arate - am facut-o ca am realizat neajunsurile noastre, si deci demonstram prin acest pas ca suntem decisi sa le reparam.

16

Alexandru Culiuc
24 martie 2008 20:26

Sorry de greşeala în nume -- don't know what i was thinking about... Fixed.

Dumitru, vorbim limbi diferite... Tu faci afirmaţii pozitive (descrii situaţia aşa cum este, sau, cel puţin, aşa cum o vezi tu), eu încerc să te provoc la opinii normative (cum ar trebui să fie, din punct de vedere tehnic).

Nu ştiu cum la SIPA, dar la Kennedy School echivalentul la "tatăl nostru" este "A good public policy is techically correct, institutionally feasible and politically supportable." Închipuie-ţi pe-o clipă că n-ai constrângeri politice (so anything you suggest is supportible). Apoi care sunt, în opinia ta, acele "technically correct policies"? Nu te întreb de problemele prioritare ale partidului de guvernământ (tu menţionezi "repararea imaginii PCRM in contextul implementarii planului UE-RM"), ci de problemele ţării.

17

Dumitru
25 martie 2008 0:58

Sorry Alexandru, cred ca a avut loc o neintelegere, posibil din partea mea. Eu tot timpul am gindit ca intrebarea ta a fost nu 'ce ar trebui sa faca noul guvern?", dar 'ce intentioneaza sa faca ei?" in opinia mea. Si de fapt nu pot fi invinuit de ceva - la SIPA am facut security studies, si nu public policy.

Hm... daca ignoram faptul ca guvernul in Moldova nu este o ramura independenta a puterii de stat, si ca nu poate sa faca nimic, ce iese din limitele impuse absolut de catre Parlament/PCRM... atunci guvernul ar trebui sa se ocupe cel putin de realizarea practica REALA a legislatiei existente. Este nevoie de law enforcement, caci daca legea nu functioneaza egal pentru toti, atunci ea nu functioneaza de loc. Legea se aplica selectiv in Moldova.

Al doilea moment ar fi necesitatea oglindirii in legislatie a principiuluiu separarii puterilor de stat si edificarea echilibrului institutional. Daca legea spune ca politia municipala se subordoneaza si primarului, atunci ea trebuie sa se subordoneze, si mecanismele de finantare trebuie sa suporte aceasta conditie. Legea trebuie sa ofere independeta autoritatilor locale, si pentru ca ele sa fie eficiente, trebuie sa le ofere mecanisme de functionare - sa obtina finantarea nu din bugetul statului, care le pune sub ciubota executivului/PCRM prin aceasta, ci din impozitele locale, care sa-i fie subordonate, astfel incurajind politicile si administrarea eficienta a fondurilor/impozitelor locale. Daca televiziunea publica este sa fie reformata, atunci reforma trebuie sa fie realizata, ci nu doar mimata, de fapt continuind sa serveasca interesele partidului de guvernamint. Cind o forta are putere absoluta, ea devine corupta - elementar. Astea sunt doar exemple. De fapt, daca guvernul si-ar putea exercita functiile sale elementare eficient (vorbesc de implementarea legilor existente), apoi in 10 ani am putea deveni, fara exagerare, o Elvetie est-europeana. Insa ignorarea conditiilor care sunt expuse la inceputul paragrafului incalca echivalentul "tatalui nostru" de la KSG cel putin in doua aspecte - nu este "institutionally feasible" si nu este "politically supportable". Deci cred ca din acest motiv nu te-am inteles pina acum.

Dificultatea de baza este ca in cazul cind partidul de guvernamint controleaza puterea executiva, legislativa si judiciara, atunci PROBLEMELE PRIORITARE ALE PARTIDULUI DE GUVERNAMINT DEVIN PROBLEMELE TARII, la fel cum si VULNERABILITATILE PARTIDULUI DE GUVERNAMIND DEVIN VULNERABILITATILE TARII (daca esti bos mare si ai biznes in Rusia, apoi Rusia prin persoana ta, va putea influenta politica tarii, caci te va constringe sa le servesti interesele prin amenintari la adresa biznesul tau personal - e un motiv din care in Suedia, daca nu ma insel, un minsitru a fost fortat sa vinda actiunile unei companii ruse de stat pe care le detinea). Concluzia mea este, ca in anul electoral, partidul care controleaza ramurile de putere, va impune situatia cind resursele tarii vor lucra pentru interesele partidului. In acest caz, neavind o Curte constitutionala independenta care sa ia o decizie interzicind astfel de actiuni, si un executiv, care sa implementeze decizia Curtii constitutionale, apoi ajungi la situatia descrisa de mine in postul precedent. Si care perfect realizeaza conditiile expuse in definitia unei politici publice la KSG.

Sper ca de data asta am reusit sa-ti raspund la intrebare?

18

sandu
25 martie 2008 6:28

Sandu, cred ca as fi de acord cu tine (la capitolul 'opinii normative') ca printre prioritatile Guvernului ar trebui sa se plaseze aspectele dereglementarii administrative (simplificarea procedurilor birocratice etc.) Din cate inteleg, ghilotina II a intrat in vigoare la inceputul anului 2008, dar nu este deloc clar daca exista suficienta capacitate institutionala pentru implementarea reformei sistemului de reglementare. Dar, daca tot vorbim de "ought", atunci orice convergenta catre un sistem de "regulatory impact assessment" efectiv ar fi binevenita. Vis-a-vis de constrangerile pe care le-ai trecut in revista la inceputul insemnarii, acesta directie de activitate ar fi in limitele capacitatilor statului; ar fi binevenita de sectorul privat, dar si de 'electorul mediu' caci reforma tine de transparenta guvernului - subiect care de obicei are importanta electorala in Moldova; n-ar fi filosofic (one hopes); iar in privinta caracterului strategic - desi e un deziderat de mai lunga durata, totusi e un proces (like grieving) care poate fi abordat in mod treptat.

In afara de acestea, reteaua de drumuri (si sistemul de transport in general) cred ca ar beneficia de investitii. In afara de importanta acestuia din punct de vedere al comertului, ar fi un domeniu in care investitiile (si respectiv efortul guvernului) ar fi usor vizibile, daca tot e vorba de alegerile din 2009.

ps: spre regret, pe parcursul ultimului an (academic) nu am acordat suficienta atentie situatiei economice/politice din Moldova, astfel ca relevanta opiniilor de mai sus ar putea avea un 'downward bias'.

19

nicu
25 martie 2008 17:07

o cauza nobila ar fi reformarea procuraturii. http://ipostica.wordpress.com/2008/03/14/procuratura-moldoveneasca-factor-de-presiune-a-puterii-asupra-adversarilor-politici/
probabil nu tocmai fezabila politic.

20

Oleg
25 martie 2008 18:42

Partidul, prin definitie, urmareste scopul de a obtine si a pastra puterea. Prin urmare, orice actiuni ale guvernantilor, indiferent de tara, are si rezonuri electorale. In felul acesta, pe mine ma amuza ipotezele ca "schimbarea guvernului are iz electoral". Repet, tot ce face Puterea, indiferent de stat, are si "iz electoral", iar, prin alte cuvinte, actiuni de comunicare politica pentru promovarea imaginii, in vederea obtinerii/mentinerii carmei de conducere.

