Alexandru Culiuc

1 aprilie 2008

Populismul prin prisma economiei: (2) două exemple

În prima parte am teoretizat pe marginea intervenţiilor populiste ale statului în economie. Astăzi voi oferi două exemple care demonstrează că populismul nu este specific doar partidului de guvernământ sau politicienilor. Chiar şi tinerii inteligenţi şi "nestricaţi" sunt susceptibili unor simptome populiste. Primul exemplu ţine de susţinerea muzicanţilor, a doua — de susţinerea tineretului.

1. Muzicanţii

Într-un comentariu la o însemnare dedicată lui Mihai Dolgan în propriul blog, Cezar Salahor a scris:

as spera [...] ca guvernarea [...] sa acorde o atentie sporita artistilor nostri, care mor de obicei in saracie, desi duc faima tarii in lumea intreaga.

În continuare propun răspunsul meu (puţin redactat) lui Cezar:

Muzica populara (în sens de "pop music", nu "folk") este printre cele mai bănoase forme de artă. Dacă artistul se bucură de popularitate şi, mai ales, "duc faima ţării în lumea întreagă" (precum Dolgan), apoi nu există nici un motiv obiectiv de ce ar trăi în sărăcie. S-ar putea afirma că artiştii populari pe timpurile URSS sunt defavorizaţi faţă de ce populari astăzi. În anii de hiperinflaţie (91-94) ei şi-au pierdut economiile acumulate pe timpurile sovietice, iar onorariile lor erau fixate de stat la un nivel scăzut. Păi bine, dar toţi şi-au pierdut economiile în 91-94, iar în perioada comunistă erau distorsionate toate salariile şi preţurile. Şi dacă începem să-i susţinem pe artişti, de ce să nu-i susţinem şi pe restul, care tot nu trăiesc în cine ştie ce mare lux? Problema însă de unde să luăm finanţele să asemenea "cadouri"?

Voi fi contrazis că "cine face parte, parte are", că unii beneficiază de asistenţa statului din simplul motiv că ei sunt statul. Dar corupţia nu-i pradă doar pe artişti — de pe urma ei suferă toţi. Şi dacă printr-un miracol Moldova s-ar debarasa de toată corupţia şi ar obţine din asta resurse bugetare suplimentare, apoi susţinerea artiştilor nu s-ar număra în top-20 de priorităţi pe care urmează să fie cheltuite respectivele fonduri (cel puţin în lista mea de priorităţi).

Tot ce poate face statul pentru artişti este să asigure respectarea drepturilor de autor şi să lupte cu pirateria. Spre exemplu, să închidă torrents.md (ai susţine aşa ceva?). Daca atât de mult te preocupă bunăstarea muzicienilor, de ce să nu începi cu tine însuţi? — şterge din calculator toate MP3-urile copiate/teleşarjate/torrentuite (cel puţin MP3-urile cu muzică "made in Moldova") şi înlocuieşte-le cu CD-uri licenţiate. Dacă-ţi trebuie, le transferi în MP3 singur.[1]

2. Tineretul

Tudor Darie ne avertizează că declararea anului 2008 drept an al tineretului este o mişcare pre-electorală (deci populistă) a comuniştilor, care se va solda doar cu câteva activităţi "de ochii lumii". Totalmente accept această apreciere. Totodată, Tudor a propus alocarea a 50 milioane lei pentru un fond de finanţare a acţiunilor în cadrul anului tineretului. Şi aici apar întrebările... Aş zice că există doar un lucru mai rău decât o iniţiativă populistă de ochii lumii (deci ieftină) — o iniţiativă populistă scumpă. De ce populistă?

Din punct de vedere economic, 50 milioane lei dăruite tinerilor sunt 50 milioane lei luate de la restul populaţiei economic activă (30-60 ani). Acest transfer nu este argumentat de careva eşecuri de piaţă, cel puţin eu n-am auzit pomenirea de careva argumente economice în favoarea acestei teze. Să analizăm unele argumente utilizate pentru a demonstra că tineretul este defavorizat şi să vedem dacă un fond de tineret specializat poate soluţiona respectivele probleme.

Tinerii n-au locuri de muncă? Deseori se invocă argumentul că şomajul printre tineri este mai înalt decât în alte grupe de vârstă. Însă asta-i un fenomen universal — tinerii sunt afectaţi de şomaj într-o măsură sporită peste tot. În Franţa şomajul printre tineri constituie 21-22%, în Spania — circa 30%. Moldova — 14.4%. Este şomajul printre tinerii moldoveni forţat? La Chişinău se resimte un deficit de muncitori calificaţi (constructori, în primul rând), la sate există un deficit enorm de specialişti (medici, învăţători). În plus, tinerii din gospodăriile recipiente de remitenţe nu sunt presaţi să obţină un serviciu. Statul încearcă să adreseze deficitul de specialişti de la sate obligând beneficiarii de burse universitare să lucreze primii doi ani la o post de muncă decis de stat (pe timpurile sovietice sistemul se numea "по распределению"). Este o practică răspândită — burse cu condiţionare similară sunt oferite de guverne şi firme în toată lumea. Tinerii specialişti ajunşi la sat primesc un bonus de 30,000 lei. În pofida acestor stimule, multe locuri bugetare la respectivele specialităţi rămân nesuplinite. Unicul termen care poate caracteriza situaţia actuală este "şomaj voluntar". Contra-argumentul "aceste posturi nu sunt suplinite deoarece salariile oferite de sectorul public sunt prea mici" poate sau poate să nu fie valabil (e o problemă aparte care merită o discuţie aparte), însă această problemă nu poate fi adresată de fonduri de tineret — ţine de politica de salarizare a tuturor angajaţilor din sectorul public.

Tinerii sunt prost plătiţi? Da, însă nu cred că cauza constă în puterea de negociere scăzută a tinerilor. În cazul în care sistemul educaţional local nu oferă decât diplome, experienţa şi capacităţile rămân unicii factori care determină productivitatea persoane (şi deci salariul). Deci dacă dorim să sporim salariile tinerilor, urmează să îmbunătăţim sistemul de învăţământ, lucru care urmează să fie făcut de ministerul învăţământului cu propriile resurse bugetare.

