Alexandru Culiuc

15 ianuarie 2009

Programele partidelor politice. Partea 2. PCRM

După ce am analizat programul PDM, câţiva cititori au prezis că PCRM va ieşi învingător, cu un program pragmatic şi mai liberal decât a oricărui alt partid. Programul PCRM într-adevăr este diferit de cel al PDM şi alte două-trei programe pe care le-am citit. Mai bun? Mai rău? Greu de spus... Deoarece un program de partid poate fi comparat doar cu un alt program de partid. Aici, însă, nu avem de-aface cu un program de partid — un document care trasează obiectivele de activitate ale partidului — avem cincisprezece pagini de demagogii pseudo-ştiinţifice, laude puţin-meritate şi declaraţii generale, toate scrise într-o română moldovenească oribilă.

Stil

Programul PCRM a fost scris în rusă şi apoi tradus în română. Nu mă deranjează atât timp cât traducerea este calitativă. Însă textul a fost tradus mot-a-mot, fapt care s-a soldat cu o română stâlcită şi greoaie. Primul alineat prezintă un exemplu elocvent:

Noi, actualii comunişti moldoveni, ne considerăm un partid al intereselor de perspectivă ale întregii societăţi. Ale unei societăţi în care diversitatea socială, naţională şi politică va asigura personalităţii libertatea opţiunii şi condiţii de afirmare. Noi nu pledăm pur şi simplu pentru interesele săracilor — noi combatem sărăcia ca atare. Noi nu luptăm contra bogăţiei — noi luptăm pentru ca bogăţia şi bunăstarea să provină din venituri licite, dar nu din jaf, din corupţie şi din exploatarea necruţătoare a resurselor umane şi naturale. Noi pledăm pentru egalitate de condiţii, pentru echitate socială şi pentru un control democratic eficient al societăţii asupra statului.

Cel mai evident rusism este utilizarea pronumelui „noi”.  Cu excepţia primei propoziţii, el urmează să fie eliminat: „Nu pledăm” în loc de „Noi nu pledăm”, „combatem” în loc de „noi combatem”, „Nu luptăm” în loc de „Noi nu luptăm”, etc. Acest „noi” superfluu poate fi regăsit pe parcursul întregului text.  Dragă traducător, în română, spre deosebire de rusă, pronumele-subiect poate fi omis. Mai mult ca atât, într-un text publicitar, el trebuie omis pentru a plasa accentul pe acţiune şi nu pe actor.

Textul abundă în expresii greoaie de genul „partid al intereselor de perspectivă ale întregii societăţi” (v. citatul de mai sus) şi fragmente care puteau fi eliminate fără a pierde din conţinut.  Un exemplu tipic din pagina 6:

Analizînd experienţa pe care ne-a fost dat s-o trăim, noi înţelegem că marile nenorociri, care s-au abătut asupra ţărilor postsovietice, nu sînt un rezultat al apariţiei pluripartidismului, al apariţiei posibilităţii garantate de lege de a-ţi realiza dreptul de a alege în condiţii de libertate. (44 cuvinte, 252 caractere)

Lăsând la o parte virgula de prisos după „nenorociri”, răspundeţi la întrebarea: este oare posibil de exprimat ideea „Experienţa noastră arată [...]” (3 cuvinte, 22 caractere) într-o formă mai stâlcită şi mai voluminoasă decât „Analizînd experienţa pe care ne-a fost dat s-o trăim, noi înţelegem [...]” (11 cuvinte, 57 caractere)? Mai la general, este necesar de pomenit experienţa din Moldova  în cazul unei generalizări aplicabile (în opinia autorului) întregului spaţiu postsovietic?  Fraza putea fi scurtată astfel:

Nenorocirile abătute asupra ţărilor postsovietice nu au fost cauzate de apariţia pluripartidismul şi a sufragiului liber. (16 cuvinte, 106 caractere)

Alineatul 2 din pagina 6, din care am extras fraza de mai sus, merită să fie citit integral — concentrarea idiotismului atinge un nivel critic.  Nu vă voi obosi citindu-l în întregime, însă nu pot să mă abţin de la reproducerea primei fraze.

Cu cîntarul istoriei au fost deja cuantificate pierderile umane, morale şi cele culturale nu numai din timpurile epocii sovietice, dar şi cele din epoca capitalismului nomenclaturist-oligarhic ce s-a instaurat şi din războaiele naţionaliste care îi sînt proprii.

Topica frazei şi „cântarul cuantificator al istoriei” sunt reprezentative pentru un elev de clasa a şasea de la o şcoală foarte şi foarte medie.

Am fost surprins că un program politic, care urmează să demonstreze certitudine, abundă în expresii care redau nehotărâre şi ambiguitate:

Este destul de complicat să faci acest lucru şi astăzi, cînd, sub numele de partide comuniste, acţionează, uneori, secte politice, reacţionare în esenţa lor, care se orientează spre timpuri ce nu se vor mai întoarce […] (p. 3)

[…] înţelegem că noul secol devine un fel de prolog al unei alte epoci […] (p. 5)

Este deja destul de evident [...] (p. 7)

[...] avantajele regionale potenţiale ale climatului investiţional din Republica Moldova trebuie să dobândească, pe termen lung, un caracter oarecum exclusiv.  (p. 13)

Toate aceste „destul de”, „un fel de” şi „oarecum” puteau fi eliminate fără a altera mesajul. În special îmi place “oarecum exclusiv”.

Culmea impotenţei stilistice o găsim în pagina 3:

Contradicţiile sociale tradiţionale se deplasează, şi acest lucru este evident, din ţările dezvoltate în ţările cu economii în tranziţie şi în statele lumii a treia, dînd naştere unor conflicte şi contradicţii care, prin natura lor, sînt principial noi. Natura proprietăţii private se transformă în unele ţări într-un stimulent de masă al progresului economic şi tehnico-ştiinţific, iar în alte ţări ea, din contra, capătă trăsături monstruoase. Şi aşa mai departe.

„Şi aşa mai departe”?! Utilizat drept propoziţie independentă?! Într-un context în care deloc nu-i clar cam ce ar urma mai departe?!

Mă voi opri aici, însă sunt sigur că un lingvist ar găsi erori de exprimare absolut în fiecare propoziţie. De fapt, programul PCRM demonstrează că comuniştii au dreptate: limba moldovenească există.

