Alexandru Culiuc

4 februarie 2009

Fotografie turistică: likbez cu ilustraţii din Peleş şi Braşov

Vreo două săptămâni în urmă am dat din întâmplare de blogul Stelei Popa. Şi mai din întâmplare am dat de-o însemnare despre castelul Peleş (din Sinaia): nişte date istorice plus câteva fotografii. Fotografiile... nici mai bune, nici mai rele decât a oricărui amator. Prin amator am în vedere persoană care fotografiază pentru a-şi documenta călătoriile, evenimentele de familie, etc. (amatorii cu pretenţii artistice şi cunoştinţe fotografice vor fi desemnaţi „amatori avansaţi”).  Privind acele fotografii, m-am gândit că ele puteau fi uşor îmbunătăţite dacă autorul evita câteva erori elementare.

În plus, mi-am adus aminte că am fotografiat şi eu prin părţile alea: Sinaia, Peleş, Braşov, Bran... Şi m-am gândit că aş putea să indic la unele erori comise de amatorii care-şi documenteze un voiaj, iar în calitate de ilustraţii să folosesc fotografiile mele şi, pe alocuri, fotografiile Stelei.

Nu încerc să o iau peste picior pe Stelei; am fotografiat aceleaşi locuri şi deci pot oferi contraexemple din propria arhivă fotografică. De altfel, îi sunt recunoscător pentru faptul că mi-a adus aminte de câteva sute fişiere RAW din România, care aşteptau să fie sortate şi prelucrate de mai bine de doi ani şi jumătate (fotografiile datează din august 2006).

Nu mă voi opri la detalii tehnice deoarece un amator niciodată nu va pierde timpul cu aceste detalii. Spre exemplu, la fotografierea arhitecturii, în mod normal urmează de corectat perspectiva pentru a asigura paralelismul liniilor verticale. Însă pentru asta se cere un obiectiv tilt-shift (care costă de la $1000 în sus) sau o corecţie în Photoshop (un program intimidant pentru un amator). De asemenea nu pun accent pe deficienţele aparatelor fotografice cumpărate de amatori. Spre exemplu, compactul Stelei nu oferă un domeniu dinamic (dynamic range) suficient pentru a captura întreg intervalul de luminozităţi prezent în scenele însorite de iarnă (observaţi că detaliile luminoase „s-au dus” în alb).  Însă asemenea deficienţe niciodată nu vor convinge un amator să plătească $800 pentru un DSLR, şi de aceea nu merită să le discutăm. Probabil spre mirarea cititorilor mai versaţi în fotografie, voi pomeni compoziţia doar în treacăt.

1. Amatorul se concentrează la subiect fără a evalua întreg cadrul

Un amator care fotografiază castelul Peleş vede în vizor — sau pe ecran, în cazul unui compact digital — doar castelul Peleş. Creierul automat ignorează oricare obiecte care nu ţin de subiectul principal. Însă aparatul înregistrează totul. Şi atunci obţinem cadre în care copacii acoperă subiectul sau nişte cabluri taie şpilurile turnurilor castelului. Iată pozele Stelei (nu cred că merită să comentez felul în care Stela şi-a semnat fotografiile):

copyright: Stela Popa
Copyright Stela Popa

copyright: Stela Popa
Copyright Stela Popa

Nici vorba, se întâmplă că este imposibil să elimini din cadru unele obiecte care sustrag atenţia de la subiectul fotografiei. [N.B. Un profesionist sau un amator avansat are ieşire din situaţie — retuşarea respectivelor obiecte în Photoshop; procedeu des practicat în cazul firelor electrice.] Însă de cele mai dese ori este suficient să faci doi paşi în stânga sau în dreapta pentru a găsi o poziţie din care obiectul nu este acoperit de nimic. Începătorul nu o face nu din lene, ci deoarece nu reuşeşte că conştientizeze întreg cadrul. Exemplu (observaţi că unghiul din care e fotografiat castelul este practic identic cu cel a doua fotografie a Stelei):

Peles Castle. Romania

Din acelaşi motiv amatorilor deseori nu le reuşesc portretele. Exemplu (mai recent):

Bad portrait of Alex. Lunahuana

Fotograful-amator Marielle era concentrată exclusiv asupra mutrei mele şi nu şi-a dat seama că sticla de pe poliţa din spate pare să fie înfiptă în capul meu (da poate şi-a dat seama mult prea bine... mai ştii?). Cadrul de asemenea exemplifică cea mai răspândită eroare de compoziţie: plasarea subiectului în centru Capul, evident,  urmează să fie plasat aproape de marginea de sus a cadrului; vedeţi oricare portret pictat vreodată, începând cu icoane şi Mona Lisa.

