Alexandru Culiuc

27 martie 2008

Populismul prin prisma economiei: (1) puţină teorie şi rolul tehnocraţilor

Unul din principalele subiecte discutate în comentariile la precedenta mea însemnarea ţine de în importanţa relativă a factorilor politici şi celor tehnici asupra vieţii sociale. După aceasta am mai dat de un blog nou, în care se ridică problema populismului în viaţa politică. Am decis să încep un nou ciclu de însemnări, în care voi încerca să-mi formalizez propria poziţie la acest subiect (astăzi) şi să analizez unele exemple concrete (în părţile 2 şi 3). Deşi nu mă voi referi explicit la evenimentele politice recente, acest ciclu în mare parte redă înţelegerea mea a problemelor fundamentale cu care se confruntă tehnocraţii din guvern, partidul de guvernământ şi cele de opoziţie.

Dintr-un comentariu la însemnarea precedentă am aflat de apariţia blogului lui Iulian Postica. Este o plăcere să-l citeşti — o analiză originală, clară şi bine argumentată a unor subiecte politice. Highly recommended pentru cei care doresc să-şi îmbogăţească viziunea asupra vieţii social-politice a ţării.

Am fost provocat de următoarele raţionamente ale lui Iulian (găsite într-o analiză a performanţelor PLDM):

Este o axiomă că partidul câştiga cât mai multă vizibilitate atunci când lansează cât mai multe iniţiative populiste. Iniţiativele dictate de necesităţi obiective, deşi sunt stringente pentru societate, în mare parte nu provoacă înţelegere din partea maselor. […]

Oricât de cinic nu ar suna, alegerile sunt câştigate prin populism, întrucât atitudinea favorabilă satisfacerii dorinţelor poporului, chiar în detrimentul intereselor reale ale acestuia, tot timpul este percepţia de bază a maselor.

Citind aceste rânduri m-am întrebat cum să definim populismul şi cum să-l separăm de intervenţii ne-populiste? Pentru început e necesar să înţelegem tipologia intervenţiilor statului în economie, căci politicile populiste sunt, în majoritatea lor, de natură economică (mai există şi populism patriotic, dar ăla mai puţin mă interesează).

Eficienţă vs. echitate vs. menţinerea la putere

Implicarea statului în economie este motivată de două obiective: sporirea eficienţii sistemului şi asigurarea echităţii sociale.

Sporirea eficienţii economice este realizată prin înlăturarea sau compensarea eşecurilor de piaţă (externalităţi, asimetrii informaţionale, eşecuri de coordonare, putere de piaţă pe producătorilor şi cumpărătorilor). Într-o utopie neoclasică (mă refer la "economie neoclasică"), aceste eşecuri sunt determinate şi prioritizate de tehnocraţi. Prioritate urmează să fie dată constrângerilor critice (vedeţi secţiunea "Puţină teorie" într-o însemnare anterioară pentru o explicaţie la ce constituie o constrângere critică). Cam toate publicaţiile economice de pe Culiuc.com de până acum au pus accent anume pe acest obiectiv.

Echitatea socială este atinsă prin redistribuirea resurselor economice spre categorii de cetăţeni "vulnerabile" (prin impozitare progresivă, compensaţii nominative, preţuri scăzute la servicii publice pentru unele categorii de cetăţeni). Într-o societate democratică, desemnarea unei categorii de cetăţeni drept "vulnerabilă" este făcută de politicieni, în baza preferinţelor electoratului.

Între cele două obiective există o contradicţie evidentă. Practic oricare mecanism de redistribuire (în afară de "lump sum taxes", care nu se practică în lumea reală) distorsionează piaţa şi deci scade mărimea produsului final. Se demonstrează printr-un exemplu extrem. Dacă-i taxezi pe toţi la 100%, atunci nimeni nu va lucra în genere (pentru ce să lucrezi, dacă oricum nu primeşti nimic?) şi deci venitul total care urmează să fie redistribuit între toţi va fi exact zero (asta-i limita de dreapta a curbei lui Laffer). Pe de altă parte, unele intervenţii motivate de sporirea eficienţii favorizează unele categorii care nici de cum nu pot fi caracterizate drept "vulnerabile": garanţia de stat a depunerilor în bănci beneficiază atât deponenţii, cât şi bancherii, susţinerea exportatorilor beneficiază 1% de vârf a populaţiei (în termeni de venituri), liberalizarea pieţii muncii favorizează angajatorii, etc. Pe scurt, politicile de sporire a eficienţei economice au implicaţii profunde asupra distribuţiei resurselor economice.