Tinerii n-au accese la credite? Da, deoarece mărimea creditului depinde de venitul persoanei, şi atunci vezi punctul precedent. Accesul la credite depinde şi de istoria de credit, însă până acum nu avem agenţii de credit rating, deci este o problemă comună pentru toţi, nu doar pentru tineri. E drept că dacă am fi avut agenţii de credit rating, tinerii ar fi fost defavorizaţi — nu poţi obţine un credit atât timp cât n-ai istorie de credit. În SUA acest cerc vicios este soluţionat simplu: băncile oferă gratuit studenţilor carduri de credit (nu de debit) pentru a le oferi posibilitatea de a-şi crea o istorie de credit (şi deci de a beneficia de servicii bancare în viaţa lor matură). Dacă dorim ca băncile moldoveneşti să vâneze şi ele clienţii încă din primul an de facultate, urmează să sporim competitivitatea sectorului bancar. Însă din asta ar beneficia nu doar tinerii, dar întreaga economie. Deci ar fi stupid să finanţeze îmbunătăţirea reglementării bancare dintr-un fond tineresc.

Procesul de angajare nu este transparent? Majoritatea cunoştinţelor mele s-au angajat pe măsura capacităţilor sale... Sigur, cu toţii cunoaştem oameni care s-au aranjat prin pile. Sigur, trebuie să luptăm cu nepotismul, cumătrismul şi nănăşismul. Însă statul nu prea are ce căuta în politica resurse umane a companiilor private. Dacă businessmanul preferă să-şi angajeze o rudă şi nu un specialist bun, înseamnă că este gata să sacrifice un profit mai mare pentru a atinge alte obiective (coeziune în familie, etc.). Statul poate să asigure mecanisme transparente de angajare doar acolo, unde controlează politica de resurse umane — în administraţia publică. Însă reforma administraţiei publice este un proiect care nu-i beneficiază doar pe tineri, şi deci nu urmează să fie finanţat din fonduri speciale de tineret.

Pe scurt, eu nu văd eşecuri de piaţă (sau eşecuri de stat), înlăturarea cărora urmează să fie finanţate dintr-un fond special destinat tineretului.

Reprezintă oare tinerii o categorie vulnerabilă pe care urmează s-o susţinem din considerente de echitate socială? Nu cred. Tinerii au acces preferenţial la una din căile de sporire a propriei bunăstări materiale — migraţia temporară. Priviţi statistica — tinerii sunt afectaţi disproporţional de migraţie. Veţi exclama: "Vezi! Ţi-am spus că-s defavorizaţi tinerii dacă sunt nevoiţi să plece peste hotare!". Nu zic că-i bine că tinerii sunt nevoiţi să plece peste hotare pentru a-şi asigura existenţă. Însă explic ponderea mare a tineretului în totalul migranţilor altfel: în caz de necesitate, tinerii au o libertate mult mai mare de a alege această cale decât oamenii maturi, care cunosc mai prost limbile (sau le învaţă mai încet), care sunt legaţi de familie, care sunt mai puţin capabili să lucreze la construcţiile din Moscova din considerente de sănătate (sper că nu veţi contesta că un bărbat de 25 de ani este, în mediu, mai sănătos decât unul de 50). Nici vorba, maturii oricum pleacă (în pofida barierei lingvistice, familiei, sănătăţii) însă aceste costuri suplimentare micşorează nivelul de echilibru a migraţiei mature faţă de cel al migraţiei tinere. Şi odată ce tinerii deja dispun de acces "preferenţial" la un mecanism suplimentar de a face faţă şocurilor negative (additional safety net), nu înţeleg de ce statul urmează să le ofere careva sprijin suplimentar din considerente de echitate şi asigurare socială.

În concluzie, nu văd rostul unui fond de tineret din punct de vedere a celor două obiective nepopuliste: sporirea eficienţii economiei şi asigurarea echităţi sociale. Prin eliminare, obţinem că acest fond nu poate servi decât unor scopuri populiste. Rămâne doar o întrebare: cine va beneficia de dividendele politice derivate dintr-un astfel de fond? Partidul de guvernământ? Opoziţia? Tineri cu ambiţii politice? Bloggerii care ridică subiectul (myself included)?

P.S. Nu exclud că-mi scapă din vedere careva argumente raţionale în favoarea sprijinirii tineretului. Voi aştepta cu interes argumentele respective, în special din partea autorului iniţiativei.

[1] And yes, I walk the talk. Iubesc Beatles şi Led Zeppelin suficient ca să strâng întreaga lor discografie pe CD-uri originale (şi probabil voi procura de la zero toate discurile Beatles odată ce vor apărea în versiune remastered).

Publicat: 1 aprilie 2008 2:32

Categorii: Economie si Afaceri | Guvernare si politica

Taguri: , , , ,

Comentarii (31)

1

Ion
1 aprilie 2008 6:36

Tinerilor, de fapt, nu le place să-şi întreţină părinţii. Preferă să plece undeva peste hotare şi să se dea deştepţi via Internet. Şi nu prea le pasă din ce se formează pensiile părinţilor lor.

Da, e o politică populistă molima asta cu blogurile. Însă, din partea CUI?

2

vv
1 aprilie 2008 6:53

Ai dreptate în mare parte, Ioane. Tinerii rămaşi au tot mai puţină şi mai puţină motivaţie să contribuie la economia locală. Dacă va continua tot aşa, fie ţara va ajunge un "дом для престарелых" în exclusivitate întreţinut din economiile străine, fie populaţia bătrână se va diminua în mod natural până la atingerea unui nou echilibru socioeconomic.

În ce priveşte blogurile, e simplu. Dacă mai pui şi lipsă de comunicare la tot calvarul pe care îl avem, ne ieşim din minţi totalmente.

3

iulian
1 aprilie 2008 9:02

1. Un tinar somer se afla intr-o pozitie mai avantajoasa in comparatie cu un somer de visrta medie, pentru ca un tinar se adapteaza mai usor unor cerinte sau conjuncturi noi(respecializarea, migrarea, etc). in timp ce un somer batrin in genere este sortit....
2. am speicifac si mai inainte, crearea unui fond acum, in special la initiativa tinerilor-opozanti sau opozitiei politice, este periculoasa si din punct de vedere politic, pentru ca aceasta le va permite comunsitilor sa ofere sunstanta materiala unor initiative care in felul in care sunt planificate acum nu sint decit niste actiuni "goale". iar aceasta nu va face decit sa sporeasca eficacitatea populismului ca tinta electorala .
cea mai mare problema a comunistilor acum e ca nu prea stiu sa imbrace populismul cu actiuni cit de cit acoperite material (nu ma refer numai la bani).

4

Adrian
1 aprilie 2008 10:21

finantarea initiativelor de tineret din budegtul de stat intradevar tind a fi populiste in contextul apropierii alegerilor parlamentare.

aici as dori sa remarc proiectul de lege privind Legea 1% conf careia fiecare contribuabil va directiona 1% din venitul lor unui ONG ce poseda statut de utilitate publica.

este o practica de succes in Europa Centrala si de Est dar sa vedem cat de aplicabila este aceasta lege in Basarabia.

fiind reprezentant al societatii civile, sustin aceasta initiativa cu toate ca privesc cu scepticism implementarea si imputernicirea acestei legi.