Totusi exista si alte motive de ce a fost schimbat Tarlev, ultimul urcand in sondaje la acelasi nivel de incredere cu Voronin. Nefiind membru de partid, Tarlev ar prezenta un pericol, daca ar da dovada de "actiuni rebele". In plus, trebuie sa tinem cont si de ce s-a intamplat la Congresul PCRM din 15 martie, cand "aripa ortodoxa" a fost eliminata de la conducerea formatiunii, iar noul program politic vorbeste despre "modernizare, schimbare". Schimbarea, asa cum stim, poate fi una de forma sau/si de esenta. Schimbarea Guvernului este, cel putin, deja o actiune de forma. Personal cred ca noua componenta, in frunte cu Greceanai (la candidatura ei voi reveni), ar putea da un suflu nou mai multor reforme. Cel putin, pana la finele anului. Cu toate acestea, la minuni nu trebuie sa ne asteptam.
Eu am mai facut legatura intre schimbarea Guvernului cu intrarea Chisinaului in posesia textului Raportului de progres, care urmeaza a fi aprobat in scurt timp de Comisia Europeana. Nota este una destul de negativa. Deci, Chisinaul a anticipat criticile si a ...trecut in istorie Guvernul care "nu a reusit sa implementeze integral toate prevederile Planului de Actiuni RM-UE". La capitolul aducerii normelor legislative in conformitate cu cele comunitare, suntem foarte bine. Nota 9 din 10. Asa spun si europenii. Prost stam doar la executarea legilor. Deci, principala institutie Executiva... a fost sacrificata. E un mesaj pentru Bruxelles, pentru ca acesta sa fie, poate, mai indulgent, inclusiv in perspectiva inceperii negocierilor pentru un nou cadru juridic cu RM.
Despre persoana Greceanai. Am avut posibilitatea s-o cunosc din diferite surse si in diferite ipostaze. Principalele concluzii (trase in baza informatiilor acumulate pe parcursul anilor de la prieteni de familie ai Dnei Greceanai, persoane care au lucrat cu ea in proiecte internationale etc.): este o persoana foarte muncitoare si dedicata activitatii; nu este aroganta si nu-i este straina omenia; n-are nicio treaba cu (,) comunismul, avand viziuni social-liberale; nu a fost implicata in scandaluri publice.
Greceanai are o imagine buna printre finantatorii straini, ea fiind persoana care a salvat Moldova de la faliment, cu mai multi ani in urma, obtinand reesalonarea datoriilor externe. Tot ea a reusit sa negocieze acordul de lunga durata cu Gazprom, dupa un conflict deschis intre aceasta companie, pe de o parte, si Moldova/Ucraina, pe de alta parte.
Pe ce se va baza noul program de guvernare? Greceanai a coordonat elaborarea Planului National de Dezvoltare, care, printre altele, are la baza si prevederi preluate din Planul de Actiuni RM-UE. Intuiesc ca ar fi firesc ca la baza programului de guvernare sa stea anume PND.
Cu cine va lucra in echipă? Alaturi de ea au lucrat (mai lucreaza) o buna echipă de tineri, mulţi dintre care sunt şcoliţi în Occident. Ce e drept, aceştea activeaza în cadrul diferitor programe (inclusiv UNDP) si sunt salarizaţi mult mai bine decat bugetarii. Cu toate acestea, nu este exclus ca unii dintre ei sa fie convinşi să treacă în echipa primului-ministru. Din câte ştiu, o persoană responsabilă de coordonarea acestor proiecte, apropiată Dnei Greceanâi, va deţine un post cheie în noul Guvern, ceea ce demonstreaza ca unii dintre cei care lucreaza in proiectele internaţionale ar putea ajunge în noul Guvern. E rau sau bine aceasta? Ramane sa vedem.

21

Ludmila
25 martie 2008 21:20

A comment on the side: A friend of mine, one of those young Vice Ministers mentioned, told me in a private conversation, we, the public, are completely oblivious to the idiocracy of Moldovan government. In his words, most seem to be pushy, rude, irresponsible puppets ruled by greed and struggling to maintain their positive public image. Not just the upper crust, but the whole apparatus, down to the 900-lei-per-month Piata MAN, 1 worker. That's several thou people. Kinda sad that even if the spin doctors have stripped the old skin and patched up the new Greceanii-enhanced layer, they neglected the infected rotten core.

BTW, did you know the action plan for the youth empowerment year was not finalized, though the deadline was in December? It means nothing has been done so far, no resources allocated. And the first 1/4 is almost over.

22

Alexandru Culiuc
25 martie 2008 21:45

Dumitru, da acum ai răspuns la întrebare. :) E drept că reformele despre care vorbeşti nu prea sunt în mâinile tehnocraţilor. Tehncoraţii propun politici noi, introducerea şi enforcement-ul (nu-mi place nici o traducere a acestui cuvânt în română) lor deja depinde de voinţă politică. Deci da, ai dreptate, propunerile tale ţin de "politicially supportable" and "institutionally feasible".

Sandu, din câte am auzit, Ghiliotina II este lipsită de dinţi şi este extrem de limitată în comparaţie cu prima (but these are rumors -- nu m-am interesat de acest subiect în special). În privinţa drumurilor... Totul e foarte hazliu. Despre prioritatea lor se vorbeşte de mult timp, însă statul preferă să căsăpească banii proprii în proiecte cu un ROI negativ (susţinerea agriculturii) şi să aştepte finanţare pentru aceste priorităţi din partea donatorilor. Reabilitarea infrastructurii de drumuri este principalul element al propunerii înaintate MCC-ului, însă este puţin probabil că banii vor fi dizbursaţi înainte de alegeri (până acolo mai există o sumedenie de etape).

Nicu, merci pentru link. Bun articol -- mă interesesează anume asemenea propuneri concrete, cu intervenţii concrete bine argumentate. Voi urmări de azi înainte blogului lui Iulian Postică. Mă întreb dacă MCC threshold program (axat pe corupţie şi sistemul judiciar) ar putea oferi un oarecare leverage spre mărirea fezabilităţii unor asemenea reforme...

Oleg, merci pentru comentariu. Raţionamentele şi rezultatele "spionajului jurnalistic" par să fie extrem de realistice. Deşi nu pot să nu observ că, de rând cu Dumitru, pui accent pe considerente şi urmări politice (care, repet, sunt primordiale, dar nu şi unicele) şi mai puţin pe aspecte tehnice. Sunt totalmente de-acord că noul guvern va fi ghidat pe PND -- Greceanîi a supravegheat acest proiect, iar documentul a fost adoptat doar câteva luni în urmă. Totuşi, PND este un document pe termen mediu, ceea ce înseamnă că guvernul dispune de anumită libertate în prioritizarea pe termen scurt a diferitor politici incluse în document. Şi atunci apare întrebarea -- care urmează să fie prioritizate. În plus, PND-ul este un document-cadru (traducere -- fără descrierea intervenţiilor concrete), deci există ceva spaţiu pentru improvizări (cel puţin teoretic).

23

Alexandru Culiuc
25 martie 2008 22:28

Răspunsul lui Nicolae Toderaş la această însemnare (iniţial apărută pe pe propriul blog) a fost preluat de Unimedia.