În diferite societăţi această contrazicere este soluţionată diferit, în funcţie de ponderea relativă a celor două obiective. Spre exemplu, americanii pun un accent mai mic pe echitate şi mai mare pe eficienţă, europenii — invers. În consecinţă serviciile publice (transportul urban, învăţământul public, asistenţa socială, etc.) sunt mai dezvoltat în Europa, pe când americanii se bucură de venituri disponibile (after-tax) mai înalte.

Discuţia de mai sus ţine de "welfare economics" şi ignorează "politicial economy", adica am reieşit din presupunerea că acţiunile guvernării nu afectează înseşi guvernarea. Viaţa politică introduce încă un obiectiv — menţinerea la putere a partidului de guvernământ. Acest obiectiv este atins prin favorizarea unui grup numeros de alegători sau a unor potenţiali finanţatori de alegeri, deci din nou avem de-afacere cu efecte de redistribuire a resurselor economice. În concluzie, oricare politică economică este influenţat în diferită măsură de cele trei obiective: sporirea eficienţii, asigurarea echităţii şi menţinerea la putere.

În baza acestei discuţii, putem spune că o intervenţie populistă este o intervenţie de redistribuire a resurselor economice motivată în exclusivitate de obiectivul de menţinere la putere, care nici nu adresează eşecuri critice ale pieţii, nici nu beneficiază categorii veritabil vulnerabile de cetăţeni (bătrâni, minori, oameni cu handicap, forţa de muncă din sectoarele distruse de globalizare, etc.).

Populismul, sofisticarea electoratului şi deficitul de tehnocraţi

Învinuirea partidului de guvernământ în populism este una din preferatele activităţi ale opoziţiei (şi în mare parte aceste învinuiri sunt binemeritate). În baza exemplului unui partid, Iulian Postică ne aminteşte că nici opoziţia nu are imunitate faţă de iniţiativele populiste. Sunt de-acord cu Iulian — asta-i realitatea politica cam în oricare ţară: vrei să câştigi alegeri, vino cu propuneri populiste. Şi cu cât mai puţin sofisticat este electoratul, cu atât mai "eficiente" iniţiativele populiste.

Cred însă că deficitul de politici ne-populiste din Moldova nu este explicat doar de realitatea politică şi "nesofisticarea" electoratului. Mai există şi problema "nesofisticării" tehnice a partidelor. Eu nu cunosc economişti puternici afiliaţi vreunui partid de opoziţie (e foarte posibil că există, iar eu pur şi simplu nu ştiu de ei). Iar economiştii sunt, de regulă, cei mai antipopulişti dintre toţi. Ei se axează pe sporirea eficienţii economice, atingerea căreia este asociată cu intervenţii deloc populare: mărirea vârstei de pensionare, limitarea protecţiei angajaţilor, balansarea bugetului, etc. Şi atunci pur şi simplu nu există cine să contrabalanseze obiectivul populist al liderilor de partid cu propuneri tehnic corecte.

Am expus această poziţie într-un comentariu la articolul lui Iulian. El mi-a răspuns că un "economist puternic" ajuns în partid "este nevoit sa-si ajusteze mesajul fata de interesul politicianist al partidului de a cuceri puterea, sa ajusteze mesajul aşa încât să convină alegătorilor." De-acord. Însă această ajustare este neapărat reciprocă. Economistul se ajustează la realitatea politică, politicianul ia în calcul efectele reale ale politicilor propuse. De ce această ajustare este neapărat reciprocă? În caz dacă ajustarea este unilaterală, economistul îşi calcă în picioare integritatea profesională fără a mişca cu o iotă poziţia politicianului. Da, economistul poate să se alăture unui partid exclusiv din interese personale (financiare, dorinţa de putere). Însă dacă doar asta-l motivează şi dacă nu-i pasă de integritatea profesională, apoi nu putem vorbi de "economişti puternici". Însă ei există — cam o duzină de economişti de la Harvard şi alte universităţi de vârf consultă pe Obama, Clinton sau McCain. Nu cred că o fac doar de dragul banilor şi posturilor în viitoarea administraţie: economiştii de la universităţile de vârf sunt bine plătiţi şi ţin mult la reputaţia profesională.

