Alexandru Culiuc

11 martie 2009

Protecţionismul în discursul politic şi competitivitatea produselor moldoveneşti

Recent am observat că programele electorale şi declaraţiile politicienilor abundă în declaraţii protecţioniste. De regulă argumentul se reduce la întrebarea retorică „oare fermierii din Moldova nu pot asigura piaţa internă cu roşii şi sucuri?” Răspunsul meu ar fi şi el sub forma unei întrebări retorice: „Pot. Dar trebuie oare?”

În cele ce urmează voi analiza originea şi logica acestor porniri protecţioniste, voi oferi o explicaţie alternativă a faptului că roşiile şi sucurile moldoveneşti pierd poziţii pe piaţa autohtonă şi voi trasa implicaţii pentru politica de comerţ exterior a Moldovei. Economiştii ar putea de asemenea să fie interesaţi de primul studiu al performanţelor exporturilor Moldovei la un nivel dezagregat.

Protecţionismul în vogă

După comentarea duelului politic dintre Muşuc şi Chirtoacă, am vizionat şi runda doi: Petrencu (MAE) versus Serebrian (PDM). Întrebat de programul economic al PDM, Serebrian, în esenţă a repetat argumentul lui Muşuc privind protejarea producătorilor locali de importuri ieftine. Citez:

Produsele agricole, produsele agro-alimentare în general pe care noi le putem produce în Republica Moldova beneficiază de taxe vamale destul de reduse. Mărfurile ucrainene şi altele.

Ulterior a vorbit că protecţionismul urmează să fie atins în primul rând prin bariere tehnice — standarde fitosanitare. Argumentul era mai sofisticat decât cel al lui Muşuc, care s-a redus la „de ce să importăm roşii turceşti şi cartofi polonezi?”. Însă esenţa rămâne aceeaşi — urmează să protejăm piaţa, deoarece produsele tradiţionale moldoveneşti sunt dislocate de importuri ieftine. Asemenea idei sunt prezente într-o bună parte a programelor:

  • PSD „pledează pentru substituirea importului prin promovarea producţiei autohtone, pentru programe de stat de promovare a exportului, inclusiv prin subvenţii şi alte mecanisme de stimulare.”
  • PDM: „Sectorul de producere din agricultură deserveşte preponderent doar piaţa internă, iar autorităţile favorizează importul unor produse ce pot fi oferite cu prisosinţă de producătorul autohton.”
  • Într-o formă mai moale, idei similare sunt prezente şi în programul PLDM: „În contextul când ţările din regiune înregistrează progrese competitive remarcabile, multe din produsele moldoveneşti au ajuns să nu mai fie competitive nici pe piaţa internă.”
  • Unul din obiectivele PL este „stimularea producătorilor autohtoni, în special a categoriilor de produse şi servicii care, în marea majoritate, provin din import.” Cel mai nostim este faptul că acest obiectiv face parte din compartimentul „Dezvoltare durabilă prin liberalism economic”. Halal de aşa liberalism economic. Reamintesc că, în duelul cu Muşuc, poziţia lui Chirtoacă la acest subiect era diametral opusă prevederilor programului partidului. Chirtoacă a repetat teza „statul — arbitru echidistant în economie” şi în dezbaterile cu Roşca, deci mă conving că el chiar nu-şi cunoaşte programul propriului partid.

„Moldova nu este competitivă”

Partidele din Moldova nu fac altceva decât să reitereze un şir de concluzii circulate de experţii economici: competitivitatea Moldovei este scăzută. Iată principalele argumente invocate la acest subiect (în paranteze — linkuri spre studii care discută respectivele probleme):

  1. Creşterea salariului real în urma exodului forţei de muncă. Salariile cresc / forţa de muncă scade şi de pe urmă creşterii reservation wage (salariu minimal pentru care lumea este gata să lucreze). Pentru ce să lucrezi dacă şi aşa poţi trăi acceptabil din remitenţe? (spre exemplu, aici)
  2. Aprecierea reală a leului în urma aceluiaşi flux de remitenţe. (tot acolo)
  3. Majorarea costurilor de producere în urma deteriorării termenilor de comerţ şi în special majorării preţului la gaz natural. (aici)
  4. Climatul investiţional mai puţin favorabil decât în ţările vecine. (tot acolo)

Principalele dovezi în favoarea acestei diagnoze sunt:

  1. Deficitul comercial în creştere
  2. Marginalizarea unui şir de produse tradiţionale moldoveneşti de produse de import: roşiile turceşti, sucurile ucrainene, etc.

Pierderea competitivităţii sau transformare structurală?

Teoretic, cele patru argumente enunţate mai sus într-adevăr tind să scadă competitivitatea exporturilor moldoveneşti: leul este supraapreciat, hidrocarburanţii până nu demult se scumpeau, salariile creşteau mai repede decât productivitatea (din cauza contractării ofertei de forţă de muncă), climatul investiţional este departe de a fi ideal. Însă faptul că există factori care exersează o presiune negativă asupra productivităţii încă nu demonstrează că productivitatea a scăzut. Iar dovezile aduse la moment în susţinerea ipotezei „Moldova nu este competitivă” nu sunt valide.

Creşterea deficitului comercial, datorat creşterii remitenţelor, nu demonstrează competitivitatea scăzută a produselor din Moldova. În cazul unei economii mici, balanţa de plăţi reprezintă, în fond, un cont de intrări şi ieşiri a valutei. Odată ce valuta intră printr-un cont (remitenţe), ea neapărat urmează să iasă printr-un alt cont, importurile, şi în special importurile de produse de consum, fiind calea cea mai firească. Astfel, în cazul Moldovei, dinamica importurilor este practic independentă de dinamica exporturilor şi compararea dinamicii celor două conturi este lipsită de sens. În cazul Moldovei dinamica exporturilor urmează să fie contrastată cu dinamica altor ţări din regiune. Am scris anterior: în anul 2007 Moldova a fost printre liderii regionali la capitolul creşterea exporturilor (datele pentru 2008 încă nu le-am analizat). Oponenţii afirmă că creşterea exporturilor din ultimii ani este necalitativă, bazată pe dezvoltarea industriei textile bazate pe prelucrarea în lohn (cu valoare adăugată scăzută). Voi reveni la acest subiect.

Faptul că un şir de produse tradiţionale îşi pierd poziţiile pe piaţa autohtonă încă nu demonstrează că Moldova pierde din competitivitate. În cadrul economiei sovietice Moldova deţinea avantaj comparativ într-un şir de produse agroalimentare. Odată cu dezintegrarea URSS şi integrarea fostelor republici în economia mondială, avantajul comparativ deţinut de Moldova în cadrul economiei sovietice nu mai este relevant — Rusia are acces la vinurile mai ieftine din America Latină, legumele turceşti, etc. Şi este absolut firesc că Moldova să aibă dezavantaj comparativ într-un şir de produse tradiţionale: ar fi un miracol dacă avantajul comparativ al Moldovei în cadrul URSS şi CAER era să fie identic celui în cadrul economiei mondiale. Astfel, contractarea unor industrii ar putea fi un semn de tranziţie a economiei la un nou coş de produse, care reflectă avantajul comparativ al Moldovei în cadrul economiei mondiale.