2. Amatorul nu prezintă subiectul în context

Grădina palatului Peleş este plină de statui. Ele se încadrează extrem de organic în complexul palatului şi sunt, la prima vedere, fotogenice. Amatorul vede frumuseţea lor, însă rareori găseşte un unghi care le va scoate în evidenţă, şi tot odată le va păstra în context.

Monumentul este vizibil (deşi prost iluminat), însă contextul s-a pierdut (se vede o bucată puţin expresivă a palatului):

Copyright Stela Popa
Copyright Stela Popa

Contextul este prezent, însă monumentul s-a pierdut:

Copyright Stela Popa
Copyright Stela Popa

Şi acum primul exemplu din arhiva mea:

Peles Castle. Romania

Cadrul exemplifică două momente importante.

Tehnica contează. Cadrul este făcut cu un obiectiv supraangular. Pentru mine, un supraangular este mai util decât un teleobiectiv în cazul fotografiei turistice. Dacă era să fiu limitat la un aparat compact, aş prefera un Panasonic LX-3 unui Canon G10 anume din cauza zoom-ului supraangular (şi mai luminos, dar asta-i o întrebare aparte). Canonul are un obiectiv zoom de 5x (ceea ce înseamnă că raportul distanţei focale maximale la cea minimală e de 5 ori) faţă de 2.5x a Panasonicului.  Însă oricare fotograf va confirma că acest raport (5 faţă de 2.5) contează mai puţin decât valorile absolute ale distanţelor focale extreme. Zoom-ul Panasonicului începe de la 24mm (deci x2.5 = 60mm la celălalt capăt al zoomului), ceea ce-i asigură obiectivului un unghi de vedere de 84 grade (pe diagonala cadrului, adică unghiul format de axa obiectivului şi obiectul dintr-unul din colţurile cadrului constituie 84/2=42 grade). Canonului oferă doar 28 mm (75 grade pe diagonală).  Zoom-ul unui compact obişnuit începe de la 35mm (63 grade). Pe situl Canon găsiţi o comparaţie interactivă a diferenţei distanţe focale. [N.B.Ppuriştii vor nota că comparaţia de pe situl Canon este aplicabilă formatului 3:2, pe când aparatele compacte au raportul laturilor de 4:3... Eu zic că în contextul discuţiei de faţă e un detaliu minor.]

Nu vă temeţi să plagiaţi. Cadrul de mai sus nu este original. După ce am făcut turul castelului m-am oprit la magazinul de suvenire, unde am parcurs cărţile poştale şi albumele fotografice consacrate castelului. Anume acolo am şi văzut acest cadru. Am ieşit afară şi l-am repetat. Concluzie: dacă căutaţi sugestii de cadre interesante, s-ar putea să le găsiţi printre cărţi poştale şi albumele fotografice. Evident, după ce copiaţi cadrul unul la unul, încercaţi să aplicaţi acelaşi procedeu unui alt subiect:

Peles Castle. Romania

O notă finală. Nu este obligatoriu să dispui de un obiectiv supraangular pentru a prezenta o statuie în anturaj. Acelaşi obiectiv  (pun intended) poate fi atins şi cu un teleobiectiv. Iată o fotografie găsită pe net, care reuşeşte să prezinte atât statuia, cât şi anturajul, deşi într-o manieră complet diferită (deşi cred că se putea găsi un unghi ceva mai bun pentru a include in cadru detalii interestanteale clădirii, care se află la marginea dreaptă a cadrului; în plus, prelucrarea lasă de dorit):