Este cert că economistul se ajustează intereselor politice într-o mai mare măsură decât politicianul se ajustează ideilor tehnocraţilor (anume deoarece populismul este cel care câştigă majoritatea voturilor). Însă atât timp cât influenţa tehnocraţilor asupra politicienilor nu este nulă (iar ea nu poate fi nulă atât timp cât o fracţiune din alegători sunt "sofisticaţi"), deficitul de tehnocraţi va duce la sporirea gradului de populism a mesajelor partidelor politice (fie ele de guvernare sau de opoziţie).

Accentuez, impactul tehnocraţilor depinde de fracţiunea de alegători "sofisticaţi", mai puţin receptivi la iniţiativele populiste. În ultimele săptămâni am dat de păreri şi propuneri care mă fac să cred că chiar şi tinerii inteligenţi şi "nestricaţi" sunt susceptibili unor idei populiste. Voi discuta aceste exemple în partea a doua a "ciclului populist".

Publicat: 27 martie 2008 23:32

Categorii: Economie si Afaceri | Guvernare si politica

Taguri: , , ,

Comentarii (16)

2

iulian
28 martie 2008 16:45

Sint de acord ca ajustarea trebuie sa fie neapărat reciprocă, iar in unele cazuti ea chiar este!! insa aceasta ajustare totusi mai mult depinde de calitatile lui personale (de caracter si moralitatea lui), decit de calitatile profesionale, asta cel putin in societatea noastra.
in societatile occidentale profesionistii sint cautati de politicieni anume pentru a da substanta mesajelor lor, iar de aici vine si reciprocitatea (pentru ca nu se stie cine are mai mare nevoie unul de altul).

La noi cei ce se numesc profesionisti singuri se "vind" politicienilor !!! de aici vine unilateralismul de care spuneai, profesionistul se ajusteaza in dependenta de interese, iar aceasta il face o persoana slaba la caracter, poate o persoana imorala, dar tot un profesionist va ramine si inca unul care in dependenta de interese politice va manipula cunostintele sale.

ce vreau sa spun este ca profesionistii sint si ei oameni, care au slabiciunile lor, iar interferenta lor cu politica depinde in mare parte de factori umani - intergritatea lor ca persoana. Unul poate sa cedeze interselor politice si personale(in fata banilor sau puterii), iar altul poate sa-si mentina verticalitatea indiferent de situatie.

3

Alexandru Culiuc
28 martie 2008 22:09

Iulian a scris:

La noi cei ce se numesc profesionisti singuri se "vind" politicienilor !!! de aici vine unilateralismul de care spuneai, profesionistul se ajusteaza in dependenta de interese

Totuşi ceva nu se leagă... Pentru ce să-i mai cumpere politicienii dacă oricum nu apelează la recomandărilor tehnic-corecte. Doar pentru a-şi spori greutatea lozincelor populiste prin prezenţa "profesionistului" în echipă şi pentru a împopoţona aceste lozinci cu termeni economici? Just window-dressing? Dacă asta-i unicul aport al "profesionistului", apoi asta nu-i profesionist, ci curvă. Repet, e normal ca acest "window-dressing" să reprezinte o parte (majoră) a motivului pentru care profesioniştii sunt cumpăraţi de politicieni, dar să fie asta unicul motiv? Posibil sunt din cale-afară de naiv, dar sper mult că n-ai dreptate...

Nicu, merci, am citit cu interes. În special partea ce ţine de campnie populista -> guvernare liberală:

Populism can be seen as a marketing strategy for political newcomers in the age after the "end of history". In Latin America it has been called "violin politics" (you hold it with the left hand but play with the right); in Europe, it means you win the election as a populist but govern as a centrist liberal.