5

Stefan
1 aprilie 2008 15:04

"Deseori se invocă argumentul că şomajul printre tineri este mai înalt decât în alte grupe de vârstă. Însă asta-i un fenomen universal — tinerii sunt afectaţi de şomaj într-o măsură sporită peste tot. În Franţa şomajul printre tineri constituie 21-22%, în Spania — circa 30%."
Alexandru, ecest argument nu tine. nu uita ce inseamna a fi somer in Franta si a fi somer in Moldova. Faptul ca rata somajului printre tinerii moldoveni atinge doar 14,4% in comparatie cu cei 22% in Franta nu spune prea multe...
Si inca o remarca de ordin gramatical. Utilizezi mai peste tot pronumele "careva" acolo unde se cere "unele" - o greseala destul de raspindita la noi.

6

silvia
1 aprilie 2008 16:05

somasul e un subiect prea delicat printre economisti si politicieni ca sa vorbesti la rece despre el.. abia acum am vazut anumite argumente non conformiste in ceea ce priveste somajul printre tineret..
e interesanta ideea si mult depinde de cum este educat tinarul dat..oamenii de fiece data vor incerca sa fie mai presus de ceea ce au...prin urmare vor ajunge o statistica..
mai in toata lumea se creeaza un cerc vicios.. si ar trebui cautate solutii

7

Victoria Rudi
1 aprilie 2008 19:38

Nu cred că materialul lui Alexandru abordează în exclusivitate şomajul, ci fenomenul apatiei sociale. Ca şi părinţii noştri, majoritatea am fost educaţi în spiritul conformării, ceva de genul - da' nu face aia, da' asta nu merită asemenea investiţii - de aici şi porneşte acea aşteptare "febrilă", că uite, cineva ne va da ceva. Realitatea este alta. Doar tu însuţi eşti responsabil de eşecul tău, nu statul, nu societatea, nu economia ţării etc. Când o dai în bară sau ai impedimente în calea autorealizării, cel mai uşor este să cauţi răspunsul la întrebare: cine este vinovatul? Şi, desigur că acesta nu va fi - eu şi nimeni altcineva. Nimeni nu ne va da nimic. Totul trebuie făcut de la zero, doar cu forţele prorpii. Vreau să remarc că această idee nu este un idealistă, ci confirmată de reuşitele unor persoane care au început prin a fi nimic şi-au ajuns să fie independente financiar şi c-un statut solid în societate.
Asta-i realitate. Mai bine şomer în Moldova, decât un băştinaş al Somaliei. Totul depinde de noi.

8

Chiril T.
1 aprilie 2008 21:12

Totul trebuie refacut de la 0.
Ca reprezentantul societatii civile SI ca tanar as opta/vota/sustine/promova/apara orice actiune de guvern NEpopuliste si tehnocrate, dar argumentate dpdv economic.
-------------
E clar ca copiii/tinerii sunt/suntem viitorul nostru si al tarii.
Insa, sa ne bazam pe o lozinca si sa sustinem careva politici bazate pe doar lozinci populiste, ar fi sa turnam apa la moara incompetentei si deci stagnarii, de acord Iulian.
---------------
Eram sigur ca toti gandesc ca mine, greseam amarnic si'mi pare bine de aceasta discutie publica intre tineri, pentru ca e o sansa concreta sa gasim un numitor comun intre tineri, ca sa putem deveni intr'adevar o forta motrica a societatii.

9

Alexandru Culiuc
1 aprilie 2008 22:26

silvia a scris: "somajul e un subiect prea delicat printre economisti si politicieni ca sa vorbesti la rece despre el."

Anume deoarece şomajul este un subiect atât de important, este necesar ca economiştii să analizeze cu un cap rece toate cifrele relevante. E deja treaba politicienilor (cu inimi fierbinţi) să decidă cum să utilizeze aceste analize (luând în consideraţie celelalte obiective -- echitate şi menţinerea la putere).

10

Arina
1 aprilie 2008 23:33

in privinta muzicantilor...
in foarte multe cazuri... daca nu ar fi nuntile, chiar ar trai in saracie. si daca canti ceva nepotrivit nuntilor? cam greu.
respectarea cu strictete a drepturilor de autor nu i-ar ajuta financiar pe artistii nostri (piata foarte mica, pretul unui cd e mic, consumatori nu chiar bogati). cumpararea unui CD mai mult denota un gest frumos :)

11

Tudor Darie
2 aprilie 2008 0:47

Alexandru, propunerea referitoare la crearea unui fond naţional pentru Anul Tineretului am înaintat-o iniţial în cadrul unei emisiuni televizate la Moldova 1.

Argumentul pe care l-am utilizat era necesitatea de finanţare a ONG-urilor de tineret de către stat. Este bine ştiut faptul că sectorul neguvernamental este finanţat (aproape exclusiv) de către donatorii internaţionali. La fel putem pronostica că astfel de finanţări nu vor dura la nesfârşit. E timpul ca în bugetul de stat să se planifice o linie specială pentru finanţarea organizaţiilor neguvernamentale. ONG-urile posedă de cele mai multe ori expertiza necesară pentru implementarea unor programe importante (integrarea europeană, instruirea funcţionarilor publici, prestarea unor servicii sociale pentru populaţie etc).

Astfel, dacă "iubitul nostru preşedinte" a decretat 2008 drept An al tineretului, atunci haideţi să punem presiune ca să fie realizate unele lucruri în favoarea tinerilor. Propunerea mea (mă repet!) consta în faptul ca sumele respective să fie alocate ONG-urilor prin intermediul unor concursuri publice de granturi. Sunt sigur că dacă ONG-urile vor implementa aceste proiecte, guvernarea nu prea va avea de câştigat în imagine (respectiv, se miniminează acţiunile populiste) şi, în acelaşi timp, vor fi implementate o serie de proiecte care vor îmbunătăţi situaţia tinerilor din Republica Moldova.

Evident că pot fi (şi chiar trebuie!) realizate analize de cost-beneficiu al politicilor de tineret. Intuiţia mea este că investiţiile în tineri sunt benefice şi necesare ;)

12

Corina
2 aprilie 2008 4:01

[S-a atins buba primordiala a politicilor publice din Moldova, shi doare, nu?]

Intr-adevar, multe din politicile publice elaborate nu au la baza lor minimumul de sens economic; le lipseste continuitatea shi transparentza, nu doar calitatea 'enforcement'-ului shi finantzarea. Dar o sa presupun ca e shi o problema de mentalitate, nu doar de intelect.