În plus, este posibil că în prezent economia Moldovei deţine avantaj comparativ în produse care nu sunt intenţionate pentru consum final sau care sunt cerute exclusiv pe pieţi externe. Progresul şi inovarea care ar putea avea loc în aceste industrii noi rămân invizibile pentru experţi şi populaţie, care din inerţie îşi fixează atenţia asupra prezenţei produselor tradiţionale pe rafturile magazinelor. Lumea vede roşiile care dispar, însă nu văd gipsul, ambalajul de sticlă, instrumentele de măsurare, cablurile electrice care au crescut vertiginos. Nu le văd din două motive: (i) majoritatea acestor produse pleacă la export, (ii) chiar dacă ele erau oferite şi în interior, ele nu reprezintă produse de larg consum, şi deci populaţia nu ar fi observat aceste succese.

Printre noile exporturi, doar un singur produs este accesibil consumatorului final local — nuca. Valoarea reală a exporturilor de nucă a crescut de 10 ori între 1995 şi 2007, nuca devenind al doilea cel mai important export al Moldovei (după vin). Faptul că nuca s-a scumpit de multe ori pe piaţa internă demonstrează succesul exportatorilor. Anume aşa şi se manifestă deschiderea spre exterior a unei industrii — preţul intern egalează cel extern (la deschiderea economiei preţurile importurilor scad, a exporturilor — cresc). Însă nu este deloc intuitiv să legăm creşterea preţului intern de succesul unei industrii de export. Posibil de aceea nimeni nu vorbeşte de succesul nucii, în continuare axându-se pe roşii şi sucuri.

Prima dată am înaintat ipoteză „Competitivitatea e ok; Moldova se află într-o transformare structurală” în vara 2007, în Analiza Constrângerilor (PDF, vezi capitolul 6). Una din dovezile aduce acolo este faptul că lista primelor zece exporturi a survenit schimbări dramatice între anii 1994 şi 2006, ceea ce demonstrează capacitatea economiei de a se ajusta la condiţii noi (găsiţi această listă şi în studiul “Moldova — economie agrară”). Moldovei îi reuşeşte, în linii mari, o transformare structurală colosală: economia Moldovei s-a mişcat mai repede decât experţii care o urmăresc (ei în continuare urmăresc doar evoluţia exporturilor tradiţionale).

Dar, în final, discuţii de genul „nucă vs. sucuri, ambalaj de sticlă vs. roşii” nu ne vor duce departe. Moldova nu exportă doar sucuri, roşii, nucă şi ambalaje de sticlă. Şi chiar dacă analizăm principalele zece exporturi, tot nu vom putea afirma că am făcut o analiză exhaustivă.  În 2007 Moldova a exportat 725 produse (la nivel de 4 cifre a sistemului armonizat) în 93 ţări diferite. Din aceste 725 de produse, 141 aveau o cifră de exporturi de peste 1 milion dolari, iar valoarea exporturilor a celor mai importante 57 de produse depăşea 5 milioane dolari. Pentru a evalua competitivitatea industriilor de export şi capacitatea lor de diversificare, urmează să analizăm întreg comerţul exterior, şi analiza urmează să fie efectuată la un nivel cât se poate de dezagregat.

Spre exemplu, pentru a răspunde la întrebarea „este oare decăderea industriilor tradiţionale un semn al transformării structurale a economiei sau a scăderii competitivităţii?”, urmează să răspundem la un şir de întrebări.

  • Producătorii autohtoni sunt strâmtoraţi de pe piaţa autohtonă de legume şi sucuri, dar care sunt alte produse unde Moldova îşi pierde poziţiile?
  • La care produse Moldova “câştigă”, trecând din importator net în exportator net?
  • Care-i balanţa valorică şi numerică a acestor schimbări a avantajului comparativ?

Studiul "Securitatea economică prin prisma diversificării şi creşterii productivităţii exporturilor"

Anume asta am şi făcut în vara 2008, când am analizat aprofundat evoluţia exporturilor (şi, într-o anumită măsură, a importurilor). Produsul final este un PowerPoint de >60 slaiduri, ulterior tradusă şi în engleză. Poftiţi:

Securitatea economică prin prisma diversificării şi creşterii productivităţii exporturilor (PDF, 875KB)

Economic security through the prism of export diversification and productivity growth (PDF, 872KB)

Concluziile generale ale studiului sunt următoarele:

  • Exporturile sunt relativ diversificate atât în plan de produse, cât şi în plan de destinaţii
  • Sofisticarea exporturilor manifestă o tendinţă pozitivă
  • Exporturile tradiţionale stagnează
  • Industria textilă nu este unicul export care creşte — există multe altele

Prima dată am prezentat studiul la 4 august 2008, unui grup de economişti de la guvern. Guvernul era comanditarul studiului (îi interesa problema securităţii economice externe), însă acest fapt nici de cum nu a influenţat concluziilor analizei. De altfel, unele rezultate optimiste au fost primite cu un mare scepticism de economiştii de la guvern. Nişte rezultate intermediare le-am arătat şi echipei Expert-Grup.

Aduc sincerele mele mulţumiri tuturor celor care au susţinut elaborarea acestui studiu la Guvern (Natalia Catrinescu, Sorin Hadârcă), Serviciul Vamal (Viorel Melnic) şi Biroul Naţional de Statistică (Vladimir Golovatiuc, Mariana Eni, Iurie Mocanu, Ludmila Petraş).

Implicaţii pentru politica comercială: tarife vamale vs. devalorizarea leului

Studiul demonstrează că în ultimii ani Moldova nu o duce atât de rău la capitolul competitivitate decât se crede. Industria cu succes se reorientează spre produse noi şi aceste produse noi nu sunt inferioare celor vechi (vedeţi compartimentul „Productivitatea” începând cu slaidul 43). Deci argumentul „exporturile noi au o valoare adăugată scăzută” este exagerat. Aceste schimbări au avut loc pe fonul unui mediu extern extrem de advers: aprecierea leului, înrăutăţirea termenilor comerciali (creşterea preţurilor la hidrocarburi), pierderea temporară a pieţei Rusiei de vinuri în 2006 şi complicarea accesului pe piaţa României în 2007 (odată cu intrarea acesteia în UE). Plus un climat de afaceri incert, supra-reglementat şi politizat. Este greu să-ţi închipui că, în acest mediu ostil, companiile din Moldova putea înregistra performanţe mai înalte decât cele evidenţiate de studiu.

Cu alte cuvinte, afirmaţiile privind competitivitatea scăzută a Moldovei exagerează puternic problemele producătorilor moldoveni. Ei au nevoie de un climat de afaceri mai transparent şi previzibil, ei au nevoie de un curs valutar mai competitiv şi, probabil, de un sistem bancar mai competitiv (aici va trebui să aşteptăm până la încheierea crizei). Şi acestea sunt, în linii mari, cerinţele tuturor producătorilor moldoveni, atât in industriile tradiţionale, cât şi în cele noi (posibil, unele industrii mai au nevoie şi de forţă de muncă calificată). Însă o protejare disproporţională a produselor tradiţionale (vin, sucuri) prin bariere tarifare doar va pune beţe în roatele procesului de transformare structurală a economiei.