Conţinut

Recunosc, îmi vine greu să evaluez conţinutul programului PCRM. Trei cauze principale:

  • Documentul e scris într-o română extrem de proastă, ceea ce complică mult înţelegerea conţinutului.  Gândurile sunt scrise stâlcit, se înşiră pe pagini întregi şi se intercalează.
  • Autorii documentului provin dintr-un univers intelectual paralel, dominat de noţiuni precum „contradicţiile de clasă”, „proletariatul cunoştinţelor”, „problema legăturii inevitabile a proprietăţii private cu exploatarea”, etc.  Şi atunci mă întreb pe cât de corect să judec validitatea ideilor dintr-un document ce aparţine unui univers intelectual prin prisma ideilor unui univers ortogonal. O analogie: Aristotel este citit şi analizat, însă nimeni nu va dezbate validitatea teoriei sale privind cele cinici elemente de bază (foc, apă, aer, pământ, eter) prin prisma fizicii moderne.
  • O foarte mică parte a textului abordează subiecte pe care le aştepţi de la programul unui partid.  Ai crede că documentul urmează să fie îndreptat spre viitor, să motiveze şi să seteze obiective, să prezinte activităţile necesare pentru a atinge obiectivele şi, de ce nu, se definească metrici de evaluare a succesului.  În cazul PCRM, programul este dominat de discuţii pseudo-ştiinţifice menite să întoarcă pe dos cam tot ce se poate de întors pe dos: poziţionarea comuniştilor printre mişcările de stânga, relevanţa doctrinei comunismului în ştiinţa economică actuală, istoria economică şi politică a secolului douăzeci, rolul transformator al tehnologiilor informaţionale asupra luptei de clasă (!), rolul comuniştilor în relansarea economiei Moldovei.

Toate aceste idei sunt grupate în trei capitole: (1) Moştenirea noastră, (2) Contemporaneitatea şi noile contradicţii ale timpului şi (3) Strategia făuririi.

Moştenirea noastră

Autorii declară că partidul este mândru de moştenirea teoretică. Marxismul a introdus un şir de concepte cu care ştiinţele sociale operează până-n ziua de astăzi, cum ar fi conflictul de clasă. În plus, tot marxiştii au descoperit, de rând cu altele, crizele economice ciclice (cât se poate de relevant în 2008-09).

Îmi vine greu să comentez această mândrie, deoarece eu nu m-am prea intersectat cu moştenirea intelectuală marxistă. În cei patru ani şi jumătate la Harvard n-am întâlnit termenul „lupta de clasă” în nici un articol economic. Am citit multe despre conflictele între posesorii diferitor factori de producere, însă această contradicţie este inexistentă în literatura marxistă clasică, care susţine că munca este unicul factor primar al producţiei. În cazul crizelor economice ciclice, cred că se face referinţă la Kalecki, care a înaintat una din numeroasele ipoteze care circulau în perioada interbelică: guvernul dinadins sporeşte nivelul şomajului pentru a micşora puterea de negociere a clasei lucrătoare... Vă las pe voi să decideţi pe cât de plauzibilă este această ipoteză.

Totodată, comuniştii moldoveni se distanţează de moştenirea lor practică:

Propria noastră istorie a demonstrat în repetate rînduri ce se întîmpla atunci cînd comuniştii […] renunţau măcar la unul din [propriile] principii. [...]

Cînd în numele păstrării puterii, pe ruinele vechilor regimuri exploatatoare, comuniştii creau piramidele unor noi clase dominante în persoana nomenclaturii birocratico-partinice, atunci caracterul obiectiv al concepţiei noastre politice se sfărîmă în menghina acelei culturi politice primitive şi acelei maşini necruţătoare de stat, care este capabilă să compromită orice revoluţii şi orice reforme progresiste.

[...] Clasă dominantă a nomenclaturii făţarnice de partid a strivit cu cinism ideile egalităţii, ea însăşi sustrăgîndu-se principiilor acesteia, păstrîndu-le, însă, pentru constructorii BAM-ului, pentru colhoznici, mineri, ingineri, în genere pentru toţi oamenii muncii.

Nu cred că merită să comentez ipocrizia acestor cuvinte. Mai interesant este faptul că documentul nu pomeneşte vreun stat comunist care nu s-a abătut de la principiile comuniştilor şi care a evitat problemele enumerate mai sus. Nu e de mirare — asemenea exemple nu există. Cu alte cuvinte comuniştii moldoveni sunt determinaţi să fie primii care nu vor repeta greşelile predecesorilor săi din întreaga lume. Hmmm...

Contemporaneitatea şi noile contradicţii ale timpului

Acest compartiment începe cu descrierea polarizării lumii actuale:

Unul din polurile acestei civilizaţii este reprezentat de lumea unei înalte mobilităţi şi a unui nivel nemaivăzut de dezvoltare a tehnologiilor şi comunicaţiilor, de lumea fluxurilor financiare şi investiţionale dinamice, a schimbărilor rapide în structurile şi valorile sociale. Nucleul acestei lumi îl constituie cele mai bogate ţări postindustriale, care astăzi dau tonul tuturor acestor schimbări.

Textul nu menţionează că acest nucleu este constituit din ţări care nici o dată n-au fost conduse de comunişti, iar o bună parte din ţările care au aderat recent la acest pol sunt cele care au reuşit să se distanţeze mai rapid ca altele de trecutul comunist.

Autorii explică succesul acestui pol prin progresul tehnologic şi, în special, revoluţia informaţională. Importanţa crescândă a capitalului uman a dus la apariţia „proletariatului cunoştinţelor”, care este proslăvit drept „[purtător al] noilor transformări sociale importante, care au o perspectivă istorică certă”. Ca să înţelegeţi pe cât de aberante sunt închipuirile autorilor privind un set întreg de subiecte economice (motivaţia activităţii economice, valoarea, piaţa) şi cum se înscrie proletariatul cunoştinţelor în această caşă economică, vă propun spre lectură alineatul 2 din p.8:

Această categorie socială principial nouă este motivată nu atît de intenţii de îmbogăţire şi de necesităţi materiale, cît de scopuri legate de realizarea sa. Principalul ei mijloc de producţie, intelectul, este inseparabil de posesorul lui. Produsul activităţii lui, mărfurile şi serviciile, poate fi vîndut pe piaţă. El, însă, se reproduce întotdeauna neîntîrziat. Din această cauză, această clasă nouă, în epoca „consumului generalizat”, creează deja, de fapt, nu bunuri, ci valori, şi actualul sistem de piaţă, deocamdată, doar din inerţie nu este depăşit de această stare de lucruri paradoxală şi care are foarte puţin în comun cu relaţiile de piaţă.