Cineva spunea odata ca primul lucru care l-ar implementa daca ar deveni presedinte, ar face obligatoriu un curs de economie politica pentru toti cetatzenii tzarii. La acel moment m-a amuzat afirmatzia, dar tot mai mult ma conving ca fara intzelegerea notziuni economice de baza ca marginalitatea [read marginal benefit, costs, output etc], esec de piatza/guvern [read market/ government failure], surplus social [consumer/producer/social surplus], etc, n-o sa ajugem departe.

***

Totushi, despre tineret. Domeniul este departe de orizontul meu de expertiza :), dar ma gindesc ca actiunile trebuie incepute [read targeted] la o etapa cu mult inainte ca tinarul/tinara sa ajunga pe piatza muncii. Cu un sistem de invatzamint atit de precar, activitatzi extra-curiculare sporadice shi deseori ne-entuziasmate, crestem o generatzie tot atit de apatica, cu valori eronate shi mentalitate semi-capitalisto-lenesa [poate cineva gaseste un adjectiv mai potrivit]. Odata formate, nu stiu ce actiuni din politica de sustinere a tineretul mai pot influienta semnificativ situatzia.

Eu as directziona banii anume in sistemul de invatzamint. Da, micsorarea numarului de scoli, da, inzestrarea adecvata a institutziilor, da, remunerarea profesorilor shi toate restul banalitatzilor incluse in reforma de invatzamint. Totushi, marea schimbare ar fi in investitziile in dezvoltarea intereselor elevilor, incepind de la competitzii de dezbateri, teatru, arta, pina la programe extensive de sport. CEVA totushi ii intereseaza pe tinerii nostri, nu? Important este ca tinerii sa fie integratzi, sa nu piarda timpul in strada, sa invetze a gindi, sa le pese, sa ii intereseze.

Primul exemplu superb care imi vine in cap este initziativa CUC (Ce? Unde? Cind?), care a inceput cu entuziasmul tinerilor debateri shi se pare ca a evoluat shi se bucura de interes in rindul multor liceeni. (www.cuc.md). Shi asta nu sunt milioane.

Sau, Liga Nationala de Dezbateri, centrele de creatzie, cluburile de matematica, cenaclurile literare... Shi nu doar accesibile elevilor din citeva licee de elita din Chisinau, ci prin programe nationale in fiecare scoala.

Shi, ma rog, daca acest interes trezit va fi in final muzica, nu e chiar sfirshitul lumii. Artistul cind e flamind, e mai artist, nu asta e primul lucru care se invatza la noi la Institutul de Arte? Putini fac bani din arta. Simpla analiza a utilitazii (expected utility) ar trebui sa devieze artistii cu probabilitate scazuta de a deveni faimoshi.

In concluzie, problemele actuale ale tineretului sunt ascunse mult mai adinc shi nicidecum nu pot fi solutzionate fara eliminarea apatiei shi 'deshertaciunii'.

13

Constantin
2 aprilie 2008 13:11

Argumentul pe care l-am utilizat era necesitatea de finanţare a ONG-urilor de tineret de către stat.
Si atunci la ce bun sa se numeasca ONG (non-guvernamentale), daca propui sa fie finantate de catre stat? In acest caz nu ar deveni decat niste birouri de spalare a banilor publici de catre "activisti" si "patrioti", fara nici un control din partea statului (ca ONG-urile se vor vrea libere de la stat si nesupuse acestuia, nu?). Mie mi se pare de bun simt si logica "cine plateste, acela si comanda". Iar ce propui tu e, din ce inteleg eu, "statul sa ne dea bani, iar noi sa facem ce vrem noi cu ei". Si nu vreau sa par rautacios, dar sunt sigur ca cei care promoveaza astfel de idei socialiste de tip francez au o mana de ONG-uri inregistrate pe numele lor si ale cunoscutilor si/sau planuri de a inregistra unele
14

Chris
2 aprilie 2008 14:10

Sunt cu totul de acord cu cele spuse de Culiuc.Insa problema abordata este una intradevar complexa.Eu cred ca implicarea statului la moment in rezolvarea multor probleme (incl. a tineretului)nu este binevenita in conditiile pe care le avem azi: coruptie/interese/populism s.a.m.d.Cred ca in RM, multe probleme le pot rezolva, sau cel putin initia ONG-le.Totusi si aici avem FOARTE multe probleme,ca si in tara: interese etc.Este evident ca ONG-le nu functioneaza asa cum at trebuie si sunt doar citeva pe care le poti numara pe degete cu adevarata (in opinia mea)actiuni/activitati concrete si interesante.Aici ar trebui sa se lucreze.
Nu este de mirare ca ONG-le sunt asociate cu spalare de bani etc.dar asta trebuie sa se schimbe. In ONG-uri nu trebuie sa lucreze oameni ale caror venituri vin preponderent din proiecte, caci acestia desigur vor lucra pentru cantitate/si deci pentru dinsii,dar cei care intr-adevar vor sa faca ceva pentru societate/eventual tot pentru dinsii(dar in alt sens).Este o problema foarte complexa. Poate daca finantatorii internationali voi sista finantarile ONG-lor pentru 1 an, ceva schimbari se vor putea produce, dar totusi putin probabil.
Cind stau si ma gindesc...poate cei 50 mln.sau alta suma mai bine s-ar folosi pentru constituire unei organizatii "de control" a ONG-lor - in sensul bun al cuvintului, care ar verifica activitatile ONG-lor si eventual publicarea unor studii/ranking-uri valide ale lor, si alte activitati care-ar stimula ONG-le sa fie mai eficiente.Citeva idei...
Oricum...the bottom line este ca sunt foarte multe directii pe care trebuie de lucrat. E neccesar efort,rabdare si insistenta.

15

Tudor Darie
2 aprilie 2008 15:55

Constantin, ONG-urile sunt organizaţii constituite benevol de către cetăţeni pentru a contrinui la realizarea unui beneficiu public.

Iar statul (ştii ce este statul?) suntem noi. Tu, eu, colegii noştri etc. Unii mai "descurcăreţi" au devenit politicieni şi ne reprezintă (aşa e într-o democraţie participativă). Astfel, dacă din bugetul public, format din impozitele pe care le plătim, se alocă bani pentru activitatea ONG-urilor, ce-i în asta rău? Banii noştri se întorc înapoi la contribuabili prin intermediul unor politici publice.

Încearcă să studiezi modul în care sunt finanţate ONG-urile în ţările membre ale UE, SUA etc.

Ceea ce spui tu se numeşte G-ONG, iar modul tău de a gândi (statul finanţează, deci se spală bani) mă face să înţeleg ce ai face tu dacă ai fi un lider ONG, care ar primi fonduri publice (fără supărări).