---

Ludmila, when I was an MCC consultant for the GoM last summer (full disclosure: Greceanii was the senior official on the Moldovan side to whom I presented my findings), the overwhelming majority of people I interacted with did not fit the gloomy description you cite (which, I'm certain, holds a lot of truth). I definitely did not have access to a representative sample of government employees, but I can tell with certainty that the description your friend attributed to "most" officials definitely does not extend to all of them.

Of course, the big question is: do the non-typical officials constitute the critical mass required to move things? That I'm not so sure of... It's a clear coordination failure: well educated technocrats don't want to go work in the Govt because they don't see anyone whom they'd like to work with (equally smart and well educated technocrats). Clearly, there are two equilibria to this situation: (1) zero of the potential technocrats end up in the govt, (2) all potential technocrats join the govt. [this is similar to the "big push" argument by Murphy, Schleifer and Vishny, 1989]. I think the current situation in Moldova is best described by the first equilibrium (examples of the opposite include India and, most famously, Singapore), and it's not obvious how to bring the system to the point (the critical mass), after which the system would converge to the "good" equilibrium. Nicolae Toderas also indirectly aludes to this issue in his response piece to this blog entry.

Speaking of Singapore... Singapore simply pays its prime minister $5 million a year, with ministers getting about 50% of that, and vice ministers in the hundreds of thousands (at least). In other words, compensation packages are equal to those given to executives in large multinationals. Makes sense -- if you want the best brains, you have to pay them their opportunity cost (what they'd make in the private sector). Of course, such compensations packages are impossible to imagine in Moldova (even 10% of these amounts would create riots). Plus, if you institute such a system, you really must make sure that you're paying top salaries to top people, and not to cronies -- hard to ensure in a country with widespread corruption and nepotism.

In other words, public administration reform is not easy... Institutionalists argue that you can start with pockets of good institutions. I've already mentioned an independent exam board in the education system (to curb the number of low-quality applicants entering universities, and weeding out bad students during state exit exams) -- more details here. You could also set up a hiring committee in the public administration system (hypothetical situation: you could invite third-parties as independent interviewers, e.g. IMF or WB ResReps, provided that something like this could be theoretically worked out, and that incentives are aligned). None of this is easy -- look at all the controversies surrounding "premiul de stat" this year (Voronin raised it this year to... 1 million lei!). Of course, such islands of good institutions depend on the political will to establish and protect them from the rest of the system, and lack of this will is what everyone is lamenting about...

24

Dumitru
26 martie 2008 0:55

Alexandru, componenta politica a oricarui proces are importanta diferita in dependenta de sistemul politic. In occident biznesul urmeaza scopul optimizarii benficiilor economice, pe cind companiile ruse, controlate de Kremlin se deosebesc de primele prin aceea, ca pot sacrifica considerentele economice in folosul influentei si imaginii politice a statului(Gazprom i.e.). Deci exista state, unde rationamentele politice sunt prioritare, unde economia lucreaza pentru asigurarea scopurilor politice si nu invers, ca in Occident. Moldova, as dori sa insist, face parte din aceasta categorie. Judeci rational, cautind eficienta maxima a unei actiuni, dar iti scapa din vedere anume particularitatile sistemului politic in RM, care urmeaza o logica diferita.

Oleg, ironia ta la inceput de post este exagerata. Da, partidele lupta pentru acapararea si mentinerea puterii politice in stat. Insa acesta este un scop prea general sa poata explica detaliat oricare actiune a unui guvern. Aflata la putere, o forta politica isi va proteja la fel interesele de grup, va indeplini (sau nu) promisiunile electorale, va rasplati finansatorii campaniilor sale electorale, adica va incerca sa foloseasca toate beneficiile aflarii la putere. Deci, la general am putea spune ca da, oricare actiune a unui partid are tenta electorala, dar o astfel de afirmatie nu ne ofera o explicatie utila a activitatii partidului. Pentru a intelege bine motivele actiunilor politice si a obtine un punct solid de pornire pentru prognozrea politica, este nevoie de detalii si descifrari.
Nu sunt de acord ca Tarlev ar fi prezentat un pericol – echipele si nu indivizii ajung la putere. Si apoi, imaginea lui Tarlev a fost creata prin intermediului televiziunii publice si NIT, care au acoperire pe intreg teritoriul republicii (deci presedintele in discursul sau, unde a insistat ca PCRM controleaza doar „un canal din sapte” a mutilat realitatea). Daca Tarlev s-ar fi ‚rasculat” imaginea lui in scurt timp ar fi fost redusa drastic. Sunt si alte motive de ce logica afirmatiei tale este slaba, dar mai voi opri aici.

Insti ca „aripa ortodoxa” a fost eliminata de la conducere... oare chiar consideri ca suntem naivi sa credem acestei afirmatii? Doar nu esti novice in analiza politica, oare crezi ca un grup de interese influent si puternic ar fi cedat puterea unor tineri asa usor? Banuesc ca tii minte interviul dlui Voronin catre RIA Novosti in mai 2007, cind el s-a comparat cu Deng Xiaoping, facind aluzie la capacitatea acestui politic din China sa influenteze politica fiind in umbra. Sunt sigur ca anume acesta e situatia cu “eliminarea aripei ortodoxe” a PCRM. Ai putea sa-ti suporti declaratia asta cu ceva mai solid decit referinta la rezultatele congresului?
In continuare, insisti ca daca programul PCRM nou vorbeste de “modernizare si schimbare” apoi am trebui sa credem ca asa si este cazul. Din nou, este un argument slab, caci da, schimbarile pot fi mimate, sau pur si simplu promisiunile de schimbare pot fi ignorate. La fel cum presedintele Voronin a ignorant promisiunile date opozitiei in 2005, fiind votat de ei. Vorbesti de noul program…. uite un citat din acest program:

ПКРМ не видит оснований для участия Республики Молдова в любых военных блоках, считает их анахронизмом, противоречащим ценностям современной цивилизации, инструментом подавления свободы, а не утверждения демократии и безопасности.

Atit de progresiv este ca numeste NATO (si statele-membre europene, democratice) drept un mechanism de “sugrumare a libertatii si nu a consolidarii democratiei si securitatii”. Nu iti aminteste nimic?

Insisti ca schimbarea guvernului este o actiune care ar putea da suflu reformelor. Guvernul Greceanii nu poate face ceva, ce nu ar fi putut executa guvernul Tarlev. Grecianii fiind al doilea persoana in guvernul plecat si intreg executivul fiind un instrument ascultator al PCRM, ca si cum va fi noul, aceasta schimbare este doar o varianta a proverbului romanesc “lupul parul isi schimba dar naravul ba”. Este una de forma, si nu de esenta. Vorbind la figurat, comunistii incearca sa convinga pe toti ca un topor ar taia mai bine, daca ii vopsim coada in alta culoare. Ridicol, nu?

Sunt de acord cu tine ca poate fi un mesaj pentru UE, ca incearca sa repare restantele referitor PAUEM… dar oare atit de naiv este PCRM sa gindeasca ca Uniunea Europeana va “cumpara” aceasta? Care este eficienta unei astfel de mutari in contextual dat? Cred ca este o mutare slaba si ca ar fi putut gasi strategii mai eficiente de adresare a problemei cu UE.