Repet, nu zic că Moldovei nu are nevoie o politică de sporire a competitivităţii. Are. Însă tarifele la produsele tradiţionale nu sunt metoda potrivită. Îmbunătăţirea climatului de afaceri este una din soluţiile pe termen lung. Însă climatul de afaceri nu se schimbă peste noapte. De aceea, pe termen scurt cred că pârghia cea mai eficientă este devalorizarea competitivă a leului. Devalorizarea de asemenea va spori atractivitatea produsele autohtone pe piaţa locală şi pe cea externă. Însă, spre deosebire de o politică tarifară discriminantă, devalorizarea leului nu va schimba preţurile relative ale produselor comercializabile internaţional (tradable goods), şi deci nu va impiedica decurgerea procesului de transformare structurală a economiei.

Evident, tarifele la import par mult mai atrăgătoare din punct de vedere politic decât devalorizarea leului. Devalorizarea leului înseamnă o scădere a salariilor în dolari (sau euro), iar partidele promit ridicarea salariilor până la X sute de euro în decurs de primii Y ani de guvernare. Însă efectul real al tarifelor va fi identic — salariile în dolari nu vor fi afectate, însă vor creşte preţurile la produse (din cauza tarifelor). Produsele autohtone se vor scumpi şi ele, deoarece preţul competiţiei acum nu este preţul mondial, ci preţul mondial plus valoarea tarifului (vedeţi cum în Rusia preţurile la autoturismele VAZ sunt mărite în tandem cu sporirea taxelor la importul automobilelor). Însă formal politicienii îşi vor realiza obligaţiunea: vor menţine valoarea salariile în dolari, deşi puterea lor de cumpărare va scădea (de pe urma tarifelor).

Există şi un efect distributiv al tarifelor vamale propuse. Dacă tarifele vor fi aplicate la produsele de bază despre care vorbeşte Muşuc (cereale, carne, legume), apoi anume aceste produse şi se vor scumpi. Cu alte cuvinte, va creşte preţul produselor care deţin o cotă disproporţional de înaltă în coşul de consum al celor mai săraci moldoveni. Cineva va sugera să înlocuim taxele la import cu subsidii pentru producţia destinată pieţei locale (statul acoperă parţial costul de producere a roşiilor vândute în interiorul Moldovei). În aşa caz beneficiază atât consumatorii locali, cât şi producătorii. Dar asemenea subsidii sunt mult mai greu de administrat decât tarifele vamale. Problema fundamentală însă alta este: cine va plăti pentru aceste subsidii? Probabil acele industrii netradiţionale care au reuşit să se dezvolte mai bine decât cele tradiţionale. Şi atunci apare întrebarea: apoi care totuşi sunt industriile „bune” — cele care pot supravieţui doar cu subsidii, sau cele care sunt suficient de productive chiar şi după plătirea unor impozite suplimentare pentru susţinerea muribunzilor? Din nou ajungem la concluzia că o asemenea interven'ii vor încetini transformarea structurală a economiei.

În cazul Moldovei protecţionismul selectiv are şi un alt neajuns: riscă să se transforme într-un val de distribuţie a „cadourilor” businessmanilor care au susţinut la alegeri partidul respectiv. Deşi toate partidele vorbesc de depolitizarea economiei, este clar că fiecare partid îşi are sponsorii săi corporativi care după alegeri vor cere răsplată. Din acest punct de vedere, aş prefera ca guvernul să aibă mâinile legate după spate în ceea ce priveşte politica comercială, astfel încât asemenea cadouri să fie imposibile (sau, cel puţin, puternic limitate). În final, creşterea tarifelor vamale creşte şi ispita vameşilor de a oferi excepţii în schimbul unor recompense materiale. În mod similar, creşterea amenzilor pentru încălcarea regulilor de circulaţie ridică valoarea mitelor preluate de poliţia rutieră. Repet, devalorizarea nu creează nici una din aceste probleme.

Şi ultima. Nu mă pronunţ împotriva oricărei politici care prioritizează o industrie asupra alteia. Analizând industria vinurilor, am descris setul de externalităţi pozitive care reprezintă motive valide pentru susţinerea unei industrii (implicit din contul celorlalte). Însă tot acolo, în baza industriei vinului, am explicat de ce şansele prezenţei acestor externalităţi în cazul industriile tradiţionale sunt relativ reduse. Astfel, se pierde încă un argument potenţial în favoarea protejării acestor industrii de concurenţa externă. De mai mult timp vreau să prezint viziunea mea asupra modelului optim de politică industrială pentru Moldova, dar de fiecare dată apar subiecte mai urgente. Posibil deja după alegeri...

Notă pentru comentatori

Dacă argumentele aduse mai sus vă trezesc întrebări, vă sugerez să deschideţi pentru început studiul. Este foarte posibil să găsiţi răspunsul acolo — în el sunt tratate în detalii un şir de argumente pomenite mai sus doar în treacăt.

Comentarii (18)

1

Vitalie Besliu
11 martie 2009 10:37

Mersi mult pentru articol. Chiar ducem lipsa pe aci de analize proaspete si competente.

Dar a-si vrea sa vin cu unele observatii.
Nu sunt de acord cu alegerea unor secvente din frazele lui Chirtoaca pentru a trage concluzii referiotr la "neliberalsmul" sau.

De ex: "Chirtoacă a repetat teza „statul — arbitru echidistant în economie”" in dezbaterea de la http://video.yahoo.com/watch/4639349 a fost extinsa de el "sa nu puna piedici, sa nu inlocuiasca activitatea agentilor economici". Recunosc ca nu sunt expert in doctrine, dar oare asta nu-i liberalism?
Cind spune de "arbitru echidistant" se are in vedere lipsa presiunii din partea statului prin intermediul structurilor de fiscale/forta asupra anumitor agenti incomozi, exproprieri in favoarea anumitor grupuri concrescute cu puterea, pentru care oricum ulterior pierdem dosare de milioane la CEDO si capatam imagine proasta.

Unul din obiectivele PL este „stimularea producătorilor autohtoni, în special a categoriilor de produse şi servicii care, în marea majoritate, provin din import."
Dar in UE, Ucraina, Rusia producatorii nu sunt stimulati? Deci produsele lor in buna parte sunt mai ieftine din cauza ca sunt subventionate de statul lor. Aproape sigur ca orice partid cit de liberala denumire nu ar avea in Vest daca va veni la putere nicidecum nu va reduce la zero subventiile pentru agricultura.