Aţi înţeles ceva? Eu nu. Însă este clar că toate aceste aberaţii au un singur scop — să raţionalizeze acceptarea de comuniştii moldoveni a proprietăţii private. Voi încerca să sintetizez pagina respectivă (vezi capitolul „Metamorfoza problemei proprietăţii” în pp. 8-9) într-un alineat.

Conform autorilor, importanţa crescândă a capitalului uman a redus relevanţa controlului asupra mijloacelor materiale de producţie (capitalul fizic).  N-are importanţă cine deţine dreptul de proprietate asupra mijloacelor materiale de producere: capitalistul sau statul (în calitate de agent al clasei muncitoare). Cum n-am fi, marea parte a valorii revine capitalului uman, care este inseparabilă de posesorul său, „proletariatul cunoştinţelor”. Cu alte cuvinte, proprietatea privată nu mai este acel rău desăvârşit, cu care tradiţional luptă comuniştii. Respectiv, comuniştii moldoveni nu au motiv să naţionalizeze patrimoniul recent privatizat. Mai mult ca atât, comuniştii acceptă că „proprietatea privată se transformă în unele ţări într-un stimulent de masă al progresului economic şi tehnico-ştiinţific”. Cu alte cuvinte, nici privatizarea de mai departe nu contravine principiilor comuniştilor.

Rezumat. Capitolul II (pp. 6-9) este dedicat unei singure întrebări: Cum să reconciliezi denumirea partidului cu dezicerea acestuia de la principala dogmă a doctrinei marxiste — proprietatea privată este originea exploatării de clasă? Răspuns: câţiva termeni şi principii din teoriile societăţii postindustriale, plus o tonă de demagogie (vezi citatul precedent). O teorie înţeleasă de puţini şi dogmatizată până la nesfârşit (marxismul) este neutralizată — dar nu negată  — cu ajutorul unei alte teorii, care este înţeleasă de şi mai puţini şi care este rapid dogmatizată şi ea (societatea informaţională). Ei, când vine vorba de demagogii, comuniştii au o experienţă bogată... Să vedem cum o duc ei la capitolul practică.

Strategia făuririi. Modelul moldovenesc

Previzibil, compartimentul începe cu:

Republica Moldova era, pînă în anul 2001, o adevărată zonă a dezastrului social.  [...] Şomajul total în oraşe şi sate, politica socială antiumană, neplata pe parcursul mai multor luni a pensiilor, a salariilor şi a burselor, alocaţiile mizere pentru sfera ştiinţei, învăţămîntului, ocrotirii sănătăţii şi culturii au dus la scăderea drastică a nivelului de trai în ţară, la exodul populaţiei, la emigrarea în masă a oamenilor muncii şi la depopulare.

Cam aşa şi a fost — creşterea economică a început în 2001. Însă aici comuniştilor le-a mers: de nu era să fie criza economică din Rusia, primul an de creştere a PIB-ului ar fi 1998 şi nu 2001.

Evident, toate succesele de după 2001 sunt atribuite partidului:

[…] Politica socială activă — majorarea în repetate rînduri a salariilor, a pensiilor şi burselor — a pus bazele revigorării economice generale a Republicii Moldova. În pofida criticii oponenţilor, a acuzaţiilor de populism, pe care ni le aduceau, anume caracterul prioritar al acestei politici a condus la creşterea bruscă a cererii solvabile, a servit drept mecanism de relansare a economiei. Deja în toţi următorii ani, în pofida condiţiilor politice şi economice externe, uneori extrem de complicate, economia Moldovei a înregistrat o creştere stabilă.

Nu încetez să mă mir cât de mincinoşi pot fi politicienii. Creşterea cererii agregate (n-am idee ce se înţelege prin „cerere solvabilă”) a fost datorată remitenţelor. Aici comuniştii din nou urmează să mulţumească criza rusească din 1998 — exodul în masă a moldovenilor început imediat după criză, în 1999. Tot migranţii sunt direct responsabili pentru majorările de salarii, pensii şi burse. De nu creşteau dramatic veniturile statului din TVA-ul la import (importul fiind finanţat la peste 50% de remitenţe), toate aceste majorări de salarii rămâneau declaraţii electorale.

Comuniştii ne aduc aminte că au fost responsabili pentru câteva reforme liberale importante:

[...] abrogarea pe cale legislativă a mii de regulamente, care creau teren favorabil pentru diferite tranzacţii de corupţie, introducerea înregistrării agenţilor economici „la un singur ghişeu”, reducerea radicală a listei genurilor licenţiate de activităţi antreprenoriale, diminuarea impozitului pe beneficiu de la 32 procente la zero, amnistierea capitalului şi amnistia fiscală — toate acestea au constituit nu numai un factor al creşterii economice continue, dar, totodată, au subminat serios baza economică a clasei birocraţilor.

Astea deja nu sunt minciuni, ci potenţiale plusuri în ochii electoratului gânditor. Însă:

  • Toate reformele menţionate au început în 2005. Cu ce s-au ocupat comuniştii în primii patru ani de guvernare?
  • Îmbunătăţirea cadrului reglementar este doar unul din elementele de oferire a unui climat investiţional favorabil.  Mai există şi previzibilitatea şi echidistanţa statului de toţi agenţii economici. Şi atunci ne aducem aminte de zecile de cazuri când Moldova a fost impusă de CEDO să plătească despăgubiri agenţilor economici maltrataţi (cel mai recent caz: naţionalizarea ilegală a Air Moldova în 2002 s-a soldat cu o despăgubire de 6.7 milioane euro pe care guvernul le datorează investitorului german conform deciziei CEDO).
  • Nimeni n-a demonstrat că pachetul liberal din 2007 (amnistia fiscală, amnistia capitalului, şi eliminarea impozitului pe beneficiu) a avut un careva impact asupra creşterii economice.

În concluzie nu urmează să ne mire faptul că Moldova continuă să piardă poziţii în clasamentele internaţionale de climat investiţional.

V-am plictisit deja cu cinci pagini de text fără a pomeni viziunea PCRM pentru viitorul Moldovei? Asta deoarece obiectivele PCRM încep doar în pagina 12 (în total sunt 15).

Principalul obiectiv al PCRM în modernizarea Republicii Moldova îl constituie trecerea hotărîtă de la economia agrară şi de la capitalismul birocratic-nomenclaturist la societatea postindustrială, bazată pe cunoştinţe, pe competenţă, pe tehnologii, pe un înalt nivel al calităţii vieţii şi al culturii democratice.