Copyright Lapeki

3. Amatorul se limitează la subiecte de cărţi poştale

Ajuns într-un oraş nou întotdeauna verific fotografiile din cărţi poştale şi albumele fotografice. Însă cadrul de mai sus este unul din foarte puţinele imagini din arhiva mea când am plagiat cadrul unul la unul (şi, la moment, unicul făcut public). De regulă utilizez cărţile poştale ca un ghid al locurilor fotogeniceşi un ghid al... fotografiilor pe care urmează să le evit! În primul rând puţine fotografii din cărţile poştale sunt spectaculoase; am plagiat imaginea din albumul castelului Peleş deoarece mi s-a părut un cadru extrem de reuşit. În al doilea rând, decât să faci al miilea cadru din aceeaşi poziţie, mai bine cumpără ilustrata. Oricum autorul ilustratei are un aparat mai calitativ decât un amator mediu, oricum are avantajul să trăiască în apropriere şi deci să fie liber să pândească o zi sau o oră când subiectul este iluminat cât mai dramatic. Exemplu de ilustrată tipică de la Peleş preluată de pe un site cultural românesc:

Peles Postcard

De era scanată normal, această ilustrată era să fie mai bună decât oricare fotografii de ansamblu făcute de un amator (şi de mine, probabil).

Şi ce să fotografieze un biet amator pe lângă subiectele cărţilor poştale? După ce realizez programul standard (vederi generale şi alte subiecte de cărţi poştale) încerc să găsesc detalii interesante şi mai ales detalii aberante. În România, Moldova sau China se găsesc la tot pasul, în Peru mai rar, în SUA le cauţi cu lumânarea. Spre exemplu, un panou Kodak pentru care managementul castelului urmează să fie concediat (obervaţi că pentru a arăta aberanţa acestui panou l-am fotografiat în contextul arhitecturii clădirii — vezi eroarea 2 mai sus):

Kodak sign at Peles. Romania

Sau o poartă de lemn frumos incrustată care duce spre nişte cutii de o urâţenie nemaipomenită (care nici măcar nu sunt utilizate):

Peles castle. Romania

Sau scrumierele aranjate la picioarele cavalerului de parcă ar fi menite să-i servească pisoar:

Peles castle. Romania

O alternativă „aberaţiilor” sunt seriile fotografice. Am o serie lungă de uşi vechi din Chişinău (vreo 30 la număr), o altă serie cu inscripţii în engleză stâlcită din China. Posibil curând voi publica o scurtă serie de uşi şi porţi de la Mănăstirea Curchi (tot din 2006). Artemii Lebedev are un fetiş faţă de lăzile de gunoi şi semafoare. Mai există ferestre, felinare de stradă, capacele de metal al reţelei electrice (de gaz, de canalizare), etc.

4. Amatorul evită să includă persoane străine în cadru

În fotografiile Stelei, castelul arată pustiit. Posibil aşa şi era la sfârşitul unei zile de iarnă, însă nu cred că voi greşi afirmând că amatorul de regulă evită să includă „străini” în fotografiile lor turistice. Deseori poţi observa un turist care se enervează aşteptând cu aparatul la ochi până un alt grup turistic iese din cadru. Eu procedez invers: găsesc un fon interesant şi aştept până în cadru întră cineva. O bună parte a fotografiilor din ultima serie din Lima au fost făcute anume aşa (fotografiile 1, 3, 4, 9, 12), tot aşa am obţinut cadrul cu bătrânelul din St. Martin Vesubie (ultima poză; o variantă negru-alb poate fi găsită aici) şi multe-multe alte fotografii.

Iată un exemplu din Braşov: am găsit în piaţa centrală o băltoaca cu o reflecţie interesantă (fotografierea după ploaie vă poate aduce multe surprize fotografice plăcute!) şi am aşteptat să apară cineva interesant în cadru. În vreo două minute s-a ivit fetiţa care alerga după hulubi (se pare că e o ocupaţie îndrăgită a copiilor). Fetiţa se cam ţinea la distanţă de mine, aşa că n-am reuşit un cadru perfect, dar unul acceptabil cred că mi-a reuşit:

Braşov Central Square

Philip Greenspun de la Photo.net are un eseu excelent la un subiect conex — fotografierea turiştilor.

5. Amatorii fotografiază doar principalele străzi ale oraşului

Este un corolar al observaţiei „amatorii se limitează la subiecte de cărţi poştale”. Însă deseori cele mai interesante cadre te pândesc pe nişte stradele laterale. Iată două exemple din Braşov (observaţi că „străinii” joacă roluri important în ambele poze):

Braşov side street

Braşov restaurant

Apropo, atunci când totuşi decideţi să fotografiaţi acele străzi principale (sau piaţă principală, în cazul Braşovului) este critic să adăugaţi ceva nou scenei, de altfel reveniţi la problema cărţii poştale. Anume de aceea în cazul pieţei centrale a Braşovului am căutat o băltoacă interesantă. Anume de aceea am aşteptat până apărut fetiţa cu hulubi.