2

iefs
11 martie 2009 12:03

"salariile creşteau mai repede decât productivitatea (din cauza contractării ofertei de forţă de muncă"

http://www.imf.md/pub-rececondev.html - aici gasesti III,IV Review si Selected Issues pt 2008.
Daca nu gresec, in toate acestea, se discuta despre faptul ca productivitatea creste mai repede decat productivitatea. Chiar au si comparatii regionale.
P.S. Tot pe acolo sunt si REER-urile...in Anexe...sau eventual le calculezi singur :)


3

Alexandru Culiuc
11 martie 2009 18:46

Vitalie Besliu, probabil nu m-am exprimat cine ştie ce reuşit. Cuvintele lui Chirtoacă corespund doctrinei liberale. L-am citat parţial deoarece şi din afirmaţia "statul — arbitru echidistant în economie" rezultă că are o poziţie liberală. Am scris despre asta şi în postarea anterioară. Dar NU corespund doctrinei economice liberale prevederile programului PL (care-i plin de intervenţii în toate domeniile, şi în special în agricultură). Aşa că declaraţiile liberale ale lui Dorin despre echidistanţă contravin totalmente prevederile programului -- asta mi-a fost mesajul.

Argumentul "restul subvenţionează agricultura, de ce să n-o facem şi noi?" l-am discutat aici (două alineate mai sus de concluzii). Rezumat -- când Moldova va fi tot aşa de bogat ca UE şi când agricultura va fi tot atât de mică ca în UE (ca pondere în economie), Moldova va putea să-ţi permită subsidii. Până atunci pe primul plan urmează să fie pus eficienţa, şi nu redistribuţia (subvenţiile agricole din UE sunt, de facto, un program de asistenţă socială, nu de compensare a unor eşecuri de piaţă).

Şi, apropo, subvenţiile agricole ale altor ţări sunt reprezintă un cadou pentru consumatorii din Moldova. Enjoy it, don't fight it. Iar din banii economisiţi la mâncare finanţează o industrie puternică. Ăstea, cel puţin, ar fi priorităţile mele...

4

Denis
12 martie 2009 11:19

Sandu,

intrevad in pozitia ta multe din ideile lui Rodrik (probabil ai avut curs cu el). Si sincer sa fiu, nu pot sa spun ca nu sunt logice ideile tale, in special cea cu avantajul competitiv care nu trebuie subventionat. Eu cred ca la momentul de fata, cand agricultura este deja distrusa si cand nimeni din tineri nu se vede fermier intr-un sat e o prostie sa subventionam agricultura la sat. Si nici nu mai vad un avantaj comepetitiv in ea. Lupta asta e deja pierduta.
Intrebarea e cum faci redistributia pentru fermierii existenti in Moldova. Adica, ar fi normal sa fie un program de asistenta sociala si pentru ei, nu? Pentru ca, practic tu, renuntand la subventii, nu le vei da nimic in schimb din cate am inteles si vei folosi banii pentru alte industrii. Stiu, ca e vorba de "conflicting public policies", dar poate ma luminezi pentru ca nu inteleg cum ramane cu oamenii din agricultura?

In opinia mea, fie ii subventionezi pe toti, fie pe nimeni, ca altfel cineva e mai castigat si asta nu mai e liberalism.

Acum, sa-ti spun de ce nu inteleg, pentru ca mi-ai cam bulversat putin cunostintele si de asta te rugam sa ma luminezi, eu nefiind prea bun in trade theory (recunosc). Mi-am adus aminte de cursul meu de game theory. In modelul lui Brander si Spencer (1985) ei descriu o dilema a prisonierului la nivelul guvernelor. Practic, guvernele ar fi mai castigate dak nu ar subventiona, dar dak exista posibilitatea asta, este o strategie dominanta sa o faca(in a two stage model of international trade with a Cournot Duopoly competition; scriu in engleza pentru ca asa intelegi mai bine, cred). Probabil de aici mi-a si aparut dilema privind eficienta deciziei tale de a nu-i subventiona pe agricultori. Daca ai timp, mi-ar placea sa-mi spui de ce modelul lor nu se "pupa" bine cu ce descrii tu, pentru ca mie mi s-a parut destul de logica si abordarea lor.
Multumesc anticipat.

5

Mircea
12 martie 2009 14:28

As vrea sa reactionez deocamdata la ceea ce Alexandru scrie despre subventiile agricole.
In primul rand, subventiile agricole urmaresc mai multe obiective si nu pot fi in nici un caz catalogate exclusiv drept "asistenta sociala acordata agricultorilor". Toate tarile, subliniez, TOATE tarile, ce poseda un sector agricol practica politica subventionarii acestuia (diferenta tine de gradul acestei subventionari).
De exemplu, exista subventii agricole ce vizeaza facilitarea conditiilor de instalare pentru tinerii agricultori (ex. Contractul Teritorial de Exploatare [CTE] practicat in Franta). Subventiile agricole sunt acordate si pentru a sprijini diversificarea si modernizarea productiei,pentru implementarea unor masuri de ordin ecologic, etc. Cu alte cuvinte, subventiile agricole pot face parte dintr-o strategie de masuri incitative pe langa cele, mai clasice, de ordin fiscal.

Deci subventiile in sine nu sunt de proscris. Totul e sa stim ce anume trebuie subventionat si cum.

Alexandru zice ca Moldova nu poseda resursele necesare pentru a-si subventiona sectorul agricol si de fapt nici n-ar trebui s-o faca. E o teza indrazneata. Pun in acest caz o intrebare : daca totusi am ajunge la concluzia ca e necesar sa ne subventionam agricultura, care ar fi atunci sursele de finantare cele mai adecvate ale acestei subventionari ? (Iata o problema demna de o buna analiza economica). Cine-si da cu parerea primul ?

6

Alexandru Culiuc
12 martie 2009 18:05

Denis, Rodrik mi-a predat două cursuri, era directorul programului meu de masterat şi este conducătorul meu de teză. Aşa că da, în mare măsură aplic principiile lui la cazul Moldovei (şi nimeni nu-l va numi pe Rodrik liberal înverşunat).

Despre redistribuţie şi game theory. Da, este un prisoner's dilema la mijloc, fără doar şi poate -- ar fi mai bine să încetăm subvenţiile, dar politic şi social această transformare nu este fezabilă.

Problema mai mare este faptul că nimeni nu recunoaşte acest fapt. Mulţi (PL şi PSD în primul rând) afirmă cu spumă la gură că renaşterea agriculturi va fi baza creşterii economice a Moldovei. Haha! În acest context, misiunea mea este să schimb dezbaterile din "trebuie să suţinem agricultura" în "n-ar trebui, dar la moment n-avem alte opţiuni". Este clar că a doua abordare va rezulta într-un nivel mai mic de subvenţii. In the end, we're all acting on the margin, right?

Cât despre ieşirea din acest cerc vicios. La moment subvenţiile sunt într-o măsură oarecare legate de volumul de producţie agricola sau de mărimea terenurilor cultivatate. Deci cu cât mai mult produci, cu atât mai mari sunt subvenţiile. Probabil printre primele lucruri pe care le-ai învăţat la economie este faptul că "lump-sum transfers do not distort incentives"... Este necesar să continui?

7

Mircea
12 martie 2009 19:07

Alexandru, a zice ca "n-ar trebui sa subventionam agricultura" ("dar o facem caci n-avem incotro")e o ideologema, nu o teza de rationalitate economica.