Cât timp se va mai tot vehicula acest mit post-industrial? Toate, absolut toate, ţările care au trecut prin perioade îndelungate de creştere economică au făcut-o the old way, prin dezvoltarea sectorului industrial, şi în special a exporturilor industriale. Primul pas au fost şi rămân textilele (începând cu Anglia din sec. XVIII şi terminând cu Vietnamul anilor nouăzeci). Moldova se pare că a atins acest nivel. Următorul pas sunt piesele de schimb şi subansambluri mai simple pentru producători occidentali, undeva la orizont se străvăd electrocasnicele şi electronica. Faptul că în Moldova există Internet deloc nu înseamnă că Moldova are şanse să devină peste noapte stat post-industrial. Promit să revin la acest subiect în viitor. Apropo, cum poţi baza societatea postindustrială „pe un înalt nivel al calităţii vieţii”? Credeam că societatea industrială este o cale de asigurare a unui înalt nivel al calităţii vieţii şi nu un obiectiv în sine...

PCRM declară cinci sarcini. Primele două ţin de economie.

Prima sarcină [...] constă în promovarea politicii investiţiilor sociale crescînde şi edificarea unui stat social.

La momentul în care autorii încep să-şi expună viziunea asupra viitorului ţării, încep aberaţiile (p. 12):

PCRM consideră că nivelul mediu al salariului şi al pensiilor în Moldova trebuie să fie întotdeauna mai înalt decît în ţările vecine.

Salariul va fi mai înalt decât în alte ţări atunci când va fi mai înalt PIB/lucrător. Considerând că la acest capitol Moldova este „prima de la coadă” în raza de cel puţin 2000 km, cred că printre vecini sunt incluşi Eritrea şi Iraq. Cel mai hazliu este limbajul: „trebuie să fie întotdeauna”. Cum va fi? De unde va fi? Nu contează. Partidul a spus. Trebuie să fie. Şi întotdeauna. Mai pe scurt, partidul care a promovat „reforme de piaţă cu adevărat consecvente”: ducă-se dracului mecanismul de piaţă de determinare a preţului muncii; setăm nivelul salariilor, pensiilor şi burselor pe plac.

Continui să citez acelaşi alineat:

Astăzi este evident faptul că numai în aceste condiţii sînt posibile nu numai reproducerea dinamică a forţei de muncă calificate, completarea acesteia şi asigurarea ei cu locuri de muncă, dar şi păstrarea potenţialului cetăţenesc al ţării.

Ah, cât de bine şi simplu era pe vremuri — ai închis frontiera şi nimeni nu pleacă niciunde... Dragi comunişti, din nou încurcaţi cauza şi efectul. Nu poţi mări salariul pentru a păstra potenţialul cetăţenesc al ţării. Invers — salariul de echilibru parţial creşte deoarece se micşorează „potenţialul cetăţenesc al ţării” (migraţia nu e unica cauză a creşterii salariilor, dar este una importantă). Mai citiţi puţină istorie, şi nu doar din surse marxiste. Un exemplu relevant este dinamica populaţiei şi a veniturilor în Irlanda la finele sec. XIX.

Fraza de mai sus este urmată imediat de următoarea concluzie:

Aceasta înseamnă că accesul la asistenţă medicală calificată nu trebuie să depindă de nivelul veniturilor.

Serios? Deci accesul la asistenţă medicală influenţează „nivelul mediu al salariului şi al pensiilor” (citiţi originalul şi vă veţi convinge că asta-i unica interpretare posibilă a textului)? Interesant...

În acelaşi context:

Aceasta înseamnă că posibilitatea de a obţine studii medii şi superioare fără plată trebuie să fie garantată, la modul practic, de către stat. Iar însăşi instruirea, calitatea şi structura ei, trebuie să corespundă într-o măsură cît mai mare spectrului necesităţilor sociale, economice şi culturale ale cetăţenilor.

Dragi comunişti, piaţa pentru aceea şi există ca să ofere servicii (educaţionale, în cazul de faţă) care corespund într-o măsură maximală necesităţilor cetăţenilor. Asta înseamnă următoarele:

  • Instituţiile de învăţământ trebuie să activeze într-un mediu de liberă concurenţă (mai ţineţi minte hotărârea 434?)
  • Studiile superioare urmează să fie cu plată (universităţile singure vor oferi burse celor mai buni candidaţi când vor începe să concureze pentru un corp studenţesc cât mai puternic)
  • Universităţile singure urmează să-şi decidă programele de studii şi să-şi aleagă conducătorii.

Dacă vă arde să oferiţi burse de stat, apoi păstraţi banii pentru burse de masterat în SUA şi Europa pentru tineri funcţionarii publici — să vedeţi cât de repede va creşte calitatea candidaţilor care vor aplica la poziţii în instituţii de stat. Sper să mai revin la acest subiect.

Trecem la a doua sarcină a PCRM: „crearea unui climat de afaceri favorabil şi în afirmarea unei economii deschise, orientate spre inovare”.

Despre succesele creării unui climat favorabil de afaceri am mai scris. Comuniştii au făcut câte ceva pe planul reglementărilor (însă am auzit de la persoane de încredere că Ghilotina II este de râsul găinilor), însă s-au arătat inapţi să menţină distanţă egală faţă de toţi jucătorii economici.

Economia moldovenească trebuie să fie deschisă şi Occidentului, şi Răsăritului, transformîndu-se într-o rampă pentru industriile orientate spre export, în care să prevaleze ramurile scientointensive şi în care să se aplice tehnologii de vîrf, bazate pe folosirea pe scară largă a forţei de muncă de înaltă calificare.

Frumos spus, însă documentul nu sugerează nici un singur pas concret în această direcţie. Cum se va îmbunătăţi logistica comerţului exterior (vedeţi poziţia joasă Moldovei la indicatorii respectivi în Doing Business Indicators)? Cum se va îmbunătăţi logistica de transport (monopolul Air Moldova  rezultă în preţuri mari şi destinaţii puţine, ceea ce împiedică apariţia unor industrii precum microelectronica, flori proaspete, uleiuri eterice)? De unde se aşteaptă venirea forţei de muncă înalt calificate şi în special al managerilor calificaţi dacă nici măcar partidului de guvernământ nu poate găsi oameni calificaţi pentru scrierea prorpiului program?