25

Oleg
26 martie 2008 11:10

Dumutri, ironia de care am dat dovadă conştient de la bun început, în mesajul precedent, se referă la ceea ce eu consider a fi truism. Repet, raţiunea existenţei oricărui partid politic serios (sunt şi partide care au alte scopuri decât obţinerea puterii) este de a ajunge la guvernare şi a-şi menţine puterea. Din acest considerent, toate acţiunile partidului, în special într-un an preelectoral, se va ghida de ideea profitului electoral. Prin urmare, să spui că schimbarea Guvernului "are iz electoral" este ca şi cum ai zice că după noapte vine zi (chiar şi după noaptea polară vine o zi...)

Despre pericolul POSIBIL care ar fi putut veni de la Tarlev. Omul este aşa o fiinţă care, pe lângă multe calităţi, mai dispune şi de vicii. Unul dintre acestea este INVIDIA, care apare, de regulă, atunci când vecinul are o casă mai mare, mai frumoasă, are mai multe capre în ogradă, are maşină mai "krutaia", sotie mai frumoasă, ori este mai popular. Aceasta ar fi una din explicaţii. Cea de-a doua, care se referă nemijlocit la pericol, are şi ea dreptul la existenţă. În vara trecută, prin iulie, scriam că în primăvara 2008 popularitatea lui Tarlev va fi mai mare decât cea a lui Voronin. Aceasta s-a întâmplat. Repet, Tarlev nu este membru al PCRM, iar până la numirea în funcţie, în 2001, a fost membru al Partidului Democrat al lui Diacov, chiar dacă refuză să recunoască acest lucru. Din anumite rezonuri politice (precauţie), dacă ratingul lui Tarlev îl va depăşi (admitem şi dacă era păstrat în funcţie avea toate şansele) cu mult pe cel al lui Voronin, în toamnă, înseamnă că Tarlev ar fi avut posibilitatea (teoretic) de a avea o voce proprie şi chiar să plece "onorabil" din fruntea Guvernului, în fruntea unui partid de opoziţie. De ce excluzi acest fapt? Având (teoretic) în toamnă o încredere de peste 40%, este greu să crezi că până în luna aprilie 2009, când se preconizează noile alegeri parlamentare, el să scadă dramatic în sondaje. Chiar dacă ar fi dispărut "subit" de la NIT şi M-1. în schimb, ar fi avut acces la alte posturi TV, cu un impact considerabil - PRO TV, TV 7, EU TV, TVC 21. Dacă se tot vorbeşte despre o posibilă plecare a lui Lupu din PCRM, el fiind membru de partid, atunci de ce să excludem integral posibila idee ca Tarlev să fi fost rebel prin toamnă?

Insist în continuare asupra ideii că aripa ortodoxă a fost lichidată de la cârma PCRM. Citeşte materialul lui Ciubaşenco Младокоммунисты" победили "старую гвардию"
http://vedomosti.md/index.php?nom=999

Oamenii din Consiliul Executiv Politic sunt, cu excepţia a două persoane, unul dintre care este Voronin, au vârste până la 50 de ani. Cel puţin doi dintre aceştea au aderat la PCRM de câţiva ani. Practic toţi sunt în relaţii foarte apropiate cu Tcaciuk. Cei din garda veche au rămas şocaţi la finele Congresului, când au aflat componenţa acestui organ (da, au aflat la finele Congresului, când cineva a dat citirii lista). Un ziar de limbă rusă scria cu această ocazie că după Congres Eu. Ostapciuc a plecat cu lacrimi pe faţă. Crezi că de bucurie?

Aşa cum scrie şi www.presa.md http://www.presa.md/content.php?goto=news&do=show_news&category_id=1&news_id=7103 "Vechea gardă", trecută pe linie moartă... Nu este exclus ca din viitorul Guvern să lipsească şi Victor Stepaniuc, deşi eu nu cred acestei informaţii. Ar fi prea de tot.

De altfel, noul program politic al PCRM a fost scris de tineri din "echipa Tcaciuk". Aceştea au scris un document extrem de complicat, care cred că nu a fost înţeles de 97% din cei participanţi la Congres. Şi anume pentru aceasta a fost scris atât de "întortochiat".

În ce priveşte atitudinea faţă de NATO, este firesc în cazul lor. De altfel, nu este unicul partid din RM care este anti-NATO. Vezi programul politic al PSD, formaţiune tare democratică în frunte cu un ex-premier extrem de democratic. Şi multe formaţiuni de stânga din Europa sunt împotriva globalizării şi contra NATO. Am urmărit discursurile la congres inclusiv a delegaţilor de la partidele de stânga din România şi Stânga Europeană. Păi aceştea au fost mai anti-occidentali de câteva ori decât toţi cei care au vorbit din partea PCRM luaţi împreună.

Cât despre şansele Guvernului Greceanâi, rămâne să vedem. Eu prefer s-o văd pe Greceanâi în fruntea Guvernului decât pe unul gen Stepaniuc. Repet, informaţiile mele referitoare la doamna în cauză, venite din surse care nu simpatizează nicicum PCRM, sunt preponderent pozitive.

Iar în ce priveşte "preţul de cumpărare pentru UE" prin schimbarea Guvernului, pot spune că "plătim" cu ceea ce putem.

26

Oleg
26 martie 2008 11:15

Recomand să citiţi şi materialul acesta de Ciubaşenko. http://vedomosti.md/index.php?nom=1001

27

Dumitru
26 martie 2008 13:12

Am citit, cit de destept nu ar fi Ciubasenco (daca el e autorul), el are agenda sa, si nu face jurnalism per se, dar participa in scheme de politici "virtuale"/tehnologii politice. Este un op-ed, si destul de subiectiv, cu argumente slabe, sau cel putin indoielnice. Eventual materialul ar putea reflecta un volum inalt de adevar, dar este o reprezentarea prea simplista a situatiei, si foarte posibil evita intentionat momente-cheie, care daca considerate ar prezenta situatia intr-o lumina deferita. La lucrul cu sursele este necesar sa stabilesti gradul de veridicitate a acestora si care este agenda celor care stau in spatele informatiei. E parerea mea personala.

28

Oleg
26 martie 2008 15:19

Din pacate, am scris un material mare cu multe argumente dar nu s-a salvat. Regret, dar nu pot sa-l repet. Recomand sa cititi materialul de azi al lui Petru Bogatu http://www.jurnal.md/article/6055/
si informatia de pe presa.md „Vechea gardă”, trecută pe linie moartă: Victor Stepaniuc nu va face parte din Cabinetul Zinaidei Greceanâi
http://www.presa.md/content.php?goto=news&do=show_news&category_id=1&news_id=7103

29

Oleg
26 martie 2008 15:21

Regret, dar deja doua comentarii plasate nu s-au salcat. Recomand sa cititi si materialul de astazi al lui Petru Bogatu din Jurnal de Chisinau, care vorbeste despre lichidarea ariperi ortodoxe. Gasiti pe presa.md si materialul „Vechea gardă”, trecută pe linie moartă: Victor Stepaniuc nu va face parte din Cabinetul Zinaidei Greceanâi
Eveniment - marţi 09:50, 25. martie 2008.