Repet intrebarea : care-s modalitatile optime de finantare a subventiilor in cazul Moldovei ? (dat fiind faptul ca acordarea subventiilor e un demers inconturnabil cel putin in contextul actual).

8

Denis
12 martie 2009 19:16

Nope, nope, am inteles acum mai bine care era pozitia ta. Ideea e ca din blog mi s-a parut ca teoria din capul meu s-ar putea sa se bata cu cea pe care o prezinti tu in acest post. Acum mi-e clar ca de fapt ai vrut sa subliniezi ca politicienii de la noi striga in gura mare "subventii, subventii pentru toti" si eu habar nu au de fapt despre ce e vorba.

9

regards
12 martie 2009 21:26

Alex, nu vă recunosc... în ultima perioadă faceţi multe articole pe blog, e un lucru mare, recunosc şi înţeleg, dar probabil tocmai de-aceasta unele deducţii ale Dvs sunt, modest spus, neîntemeiate...

Unde în acest text - "multe din produsele moldoveneşti au ajuns să nu mai fie competitive nici pe piaţa internă" - găsiţi protecţionism ??? Mie mi se pare că trebuie prea tare să răsuceşti acest text ca să depistezi în el "protecţionism".

De altfel, "stimularea" şi "promovarea" nu neapărat înseamnă protecţionism. În modul meu de percepere, dacă elementul general/principal al programului politic (PL sau PLDM) este liberalismul economic, atunci postulatele din continuare referitoare la stimulare şi promovare trebuie înţelese prin prisma acestui element principal (liberalism economic). Cu alte cuvinte, stimulare şi promovare" ar trebui percepute ca "stimulare şi promovare prin mecanisme specifice liberalismului economic, prin mecanisme neprotecţionoste". Nu vi se pare?

10

Alexandru Culiuc
12 martie 2009 21:53

Regards, înainte de a scrie ceva, citeşte atent şi documentează-te.

Cu alte cuvinte, "stimulare şi promovare" ar trebui percepute ca "stimulare şi promovare prin mecanisme specifice liberalismului economic, prin mecanisme neprotecţionoste". Nu vi se pare?

Nu mi se pare. Deschide programul PL şi uite-te singur ce scrie acolo. Acolo cam tot atât liberalism, cât marxism la von Hayek. În citatul din programul PLDM găsim repetarea premizei (greşite) care este invocată pentru protecţionism -- citeşte atent ce şi cum am scris şi vei vedea că n-am numit PLDM protecţionişti. Programul lor e bunicel, de altfel.

11

regards
13 martie 2009 13:13

Aoleu, Alexandru, ce reactie furibunda. In analizele Dvs aruncati deseori reprosuri si critici la diferite texte, si nu prea am vazut sa vi se raspunda cu "citeste mai bine si informeaza-te inainte de a scrie ceva".

Ati denumit articolul "Protectionismul in discursul politic si competitivitatea produselor moldovenesti", ati plasat extrase din programe politice ale citorva partide in sectiunea "Protectionismul in voga", si ce mesaj ar avea aceste miscari daca nu a sugera ca partidele promoveaza protectionism?

Nu am nimic impotriva analizei pe care ati facut-o pt Guvern, probabil ar fi buna (sau bunicica), dar referintele la (contrastul cu) discursurile si programele partidelor politice in cazul dat e nereusit. IMHO

12

Adrian
1 septembrie 2009 1:30

Ok... regret ca doar acum am citit articolul asta...
Nu sunt deacord CU MAI MULTE puncte. categoric nu sunt deacord ca devalorizarea leului e cea mai buna solutie pentru cresterea competitivitatii produselor moldovenesti sau p/u Moldavian business.
motivele:
1. Elasticitatea produselor agricole exportate de R.Moldova este destul de ridicata. (Vorbind despre secificul unor produse: la regurile de export a cerealelor in UE vei vedea ca noi avem un quota. Sunt niste firme care cumpara de la tarani griul, si il exporta in Europa la un pret de vreo 20 ori mai mare. (nu stiu exact)
2. Cind micsorezi salariile, oamenii FUG din tara, mai ales acei care sunt mai productivi. Problema principala in Moldova, CHIAR in termeni de competitivitate, sunt salariile PREA MICI care nu permit angajarea oamenilor cu capital minim necesar p/u adaptarea tehnologiilor avansate din strainatate (sau CHIAR folosirea tehnologiilor care ar putea CIT de cit garanta minimum de calitate)
Ex: daca cineva iti propune 3000 lei (caci asta e salariu de piata) + 1000 lei deasupra p/u ca esti mai bun ca ceilalti, pasul urmator e sa-ti gasesti un TA position in vreo uni din europa sau SUA p/u ca acolo nu tre sa te stresezi si primesti de 4 ori mai mult :P (Si astia sunt inginerii care se pricep cit de cit in productie... in genere la noi universitatile nu mai educa specialisti Macar cit de cit competitivi) Unghiul meu propune 1000$ pe luna p/u un tehnolog calificat in agronomie si NU gaseste. A gasit un specialist care cit de cit e pregatit si face consulting, dar ala p/u mai putin de 60k nu se scoala din pat :)
3. devalorizarea leului, creste inflatia, care SI ASA e ridiata in Moldova, asta se transleaza in uncertainty and less investments (modelele macro de baza din Advanced Macro)
4. Noi si asa avem mai multa valuta straina care vine la banca nationala (exportam forta de munca) asa ca moldova Liber isi permite aprecierea leului cu 15-20% si sa-si mentina o balanta comerciala la 0 (asta daca de adaugat acolo si banii care vin neoficial).
5. Cea mai buna politica p/u Moldova e ca banca nationala pur si simplu sa fixeze un Cos de valute straine si sa-si mentina leul la un index fata de acest cos. (40% euro, 40% USD, 20% alte valute(lira, swiss franc, rubla, Hrivna, Ron). Principalul ca Volatilitatea leului sa fie CIT mai REDUSA (Evident in asa fel Banca Nationala isi pierde controlul asupra masei monetare). DAR eu asta si VREU!
Odata ce noi putem CREDIBIL sa mentinem leul, SI NOI ASTA PUTEM!! cu ajutorul remitentelor :) Atunci rata dobinzii in R.Moldova va SCADEA FOARTE RAPID!!! Si asta va impulsiona investitii noi, vor fi profitabile trainingurile, si va conditiona cresterea salariilor in termeni reali. EU sunt FERM convins ca Moldova are nevoie de stabilitate financiara p/u a avea acces la bani iefteni.
Chestii cu "devalorizarea leului" s-au facut de MULTE ori, it was time we already have learned this lesson! :)
Si mai este inca o chestie: salariile sunt mici, firmele nu se straduiesc sa inoveze, sa caute solutii mai bune, sa implementeze o noua tehnologie (ele incep sa paraziteze si cauta sa se extinda)
Si dupa aia... CE SE INIMPLA pe termen lung daca maresti masa monetara??? NIMIC.. preturile cresc.. exporturile se reduc si vom reveni la acceeasi situatie.