Nu voi comenta celelalte trei sarcini ale PCRM (constituirea unei democraţii multinivel, sporirea competitivităţii RM ca stat, şi principiile de securitate). Nu sunt expert în democraţie sau în securitatea statului. Mă miră că aderarea la UE nu este pomenită drept obiectiv al PCRM. Iar în alineatul dedicat creării unui stat eficient şi incorupt (cam asta se înţelege prin „sporirea competitivităţii RM ca stat”) nu vom găsi nici o singură acţiune concretă. Mai pe scurt, cele cinci sarcini text sunt extrem de superficiale şi nu conţin decât cuvinte generale care au puţin în comun cu realitatea guvernării comuniste.

Documentul se încheie cu filozofii goale la subiectul „PCRM — partid european de stânga de tip modern”.

Cred că aici se cer nişte concluzii. Însă am irosit atâţi nervi şi timp cu acest program, că nu vreau să pierd nici o clipă în plus decât strictul necesar. Aşa că faceţi concluziile singuri. Eu închei cu notele:

  • Program economic: 0/10 (lipseşte)
  • Calitatea scrierii: 0/10
  • Notă finală: 0/10

Post Scriptum

Cineva îmi va aduce aminte că mai există programul guvernului Greceanîi, care poate fi considerat un plan pe termen scurt al partidului. El este net superior la ambele criterii: stil şi conţinut. Însă este clar că persoanele care au scris programul guvernului n-au participat la scrierea programului partidului. Iar la alegeri se votează partidul, nu funcţionarii care lucrează în guvernul selectat de respectivul partid. La o adică, funcţionarii buni pot fi reutilizaţi şi de următorul partid de guvernământ...

To be continued...

Data viitoare voi comenta programul economic al Alianţei "Moldova Noastră".

Publicat: 15 ianuarie 2009 22:30

Categorii: Economie si Afaceri | Guvernare si politica

Taguri: , , ,

Comentarii (22)

1

Elena
15 ianuarie 2009 23:46

Buna Alexandru,

E blogul tau, stim asta, si ai dreptul sa scrii ce vrei si cum vrei tu. Mai degraba santem noi aceea care ar trebui sa fim atenti la cum comentam...bine, dar nu ma pot abtine, cu tot respectul pentru tine, sa-ti spun ca inca din primul paragraf, am renuntat ferm sa-ti mai citesc continuarea la publicatie. De ce? Pentru ca criticile tale sant intr-atat de exajerate si cateodata nepotrivite, incat negativitatea care se degaja textul tau acopera total toata inteligenta si poate chiar buna intentie pe care ai avut-o la inceput(vorbesc de intentie).
De ce nu faci/facem din acest blog unul mai pozitiv, mai prietenos si mai "psychologically comfortable"?? Ar fi un blog plin de resurse, unul inteligent si util

Cu respect.

2

stranum53
16 ianuarie 2009 0:00

foarte, foarte bună postarea.

despre program acum:

vai de mine, ce de prostii....

"proletariatul cunoştinţelor" e o perlă absolută (ştiu că PCRM insistă de ceva timp cu perla asta) - dacă am încerca să aplicăm un asemenea concept ar trebui, logic, să fim cu toţii atât de proşti încât să dăm în gropi. prin propria natură cunoaşterea generează ierarhii.

iar chestia cu salariul şi pensiile le pune capac. brrr. înfiorător.

q: programul e atât de prost legat, încât mă întreb, ca bucureştean mediu ce sunt - nu cumva e plagiat?

3

Igor
16 ianuarie 2009 0:24

ma omori cu asa posturi. Asa torturare nu am avut cam din anii 80, cand eram impus sa citesc aberatii comuniste. Inca nu-mi vine sa cred ca ai avut rabdarea sa citesti 15 pagini de prostii, si apoi sa mai scrii si recenzie peste ele.

Anyway, well done, well done.

4

Ion Grosu
16 ianuarie 2009 0:49

Am citit postarea, o găsesc foarte utilă. Puţine minţi de capacitatea ta se obosesc să parcurgă atent acest document şi cu atît mai mult să-l digereze pentru un cititor mai lenos.

La sfîrşit am simţit totuşi că nu ai spus tot ce puteai, că atricolul rămîne cumva în aer. Poate din cauza lipsei concluziilor.

Calitatea precară a programelor de partid e determinată şi de cererea infimă pentru acestea din partea electoratului. It takes two to tango. Impresia mea de martor diletant este că alegerile au fost cîştigate în Moldova de slogane, promisiuni deşarte şi reţele de preşedinţi de colhoz. Niciodată de programe. Poate un efort susţinut din partea ta şi ai altor în stare (Nicu Popescu în primul rînd) acest lucru se poate schimba un pic şi măcar 5% din noi să ştie ce program votează.

Felicitări şi mulţumesc pentru efortul voluntar investit.

5

karabas
16 ianuarie 2009 2:06

Elena, cască ochii la titlu Programele partidelor politice.... PCRM. De unde naiba să ai ”pshychologically comfort” citind programele a oricăror partide politice, mai ales PC? Crează tu blog ”mai pozitiv”. Acest blog este cel mai citit din blogosfera moldovenească deoarece el reflectă o viziune critică(fie ea și subiectivă).

Aștept comentariile asupra programului AMN. Și sper că urmează PPCD după asta.

6

Mihai Bologan
16 ianuarie 2009 14:57

Sincer, nu m-am asteptat ca programul PCRM sa fie atat de profan, superficial si foarte populist. Dupa analiza programului precedent aveam o impresia ca programul comunistilor va fi mai solid, dar se pare ca ei nu au depus niciun efort atunci cind l-au alcatuit. Nu mai zic ca nu au indeplinit ceea ce au scris in program si ca nici comunisti cu adevarat nu sunt.

Felicitari pentru analiza si asteptam si urmatoarele!