30

Oleg
26 martie 2008 17:59

În viitorul Guvern vor fi şase doamne http://oleg-cristal.blogspot.com/

31

Alexandru Culiuc
26 martie 2008 18:08

Oleg, nu s-a pierdut nici un comentariu de-al tău -- sistemul moderează automat comentariile care au mai multe linkuri. Acum le-am validat.

32

Tudor Darie
26 martie 2008 21:42

Cu sau fără Greceanîi în frunte, noul Guvern nu va reuşi până în 2009 să redreseze situaţia economică dezastruoasă în care se află Republica Moldova. Reuşita comuniştilor ar putea fi, mai degrabă, izolarea reprezentanţilor din "garda veche".

Cât despre anul (electoral al) tineretului, "comentariile" mele vor fi reprezentate prin acţiune. Coming soon ;)

33

Dumitru
27 martie 2008 3:51

Oleg, am scris deja mai sus, ca nu contestez definitia partidului politic prezentata de tine. Insa, in cazul nostru concret, evaluind actiunile/inactinile unui guvern, insistind ca oricare din acestea are „iz electoral” nu ne ajuta sa intelegem bine scopurile de scurta/lunga durata a grupului scrutat. Pur si simplu explicatia ta nu este un bun instrument analitic, fiind o generalizare si simplificare exagerata. Intrun fel as putea incerca sa descriu ca tu te uiti la scopurile strategice, pe cind folosirea descriptivului „electoral” in majoritatea evaluarilor demisiei guvernului, a avut caracter tactic. Da, schimbarea guvernului a avut tenta electorala, insa ea in acelas timp putea fi o incercare de a crea perceptii la electorat care sa diminueze esecurile vechiului executiv, de a trimite mesaj partenerilor externi ca exista o vointa politica de a repara greselile, de a redistribui rolurile politice, de a reduce influenta anumitor grupe de interese, si din contra, de a ridica capacitatea de influenta a altor grupuri, etc. Deja, o astfel de abordare a intrebarii prezinta un sir de instrumente analitice, care permite unui expert sa incerce sa patrunda mai adinc in intentiile guvernantilor. Iata de ce mi s-a parut ca exagerezi, ironizind pe seama terminologiei folosite - sper ca m-am facut inteles de data asta.

Revin la modul in care iti explici parerea despre posibilul pericolul pe care l-ar prezenta Tarlev... Prima fraza mi se pare sofism curat: „viciile sunt innascute in om, deci toti oamenii sunt viciousi, si nu sunt capabili la fapte bune”. Tu invoci presupuneri, de altfel care nu pot fi cuantificate (emotii), iar eu am incercat sa-ti argumentez punctul meu de vedere indicind la incapacitatea (influenta, putere politica) lui Tarlev de a fi o amenintare pentru Voronin/echipa, adica deja ceva care poate fi daca nu masurat, pai cel putin comparat (intre Tarlev si Voronin). Vulpea din basmul lui Krylov dupa ce nu a reusit sa ajunga la poama (capacitate, putere...), a invocat motivul ca de fapt nu o doreste, si apoi poama oricum e verde (necaz – emotii, reprezentate prin silogism). Metaforic am putea insista ca Tarlev este ca un cartus, care de fapt fara arma (Voronin/PCRM) ramine un simplu bot de metal inert, nefiind capabil sa loveasca tinta, deci nu este periculos.

Vorbind de popularitate, trebuie sa vedem cum ea se transforma in influenta/putere politica. Ion Suruceanu la fel este popular, dar daca va candida pentru fotoliul de presedinte avind drept concurenti politicienii, nu cred ca va cistiga. Reitingul lui Tarlev are valoare atit timp, cit acesta exista in contextul conducerii actuale (PCRM/Voronin). Doar reitingul a fost creat anume! in cadrul guvernului nominalizat de PCRM/Voronin. Tarlev, am putea pretinde, nu a fost perceput ca actor independent, ci ca o parte a PCRM. Metaforic, as dori sa spun, ca reitingul lui Tarlev a crescut alimentat de Voronin la fel cum o ciuperca creste pe o ciotca. Deci bottom line – acestea nu sunt unicele contrargumente, dar reflecta punctul meu de vedere – Tarlev nu prezenta nici chiar un potential pericol, din motivul specificului sistemului politic moldovenesc.

Este o gresala sa comparam capcitatea de influenta a opiniei publice exercitate de M-1 si NIT cu cea ale posturilor numite de tine. M-1 si NIT sunt unicele posturi TV in Moldova care au o acoperire practic pe tot teritoriul tarii, deci o audienta substantial mai larga. Celelalte posturi sunt locale. In suportul punctului meu de vedere aduc argumentul ca M-1 si NIT au reusit sa creeze o imagine pentru PCRM/Voronin pe care toate celelalte posturi, necatind la atacurile lor agresive, nu au reusit sa o neutralizeze. Adica efortul comun al canalelor controlate de comunisti este mai eficient ca efortul comun al celorlalte posturi de televiziune.
Ar fi dificil sa insistam ca reitingul unui politician s-ar pastra timp de un anumit numar de luni. Totul depinde cit de intensiv si eficient va fi atacata imaginea acestuia si care sunt abilitatile sale de a raspunde. Chiar considerind ca ambele parti au posibilitati tehnice egale, PR negru mereu va avea o valenta mai ridicata decit eforturile de creare a imaginii pozitive – noutatile negative au efect mai puternic asupra maselor decit cele pozitive. Sa vedem care ar fi conditiile de baza care ar determina crearea unei imagini in Moldova. Sondajele arata ca 2/3 din respondenti considera TV drept cea mai populara sursa pentru noutati, iar 50% din ei au cea mai mare incredere in TV – posibil datele sa nu fie exacte, insa acesta este un trend raspindit in lume. Deci, in Moldova cine controleaza canalele TV care au cea mai mare acoperire, are abilitatea cea mai mare sa creeze opinia publica. Corect? PCRM are anume aceasta abilitate, si eu INSIST, ca anume acesta este secretul principal al popularitatii PCRM. Deci avantajul in modelarea perceptiilor populatiei in o confruntare posibila cu Tarlev ar fi fost de partea PCRM. Intrebarea urmatoare ar fi daca PCRM ar reusi in 4-6 luni sa reduca suficient din imaginea lui. In scrutinul electoral din 2005 AMN-ul a ajuns din outsideri unul din favoriti anumie in citeva luni, cind au inceput sa fie suportati de forte din Rusia, care aveau capacitati indiscutabile. Deci, raspunsul la intrebarea de mai sus ar fi „da, e posibil”. Un moment final despre Tarlev – vorbind ca el are o popularitate mare, din cite stiu eu, se subinteleg sondajele care cautau cel mai popular politic in Moldova, solicitind raspunsurile populatiei. Modul cum a fost pusa intrebarea conteaza enorm. Oare ar fi obtinut Tarlev astfel de rezultat, daca intrebarea ar fi sunat ceva de felul asta: „l-ati considera popular pe dl Tarlev, daca acesta nu ar fi Premier?”, adica sa se faca o distantare, pentru a verifica daca populatia il considera popular pe Tarlev persoana, sau Tarlev – prim-ministru in guvern comunist? Eu tind sa cred ca cultura politica a moldovenilor este de natura ca ofera greutate suplimentara celor in oficiu – „nachalinishilor”.