16

Marcel Balan
2 aprilie 2008 15:57

cred ca exemplul cu muzicantii este unul potrivit si suggestiv: mie personal mi se pare cam aberanta ideea unor posibile 'subventii' a artistilor tineri. niste conditii normale de studiere - da... dupa studii ... talent+munca asidua=success.
fara a insinua ca muzica n-are valoare, dar consider ca, spre exemplu, sustinerea orfanilor ar avea prioritate... poate gresesc..

_______

In ce priveste tineretul (sub aspectul abordat), parerea mea personala este ca acesta este marcat de o serioasa 'lipsa de rabdare'. Majoritatea tinerilor (cel putin pe care i-am cunoscut) doresc sa reuseasca din start, i.e imediat dupa universitate - un job bine platit, interesant, cu perspective, plus sa mai fie si tratati pe masura 'telentului', etc. Foarte putin accepta o perioada (dupa mine aceasta ar trebui sa fie de min 1-2 ani) de acumulare a experientei, determinare a abilitatilor / capacitatilor / intereselor personale. Foarte multi se folosesc de acest prext (lipsa unui loc de munca 'satisfacator') pu a afirma ca singura lor solutie este migratia. Nu vad de ce, de exemplu, un profesor tinar n-ar merge la sat sa lucreze acolo 1-2 ani (desigur nu in conditii mizerabile de trai _accente pe utimul cuvant) daca a beneficiat de bursa universitara. Ca doar are nevoie de experienta, nu?! In plus, nu cred ca unei persoane inteligente, care considera ca merita mult mai mult, i-i va fi mai greau sa-si dezlantie geniul intr-o scoala mica de la sat vs in capitala.

Cauzele sunt desigur complexe (poate scrie Sandu pe aceasta tema si atunci se va putea discuta mai detaliat) dar ceea ce mi se pare important este ca aceasta 'nerabdare' are o legatura directa si cu acceptarea de catre tineret a politicilor populiste (majoritatea fiind caracterizate prin promisiunea 'rezultate peste noapte') sau, ceea ce se-ntampla mult mai des, apatia fata de acestea si fata de politica in general = "daca, si daca, se vor produce schimbari acestea se vor produce intr-un viitor nedefinit, dar eu vreau 'totul' acum!".

17

Constantin
3 aprilie 2008 9:50

Tudor Darie, zici:

statul (ştii ce este statul?) suntem noi. Tu, eu, colegii noştri etc. Unii mai "descurcăreţi" au devenit politicieni şi ne reprezintă (aşa e într-o democraţie participativă). Astfel, dacă din bugetul public, format din impozitele pe care le plătim, se alocă bani pentru activitatea ONG-urilor, ce-i în asta rău? Banii noştri se întorc înapoi la contribuabili prin intermediul unor politici publice.

Anume deoarece banii sunt ai mei, ai tai, ai vecinului de-asupra s.a.m.d., ei trebuie administrati profesionist (in sensul utilizat de Alexandru: evaluarea compromiselor etc.) Zi-mi te rog in ce mod crezi ca ar putea statul evalua, realist si profesionist, impactul celor "50 milioane" daca ei ar fi cheltuiti de catre niste organizatii aflate prin definitie in afara controlului statului. Nu ma refer la faptul ca banii ar fi in mod necesar cheltuiti fraudulos (desi aceasta e natura umana si nu are sens sa o negam), ci la faptul ca ei ar fi cheltuiti pentru lucruri care nu au prioritate sens economic.
Sa zicem, un ONG pentru tineret care ar primi carte blanche de la stat "pentru tineret". Cine poate obliga ONG-ul in cauza sa subcontracteze lucrari (cumparare publicitate, printare bookleturi de informare) la preturi nu mai mari decat cele de piata? Dat fiind faptul ca ONG-ul e in afara controlului public, nu ai nici un temei legal sa o impui.
Sau sa luam un ONG absolut onest care sustine, cu toata bunacredinta posibila, tratamentul "european" al cainilor in Chisinau. Sa zicem ca ei fac totul la pretul pietei si reusesc sa asigure cazare, vaccinare si alimentare pentru X caini maidanezi. Spune-mi, cum crezi, acesti X caini finantati de la buget au o prioritate mai mare decat un orfan, un homeless, o scoala rurala sau un invalid (pe care finantarea acestor X caini i-a lasat cu mai putini bani de la bugetul de stat)? Cine face studiul economic al efectului, in conditiile unei alocari socialiste de tipul "anul acesta alocam 50 milioane lei pentru ONG-urile tineresti", deci o suma de bani pe care trebuie sa o cheltui?
In plus, la subiectul "ONG pentru tineri", Alexandru a argumentat mai sus ca nu exista argumente economice de a sustine o patura si asa relativ favorizata a populatiei.

Încearcă să studiezi modul în care sunt finanţate ONG-urile în ţările membre ale UE, SUA etc.
Nu am studiat in mod special, dar din experienta colocviala pe care o am eu (cunoscuti care au lucrat prin ONG-uri sponsorizate de stat in Occident, demnitari relativ sus-pusi de la noi care au avut de-a face cu 'experti' finantati de astfel de ONG-uri care veneau in Moldova sa ne tina lectii despre cum trebuie de trait), in toate ONG-urile finantate direct sau indirect din surse publice se face risipa de resurse. Aceasta risipa nu se face prin furat a la Moldova (cu angajat de rude si cumparat de pahare de unica folosinta la 10 lei bucata), ci efectiv prin cheltuit pe lucruri inutile. Stiu personal despre cateva proiecte rulate de Comisia Europeana in Franta prin niste ONG-uri, cu cost de zeci de mii de euro lunar (salarii, deplasari decontate) cu rezultat util absolut nul: site-uri fara vizitatori, "sesiuni de informare" in care participa mai multi informatori decat informati s.a.m.d. Si asta e si normal, in conditiile in care veniturile angajatilor depindeau in mod direct de cantitatea lucrului depus, nu de calitatea sau efectul acestuia, in lipsa oricarui control extern. De ce crezi ca noi moldovenii, in conditiile unui atare sistem care ar da cecuri fara a cere rapoarte, am fi (ca fenomen general) mai eficienti decat europenii?
Ceea ce spui tu se numeşte G-ONG, iar modul tău de a gândi (statul finanţează, deci se spală bani) mă face să înţeleg ce ai face tu dacă ai fi un lider ONG, care ar primi fonduri publice (fără supărări).
Daca as fi lider ONG fara alt obiect de activitate decat ONG-uitul, as fi direct interesat sa am cat mai multa activitate, ca sa am din ce sa traiesc. Iar in conditiile in care ti se dau bani si nu ti se cere nimic in schimb (decat niste rapoarte trimestriala pe care nu le citeste nimeni), e normal ca i-as accepta si as face ONG-uri de promovare a tolerantei fata de cainii homosexuali din Bulboaca. Astfel as avea problemele financiare rezolvate fara a fura un sfant: statul singur imi da banii. E ceva anormal in a accepta cand ti se da? E prost cel care da (statul), nu cel care accepta.