Totusi, ca si profesor, consider ca note de 0 si 1 pot fi puse doar in cazul unui vacuum total de idei in program. Iti propun sa revezi sistemul de notare, altfel vei ajunge la o banala concluzie ca niciun partid n-are program bun, iar toate sunt bune doar de facut focul... apropo de criza gazelor :(

7

Cristina
16 ianuarie 2009 15:19

Am incercat si eu sa citesc programele citorva partide din RM si toate sunt aberante si scrise de necarturari. Oricum nimeni nu le citeste. Cei ce nu pricep nimic ori le va parea ca e scris bine(cu cuvinte intortocheate)ori nu vor intelege nimic, iar cei ce pricep cite ceva...dupa 2 paragrafe cel mult vor abandona lectura. Mi-a venit mai demult o ideie. Chiar mi-ar fi interesant (poate si altor cititori)sa citeasca un rezumat al programului unui partid occidental, de exemplu Partidul Republican din USA. Ei doar tot trebuie sa aiba programe...Ar fi bine de vazut diferenta.Chiar am sa caut si eu pe net.
Mie mi-a placut rezumatul. E bine scris. Bravo pentru efortul si timpul acordat.Respect.
Succes in tot

8

Eugen
16 ianuarie 2009 15:28

Mi-a placut mult acest post. Comentariul Elenei este o continuare ideala, considerind ca anume asa ar raspunde unul dintre autorii acestui program al PC. Elena, daca consideri ca acest blog nu este la moment "plin de resurse, unul inteligent si util", te sfatui sa deconectezi internetul si sa frecventezi mai des sedintele comsomoliste.

9

Alexandru Culiuc
16 ianuarie 2009 22:49

Elena a scris:

ai dreptul sa scrii ce vrei si cum vrei tu.

Exact

Pentru ca criticile tale sant intr-atat de exajerate si cateodata nepotrivite, incat negativitatea care se degaja textul tau acopera total toata inteligenta si poate chiar buna intentie pe care ai avut-o la inceput(vorbesc de intentie).

Singură înţelegi ce-ai scris? Învaţă-te să-ţi exprimi gândurile.

Ion Grosu a scris:

La sfîrşit am simţit totuşi că nu ai spus tot ce puteai, că articolul rămîne cumva în aer. Poate din cauza lipsei concluziilor.

Nu-mi place nici mie: vreo două argumente nu sunt duse la capăt, altele două-trei nu sunt suficient documentate. Parţial asta ţine de faptul că textul şi aşa a ajuns la un volum inacceptabil (8 pagini în Word) şi dacă aş scrie totul ce cred la subiectele abordate de program, aş publica vreo 30 pagini cam la o săptămână după alegeri.

Dar cauza principală am scris-o deja: am pierdut atât timp cu analiza acestui “program”, că de-o săptămână am decis că o public imediat cum atinge un nivel de calitate minim acceptabilă. Cât ţine de concluzii... Îmi lipseşte vocabularul necesar pentru a sintetiza impresiile şi emoţiile pe care mi le trezeşte acest program.

Mihai Bologan a scris:

Iti propun sa revezi sistemul de notare, altfel vei ajunge la o banala concluzie ca niciun partid n-are program bun

Posibil. Însă eu nu-mi pot imagina cineva să numeasca ASTA programul PARTIDULIU DE GUVERNAMÂNT a unei ţări care tinde să între în UE. Asta se referea la limbă şi stilistică. Cât ţine de conţinut, eu într-adevăr n-am văzut nici urmă de program economic. Câteva declaracii sociale şi ceva despre tehnologii înalte. Atât. Pentru mine asta-i zero. Tu ce le-ai pune? Nu-i o întrebare retorică: de ce să nu-ţi exprimi propriile aprecieri (note) în comentarii? Nu mă refer doar la progrmaul comuniştilor, dar şi la cel al PDM şi a partidelor care vor urma.

10

Alexandru Culiuc
16 ianuarie 2009 22:55

P.S. Înţeleg de ce este atât de popular să critici comuniştii. N-am avut atâţi vizitatori într-o zi de vreo jumătate de an, când am încetat să scriu regulat.

11

Dumitru
17 ianuarie 2009 21:30

Buna. Domnul Alexandru.Am citit multe din scriirele dumneavoasta si sincer am învaţat unele lucruri, penrtu care sincer va multumesc.
Îmi fac studiile la o univesitate din Moldova pe care nu vreau sa o numesc pentru a nu o discrimina dar şi pentru că nici nu ma mîndresc cu ea. Mă adresez cu o problemă sau mai mult cu o rugaminte. Deoarece pe viitor am să fiu economist dar cu studiile căpătate la universitate puţin probabil, aş dori să-mi recomandati autori sau cărti care mi-ar sătura setea de ştiinţe economice şi psihologie(economica).
Va multumesc din suflet

12

eu
17 ianuarie 2009 21:47

Programul PCRM intentionat este scris im limba moldoveneasca deoarece nu se doreste ca strainii sa afle "ce" si "cum" se doreste de facut.
De citit vor citi, dar de inteles nimic nu vor intelege. Astfel nu vor afla know-howul care ne va duce la succes.
Moldovenii stiind limba si psihologia celor care au scris programul intelg mesajul. Chiar daca erau numai spatii libere si semne de punctuatie, cine trebuie intelege.

Daca mai serios, cred ca chiar esti cam pretentios atunci cind cauti in programul unui partid politic careva tratate stiintifice.
Probabil ca mediul academic in care acum te afli are consecinte asuptra capacitatii de percepere a unor mesaje. Ma refer la replica data Elenei cu referire la
"Pentru ca criticile tale sant intr-atat de exajerate si cateodata nepotrivite, incat negativitatea care se degaja textul tau acopera total toata inteligenta si poate chiar buna intentie pe care ai avut-o la inceput(vorbesc de intentie).
Sau poate chiar ai uitat limba moldoveneasca si accepti doar formularea romana?
Sigur ca nu este formulat in cel mai reusit mod dar de inteles este posibil

13

Chiril Tîşcic
18 ianuarie 2009 6:03

Stimati toti,

vreau sa ma expun in privinta mesajului Elenei combinat cu cel al "eu".
Sunt de acord cu replica lui Alexandru pe care i'o face Elenei.