6. Amatorul consideră că fişierul descărcat din aparat este sacru

Există motive raţionale de ce amatorii nu-şi procesează fotografiile: puţini au timpul sau calificarea necesară pentru a prelucra imaginile în Photoshop. Există motive datorate ignoranţei: unii consideră că oricare manipulare digitală micşorează „veridicitatea” fotografiei. Ei nu-şi dau seama că JPEG-ul produs de aparat este deja rezultatul unei manipulări digitale efectuate de computerul din aparat; pentru a vedea diferenţa e suficient de comparat un RAW cu un JPEG. Ei de-asemenea nu-şi dau seama că manipularea era tot atât de răspândită în era filmului, doar ca era mai scumpă, mai complicată şi mai inexactă şi de aceea era rezervată doar fotografilor profesionişti.

Însă chiar şi adepţii „imaginii virgine” nu vor afirma că tăierea fotografiei — cea mai simplă operaţie de prelucrare a imaginii — este o crimă. Şi totuşi majoritatea covârşitoare a fotografiilor făcute de amatori nu sunt re-compoziţionate. Aici, ce-i drept, Stela o duce mai bine decât un amator mediu: aproape toate fotografiile au fost tăiate. Iată, spre exemplu, un cadru tăiat panoramic (drept că jumătate e acoperit de semnătura blogului, dar am promis să nu comentez aceste semnături:

Copyright Stela Popa
Copyright Stela Popa

Însă excepţia confirmă regula. Tai într-o măsură oarecare 90% din fotografiile mele. De regulă o fac pentru a corecta linia orizontului (mâinile deseori nu aranjează aparatul paralel pământului) şi a tăia spaţiul gol în jurul subiectului principal:

Cropping example 1

Dar uneori „retezarea cozilor” atinge proporţii mult mai dramatice. În cazul stradelei din Braşov doream să pun accentul pe moşnegelul din fereastră (faptul că-i moşnegel se vede bine la mărimea originală a imaginii):

Cropping example 2

Evident, nu-i suficient să ştii că „fotografiile se cadrează”. Spre exemplu, Stela ştie că fotografiile urmează să fie cadrate, însă rezultatul este departe de a fi ideal. Asta deoarece există un şir de întrebări pe care Stela n-a dat un răspuns satisfăcător: care spaţiu gol urmează să fie tăiat şi care nu? cum să tai marginile astfel încât să evidenţiezi un obiect? cum să prezinţi o fotografie tăiată într-un format mai neobişnuit? etc. Toate aceste întrebări ţin de compoziţie, iar eu am promis să nu aprofundez în ele (pe Net există suficiente pagini consacrate bazelor compoziţiei).

7. Amatorul fotografiază fiecare subiect o singură dată

Probabil este cea mai mare greşeală a amatorului. Şansa joacă un rol important în fotografie, şi în special în fotografia stradală (cea mai importantă, în opinia mea, direcţie a fotografiei turistice). Şi pentru a mări probabilitatea unui cadru reuşit, urmează să-l încerci de mai multe ori.

E interesant că amatorul e conştient de rolul şansei când e vorba de poze în care figurează. Dacă cineva te roagă să-l (să o) fotografiezi, există o probabilitate înaltă că imediat după apăsarea trăgaciului vei auzi „încă o dată, căci am clipit din ochi”,  „mi-a suflat părul în faţă”, sau pur şi simplu „mai fă una, pe urmă aleg eu cea mai bună”. Dar puţini care aplică acest principiu altor subiecte fotografice.

În era fotografiei chimice totul era clar: pelicula costa relativ scump. Eu rareori fotografiam mai mult de două-trei pelicule pe zi (70-100 cadre, faţă de 200-300 astăzi), iar amatorii de regulă îşi documentau întreaga călătorie pe o singură peliculă. Însă astăzi constrângerea financiară practic a dispărut. Şi amatorii fotografiază mai mult, doar că aceste cadre noi sunt dedicate unor subiecte noi, însă fiecărui subiect în continuare îi este rezervat unul, sau maximum două-trei, cadru. De ce? Nu ştiu, mă depăşeşte.