De asemenea m-a intrigat discuţia programelor de anti-corupţie prin prisma populismului:

[The public] chooses to vote not for "transparent institutions" but for "honest politicians".

şi esenţa populismului:

[...] Populism is primarily neither an appeal to the gut feelings of people nor an attempt to buy voters' support with opportunistic policies. Rather, it is a worldview that considers society ultimately separated into two antagonistic groups, the "pure people" and the "corrupt elite" – and that anti-corruption politics is the ultimate embodiment of this worldview.

Te pune pe gânduri...

4

nicu
28 martie 2008 23:51

uite inca un articol despre populism http://www.opendemocracy.net/node/3796

5

iulian
29 martie 2008 19:28

Alexandru, nu vreau sa par din cale afara, dar cuvintul pe care l-ai folosit - CURVA - este unul potrivit pentru foarte multi profesonisti de la noi!!! in special pentru cei implicati in politica.
Daca politica este o Curva, atunci ea are nevoie de actori specifici....

sper cit mai curind ca ajustarea sa fie reciproca, dar din pacate la noi e invers, cu fundul in sus (ca de altfel multe alte lucruri)!!!

6

Jan
29 martie 2008 22:03

Alexandru,am o intrebare.Tatal tau a fost deputat in parlament cindva sau a lucrat pentru guvern?Ce fractiune daca nu-i secret?Aceasta-i o intrebare de cultura generala.Mersi.

7

Nicolae Toderas
29 martie 2008 22:29

Nici chiar asa. Fiecare actor politic isi urmareste propriile deziderate electorale - si asta in concordanta cu permisivitatile si cerintele electoratului. Sa inteleg ca si electoratul este asa cum l-ati etichetat mai sus? In cazul consideratiilor de mai sus se aplica logica ca la un actor si spectacol (ambele cu iz politic) pe potriva si un public pe potriva. Consider ca atat timp cit in spatiul nostru se va pune accent pe dimensiunea electorala generalista (de toate) si nu pe pachete (motiuni) de politici atunci vom avea ceea ce avem. Astfel populismul este inevitabil - chiar si pentru partidul majoritar, care si in 2001 si in 2005 a utilizat tactici electorale populiste. Le va utiliza cu duiumul si in 2009. Este adevarat ca pentru schimbarea de macaz partidele politice au nevoie de experti si de thing-tankuri specializate in diversele sectoare publice - iar campaniile se se concentreze pe grile de tematici si nu pe generalitaţi. Ori, asa cum la noi un om politic este "one man show" - adica in sine si un partid politic -vom avea si un electorat care sa se multumeasca cu produsul si eticheta unor promisiuni pe masura aprecierilor lor. Pina la urma, institutiile intruchipeaza cerintele si aspiratiile beneficiarilor. Personal, de ceva vreme, am inceput sa-mi pun intrebarea daca si de aceasta data (2009) voi vota rational. Cert este ca de votat voi vota.

8

Alexandru Culiuc
29 martie 2008 22:51

Jan, nu prea ştiu ce are întrebarea ta cu subiectul în discuţie, dar fie... În executiv n-a fost, în parlament -- "Alianţa Braghiş", 2001-2005. După asta n-a mai candidat, concentrându-se la activitatea profesională (fizică).

9

Arina
29 martie 2008 23:43

Nicolae, m-ai pus pe ganduri cu "Personal, de ceva vreme, am inceput sa-mi pun intrebarea daca si de aceasta data (2009) voi vota rational. Cert este ca de votat voi vota."
Cred ca eu, daca as fi perfect rationala in alegerea mea, atunci nu as (fi) vota(t).
Daca sincer, apoi as vrea ca un rege/manager bun strain sa conduca cu republica noastra.