Sunt totusi FOARTE deacord cu tine ca tarifele nu e optiunea corecta:
1. Politica tarifara in GENERE e exclusa din portofoliul RM intrucit noi avem angajamente la nivel international (WTO) si daca majoram tarifele automat Ucraina si alte tari vor majora tarifele la produsele noastre (eye for eye). Mai mult ca atit they will have the right to retaliate even more!
2. protejarea industriilor necompetitive distorsioneaza marketul si nu permite dezvoltarea ramurile unde avem un relative advantage (spre exemplu uleiuri vegetale (care atesta o dinamica foarte sporita in exporturi)

13

Adrian
1 septembrie 2009 1:55

Alexandru... tu acuzi PL ca ei nu au liberalism.. dar singur propui devalorizarea leului :))
very nice! Asta cum se numeste? New-keynesianism? sau New-harvardnism?
Sa stii ca Friedman provine din familie de moldoveni ;)

Despre PL. Ei sunt foarte liberali, si nu promoveaza protectionismul, doar ca ... intelegi tu, vine producatorul de carne, iti intinde 15000 euro si te intreaba! Shi??? VREI? Hriu-Hriu... Atunci protejaza-ma! :) hehe
*joke
Si sa nu uitam Alexandru, populatia noastra nu stie Teoria lui Ricardo, si acel partid care scrie in program ca nu are drept obiectiv protejarea prod autohtoni, pur si simplu se spinzura. Daca principiile economice si teoria lui Ricardo ar fi predata in scoala (multa minte nu-ti trebuie) atunci am putea cere de la partide ceva... dar asa cind 90% din populatie e in intuneric.
Chiar si profii de la ASEM cred ca protectionismul e CALEA lucida a iesirii moldovei din impas... apu shi vrei tu???

14

Vitalie
2 septembrie 2009 9:36

Adrian, am citit cu interes mesajele tale. Fara suparare dar operezi cu " date fragmentate" fapt care nu-ti permite sa alucidezi toate avantajele sau dezavantajele. Nu am sa intru adanc in teoriile, care le pomenesti, pe motiv ca nu le cunosc. Am sa-ti prezint fapte clare si am s-o iau de la coada.
Uleiurile vegetale - ne bat ca calitate, si uneori chiar ca pret, producatorii din alte tari, ex. Rusia, Ucraina, Romania. Exportul de la noi are loc sub forme "interesante" (ceia ce nu ne adauga credibilitate), si mai rar absolut corect - ex. investitorul strain scoate din Moldova productia fabricii lui care o foloseste chiar el la o alta productie de a lui in Europa si oricum n-are cui o vinde pe intern.
Sint de acord cu tine vizavi de nedorinta companiilor din Moldova sa investeasca in dezvoltarea tehnologica. Este incorect dar exista si explicatii - creditele foarte scumpe, fara de care ei nu pot realiza acest proces.
Totodata Alexandru, in opinia mea, are perfecta dreptate cand anunta ca leul trebuie lasat sa se devalorizeze. Ne batem dublu singuri pe noi: inecam pe de o parte producatorii nostri interni (inclusiv pe cei ai uleiurilor vegetale) si incurajam importurile. Scaderea activitatii "producatorilor autohtoni" are sa impulsioneze cresterea ratei somajului, scaderea acumularilor in fondurile sociale si a asigurarii medicale, are sa conduca la sporirea numarului plecatilor peste hotare. Asta doar foarte general.
Vreau doar sa spun ca astfel de probleme nu trebuie sa fie analizate si solutionate rupte din context.
Cat priveste liberalismul PL -ului - este unul de fon. Ei se compara constant cu comunistii, care nu sint cel mai bun exemplu in acest sens. Totodata oscileaza de la unele declaratii autoritarea pana la anunturi anarhiste.
Este timpul sa depasim extremismul din societatea noastra: ori iubim pe cineva pana la lacrimi, ori uram pana la sange. Ba sintem ateisti inflacarati, ba constituim biserici la fiece pas, fapt care nu ne incurca sa actionam cu o lipsa totala de crestinism.
Sa incercam sa procedam mai cumpatat, sa nu ne aruncam de la o dictatura la satisfactia de a distruge nepedepsit. Pana la urma tot noi/bugetul public a fost "pedepsit" si in loc sa fie reparati cativa chilometri de drum si construite cateva scoli vor fi reparate edificiile autoritatilor publice centrale.
Intradevar, am deviat subiectul de la unul economic spre unul moral dar dupa parerea mea sint indispensabile.

15

Adrian
5 septembrie 2009 18:13

@ Vitalie, tu spui ca produsul X (in cazul dat uleiurile noastre) nu sunt competitive, deoarece ai vazut produse X mai bune si mai ieftene. (Prin competitivitate se intelege raportul calitate pret). Atunci cum explici faptul ca acest ulei necompetitiv e exportat in Europa?
2. Faptul ca unii antreprenori practica Lohn-ul pasiv (ceea ce ai descris tu) nu schimba esenta. E acelasi export, unica diferenta consta in unele trucuri de contabilitate care ii permite antrep. sa nu plateasca o parte din profit (in caz ca-l are). Dar oricum, producind ceva in Moldova, el oricum apleaza la piata de munca din RM si astfel aduce valuta in tara (intrucit p/u a plati angajatii in LEI, el are nevoie sa schimbe dolarii (sau euro) in MDL.
3. In ce produse exact Moldova e competitiva, pe mine nu ma doare in cot. :) Ca produsul X se numeste uleiuri, sau nano-tuburi carbonice radioactive tot ma doare drept in cot. Speculatiile (nu numai in Moldova) despre "avantajele competitive" ale unei tari ramin a fi speculatii. Asta arata The MARKET si nu eu sau altcineva si chiar nici aia cu PSI power nu pot prezice corect :D
Unica ce putem atesta e ca in tarile cu capital uman redus, in urma liberalizarii economiei, aceste tari se specializeaza in produse omogene: cum ar fi cerealierele, textilele, si/sau manufacturing.
Tarile cu cpital uman ridicat, concureaza in cercetari si in producerea celor mai performante "idei". Spre exemplu micro procesorul, genetical engineering, sau alternative energy production.
tricuri cu "hai sa fim mai destepti ca altii" si sa devalorizam valuta nationala nu te face mai competitiv pe termen lung. MULTE tari au incercat, inclusiv Romania :)