Când am scris mai sus că am aşteptat vreo două minute până apărut fetiţa cu hulubii, prin „aşteptat” aveam în vedere „fotografiam totul ce se mişca în aproprierea băltoacei”. Niciodată nu ştii din start ce cadru a fost acele pe care l-ai  aşteptat — asta deja o decizi în faţa monitorului, după ce descarci fotografiile pe calculator. Iată doar o parte din seria fotografiată (se pare că am şters o bună parte drept rebut); dreptunghiul oranj arată cadrul şi cadrarea alese pentru imaginiea finală:

Brasov Central Square series

Think!

Unele dintre recomandările sunt evident contradictorii: inspiră-te din cărţi poştale dar nu le calchia unul la unul (deşi şi aici pot fi excepţii), elimină din cadru obiecte străine dar include persoane străine, utilizează un supraangular pentru a reda obiectul în anturaj dar şi un teleobiectiv poate atinge acelaşi ţel, etc. Explicaţia e simplă: diferite subiecte cer abordări diferite, şi pentru a decide ce procedeu este potrivit într-un caz particular e necesar să pui în mişcare creierul. Majoritatea erorilor amatorilor se trag anume din faptul că amatorul nu priveşte fotografierea drept o activitate intelectuală — it’s just fun!  Desigur că e fun, însă pentru a obţine ceva mai mult decât fotografii fun, urmează de pus creierul în mişcare: neapărat înainte de a apăsa pe trăgaci şi, preferabil, după descărcarea fişierului din aparat.

Publicat: 4 februarie 2009 8:43

Categorii: Fotografie

Taguri: ,

Comentarii (27)

1

editorcash
4 februarie 2009 10:26

foarte interesant, mai scrie despre asa ceva!

2

Turist
4 februarie 2009 10:35

Foto turism ;) asta-i bine. Observ asa tendinta la noi si pe plan intern (in Moldova).
Tot mai multi isi cumpara aparate de peste 500$ si incep sa descopere Moldova :)

3

Soacra mica
4 februarie 2009 12:32

Alexandru, multumesc pentru materialul instructiv (cel putin pentru mine, amatoare).

Unele sugestii le simteam intuitiv, dar nu intotdeauna gaseam argumentele ca sa le explorez. Aveam nevoie de o mini-ghidare, pe care am gasit-o partial in articolul tau. La prima ocazie am sa exersez in voie.

"Desigur că e fun, însă pentru a obţine ceva mai mult decât fotografii fun, urmează de pus creierul în mişcare..."

Si e nevoie de mult antrenament (inclusiv vizite de site-uri de fotografi profesionisti cu analizele fotografiilor expuse (pentru cei interesati, evident)).

4

Bogdan
4 februarie 2009 14:02

mersi pentru informatie, e utila amatorilor. asteptam cu nerabdare si programele celorlalte pardide))

5

Oxana
4 februarie 2009 14:02

Instructiv pentru mine, dar totdata si emotional....mi-am adus aminte de frumoasa vizita ce-am avut-o acolo cu 2 ani in urma...

6

Arina
4 februarie 2009 16:01

pe aceasta cale, sper ca nu-i o problema, voi face publicitate la fotografiile mele de amator, facute cu tona sau mai mult decat atat :)))
cred ca fotografiile mele ar fi de folos unui om care se porneste sa calatoreasca prin europa :)
deci
http://picasaweb.google.com/rusinoasa
http://picasaweb.google.com/arinacretu
http://moldova.net/lapixel/categories.php?cat_id=6 (aici ignorati foto personale :)) )

cat de mult nu mi-ar placea photoshopul (desi nu-s as in el), am renuntat la prelucrari, din lene :)

7

SergiuA
4 februarie 2009 17:02

Ai venit cu informația exact la timp, nu de alta dar abia mi-am luat și eu un fotoaparat și sincer sa fiu habar nu aveam de reguli elementare de fotografiat.

Merci!

8

elena
4 februarie 2009 19:30

...super articol. Chiar daca majoritatea sfaturilor intilnite in textul de mai sus deja le urmez, fapt ce ma bucura nespus de mult, vreau sa subliniez ca am avut marea placere sa citesc articolul in intregime... Ai o maniera deosebita de a-ti exterioriza gindurile, si deasemenea foarte multa rabdare. Fiind deja, mai mult sau mai putin, expert intr-un domeniu tre sa ai multa tarie de caracter si rabdare ca sa explici de la zero persoanelor care abia sunt la inceput in aceasta directie. Cu cea mai mare placere voi citi si alte articole. Bravo!