E exact fenomenul pe care il observ eu cand vin strainii la noi (nu toti, ma refer la majoritate): se cazeaza in cele mai bune hoteluri, zboara cu avioane la first class s.a.m.d., pe cand exact acelasi efect (aproape nul) cu cel al vizitelor lor ar putea fi obtinut printr-o sesiune internet live insotita de niste pdf-uri (asta ca exemplu)

ONG-urile mai putin inutile de care stiu eu sunt cele tinute de catre persoane si asa asigurate cu toate necesitatile materiale si care au timp liber si/sau nevoie de PR: sotii de politicieni sau de persoane foarte bogate (think Bill&Melinda Gates Foundation). Si toate aceste ONG-uri de care stiu eu (da tu contraexemple daca le ai) sunt finantate din donatii din surse private.
Dar un tanar de 20-30 ani (ca nu o sa pui mosnegi sa conduca un ONG tineresc) fara casa sau masina, dornic de calatorii, e ultima candidatura la capitolul "poftim bani, fa ce crezi ca e mai bine cu ei". Deoarece in acest caz cel mai bine va fi sa organizeze vizite de documentare la Bruxelles la tema democratiei participative cu mai mult timp petrecut la shopping si fotografiat monumeste decat discutat despre democratie (discutie oricum inutila si sterila).

Cer iertare pentru postul prea lung :)

18

Constantin
3 aprilie 2008 10:26

Imi mai permit sa citez surse mai serioase cu privire la "GONGO" (Government Operated NGOs, ce ce presupun ca ai tu in vedere prin G-ONG):
http://en.wikipedia.org/wiki/GONGO:

It is usually a governmental organization that poses as a non-governmental organization (NGO) in order to give progovernmental information

http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/article/2007/04/20/AR2007042001594.html
http://www.harpers.org/archive/2007/09/hbc-90001250
Bogus Human Rights Group

http://www.ngochr.org/view/index.php?basic_entity=DOCUMENT&list_ids=130

19

Marcel Balan
4 aprilie 2008 7:57

Constantin, fara suparare, dar imaginea ONG-lor, pe care ai schitat-o mai sus, e cam foarte 'gri'.

ONG-uri, de genul celor 'europene' descrise de tine sunt si in Moldova, multe, fara doar si poate. Dar sunt si de cele care lucreaza. Si din pacate aici mult depinde si donatori: daca lor intr-adevar le pasa de implementare - atunci si acordarea de fonduri o fac in baza la reputatie/proven record, etc. si cerintele de raportare/dare-de-seama sunt stricte (desi unii exagereaza, facand unele ONG-ri sa se gandeasca daca sa accepte o anumita finantare: columul lucrului administrativ/contabil creste -> cresc consturile umane/timp pu raportare/contabilitate vs lucru util).

Sunt de acord, ca ONG-le nu trebuie sa fie fintate de Guvern si, poate doar, ar putea primi o parte din surse ca parteneri indirecti in anumite actiuni. Problema e exact in (cuvintele tale)

"... deoarece banii sunt ai mei, ai tai, ai vecinului de-asupra s.a.m.d., ei trebuie administrati profesionist"

faptul ca banii alocati de Guvernul nu mai ajung sa fie administrati profesionist, fie ca din lipsa profesionistilor (acolo unde banii ajung), fie ca banii nu mai ajung la profesionisti.

Din experienta proprie, stiu se atitudine au o mare parte a funcitonarilor public fata de banii alocati, indeferent ca sunt din buget sau de la donatori sau prin ONG. si daca cei bugetari i-i cheltuie cu o anumita precautie, pe cu cei din alte surse ii irosesc pur-si-simplu. Justificare (functionarilor) este simpla: a) donatorii/ONG-le spala banii in Moldova; b)oricum celor din Occident nu le pasa; c) ONG-le nu trebuie sa le pese ca doar nu-s banii lor, etc

Note: afirmi ca

Dar un tanar de 20-30 ani, fara casa sau masina, dornic de calatorii, e ultima candidatura la capitolul "poftim bani, fa ce crezi ca e mai bine cu ei"
Presupun ca te astepti la cineva de 45-65 ani, cu masina&restul sa conduca un ONG... i.e. cineva din actualii (recentii) parlamentari, ministri, mari functionari de sta... sau poate chiar feciori de presedinti...

....

Daca e sa revenim la tema poulismului. Sandu are perfecta dreptate afirmand ca populismul nu este specific doar partidului de guvernământ sau politicienilor. Se intampla sa-l intalnesti chiar si in actiunile celor care sunt constienti de populism si formal sunt impotriva acestuia, cel putin atunci cand acesta provine de la Guvernare. Foarte des o fac pu a putea continua a face ceea ce fac, de exemplu: scriu proiecte care includ si actiuni 'mai putin eficiente/necesare" pu a primi finantare, caci daca nu ar face-o, ar fi descalificati de donatori, etc.

Si nu este doar probelma moldovei si a donatorilor ei, situatii similare sunt si in tarile occidentale, i.e. orgaanizatiile ecologice, carora li se demonstreaza clar si recomanda ca ar putea abtine un efect mai mare daca shimba putin obiectivele sale, raspund ca ar pierder o mare parte din donatii, deoarece donatorii wouldn't buy it.

20

adm.inv.
7 aprilie 2008 1:10

un offtopic la tema muzicantilor,
Moldova fiind o tzara muzicala,
sa'mi fie iertat acest tupeu.

Cateva secvente posibile din procesul de pregatire a nuntii la moldoveni.