Dar cum altfel? De ce, cand lucrurilor de mizerie din societatea noastra li se spune exact pe nume - precum ca valoreaza 0/10 - "negativitatea" inerenta acestei mizerii ii este imputata anume celui care in mod argumentat (si asta - mai rar la noi!) le spune in public? Mai ales ca o face din timpul sau, asumand toate riscurile. De ce in societatea noastra intrariverana competenta este mustrata? Iar pe internet aceste lucruri se pot face si ANONIM!
Cred ca autorul nu are nevoie de aparare (dar poate ca da?), o fac pentru mine pentru ca m'am saturat sa traiesc intr-o societate in care ...capitalul uman este stigmatizat. Consider ca multe din erorile pe care le voi mentiona sunt facute din ...obisnuinta : pura si dura.
Ca sa exemplific. Consider atac la adresa persoanei autorului si nu a ideilor lui, urmatoarele afirmatii :
Nr.1Elena :
- "negativitatea care se degaja din textul tau" - normal, daca spui ca nici nu l'ai citit pana la capat, ai toate premizele (dar nu si dreptul!) de a considera ca acest text duce lipsa de argumente. Or, anume argumentele din acest text cu amar constata esecul programelor partidelor politice pe care le avem.
- "Ar fi un blog plin de resurse, unul inteligent si util". Adica el nu e nici inteligent, nici util si nici plin de resurse. No comment. Ca sa reiau de la Sandu o fraza, aceasta este "unica interpretare posibila".
Nr.12"eu" :
- "Probabil ca mediul academic in care acum te afli are consecinte asupra capacitatii de percepere a unor mesaje." A cata oara aud(zim) acest repros. Mi'i greu sa comentez, dar totusi : autorului i se indica "unde'i locul lui" si ca acest loc i'ar ... fi diminuat din capacitatea lui de intelegere. Culmea!
Oameni, nu comunistii sunt de vina, ci noi suntem primii responsabili ai mizeriei in care ne balascim!
Sfarsit la com.nr.13.

14

Constantin
18 ianuarie 2009 16:36

//13, +999999

15

Victor
20 ianuarie 2009 8:07

Sint de acord cu Alexandru ca programa PCRM are deficiente. Ma bucur ca comunistii nu au facut nationalizari in masa cind au venit la putere. Alexandru mentioneaza cazul Air Moldova care a fost pierdut la CEDO. Cum se intimpla ca judecatoriile noastre adopta atit de multe hotariri gresite? Este vorba de incompetenta?

Prin Constitutie avem o justitie independenta. Aceasta inseamna ca formal nici un organ de stat nu are voie sa influenteze hotarirea instantelor judecatoresti. Presedintele tarii nu are voie sa indice judecatorilor ce decizii sa adopte. In articolul 116 al Constitutiei insa scrie ca Presedintele numeste judecatorii, presedintii si vicepresedintii instantelor judecatoresti - interesanta notiune de independenta. In legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii scrie ca acesta e organul responsabil de asigurarea independentii judecatorilor. Consiliul Superior al Magistraturii alege candidaturile si le propune Presedintelui pentru aprobare. OK, pot sa inghit aceasta, e doar inceputul de cariera pentru un judecator. Conform legii cu privire la statutul judecatorului articolul 20 Presedintele e cel care aproba promovarea judecatorilor in functiile lor. Wow, totul devine din ce in ce mai interesant. Practic toata cariera unui judecator depinde de deciziile Presedintelui, si in acelasi timp judecatorul e o persoana "independenta". Din cite inteleg eu, formal Presedintele nu poate indica unui judecator ce sa faca, insa imi inchipui foarte bine cum Presedintele poate sa exercite influenta - un sunet de telefon poate fi de ajuns. Daca ma gindesc ca si presedintii si vicepresedintii instantelor judecatoresti sint stabiliti de seful statului, imi dau seama ca tot aparatul de justitie depinde de acesta. In caz ca Presedintele are influenta in Consiliul Superior al Magistraturii, nici demiterea unui judecator din functie nu cred ca e foarte dificila.

Nu vreau sa afirm aici ca Presedintele a facut uz de influenta, nu am dovezi concrete. Exista doar evidenta secundara - dosarele pierdute la CEDO. Legile cu privire la statutul judecatorului nu au fost adoptate de PCRM, au fost adoptate de partide "democratice" din 1995. Nu cred ca guvernarile precedente nu au abuzat de "independenta" justitiei.

De ce trebuie ca Presedintele sa determine alegerea judecatorilor si promovarea lor? Oare Presedintele e persoana cea mai competenta sa faca acest lucru? Are el educatia juridica pentru a aprecia calitatea judecatorilor? Aceasta decizie a fost probabil luata pentru a mentine un anumit control in ramura judiciara. Cred ca ar fi mai simplu daca Parlamentul ar aproba componenta intregului Consiliu Superior al Magistraturii, iar acesta ar avea unica discretie in numirea si promovarea judecatorilor, presedintilor si vicepresedintilor instantelor judecatoresti.

De ce acest lucru e important? Cred ca aceste reforme ar aduce Moldova mai aproape de UE. In Moldova Presedintele e posibil sa aiba interese comerciale prin intermediul rudelor sale. In conditii in care puterea de a influenta deciziile judecatoresti este indreptata impotriva concurentilor economici, aceasta pune in pericol proprietatea privata, care e baza economiei unei natiuni. Moldova e o tara mica si interesele Presedintelui pot fi destul de semnificative. "Independenta" judecatorilor poate fi indreptata impotriva oponentilor politici.

Orice Presedinte care pleaca e probabil constient de influenta pe care viitorul Presedinte al tarii o va avea asupra judecatorilor. Viitorul Presedinte ar putea viola interesele comerciale ale Presedintelui existent, si aceasta e un stimul adaugator pentru a nu ceda puterea. Vorbesc atit de alegerile actuale, cit si de alegerile viitoare. Asigurind o adevarata independenta a judecatorilor se poate de evitat acest lucru.

16

regards
20 ianuarie 2009 21:13

Aprecieri maxime lui Alex pentru rabdarea de a citi si a analiza cu atit scrupul programul PCRM. Alex, sincer, bravo.
Imi pare ca Elena are ceva comun cu acest program, de a vazut in analiza lui Alex atita negativitate care ar acoperi totul... Nu am sesisat nici pic de negativism in textul lui Alex. Mi-a creat insa sensatia, ca autorul tocmai se mira de unde atita prostie in a scrie astfel de “programe”.
Scrierile lui Alex nu contin “negativism”, Elena, ci mai degraba un gen de revolta al unui profesionist care parca ar spune (autorilor programului si celor care-l consuma) “Chiar sunteti asa de prosti ca nu intelegeti nici asa lucruri elementare?!”. De aici reiese si finalul acestei analize, un final parca rupt, care nu este adus la o incheiere logica, asa cum s-ar parea ca trebuie. Si prin acest procedeu, Alex parca ar spune – am crezut ca este un program normal si am inceput sa-l analizez, dar am constatat ca materialul e scris de un handicapat, şi atunci care este esneul sa-l mai analizez?