Uite ce se va intimpla cind cineva care vine cu Idea de devalorizare a valutei intra la BNM.
Odata cu "printarea leilor" si punerea lor in circulatie prin cumpararea valutei straine, bancile comerciale si investitorii straini (care au cap) vor intelege ce se intimpla si vor incerca sa-si retraga depositile facute in LEI. Bancile comerciale vor incalca regulamentele BNM privind proportia de valuta straina (lor le e in cot ce va spune Talmaci) si vor cumpara si ele valuta. Tu nici din ochi nu vei reusi sa clipesti cum Leul will DROP si MULA valuta de pe piata monetara nu vei putea scoate. Mai mult ca atit, va fi un Overshooting effect si pentru a putea mentine leul la o anumita proportie, pe termen scurt, banca nationala va fi nevoita sa-si ia ramas bun de la o parte din valuta ei straina. (pe termen scurt) Din cauza la Overshooting effect!
Dar ce se intimpla cu restul, avind "asteptari" de DEVALORIZARE a leului, rata dobinzii efective din sistemul nostru bancar nu va mai fi in echilibru, prin urmare oamenii nu vor dori sa-si depoziteze lei in bani la rata curenta reiesind din asteptarile lor fata de deprecierea leului. Daca savings Decrease, rata dobinzii creste :)
Si deficitul bugetar ne va costa SI MAI scump.
iaka cam asa se intimpla...
Toti vor cum ii mai bine... dar se primeste ca tot timpul.
Unica solutie care o vad eu p/u Moldova in the long run, e dezvoltarea unui tineret studios, motivat sa cerceteze si sa inoveze. Dar asta nu se va produce fara schimbari RADICALE in sistemul nostru de invatamint.
Eu, fata de tine Valera, ii vad ca tinerii moldoveni cu capacitati MULT mai mari decit nemtii sau francezii. Capitalul uman in Moldova e scazut, e foarte scazut si la studentii care absolvesc cind sunt comparati cu cei din strainatate, dar asta deloc nu inseamna ca CAPACITATEA Capitalului Uman in Moldova e mai scazuta decit in Eu sau in SUA.
Aici eu cred ca Moldova trebuie sa puna accentul cel mai mult, dar nu pe Focus-mocus cu politica monetara... ca numai mai rau o sa facem :)))

16

Vitalie
7 septembrie 2009 20:06

Adrian, iti multumesc de companie dar cred dialogul trebuie sa se inchee aici. Discutia degradeaza iar afirmatiile/reflectarile tale recidiveaza.
Am sa fiu sincer - in mare parte chiar nu am inteles clar care a fost mesajul tau. Am recitit dar am ramas de aceiasi parere, jonglare (pe alocuri nu fara virtuozitate) cu diversi termeni.

Este imposibil sa ridici o constructie durabila fara o temelie buna. Asta vizavi de "capitalul uman", de fapt ma cam deranjeaza aceasta formulare. "Potentialul intelectual uman". Il avem - dar mic si nu este "actual/la moda".
Cat priveste faptul ca este nevoie de a "dezvolta tineretul studios" - te rog sa indici cateva cai reale de realizare a acestei strategii. Cred ca, in cazul in care au sa fie unele cu adevarat realizabile, ai sa-ti castigi o cota mare de recunostinta.
Mie imi pare ca asta e una din cele mai grave probleme ale societatii noastre care dupa sine atrage altele.
Asi mentiona caracteristica care lipseste la marea majoritate a tineretului de azi: bunul simt.
Pe fonul ei asi pomeni si ceia ce caracterizeaza tinerii de azi: lipsa de respect fata de tot si toate, lenea si ambitiile goale. Aceasta suma ii transforma in paraziti, mai intai pe spatele familiei si apoi a societatii.
Evident ca nu sint toti asa, dar marea parte, din pacate.
Partea proasta e ca cei care activeaza, si produc careva "miscari" economice, care-si lasa amprenta in bugetele de toate nivelele, vrand-nevrand ii "intretin" si pe ei.
Astfel la armata imensa de pensionari, invalizi etc. se mai adauga si astea, care mai intai "invata" pe banii bugetari iar apoi au f/mari pretentii ca statul nu le ofera si mai departe posibilitatea sa paraziteze doar intro calitate noua - cea de salariat. Si cu un salariu comparabil cu cele din UE sau SUA.
Dar sint ei comparabili ca calitate cu specialistii din UE?
Deci daca ai solutii pentru depasirea acestei "infectii" - welcome.

17

Adrian
8 septembrie 2009 20:08

Si tie iti multumesc Vitalie p/u companie si atacuri :)
Vitalie says: "Am sa fiu sincer - in mare parte chiar nu am inteles clar care a fost mesajul tau."
Frankly, I tried to be as parsimonious as possible. Defapt, multe teme au fost atinst si evident comentariul nu a avut doar un singur mesaj, s-a vb despre: human capital, economic groth, exchange rates under a flexible regime, interest rates under pegged exchange rates, etc). Specifica ce anume nu ai inteles and I will gladly try to present it in a clearer way. Anyway... din comentariul tau am sezizat unele chestii care necesita explicatie.
"Este imposibil sa ridici o constructie durabila fara o temelie buna. Asta vizavi de "capitalul uman", de fapt ma cam deranjeaza aceasta formulare. "
Well.. am impresia (corecteaza-ma daca nu am dreptate) ca nu ai avut ocazia sa te-mpiedici de the good old "Solow Model" (Nobel prize winner), altfel ai fi vazut ca "temelia" care o cauti este exact 'Capitalul uman'. p/u a afla anume "DE CE E ASA?" poti consulta urmatoarele: Daca stai cit de cit OK cu matematica iti recomand "Advanced Macroeconomics" David Romer, Chapter 1.1 -1.3. (p. 16)(eu am cumparat cartea cu 60 euro, in US ea costa putin mai scump...)
Daca preferi o metoda mai mult intuitiva intr-un limbaj coloquial then you can read: David Weil "Economic Growth".
(Chapter 3, ch. 4).
Eu chiar ti-as recomanda sa gasesti cartea lui David Romer
La intrebarea privind oportunitatea devalorizarii leului pe termen lung, poti gasi raspunsul in Part A, Chaptepter 6 (6.1 - The case of perfect information model), dupa aia poti citi 6.2, 6.4 - Ca sa vezi vezi ce se intimpla pe termen scurt cind maresti masa monetara din cauza rigiditatilor sau imperfectiilor in economie.

Mai departe"
" "Potentialul intelectual uman". Il avem - dar mic si nu este "actual/la moda". "
Sorry to say so... but when somebody asserts that the "potential human capital" (to say "potential Human intelect" as u did is even more striking) of a nation (Moldovans in our case) is LOW than that there are two possibilities: Whether it's "professional stupidity" whether a DISCRIMINATION that was triggered by some complexities! I believe it's the second, because i don't think you're stupid at all.
Do you really think that if an average Moldovan would be put through the same exact conditions as an average Italian, German or American then he will score WORSE because of the lack of "bunul simt" that you invoke???
I will not ask you how you measure this "BUNUL SIMT" for obvious reasons but i will ask you What makes you think that on average a Moldovan has statistically significant less of this "bunul simt" than a Swiss or a German or an Italian for example. :) What makes you think so?
Do you think the Swiss have more of this "bunul simt" for which they did not allow women to vote until 1990s and their constitutional court had to literally make this law because some of the cantons didn't accept it! Do you think the Germans had a better "bunul simt" 60 years from now and some of them even today?