Primul articol din Moldavskie Vedomosti la care te referi – Oleg, imi pare rau daca consideri astfel de articole surse de incredere. Cu toate ca posibil prezinta ceva informatie obiectiva, el este construit ca sa-l defaimeze pe Tcaciuc, si ofera afirmatii fara argumente solide. In incercarea sa de a-l demoniza pe Tcaciuc, articolul ar putea folosi falsuri deliberate, din care motiv nu cred ca ar putea servi drept o referinta buna.

Vorbesti ca "garda veche" nu a stiut ca nu a nimerit in CEP si a aflat pe la sfirsitul congresului... pai cum a fost votat acest organ politic al partidului? Inseamna oare ca de fapt decizia despre componenta organelor de conducere a partidului a fost luata de o persoana/grupa de persoane, si nu prin votul delegatilor? Sa spunem ca Tcacic l-a convins pe Voronin sa fie acceptata o asa componenta a organelor partidului... am inteles corect aluziile tale? Pai, inseamna ca un grup de interese (Tcaciuc) a reusit sa lobeze pozitia sa, in defavoarea altui grup de interse (garda veche), nu? Daca e asa, anume acest model serveste drept demonstratie a tezei mele ca faptul noii componente a organelor partidului nu inseamna scaderea influentei „garzii vechi” – decizia s-a luat de o persoana, in baza capriciului sau unei opinii momentane. Nu exista un mecanism de consolidare a acestei decizii – totul depinde de un om? Caci decizia nu a fost primita de delegati constient, deci nu are un fundament institutional. La fel cum Tcaciuc a cistigat runda aceasta de lobbying, si „garda veche” ar putea in un an de zile (de ex.) sa-l convinga pe Voronin sa le faca voia lor. Deci excluderea vechilor dinozauri din ecuatia de putere are un caracter instabil, echivoc si poate fi temporar, caci nu este un proces subiectiv, dictat de modernizarea partidului.

De fapt insasi logica articolelor propuse de tine, si rationamentul sugerat se bazeaza pe urmatoarele: daca organele de conducere a partidului nu au inclus ‚garda veche”, deci inseamna ca ei nu au influenta in partid, si ca partidul se reformeaza. Insa ideea mea cu modelul folosit in China expus in postul meu precedent ar fi la fel o explicatie plausibila a situatiei. Pot fi si altele. Zici ca Ostapciuc a plins... e interesant, dar nu este o demonstratie a tezei ca „garda veche” a fost lipsita de influenta. Adica eu nu neg posibilitatea ca ai putea avea dreptate, dar nu vad pina cind argumente solide in suportul acestei idei.

Programul nou al PCRM nu m-a impresionat de loc. Este prea grotesc si cum spui „intortocheat”, in loc sa fie simplu, cum ar trebui sa fie un astfel de document. Foloseste termeni artificiali, inexistenti – ca de exemplu „eshelonirovannaya demokratia”, care de fapt m-a amuzat mult. Interesant care este echivalentul in engleza, cu toate ca sunt sigur ca nu exista unul. Democratie sau este sau nu este.. iar chestiile de tip „managed democracy”, „sovereign democracy”, „eshelonirovannaya... „ sunt aberatii si tehnologii poltiice, menite in majoritatea cazurilor sa ascunda un fapt – lipsa demoratiei. Sunt multe contradictii logice in document – mai in scurt pare a fi un eseu al unui student anul 1-2 la stiinte politice, care a citit multe, dar inca nu a intrat in sensul celor citite, si le cladeste clae peste gramada. Un program de partid are menirea sa serveasca drept ghid strategic, si nu sa impresioneze prin faptul ca nu este inteles. Am incercat sa fac o analiza a programului inca in noiembrie anul trecut la mine pe blog, dar nu am avut timp, si m-am oprit la inceput.

Revenim la NATO. Nu poti indreptati pozitia anti-NATO a PCRM argumentind ca cica „nu sunt unicii”. De exemplu, o crima nu poate fi indreptatita motivind prin faptul ca mai multi oameni incalca legea. Vorbesti de formatiuni „tare democratice”... parerea mea este ca in Moldova noi nu avem formatiuni democratice in sensul deplin al cuvintului.
Nu e vorba pe cine preferam in fruntea guvernului (Greceanii, Stepaniuc, Pupkin... ) – ci de capacitatile guvernului de a realiza reforme eficiente, adica abilitatea sa de a functiona independent. In posturile mele anterioare am insistat ca anume aceasta este problema – din motivul particularitatilor sistemului politic in Moldova, indiferent de seful guvernului si calitatile acestuia personale, performanta executivului nu se va schimba simtitor, pentru a fi capabil sa aduca schimbari.
Si ultima – din nou un dezacord:), pardon. Nu sustine ideea ca „platim” cu ce putem”, dar eu interpretez situatia ca fiind desrisa de fraza „platim” prea scump, din motivul ca nu avem cunostintele sa realizam acest lucru”.

P.S. Sandu, sper ca acest post arhi-lung nu va fi considerat offtop?:)

34

Stefan
27 martie 2008 11:21

consider ca argumentele lui Oleg nu rezista in fata argumentelor aduse de Dumitru (mai putin in privinta pozitiei anti-nato a pcrm-ului)...nu strica sa privim dincolo de "truisme"...:)
in privinta "popularitatii" lui bombonel cred ca testul abia acum incepe si daca acesta chiar poate fi apreciat independent de cei care l-au creat si intr-adevar avea omul unele intentii de a concura impotriva lui "vor-on-in" si compania, atunci cu siguranta vom mai auzi de ispravile sale...in caz contrar, ne vom convinge ca tarlev e in definitiv doar "tar-i-lev-iy"...:)
cred ca; comparatia pe care o face Dumitru intre tarlev/voronin-pcrm si ciuperca/ciotca, e mai mult decit relevanta aici...:))

35

iulian
27 martie 2008 15:28

Tudor,
ei si ce da izolarea "garzii vechi" de vreme ce Voronin ramine la conducere? "Grada veche" deja de ani buni e izolata de procesul decizional de tandemul Voronin-tkaciuk, deciziile fiind exclusiv opera acestora, iar "dinozaurii" cum se spune "dajivali svoi vek", fiecare vazundu-si de treburile lui mai mult.
iar atit timp cit Voronin alege garda noua va fi ea oare diferita de cea veche? Gard'noistii la nivel de partid in servilism intrec orice rusine, iar din gura lor poti auzi asa niste perle ca iti vine sa tinjesti dupa garda veche :)

izolarea garzii vechi poate fi o reusita doar in cazul in care in locul ei vine ceva de esenta noua!!! insa, tot noul care a fost introdus in partid la congres nu difera cu nimic (poate doar dupa ani :))de ce a fost !!!!!