10

Nicolae Toderas
30 martie 2008 18:56

Arina, de mers la vot voi merge - tine de competenta mea civica. Cit despre modul de a vota rational, ramine de vazut si de analizat in perioada proxima actului de vot. Poate pina atunci intra Alexandru in politica si din respect si asteptari plauzibile vom vota rational mai multa lume :) De ce sa ne conduca cineva strain, cind deja cei plecati in afara sunt destul de "straini" de naravurile si apucaturile politice interne. Daca ar fi o asemnea situatie de a alege un strain, atunci eu as opta pentru un strain-autohnon. Adica, as opta pentru o persoana care a plecat pentru studii sau munca si ulterior s-a intors. Nu ar fi mai potrivit asa?

11

Arina
31 martie 2008 0:00

Nicolae... vorba ceea... "lupul isi schimba parul, dar naravul ba" :) glumesc. totusi eu parca as vrea un Carol I pentru noi :)

12

Valentin
31 martie 2008 0:13

Arina a spus

"Nicolae, m-ai pus pe ganduri cu "Personal, de ceva vreme, am inceput sa-mi pun intrebarea daca si de aceasta data (2009) voi vota rational. Cert este ca de votat voi vota."
Cred ca eu, daca as fi perfect rationala in alegerea mea, atunci nu as (fi) vota(t).
Daca sincer, apoi as vrea ca un rege/manager bun strain sa conduca cu republica noastra."

Ma intristeaza determinismul asta moldovenesc precum ca toate se pot hotari mai bine de cineva "dintr-o parte". (exact ca la derby-urile de fotbal cind sunt invitati arbitri straini - pentru o credibilitate, desi, aceasta-si arareori isi are inceputurile din profesionalismul lor ci mai degraba din suspiciuni, invidie, neincredere, intrigi si aranjamentele intra-sistemice).

De ce trebuie sa ne vedem viitorul doar condus de o mana straina..? Putem avea propria elita (clasa politica, tehnocrati etc) pregatiti care sa-si exercite un rol al lor firesc in societate nu sa asteptam sa ne-o ofere altii.. (iar creierii, printre altele sunt scumpi).

Are dreptate Nicolae cind spune ca ar opta pentru un "strain" autohton. E firesc asa, dar mai intii sa ne "educam" masele pentru a-si alege guvernarea mai constient.

13

Arina
31 martie 2008 0:53

putem, dar nu o avem... sau daca o avem, ea nu vrea sa faca lucrul respectiv (s-a mai scris despre asta pe aici).

interesant ce ar reprezenta "sa ne "educam" masele pentru a-si alege guvernarea mai constient".

14

Valentin
31 martie 2008 3:19

Arina, astept cu nerabdare sa ne scrii si tu ceva .. nu doar sa faci trimteri la cele relevate de altii..
Cam asta ar mai putea insemna.. :)
Altfel spus..
Daca -ti este cunoscuta expresia "iluminarea maselor" nu cred ca ar fi nevoie sa mai dau explicatii.. dc nu, putem continua doar n-as vrea sa provoc un offtopic.. :)

15

Arina
31 martie 2008 9:10

Valentin, daca vrei sa pari mai cu substanta in mesajele tale, raspunde altor scriitori de aici.
si daca nu vrei sa fii offtopic (desi eu cred ca nu ai fi), poti sa trimiti raspunsul doar mie... deci mi-ar placea sa stiu cum vezi tu "iluminarea maselor" in mod practic in Moldova si ce rezultate crezi ca ar aduce aceasta. si ce alegeri constiente ar fi putut face cetatenii Moldovei in trecut, pentru ca situatia economica/politica/sociala de azi sa fie mai buna.

16

Vic
1 aprilie 2008 18:46

Cred ca populismul e mult mai interesant de studiat in SUA acum. Citeva teme interesante: sistemul finantarii medicale; inlaturarea consecintelor prabusirii pietei imobiliare; comertul liber; micsorarea deficitului prin marirea impozitelor, etc.

Chiar si societatile dezvoltate sufera de populism. De fapt publicitatea preelectorala e improbabil sa se fixeze pe teme nepopulare, care ar putea potential indeparta anumite grupuri de alegatori.

Sint de acord ca partidele noastre de opozitie au putina substanta pentru a promova politici sanatoase dar care ar putea fi controverse.

Adauga Comentariu


HTML admisibil: a href, b, i, br/, p, strong, em, ul, ol, li, blockquote, pre