Daca e sa dau o apreceire psihologica, atunci s-ar parea ca citirea programului PCRM nu a trecut pe neobservate pt Alex. Se pare ca a lasat o amprenta (nu stiu cit de adinca) care a si stirnit aceasta atitudine de revolta, materializata in analiza.
Totusi... Despre apreciere. Daca privim programul PCRM de pe pozitiile lui Alex (logica, studii, profesionalism, gindire economica moderna, studii Harward, tinerete, etc.) atunci programul intr-adevar merita sa fie apreciat cu ZERO.
Problema este ca autorii programului PCRM au avut alte scopuri. Daca incercam sa apreciem programul din aceasta perspectiva, atunci programul va avea alte note. Ca urmare, daca programul era scris in modul in care vede Alex situatia, atunci acest program nu si-ar fi atins scopul, deci ar fi inacceptabil pentru PCRM.

Care este scopul principal al Programului PCRM? Evident: a prosti lumea cu demagocii, utipii, ineptii; a zomba populatia (programul conţine slogane si elemente cheie din discursurile membrilor PCRM, care sunt folosite pentru zombare si manipulare). NOTA ZECE
Ce stil folosim in acest sens? Un stil agresiv specific alcoolicilor, in care injuram pe toti de pina la noi si in special pe “democrati, liberali”, etc. NOTA ZECE
Cui este adresat programul? Moldovenilor – adevaratilor patrioti, care vorbesc asa cum vorbesc. Programul urmareste vadit sa fie mai aproape de gindirea moldovenilor: nu trebuie sa-i educam si sa le cultivam cunostinte, ci trebuie sa le conservam aceasta lipsa de cunostinte (indirect – trebuie sa-i lasam la fel de prosti, ca sa nu sa nu poate aprecia corect situatia, ca atunci nu ne vor mai vota). NOTA ZECE
Cine suntem (am in vedere, cine este PCRM) si ce putem face? Demagocie lipsita de suport despre niste pseudo-reusite si pseudo-realizari si, evident, promisiuni goale. NOTA ZECE.

Asa dar, nota finala a programului PCRM (pentru nebunie, prostie, priimitivism, etc.) - NOTA ZECE.

17

eu
21 ianuarie 2009 13:06

O propunere pentru Sandu.
Elaboreaza Dumneata partea economica a programului pentru un oarecare ipotetic partid politic si vom vedea rezultatul. Adica care partid real existent va accepta directiile si sarcine propuse de tine.
Presupun ca la jumatate din capitole vor in linii generale viziuni similare cu cele ale actualului Guvern.
In rest o sa vezi ca nici un partid, absolut nimeni nu va fi de acord cu tine.
Convingerea vine de la faptul cum privesti tu la agricultura si rolul statului in sustinerea ei.
Esti absolut contra, in timp ce toti "jucatorii politici" critica Guvernul pentru neglijenta fata de agricultura, adica subventii mici, protectionism scazut etc.
Practic toti "expertii" si ONG -urile cu iz economic au pozitii diametrale cu ale tale la acest capitol.
Esti un liberal neispravit, in timp ce "economistii" nostri desi se declara liberali sint asa cum sint( presedinti de kolhoz).
Ai viziuni "agresiv" liberale, in timp ce liberalii autohtoni sunt mai de graba adepti ai "instrumentelor" de stinga.

Pe piata grafomanilor din Moldovei deja a aparut cererea pentru partea economica ale programelor de partid.(O spun in cel mai serios mod. Se propune si remunerare.

18

Arina
23 ianuarie 2009 18:26

zic si eu ca e nevoie de mare rabdare ca sa citesti programele partidelor politice... si inca sa le mai analizezi. si nu sunt sigura de utilitatea acestui efort enorm :)
as vrea sa mentionez ca imi pare straniu ca programul PCRM este scris/tradus intr-o romana atat de stalcita. cred ca Voronin a vazut doar varianta rusa. daca ar fi vazut-o pe cea romana, ar fi inteles ca si el nimic nu intelege si vinovatul ar fi fost pedepsit.
pentru comparatii vedeti acest interviu http://www.moldpres.md/default.asp?Lang=ro&ID=102623 (normal ca nu cred ca presedintele nostru a vorbit asa cum e scris sau ca el a scris asa cum ne este prezentat)

se zicea ca asemenea programa ar merge la popor... poporul nu citeste programe.

in general, programele in moldova sunt facute pentru ca asta e norma internationala, asa cere legea etc.
in majoritate oamenii fac alegerea in baza sfatului rudelor/prietenilor/vecinilor, panourilor publicitare, sloganelor, reputatiei generale, articolelor din ziare, intalnirilor cu membrii partidelor (e foarte importanta faza vizitelor in diferite localitati).

a fost parerea mea.

19

Mihai Bologan
26 ianuarie 2009 18:03

Adevarul e ca pentru a pune note trebuie sa ai un sistem de referinta, unde sa fie clar ce inseamna nota 0 si ce inseamna nota 10. Astfel, notele pe care le-ai acordat sunt foarte arbitrare. Eu n-am putut in baza aprecierilor tale sa-mi dau seama cu ce este mai bun sau mai rau programul PDM de cel al PCRM, desi ele se deosebesc radical...

Astfel, trebuie sa stabilesti criteriile exacte care ar putea diferentia programele electorale si sa explici scara de notare. Mie nu mi-i clar care ar fi etalonul pentru tine(nota 10), la fel cu nu inteleg care ar fi un program de nota 3, dupa parerea ta. La tine totul e zero...

De ce nu introduci asa criterii ca populism, stilistica, coerenta(criterii negative) s.a. si sa incerci obiectiv sa le notezi cu note cuprinse intre 1 si 10, fara a avea tendinta evidenta sa notezi cu note minime sau maxime?

20

Adrian Hâncu
27 ianuarie 2009 15:16

Pe scurt: Fantastic Alexandru! O plăcere de lectură!

21

octav
29 ianuarie 2009 3:38

apropo dai o lectie superba de jurnalistica pentru presa din moldova care pina acum nu s-a chinuit sa faca asa o analiza

bravo. acum mai am un motiv pentru care nu votez pcrm 100%!

22

Victor
9 februarie 2009 2:00

Ma deranjeaza faptul ca Presedintele nostru comunist are o autoritate larga in numirea judecatorilor. Articolul pe care l-am gasit in Internet la aceasta tema este:
http://www.cesifo-group.de/pls/guestci/download/CESifo%20Working%20Papers%202003/CESifo%20Working%20Papers%20April%202003/cesifo_wp906.pdf
Pagina 7 si 8 vorbeste de criteriile de independenta.

Adauga Comentariu


HTML admisibil: a href, b, i, br/, p, strong, em, ul, ol, li, blockquote, pre