36

nicu
27 martie 2008 16:00

iulian, garda noua este mai cinica, mai abila, mai flexibila, mai corupta si cu potentialul de a se mentine la putere mai mult :)

37

iulian
27 martie 2008 16:39

poate doar asa :)

38

Alexandru Culiuc
27 martie 2008 19:09

Valeriu Prohniţchi de la Expert-Grup răspunde la întrebarea lansată la începutul discuţiei în propriul punct de vedere asupra priorităţilor economice pentru Guvernul Greceanîi. Mai mult ca atât, este motivat de considerente similare. Detalii suplimentare în update-ul de finele însemnării.

39

Tudor Darie
28 martie 2008 0:04

Iulian, izolarea "gărzii vechi" scade din puterea comuniştilor. Deşi locomotiva electorală a PCRM e Voronin, totuşi Mişin, Calin, Stepaniuc etc. aduc mai multe voturi pentru PCRM decât tinerii comunişti. Ştiut lucru că tinerii reprezintă preponderent electoratul partidelor de dreapta.

Nicu, la lista ta de calificative, aş mai adăuga că "garda tânără" e mai oportunistă ;)

40

Stas
28 martie 2008 18:38

Normativ vorbind guvernul Greceanii ar putea face ceva pt combaterea coruptiei, ex.scoaterea procuraturiei anticoruptie de sub tutela Procuraturii Generale punanind capat relatiei institutionale nesanatoase si formarea unui corp de procurori anticoruptie independenti, astfel eforturile timide si produsul finit Centrului pt Combaterea Crimelor Economice si Coruptiei ar avea mai multe sanse in faza de ancheta si judecata. Sigur nu este un panaceu absolut, dar ar fi un pas inainte. A doua sugestie pt executiv, ar fi timpul ca saga conceptiei de securitate nationala sa ia sfirsit, desi la elaborarea si adoptarea e nevoie de un efort conjugat executivului si legislativului, guvernul Greceanii ar putea impulsiona procesul in vederea adoptarii documentului (cu atat mai mult ca proiectul deja exista) care sa reflecte viziunea RM asupra mediului international, o evaluare amenintarilor, riscurilor si modul de neutralizare acestora. Un pas in acest sens ar crea premise pt disciplinaea eforturilor in interiorul tarii, conceptia servind drept ghid in domeniul securitatii nationale pt autoritatile centrale, iar pe plan exten ne-ar face mai predictibili si ne-ar ajuta mult in relatia cu NATO, asa cum se birfeste prin Chisinau oficialii de la cartierul general la fiecare vizita in tara interpreteaza rolul cetateanului turmentat in cautarea scrisorii pierdute, in cazul nostru noua conceptie de securitate nationala a RM. Totul bine si frumos, cele doua sugestii simple sunt tehnic realizabile cu putin efort, dar sunt sanse infime tocmai din motive politice ca acestea sa fie realizate.

41

Arina
30 martie 2008 3:58

ati vazut cate femei sunt propuse pentru a intra in noua componenta a Guvernului? :))

42

Valentin
30 martie 2008 22:52

Arina, e o gluma sau e o intrebare retorica..? :)
Oleg zice ca:
"..În viitorul Guvern vor fi şase doamne http://oleg-cristal.blogspot.com/.." :) plus, www.protv.md gasesti stirea si acolo..
Si totusi nu retrai.. te luam si pe tine deja la noua componenta a Guvernului.. :)

43

Arina
30 martie 2008 23:47

Valentin, vezi sensul la cuvantul "a retrai".
a fost o intrebare simpla. ieri vazusem cate femei sunt propuse. nu prea imi plac femeile la conducere...dar cine stie, poate...poate... daca tot barbatii moldoveni si-au aratat ineficienta.

44

Valentin
31 martie 2008 0:30

Nu-mi plac discutiile de gender..

dar sa-i zicem ca te-am inteles.

Propun sa evitam asa generalizari ca "barbatii". In ceea ce priveste cele relevate mai sus cred ca putem atribui simptomele "bolii" intregii societati.. indiferent de gen.
ah da, merci.. cu acest "nu retrai" .. a fost o exprimare defectuoasa.

45

Arina
31 martie 2008 0:45

ei si ce, daca nu-ti plac?

iata noi ne cream imagine de stat cu guvern ce tind sa fie gender balanced... mai sus s-a scris mai mult despre imaginea unui partid, unei tari etc.

46

Valentin
31 martie 2008 3:13

pentru ca nu este decit o "imagine"
nu se vorbeste despre un approach calitativ ci de cantitativ,... adica trebuie sa fie "atiti" si "atitea"..

eu am citit ce-i scris sus.. iar acolo nu s-a voit a fi facut un accent anume pe asa ceva pentru ca astfel deviem de la esenta subiectului.

47

Ignatescu
5 iunie 2008 14:54

Doriti sa faceti ceva bani in plus in 10 minute?
Te-ai gandit cum ai putea sa faci rost de bani fara sa investesti niciun leu? Solutia e
foarte simpla. Din publicitate. Sunt multe site-uri care platesc sa primeasca vizitatori
si acum e timpul sa primesti si tu o parte din banii acestia. Respecta pasii de mai jos si o
sa ai niste venituri consistente:
1. Mai intai copiaza link-ul acesta: http://bux.to/?r=siluta

2. Urmatorul pas e sa te inscrii, completand toate casutele care apar acolo. La referrer scrii siluta (daca nu e deja
scris, pentru a evita vanzarea catre americani care sa profite de pe spatele vostru).
3. Apesi pe Surf Ads si dai click pe link-urile care iti apar acolo. Pe fiecare
site pe care intri trebuie sa astepti 30 de secunde. Pentru fiecare site pe care intri
vei primi 0.01$ . De asemenea pe link-urile care ti le dau acolo poti sa intri doar o data pe
zi.
4.Exemplu:
Tu dai click 10-20 ads /zi = $0.10 - $0.20
170 referrals dau click 10 ads/zi = $17.00
Cistigul tau pe zi = $17.10
Cistigul tau pe saptamana = $119.70
Cistigul tau pe luna = $510.00
5.Acesta e pasul cel mai important si anume luarea banilor. In momentul in care ai ajuns la 10$ poti sa scoti banii. Tot ce trebuie sa faci e sa apesi pe 'Payments' si alegi
suma care vrei sa o scoti. Banii ii vei primi in 30 de zile lucratoare fie pe card Visa
fie prin depozit bancar, in functie de cum vrei tu. Daca nu ai incredere ca o sa
primesti banii la timp poti sa intri pe forumul site-ului si sa vezi ca acolo toti spun ca
nu e nicio problema cu retragerea banilor. 6.Important este sa fii constant, sa intri
in fiecare zi pe site si sa deschizi site-urile din 'Surf ads'.... Cam acestia ar fi
pasii. Daca ii respecti poti sa ai un venit destul de frumusel din asta. Site-urile pe
care o sa intri platesc bani foarte multi ca sa primeasca vizitatori si merita sa profiti
de asta. Eu sunt membru pe site-ul acesta din ianuarie 2008 si pana acum fac 450 dolari pe luna. E drept, nu e mult, dar avand in vedere ca tot ce fac e sa intru pe link-urile
date de ei timp de 30 de secunde, eu zic ca merita, e un venit frumusel si constant.
Multa Bafta !
( vrei sa faci mai multi bani strange cat mai multi referrals )

Semnatura,

V., un profesor de informatica, a facut deja bani frumosi. Succesul e garantat!