9

Igor
5 februarie 2009 1:58

Good Job, overall.

sper sa fie cu folos pentru incepatori. Practica mea arata ca ajuta numai in cazul cand sunt interesati de a face ceva mai bine si depun eforturi MARI. Buna parte de amatori (fara suparare) nu vad mare diferenta dintre pozele tale si ale Stelei (sorry Stela). Vezi linkuri-le de mai sus ;)

10

Eugen
5 februarie 2009 20:13

Multumesc pentru o lectie utila. Ai putea scrie un blog si cu privire la manipularea imaginilor in Photoshop? De asemenea, daca ai fi limitat doar la trei obiective pentru un Canon DSLR, care ar fi cele mai esentiale?

11

Alexandru Culiuc
5 februarie 2009 22:28

Eugen, eu lucrez in photoshop de >10 ani, insa si acum invat lucruri noi. Daca as incepe un photoshop blog, n-as fi avut timp mai mult pentru nimic. Exista o sumedenie de situri consacrate problemei. Pentru inceput cred ca merita de invatat Adobe Lightroom, care ofera un subset util de posibilitati ale photoshopului special formulate pentru fotografi + gestionarea albumelor digitale (eu, din inertie, utilizez PhotoShop + Bridge).

Echipament Canon de 3 obiective... Depinde de subiectul fotografiat, de buget, de formatul aparatului (full frame sau crop), de aversiunea faţă de schimbarea obiectivelor, şi încă câţiva factori.

Daca e vorba de un aparat cu crop factor (digital rebel sau 40D/50D), street photgraphy, şi banii nu sunt un obstacol insurmontabil, apoi cam asa ar fi:

EF-S 10-22/3.5-4.5 (distanta focala echivalenta: 16-35mm)
EF 24-105/4L (equiv: 38-168mm)
EF 50/1.4 (equiv: 80mm)

Daca eşti gata să sacrifici ceva din supraangular în favoarea unui telefoto, setul poate fi limitat la 2 obiective:

EF-S 17-55/2.8 IS (equiv: 27-88mm)
EF 70-200/4L IS (equiv 100-320mm)

Aş crede că ambele seturi costă puţin peste $2000.

Setul meu de 4 obiective e puţin diferit, cauza principală fiind faptul că am început cu un aparat de film (în plus, sper să revin la full frame într-un an-doi).

12

Ion Ciorici
5 februarie 2009 23:09

Foarte utile sugestii!

Astept mai multe cadre panoramice si respectiv recomandari.


13

Sergiu Turcanu
9 februarie 2009 10:44

Un articol bine scris si amatorii au de invatat cate ceva foarte util. Exemplele sunt foarte bine alese.

14

Andrei
9 februarie 2009 21:34

Printre altele:
Un mark II 5D sau 1D? Paremi-se nu demult te tenta un 5DmarkII.

BTW: pe FF ai ramine cu 10-22 sau un 16-35 e preferabil?

Alexandru, mi-ar fi interesanta abordarea proprie "de ce Canon". Nu in sensul banal de raspuns la intr. de amator. Sunt citeva calitati care fac sa incline balanta spre "rosu". As vrea sa le stiu pe ale tale.

Un canonist.

15

vasgar
12 februarie 2009 1:25

Alexandru,

Devii tot mai artist (vezi si evolutia in bine a scrisului tau...), chiar daca te-ai refugiat in economie, finante s. a. Sper ca scrii si jurnal (existential-universitar si de calatorie - ai gasi multi cititori si in Basarabia), pentru ca nu se stie niciodata de unde sare... iepurele gloriei. Oricum, te astept cu pagini de jurnal la revista Contrafort :-)

16

someone
12 februarie 2009 2:21

(offtopic): vasgar, de unde aveti obsesia de a numi lucruri care nu mai exista de cateva decenii ("Basarabia", din 1940) cu nume pe care nu le mai foloseste nimeni in viata de zi cu zi (omul de pe strada se numeste pe sine moldovean si teritoriul pe care locuieste Moldova) ceva ce nici macar nu coincide cu ceva-ul disparut intre timp? Nu aflati de la mine ca R. Moldova abia de inglobeaza 2/3 de "Basarabia" ruseasca, intersectie nula cu Basarabia originala (triunghiul de la sud aflat acum in Ucraina) si mai are si o consistenta parte nebasarabeana (Transnistria), nu?

