Alexandru Culiuc

20 ianuarie 2009

În Lima... Partea 2 (cu ilustraţii)

În sfârşit m-am debarasat de programul comuniştilor şi pot reveni la subiecte mult mai plăcute. Mâine noaptea părăsesc Peru pentru vreo patru luni, aşa că vă propun un nou set de observaţii scurte din Lima. Spre deosebire de prima parte pur textuală, o parte de observaţii sunt acompaniate de fotografii.

În Lima, principalul concurent al Lamborgini este D’onofrio. Iată-l, acest bolid galben fioros:

D'onofrio ice cream seller, Lima

Da iată şi Lamborgini. Îi lipseşte un singur „h”, însă diferenţa este impresionantă...

Lamborgini ice cream seller, Lima

În Lima circulă mai multe automobile Lada decât în Chişinău. Au apărut la începutul anilor nouăzeci şi s-au bucurat de o anumită popularitate... timp de vreun an. După care lumea a înţeles că mai bine o Toyota Corolla de 10 ani sau chiar un Volkswagen Beetle de 15 ani decât o Ladă nouă. Apropo, Volkswagen Beetle sunt o sumedenie. Multe sunt bine păstrate şi vopsite în culori aprinse:

Volkswagen Beetle in Lima

Dragostea faţă de culorile aprinse nu se limitează la autoturisme. Cartierele mai vechi ale Limei sunt şi ele dominate de culori vii:

Viejo Surco (Lima)

Viejo Surco (Lima)

După ce culorile se mai jupoaie puţin, se primesc nişte stradele extrem de pitoreşti. Iată probabil cea mai fotogenică ulicioară din Lima (da, asta-i acelaşi Volkswagen).

Marielle in Pueblo Libre (Lima)

Când dai de o asemenea ulicioară nu te poţi opri din fotografiat:

Marielle in Pueblo Libre (Lima)

Marielle in Pueblo Libre (Lima)

Pueblo Libre (Lima)

Spaţiile verzi dea lungul principalei autostrăzi din Lima, numită pur şi simplu Via Expresa (n-am fotografii proprii, însă iată o privire extrem de generală,  una mai îndeaproape şi o vedere de noapte), sunt împodobite cu logourile diferitor instituţii create din flori. Domină brandurile instituţiilor financiare, dar se întâlnesc şi universităţi (!). Iată, spre exemplu, logotipul din flori a reţelei de magazine universale Wong (sorry pentru calitate — fotografiat cu un compact prin fereastra automobilului în mişcare):

Wang flower logo in Lima (Via Expresa)

Se întâlnesc şi logotipurile companiilor prezente în Moldova:

PWC flower logo in Lima (Via Expresa)

Circulând cu automobilul prin Lima, ai toate şansele să asişti la un micro-spectacol de circ. Când te opreşti la roşu la o intersecţie importanta, pe carosabil ies doi-trei copii şi încep să jongleze, fac răsturnări peste cap, piramide de oameni şi alte acrobaţii. Când până la aprinderea luminii verzi rămân vreo treizeci de secunde, copiii trec de-a lungul maşinilor şi culeg banii for the benefit of Mr. Kyte. Apropo de Beatles...

În Lima se ascultă „Los Beatles”. Un „Beatles tribute concert” (la care am fost) a avut loc la început de ianuarie, altul va avea loc la sfărşitul lunii (deja voi fi în Cambridge). Una din formaţii a interpretat Hey Bulldog, Helter Skelter, She’s So Heavy, Strawberry Fields Forver, Tomorrow Never Knows şi While My Guitar Gently Weeps (plus alte câteva piese, preponderent de pe White Album). Toate extrem de aproape de original; o realizare deloc trivială — fanii ştiu pe cât de complexe sunt aranjamentele pieselor târzii ale formaţiei. La While My Guitar Gently Weeps pe scenă a ieşit un tip irlandez de vreo 55-60 ani, care a cântat partida de chitara a lui Clapton unul la unul cu versiunea de pe album. Am rămas extrem, extrem de impresionant.

În Lima se ascultă Beatles, dar totuşi domină muzica latinoamericană tradiţională: salsa, reggaeton, merengue, bachata.  Dragostea faţă de interpreţi poate fi găsită pe pereţii oraşului — Héctor Lavoe este unul din clasicii salsei:

Hector Lavoe graffiti

În Lima practic nu găseşti vagabonzi clasici. Acesta-i unicul de care am dat pe parcursul lunii (în Cambridge dai de cel puţin doi-trei zilnic).

Homeless in Lima (Viejo Surco)

În Lima toate geamurile au un singur rând de sticle, inclusiv şi la clădirile de oficii de 20-30 etaje. Temperatura niciodată nu coboară sub 10 grade celsius, ceea ce permite companiilor de construcţii se economisească la termoizolare. Dar economia nu e gratuită — un rând de sticlă practic nu oferă izolare de zgomotele din stradă şi a vecinilor, ceea ce nu ajută la coabitarea paşnică a locatarilor diferitor apartamente.

În Lima toate magazinele acceptă dolari, totalmente legal.  Mai mult ca atât, la monitorul de la casa supermarketurilor suma totală a cumpărăturilor este dublată în soli şi dolari. Rata de schimb este practic identică cu cea oficială. O metodă interesantă de a atenua ispita băncii centrale de a tipări cantităţi excesive de bani (venitul de senioraj este micşorat în cazul în care cetăţenii pot evita relativ ieftin să facă tranzacţii în valută naţională).

În Lima nu toţi morţii îşi găsesc ultimul adăpost sub pământ; unii ajung „la etaj”. „Blocurile de locuit” pot avea patru (în prim plan), sau chiar opt etaje (în planul secund). Pe dealul din planul trei se vede statuia Fecioarei Mariei de cel puţin 10m înălţime.