48

Vic
15 iulie 2008 1:09

Am citit recent un articol despre Guvernul condus de dna Greceanii, unde ea spune ca principalul scop sint transformarile structurale din aparatul de stat. Sint de acord cu ea, cred ca aceste reforme trebuie neaparat realizate. Dupa parerea mea guvernele precedente sint partial cauza ca economia Moldovei a avut o dezvoltare lenta. Dupa parerea mea ministerele din RM au prea multe imputerniciri.

Studiez contabilitatea, nu studiez politologia sau juridica, totusi am dreptul la o opinie. Am facut un obiect - audit, in care am fost invatat ca una din cauzale principale a fraudei la intreprinderi e ca nu este "separation of duties". Aceasta idee mi-a parut interesanta, si voi incerca sa explic cum vad aplicarea acestui principiu cu privire la guvernul RM.

Prin Constitutie guvernul e puterea executiva din stat, adica e responsabil de implimentarea legilor in RM. In acelasi timp Guvernul are dreptul sa emita ordonante. Ce sint aceste ordonante? - nu se numesc legi, dar prin ce oare se deosebesc ele de legi? Daca am afacere in RM si un minister emite o ordonanta care are tangente cu afacerea mea, trebuie sa ii urmez. Daca nu urmez ordonantei, probabil ca nu voi putea functiona pentru mult timp: fie imi va fi revocata licenta, ori politia economica ma va opri, etc. Ma intreb: prin ce se deosebeste o ordonanta de o lege? Pina la urma trebuie sa ma supun si uneia, si alteia.

Ordonantele sint emise de ministere si nu au parte de prea multe discutii publice ca in cazul legilor - ele pot trece mai mult sau mai putin "under the radar".

Un minister emite ordonanta, acelasi minister urmareste implimentarea acesteia. Care e pericolul? Pericolul e ca ministerele pot fi tentate sa emite standarte extrem de dure pentru afaceri si apoi sa urmareasca cum aceste standarte sint aplicate in practica, pentru ca potential afacerile sa recurga la mita pentru a rezolva problemele.

Care e mecanismul de protejare a afacerilor? Pot ele sa dee in judecata ministerul, spunind ca acesta nu are dreptate in materia respectiva? Ce poate spune judecata, daca ministerul e acelasi organ care a emis ordonanta, si in acelasi timp si organul care urmareste impunerea ei? Care este deci protectia afacerii contra unei ordonante a guvernului?

Vreau sa aduc un exemplu pentru a ilustra ce vreau sa spun. Sa presupunem ca o firma din SUA a hotarit sa construiasca o uzina de producere a biodiesel in Moldova si sa investeasca $1 bln. Ei au toate datele statistice despre Moldova: care e infrastructura, care sint salariile, care e pretul carburantilor, care sint sursele de enrgie. Sa presupunem ca cu toate deficientele care exista la noi investitorii hotarasc ca se merita de investit. Ei angajeaza o firma juridica din Moldova ca sa afle care e mediul legal, care sint legile din Moldova. Sa presupunem ca considera ca legile si standardele de aici sint rezonabile si incep constructia uzinei.

Ma intreb, cu cite ministere vor avea investitorii tangente? Voi incerca sa ghicesc: cu ministerul constructiilor, pentru calitatea cladirilor; ministerul agriculturii; ministerul economiei; ministerul ecologiei; ministerul situatiilor extraordinare,ministerul muncii etc... Nu e problema daca exista standarte - acestea exista peste tot. Faptul ca la noi multe standarte se implimenteaza prin ordonante face ca contextul legal sa fie fluid - fara o forma definita. Un minister poate scoate (cu acceptarea PM) o ordonanta a doua zi daca vor, (sigur dupa implimentarea in Monitorul Oficial, cine are timp sa il citeasca).

Sa presupunem ca toate ministerele au cooperat cu investitorul si au rezolvat problemele cu actele, sa ajuns doar la un minister corupt - spre exemplu cel al ecologiei. Spre sfirsitul constructiei acesta scoate un standard nou, care e practic imposibil de aplicat de catre investitor. Investitorul nu are nici o protectie in judecata, pentru ca ministerul a emis ordonanta. Ce e de facut - aici si vine elementul coruptiei.

Inchipuitiva ca o firma vestica care plateste lucratorilor de virf salarii de $100 mii/an va fi controlata de functionari cu salarii de $3-5 mii/an. Un auditor ar fi spus - potentialul de frauda e enorm de mare.

Vreau sa repet: problema nu e in faptul ca ministerele implimenteaza standardele sau ordinele legii. Problema e ca guvernul poate emite aceste ordine sau standarde, si el le si implimenteaza. Iar businessmanul practic nu are nici o protectie in instantele judecatoresti.

Cred ca balanta puterilor la noi in stat e dezichilibrata, ca de altfel si in majoritatea fostei URSS. Moldova a mostenit aceasta sistema din trecut, unde ministerele erau atotputernice. La inceputul transformarilor ministerele au pastrat imputernicirile de a emite ordonante pentru a evita vacuumul legal care era atunci. Acum insa e oportun de a indeparta de la ministere posibilitatea de a emite ordonante. Daca vor sa faca ceva - trebuie sa treaca legea prin Parlament. Aceasta dupa parerea mea ar restabili balanta puterilor. In caz de litigiu instantele de judecata pot hotari cine e drept.

Privesc pozitiv la faptul ca guvernul deja a incercat sa lupte cu jungla de decrete din Moldova prin emiterea Ghilotina 1, Ghilotina 2. Dupa parerea mea acestea sint solutii temporare. Daca nu se intimpla nimic - atunci va fi nevoie de Ghilotina 3, 4 etc...

Nu am studii in politologie, dar dupa cite stiu guvernele in alte tari nu au atitea imputerniciri ca cel de la noi (cu exceptia fostei URSS), ele se ocupa de implimentarea legilor - puterea executiva.

In caz ca am dreptate nu sint sigur ca schimbarile necesare pot fi implimentate usor, e clar de ce multora nu le va place asa ceva. Imi place de principiul de care se guverneaza multi politicieni din SUA - free market capitalism is the best way to prosperity (l-am auzit intr-o emisiune economica). Adica: lasati businessul sa-si vada de treaba si sa faca bani. Statul trebuie sa urmareasca ca businessul sa nu incalce drepturile cetatenilor, insa statul nu trebuie sa-l sugrume pe acesta cu o sumedenie de ordonante.

49

valeria
22 august 2008 9:35

Sunteti niate prosti...

50

Vic
8 februarie 2009 23:39

Am gasit ieri o carte care din preview mi-a parut foarte interesanta. O comand la biblioteca saptamina viitoare.
http://books.google.com/books?hl=en&lr=&id=2k9iI91GVt4C&oi=fnd&pg=PR7&dq=executive+authority&ots=TPkOmSYgM4&sig=8bEJklSm4bP9SZuLL74RGCBzHWc#PPA1,M1

Adauga Comentariu


HTML admisibil: a href, b, i, br/, p, strong, em, ul, ol, li, blockquote, pre