Nunta la moldoveni in general e una din cele 3 sau 4 evenimente majore din viatza, de aici si rolul deosebit al muzicantilor la nunta, rol de care anume ei sunt constienti mai mult decat oricine. Necatand la aceasta, procesul de gasire a unor muzicanti buni are loc exclusiv "prin auzite" : "da tu ce muzicanti ai avut? si cum? erau normali? da ce muzica canta? di tati? si cat au cerut? aha, ian da'mi tel. lor..."/ "Alo, buna ziua, eu va sun de la Slavic, la care ati cantat la nunta, sunteti liberi pe data cutare?" Intre timp te intalnesti cu ei "ca sa te intelegi", si incepi asa de departe : "Iîîîîî, da, eu as vrea sa aud cum cantati, se poate?" la care muzicantu' : "Stiti sci, eu nu prima zi is muzicant, nu'mi plac controale de iestea, m'am saturat in viatza mea de asa examene, daca asa se incepe la noi colaborarea (sic!), apoi mai ghine nici nu trebu... " aici tu intelegi deodata locul si rolul tau in viatza asta si atenuez consecintele : "aaa, nu nu, daca nu se poate - nu se poate, eu pur si simplu am intrebat, ca n'am ce face, deci - nicio problema, ma scuzati, ne vedem la nunta!"
...acest proces de gasire a muzicantilor deci te face sa INTELEGI ca traiesti intr-un SAT, care pretinde sa fie un stat, si in care unii oameni s'au transformat din tzarani in suflet in tzarani la minte, adica foarte saraci cu Duhul. Asa este economia noastra : "ne bucuram" de niste servicii cu atitudine perversa fata de "consumator" (ce'o fi si asta?)...
---------------------------
cui ii este interesant las'sa citeasca inca un exemplu. Cautarea lui tamada/animator pentru nunta. Principiu e acelasi sa'ti intrebi prietenii si sa astepti sa te lasi convins de argumentele subiective ale unora din ei. Pana la urma incepi sa suni si iata ce poti sa auzi pe celalalt capat al firului de la ...artistii nostri de teatru(care mai fac si tamada la nunti): intrebi : "buna ziua, as vrea sa va intreb cum procedati/cum organizati nunta? " si auzi :"pai, sci pot eu sa va spun, o sa vedem la nunta" si mai adaoga : "eu am mai facut nunti"...
--------------------------------
Dragi cantareti si artisti, dati tonul pentru acordarea la nota capitalisto-liberala a economiei noastre nationale! Dvs - exponenti ai unei profesii reprezentative pentru Moldova, deveniti ...mai profesionisti - mai businessmeni!

21

Arina
7 aprilie 2008 20:25

adm.inv., daca as fi artist, de asemenea as trimite pe cineva cu "Iîîîîî, da, eu as vrea sa aud cum cantati, se poate?". Sa se uite la caseta de la nunta prietenului cu recomandarea! Crezi ca multor artisti le place sa cante pe la nunti, sa fie tamada? Mandria mea profesionala nu s-ar simti bine, daca as fi actor si as fi nevoita sa fiu tamada.

un exemplu de populism... cadoul facut de presedinte teatrului "Eugene Ionesco"... dar cui ii pasa? principalul ca teatrul are sediu.

22

adm.inv.
7 aprilie 2008 23:25

Arina, in ceea ce am scris eu mai sus nu am spus ca artistul respectiv "a trimis" pe cineva... Faptul ca tu asa ai face, e optiunea ta, si nu stiu daca ai avea dreptul nici moral si nici juridic ca sa faci asa ceva.
In general, "îîîîî"-ul a fost pus acolo special ca sa redea starea de nesigurantza sau mai exact neasigurarea unui consumator potential de servicii pe o "piatza". E o metafora, stii... Caseta e o solutie, insa nu lipsa solutiilor a fost sensul ironiei din aceasta metafora.

Restul mesajului tau consider ca este un absurd : daca artistii sunt NEVOITI sa castige banul pe la nunti si o fac fara multa placere, apoi nu nuntasii sunt responsanbili pentru "mandria profesionala discomfortata" a artistilor.

23

Arina
8 aprilie 2008 0:29

nu, nuntasii nu poarta vina... economia noastra e de vina. probleme ca ale artistilor au multi alti specialisti din alte domenii. dar nuntatii, prin asemenea atitudine, ar contribui la disconfortul meu.

si... vorbele pe care le-ai pus in gura artistului reprezinta o trimitere si inca una foarte directa (trimiterea nu e neaparat sa contina anumite cuvinte cheie).

am inteles eu asa-zisa metafora a ta... dar parerea mea... serviciile muzicale chiar nu sunt un bun exemplu pentru al jeli pe consumator.

in general, arta (nu zic ca muzica de la nunti e o arta (dar uneori poate fi)) e o chestie care nu prea se racordeaza cu standardele. ex.: te duci la concert la smashing pumpkins si solistul zice la vreo 8000 de oameni, care au platit bani buni ca sa-i vada: fuck you all, i'll come down and kick your fucking ass. vaaai, toata lumea i-a sarit in cap sa-i zica ca nu are drept moral si nici juridic.

...acum ma gandesc ca totusi multi dintre "tinerii inteligenţi şi "nestricaţi"" practica populismul...

24

adm.inv.
8 aprilie 2008 1:12

nu, serios, tu vrei sa vbim despre asta? hai atunci sa fim consecventi, am spus un cuvant, dar pan' la urma, am spus o metafora, o explicam. Bunaoara, eu am spus totul pana la urma, intr'atat ca sa'ti fie suficient sa reactionezi si sa crezi ca ai adus contra argumente. Chiar si metaforele mele le'am explicat.
Pe cand, tu cum procedezi? Tu doar afirmi : "dar nuntatii, prin asemenea atitudine, ar contribui la disconfortul meu". Care este dupa parerea ta acea atitudine a nuntasilor? Nu inteleg ce are discomfortul tau cu nuntasii? POate esti artista? Dar nu am de unde sa stiu.
Spui : "si... vorbele pe care le-ai pus in gura artistului reprezinta o trimitere si inca una foarte directa (trimiterea nu e neaparat sa contina anumite cuvinte cheie)" Pai, daca nu exista cuvintele cheie, "trimiterea" nu mai e foarte directa. In continuare spui : "am inteles eu asa-zisa metafora a ta" Deci spune pana la capat de ce crezi ca ce am spus eu nu a fost metafora? Argumenteaza. Mai departe : "serviciile muzicale chiar nu sunt un bun exemplu pentru al jeli pe consumator." Dar de ce nu?
In privinta aluziei tale cu privire la drepturi - iti spun sincer nu am inteles'o. Poate faptul ca nu cunosc formatia smashing pumpkins ar fi cauza. INSA, asta mai degraba arata ca a discuta prin aluzii nu e intotdeauna eficient. DE asta te'am si intrebat de la inceput : daca intr'adevar vrei sa vbim despre asta?
Acelasi rationament si referitor la aluzia din ultimul alineat referitor la "multi tineri"nestricati"" : mai eficient ar fi sa'i arati cu degetul pe acesti multi si stricati, sa fie asa in vazul lumii si pentru binele lor in primul rand.
Cu pace,

25

Arina
8 aprilie 2008 1:29

nu vreau sa vorbim despre asta :))

26

Arina
8 aprilie 2008 3:25

si inca ceva si ma duc la culcare :)

despre stat si artisti
artistii nu sunt o categorie vulnerabila. evident ca ei nu sunt pe aceeasi lista cu copii orfani, invalizi etc. artistii sunt creatori de valori culturale (care nu sunt doar cele folclorice, evident)... care ne asigura, de facto, dainuirea. un stat sanatos are nevoie de o politica culturala. si, parerea mea, o politica culturala e mai importanta decat una in domeniul tineretului. asta deja argumentez (poate) alta data.

a, si va invit sa va uitati la filmul "Satra" sau "Lautarii" de E.Loteanu (sa-i fie tarana usoara) (si, implicit, sa ascultati creatia lui E.Doga).