P.S. Alexandru, cand urmeaza continuarea seriei de analize a partidelor noastre ruso-mongole? :)

17

katea
12 februarie 2009 23:30

ok data viitoare voi incerca sa-ti urmez sfaturile.
nicidata nu am putut face fotos reusite. intotdeauna sunt strimbe sau nu stiu ce, iar persoanele pe care le fotografiez (rar, dar se intimpla) mereu se pling, ba ca fata e prea mare si privelistea nu se vede, ba ca figura din imagine e prea mica. acu inteleg ca ei ar putea corecta greselile mele!!!!

18

ceziceu
15 februarie 2009 22:40

ooo, multumesc mult pentru indicii, nişte lecţii ar fi bune înainte de a lua un aparat de fotografiat în mâini!
oh, mi-e dor de Peleş...

19

Ion
26 februarie 2009 20:26

Mi-e interesant cum trebuia sa fotografieze un profesionist la Peles... :) Oricum interesant blog. Am citit ce echipament ai, foarte impresionant. Oricum eu nu as opta pentru obiective sumpe.

Eu detin Canon EOS 10D, Canon EOS D60, Tamron 17-50, 2.8, Tamron 70-300, 4-5.6, adapter M42, Jupiter 85, f2, Jupiter 135, 3.5. Sunt multumit. Eu cred ca ceea ce e mult incurca, exceptie e cazul cind ai 2 aparate si folosesti obiective diferite. Ma gindest la ceva mai wide angle, dar o sa vedem. Cind ai multe obiective cel mai bine e sa ai al 2-lea aparat.

http://redbubble.com/people/Phoreal/art

http://johnroshka.wordpress.com/

Incearca PerfectRAW pentru fisiere RAW:
http://johnroshka.wordpress.com/2008/10/21/perfectraw-my-favourite-raw-converter/

P.S. Inregistreaza-te pe http://redbubble.com/

20

Dragos Moldovanu
27 februarie 2009 12:39

Fromoase incadrari Sandu. As avea o sinura sugestie: incearca sa nu ridici prea mult contrastul deoarece pierzi multe detalii in umbre.

21

Alexandru Culiuc
27 februarie 2009 16:01

Dragos, deseori nu-mi pasă de detaliile în umbră (în cazul peisajelor -- îmi pasă). Uneori le omor dinadins. Fiecare cu preferinţele sale estetice...

22

Paul Hodorogea
8 martie 2009 16:08

Şi totuşi Stela Popa nu a trecut pe aici.

Aş fi vrut să citesc o replică de-a ei.

23

Vic
23 mai 2009 21:36

Am gasit in Youtube un curs de fotografie (pentru cei lenosi sa deschida o carte :)):
http://www.youtube.com/view_play_list?p=AAEDD2AB2DA43537

24

Cristina Gomoja
29 mai 2009 11:45

...totusi trebuie si "pricindale" pentru a crea ceva frumos.

25

Soacra Mica
10 septembrie 2009 20:46

Bun, acum cred ca am inteles cate ceva despre cadrarea de care imi vorbeai in comentariu :) Am sa caut si in alte posturi.
Urmatoarea iesire fotografica o dedic cadrarii si prelucrarii pozelor. Mde, e nevoie de antrenament permanent.

26

Vitalie
10 septembrie 2009 21:55

Am "intrat" in subiect din curiozitate. Sint departe de constientizarea importantei frumosului, din pacate. Dar dupa ce am citit mesajul de insotire al autorului si comentariile lasate de vizitatori am inteles ca ceva imi trece pe alaturi :).
Luxul detaliilor, care urmeaza sa ne ofere in rezultat poze cat mai reusite, m-a coplesit.
Cert este ca aparat am dar despre calitatile lui nu stiu nimic. Nici ca exista atat de multe detalii/aspecte/componente nu banuiam.
Am sa urmez, cel putin asa cred acum, sfaturile oferite si am sa incerc sa prind si eu imagini interesante.
Imaginile postate m-au intrigat, mi-au provocat dorinta de a merge sa vad locurile. Cred ca asta e cel mai bun rezultat.

27

Adriana
19 octombrie 2009 13:34

Un articol cu adevart util, Alexandru merci mult. Am dat-o si eu in bara la Peles :)

Adauga Comentariu


HTML admisibil: a href, b, i, br/, p, strong, em, ul, ol, li, blockquote, pre