Lima cemetery

Publicat: 20 ianuarie 2009 0:00

Categorii: Călătorii | Fotografie

Taguri: ,

Comentarii (17)

1

Pavel Ciorici
20 ianuarie 2009 0:19

Foarte frumos, unele parca sunt momente din filme...

2

Dona
20 ianuarie 2009 14:54

Etajele pentru odihna vesnica ar fi o solutie buna pentru Chisinau care la moment e in topul ratingului (trist) European la capitolul marimii cimitirului

3

vitalie
21 ianuarie 2009 19:12

O relatare excelenta despre Lima. Cu atat mai mult ca stiam doar ca exista Peru-ul si capitala e Lima. :-)
Multumesc pentru efortul de a te imparti cu noi cu aceste date.

4

unpikaso
22 ianuarie 2009 16:05

Frumos. Si domnisoara e simpatica.
Care a fost recompensa pentru acordul ei de a poza. In Malawi ai scapat ieftin "Ca recompensă au primit o jumătate de sticlă de Fanta, o cutie practic plină de biscuiţi şi nişte mere"
Mai trist este la ultima fotografie. Ai accentuat momentul prin lipsa de culoare.

5

Alexandru Culiuc
22 ianuarie 2009 16:19

unpikaso a scris:

Care a fost recompensa pentru acordul ei de a poza. In Malawi ai scapat ieftin "Ca recompensă au primit o jumătate de sticlă de Fanta, o cutie practic plină de biscuiţi şi nişte mere"

Recompensa? pentru ca a pozat?! hahaha! Cea mai tare gluma pe care am auzit-o de la halloween incoace.

6

Ion Ciorici
22 ianuarie 2009 22:14

cum spunea cineva fericiti-nevoie-mare™ :)

7

Cristina
23 ianuarie 2009 22:01

Nu prea inteleg cum functioneaza cimitirele pe verticala. Acolo toti sunt "incinerati"(mi-a zburat din cap denumirea corecta)?

8

Arina
23 ianuarie 2009 22:16

Cristina, http://en.wikipedia.org/wiki/Columbarium
in Bologna (unde ma aflu) cimitirul e mixt, avand si multe blocuri din astea.

9

Alexandru Culiuc
23 ianuarie 2009 23:30

Arina, aici nu cred că ai dreptate. Lăţimea acestor blocuri este de vreo 4-4.5m, deci exact bine pentru două sicriuri (unul dintr-o parte şi altul din cealaltă -- observă că partea laterală are o linie de separare exact la mijloc). Ar fi stupid să pierzi în zadar 3m de beton, dacă după placă se afla doar urne cu cenuşă mortuară.

10

Arina
24 ianuarie 2009 0:09

in Bologna sunt blocuri cu latime diferita. in acelea foarte late de asemenea am crezut ca e bagat sicriul, dar am vazut un loc liber, fara placuta/poarta, si spatiul dinauntru era mic. si nu cred ca e foarte sanitar, ecologic (nu stiu cum sa-i zic) sa pui la pastrare corpuri nevii in beton ... sau eu gresesc in privinta capacitatilor de izolare a betonului.
dar atunci intr-adevar e straniu ca le fac atat de late...
oricum, nu sunt sigura, tre de intrebat localnicii.
tu i-ai intrebat?

11

Alexandru Culiuc
24 ianuarie 2009 10:41

Arina, deja am întrebat. După cum am presupus mai sus, în nişele acoperite cu plăci de marmoră (sau pur şi simplu cimentate) se păstrează sicrii întregi. Aşa că fie este ecoloic, fie peruanilor nu le pasă de asta (presupun că prima, totuşi).

12

Cristina
27 ianuarie 2009 16:22

Tare straniu...Mersi

13

Moruzi
31 ianuarie 2009 16:50

Salut Alex!
Sorry, nu o sa scriu la tema articolului. Am o intrebare: Ce reviste credibile exista in Rusia. Reviste care pot fi citate intr-un studiu sau lucrare de licenta, care au articole "verticale".
Iti multumesc anticipat!

Dima

14

Mihaela
5 iunie 2009 14:04

Salut Alexandru

Fotografiile sunt superbe. Ti-am vizitat si contul de pe Flickr. Pot sa te intreb ce aparat si obiectiv folosesti?

15

Alexandru Culiuc
6 iunie 2009 18:18

Mihaela, echipamentul îl poţi vedea aici -- http://www.culiuc.com/photo/ . E drept că 17-40 l-am scăpat pe beton în prima zi la Cusco (lunea aceasta), aşa că până nu-l repar, setul de obiective disponibile este puţin dezechilibrat... Fotografiile de la Cusco şi împrejurimi (Machu Picchu, etc.) urmează peste vreo săptămână.

16

Mihaela
7 iunie 2009 12:03

Multumesc pentru raspuns. Dupa ce te-am intrebat am "rasfoit" blog-ul tau si ti-am vazut inventarul. Vreau sa-mi iau si eu un aparat Canon, dar pentru ca sunt doar un amator nu-mi voi lua mai multe obiective. Vreau sa-mi iau unul mai "universal", maxim doua. Daca tot am vazut ca dai sfaturi pentru amatori, ti-as fi foarte recunoscatoare pentru o sugestie. Apropo, fotografiile din Lima cu ce obiectiv sunt facute?

17

Irina
27 noiembrie 2012 23:45

Frumoase poze. Eu recent am vizitat o ruda stabilita in Lima :) M-a surprins faptul ca-n Lima (nu ma refer la poluare) strazile sunt mult mai curate decat in Chisinau - care este un oras atat de mic.

Adauga Comentariu


HTML admisibil: a href, b, i, br/, p, strong, em, ul, ol, li, blockquote, pre