27

Victoria Rudi
8 aprilie 2008 7:21

Ce înţelegi prin termenul "cultură", Arina? Te-ai gândit vreodată că există exemple culturale elevate în această ţară, dar puţini ştiu despre ele? Cultura nu este reprezentată doar de acel E.Loteanu sau E.Doga. Oare câţi ştiu despre pictorul basarabean Samson Flexor, care, practic a pus bazele picturii avangardiste în Brazilia? Sau despre acea formaţie - jazz, Trigon, care este arhicunoscută în Europa, dar nu şi acasa. Situaţia culturală în Republica Moldova nu este cauzată exclusiv din lipsa sureselor de venit pentru oamenii de artă, ci din cauza nivelului slab de educaţie culturală a populaţiei. Ieşi pe stradă şi întreabă orice trecător, "Cine este Tinca Baranov?" şi cu siguranţă, în cel mai bun caz, vei primi o privire nedumerită. Adevăratele valori sunt ignorate, consumânudu-se, în majoritatea cazurilor acea cultură de bulevard. Mi se pare o afirmare naivă "o politica culturala e mai importanta decat una in domeniul tineretului". Bine, dar te-ai gândit în acest caz la tinerii care studiază la Conservator, spre exemplu şi care nici nu ştiu încotro s-o apuce?

28

Arina
8 aprilie 2008 16:02

"Ce înţelegi prin termenul "cultură", Arina?" - raspunsul la aceasta intrebare ar presupune un eseu, pe care nu ma apuc sa-l scriu :)

cat priveste artistii despre care nu se cunoaste... aici ar fi potrivita vorba "nasc si la Moldova oameni"...doar ca ei se formeaza si se afirma prin alte parti.
Valorile, fie ele adevarate sau neadevarate (din punctul de vedere al cuiva), trebuie prezentate, aduse in fata oamenilor... ca nu o sa stea omul sa caute cu lupa. si, ori artistul se autointroduce, ori acest lucru tre sa-l faca anumite institutii, fie statale, fie nestatale.
Si "Trigon" demult nu mai este un nume necunoscut prin Chisinau... si aceasta e datorita efortului depus de formatie. dar pe langa talent, originalitate etc., in toata chestia asta mai tre si niste abilitati manageriale, acestea nefiind la indemana multor artisti. si anume aici poate chiar e nevoie de interventia statului (intr-o economie ca a noastra).

si anume pentru ca "tinerii" e o categorie atat de eterogena, imi pare nepotrivita o politica in domeniul tineretului. cred ca studentii de la AMTAP ar fi mai mult influentati pozitiv de o politica culturala.

si sa fiu inteleasa corect... recomandarea (cu filmul si muzica) nu a vrut sa sugereze ca statul ar trebui sa asigure (doar) promovarea creatiilor lui Loteanu si Doga si altor din categorie (pe care-i nu-i consider de bulevard). mai mult a fost un apel la trezirea sensibilitatii fata de domeniul respectv (ca tot Alexandru scrisese "apoi susţinerea artiştilor nu s-ar număra în top-20 de priorităţi pe care urmează să fie cheltuite respectivele fonduri (cel puţin în lista mea de priorităţi)")

29

Victoria Rudi
8 aprilie 2008 21:34

De acord, Arina. Pur şi simplu, avusesem senzaţia că este abordată doar un singur aspect al problemei. Un lucru este cert, însă: oricât n-am polemiza pe marginea acestei teme, situaţia culturală în ţară va rămâne, practic, aceeaşi. Prin ce este definită această situaţie? 1. Persoane care, având bani, promovează o cultură de bulevard (o spun cu riscul de a generaliza, deşi, vedem vedetuţe de-astea la tot pasul); 2. Persoane cu adevărat talentate, dar lipsite de aptitudini managerile, sponsori, bani etc.; 3. Cerinţa majoritară de pe piaţa republicii - cultura de bulevard, cum am mai numit-o. Rezultatul probabil? Cei cu adevărat talentaţi încep să producă ceva comercial, simplu şi uşor de consumat, pentru a se întreţine. Totuşi, există o relaţie strânsă între dezvoltarea economică a unui stat şi cultura acestuia, iată de ce, nu cred că o politică culturală ar avea vreun efect, căci mediul desfăşurării acesteia va fi defavorabil. Cel puţin, Arina, îmi poţi explica, care este viziunea ta, referitor la politica culturală: în paşi concreţi, ce-ar trebui să se întreprindă, şi asta, fiind evitat populismul.

30

Arina
9 aprilie 2008 6:12

Victoria, ceea ce-mi soliciti necesita timp, dorinta, documentare mai serioasa, consultare cu diversi specialisti etc., cele de care nu dispun acum :)
am unele cunostinte si idei in domeniul dat (dar mai e nevoie de mult) si chiar mi-ar placea sa particip la elaborarea politicii culturale a tarii noastre... poate candva... si atunci voi vedea cate pietre/rosii voi primi in cap :)

31

Oleg Burcă
8 iunie 2008 2:02

Chestia cu tinerii chiar în majoritatea cazurilor e 100% populistă!

Cum un proaspăt absolvent cu diploma semicumpărată, fără experienţă şi măcar careva idei practice poate fi implicat în activităţi forte?

Adevăraţii specialişti abia după asta se dezvoltă sau paralel cu studiile mai fac un job / fregventează nişte cursuri profesionale (acolo chiar se învaţă chestii cu adevărat necesare în lucru).

Ia vedeţi majoritatea angajatorilor ce vor? Tineri!
Desigur profesionişti...

În învăţământ ar trebui investiţi aceşti bani!
Unicul domeniu care ar putea da roade.

Iar ne lovim de prostia noastră 'naţională', bolile enumerate de Alexandru - cumătrismul şi celelalte modificaţii alotropice...


"Ţara va fi ţară, atunci când şcoala va deveni şcoală!"

Adauga Comentariu


HTML admisibil: a href, b, i, br/, p, strong, em, ul, ol, li, blockquote, pre