"este nevoie de a "dezvolta tineretul studios" - te rog sa indici cateva cai reale de realizare a acestei strategii. Cred ca, in cazul in care au sa fie unele cu adevarat realizabile, ai sa-ti castigi o cota mare de recunostinta. "

Eu pot sa-ti dau o reforma buna in opinia mea care ar ridica "on average" calitatea unui absolvent a universitatilor din Moldova.
Dar iti pot spune deodata ca "realizabilitatea" e in functie de dorinta celor care o vor aplicao. Problema e ca reforma va bate in primul rind buzunarul lectorilor de calitate mediocra (in mod negativ) si sa nu uitam ca anume lectori de aceasta categorie si avem in majoritatea universitatilor din Moldova.

18

Alexandru Culiuc
9 septembrie 2009 6:23

Adrian, îmi pare bine că blogul meu ţi-a oferit o platformă pentru demonstrarea cunoştinţelor profunde în macroeconomie. Totodată cred că ţi-ar prinde bine să ţi se atragă atenţia la anumite lacune, astfel încât să-ţi ghidezi setea de cunoştinţe spre noi orizonturi academice. Mă voi referi în special la ultimul tău comentariu.

În primul rând, modelul lui Solow nu ne spune nimic despre creşterea pe termen lung, ci doar despre tranziţia spre steady state (care explică o parte extrem de mică a creşterii economice pe care o observăm la nivel global). La Solow creşterea pe termen lung este totalmente datorată avansului tehnologic presupus a fi exogen. Cel mai hazliu este faptul că nici măcar nu este cel mai bun model de explicare a tranziţiei spre steady state (think Ramsey, OLG, and their derivatives all the way to Keynesian DSGEs). Da, modelul elucidează, în baza unei singure ecuaţii diferenţiale simple, un şir de lecţii importante din teoria creşterii economice (e.g. unless you have CRS to reproducible factors, higher savings won’t result in higher growth rates, but only in higher income level). Realmente, în ziua de astăzi Solow nu este decât o introducere potrivită în problematica macroeocnomiei moderne -- modelul oferă mai multe întrebări decât răspunsuri (ceea ce nu neagă importanţa colosală a modelului în formarea macroeconomiei moderne). Anume de aceea nici un economist nu va invoca cu toată seriozitatea Solow în cadrul unei dezbateri pe marginea creşterii economice (mai ales în legătură cu human capital, which brings us to the next point...).

În al doilea rând, în articolul din 1956 Solow (pentru care şi-a primit Nobelul) nu spune NIMIC despre capitalul uman – acesta a fost introdus în model doar în 1992, de Mankiw, Romer and Weil. Deci nu văd de ce apelezi la Solow în cazul dat. Mi se crează impresia că n-ai citit atent acele pagini din Romer unde clar se vorbeşte despre faptul că capitalul uman reprezintă o extindere a modelului.

În al treilea rând, toate modelele moderne de creştere economice în care capitalul uman joacă un rol important sunt incomparabil mai complexe decât tot ce vei găsi în manualul lui Romer. Capitalul uman este caracterizat de un număr mare de externalităţi, asimetrii informaţionale şi incertitudini (anume de aceea creditul bancar pentru studii este accesibil doar în economiile cu cel mai înalt nivel de dezvoltare a pieţelor financiare), şi deci nu pot fi încadrate cu uşurinţă într-un model neoclasic standard. Romer nu apelează la un instrumentariu suficient de sofisticat pentru a trata aceste probleme (deoarece este orientat unui auditoriu care nu primeşte pregătirea matematică necesară). Dacă te interesează -- vezi ultimele capitole din manualul de creştere economică a lui Acemoglu (sau Endogenous Economic Growth a lui Aghion, însă se zice că acesta e relativ incompresibil. Nu m-aş mira – Aghion mi-a predate bine la tablă, însă notele lui de curs erau dezastruoase).

În concluzie, dacă deja vrei să impresionezi pe cineva cu referinţe la manuale de macro (căci realmente nu văd în argumentele tale necesitatea de a apela la respectivele modele), apoi cel puţin fă referinţă la adevăratele lucrări de căpătâi, şi nu la Romer -- un manual relativ simplu pentru programe de masterat şi PhD-uri de la şcoli de ragul doi. Pentru viitor, dacă vrei să demonstrezi că eşti la curent cu teorii moderne de creştere economică, te-aş sfătui să faci referinţă la Barro and Sala-i-Martin sau, şi mai bine, la noul manual scris de Acemoglu (Introduction to Modern Economic Growth). Dacă vrei să demonstrezi cunoştinţe în macroeconomie internaţională, apelezi la Obstfeld and Rogoff. Dacă vrei să demonstrezi cunoştinţe în macro dinamică, faci referinţă la Blanchard and Fischer sau, şi mai bine, Ljungqvist and Sargeant (la ultimul, personal, nu am ajuns).

Mai pe scurt, if you're into namedropping, at least drop the right names.

Referitor la analiza ta privind efectele monetare ale unei devalorizări controlate a valutei. Evident, anunţarea unei deprecieri graduale a valutei va rezulta într-o cădere de nivel a cursului la momentul anunţului (fapt care poate fi uşor derivat dintr-un simplu model monetarist al balanţei de plăţi, chiar şi în lipsa unor rigidităţi în mecanismul de formare a preţurilor, i.e. nu e necesar să invoci overshootingul). Dar căderea de nivel nu este aleatorie – ea este proporţională cu rata devalorizării anunţată de banca centrală. Anume de aceea banca centrală, alegând rata de depreciere, poate ţinti (imprecis, dar totuşi) şi nivelul căderii iniţiale. Devaluarea creează alte probleme în sistemul bancar -- currency mismatch, a.k.a. balance sheet effect. Însă anume de aceea ştiinţa economică ţine de acţiuni on the margin. Este clar că oricare acţiune economică, dusă până la extremă, va rezulta în urmări secundare nefaste (care pot nega beneficiul efectului direct). Anume de aceea oricare economist are două mâini (on one hand... on the other...). Întrebarea este următoarea -- on the margin, can a depreciation improve the current account balance? Cred că răspunsul este evident. Da, tranziţia (J-curve) poate necesita finanţare. Însă banca centrală pentru aceea şi acumulează rezerve -- ca să le consume la momentul potrivit. Spre exemplu în caz dacă e necesară realinierea ratei de schimb. Şi, să nu uităm că tranziţia poate fi finanţată nu doar din rezervele băncii centrale... khm, khm...

Revenind la subiectul iniţial al dezbaterii – poate sau nu o valuta depreciată (în termeni reali) să reprezinte o pârghie a politicii de dezvoltare economică (şi nu doar de ajustare a balanţei contului curent)? Citeşte aici (şi, mai la general, aici găseşti mai multe gânduri legate de creşterea economică şi politica industrială care n-au ajuns în manuale de nivel intermediar de comerţ internaţional sau macroeconomie).

Cât ţine de bunul simţ… Cred că Vitalie a invocat în discuţie bunul simţ din considerente care au puţin de-afacere cu creşterea economică şi mai mult cu stilul comentariilor dumitale.

P.S.  Nu cred că merită să te oboseşti cu un răspuns. Vitalie corect a remarcat că subiectul este epuizat.