Alexandru Culiuc

30 aprilie 2009

Ne aşteaptă o criză constituţională?

În editorialul din 28 aprilie al cotidianului Timpul, Constantin Tănase susţine că compromisul cu PCRM ar însemna sinuciderea opoziţiei. Opoziţia „este ‘blestemată’ să respingă orice dialog cu comuniştii” deoarece: (i) a făcut afirmaţii repetate privind imposibilitatea unui asemenea compromis, (ii) are de-afacere cu un electorat şi mai polarizat decât în ajunul alegerilor din 5 aprilie, ceea ce înseamnă că (iii) preţul electoral (la următoarele alegeri) al unui compromis de genul celui din 2005 va fi şi mai înalt decât cel plătit acum de PDM şi PPCD. Tănase conclude:

O „conlucrare” cu comuniştii ar însemna pierderea nu numai a electoratului, dar şi a speranţelor că el va mai putea fi recâştigat vreodată.

Să acceptăm premiza domnului Tănase precum că opoziţia este suficient de bine organizată pentru a elimina posibilitatea unei trădări (tehnic, soluţia este simplă — deputaţii fracţiunilor respective pur şi simplu nu se prezintă la şedinţa specială) şi argumentele aduse de el împotriva compromisului cu comuniştii. Şi atunci care vor fi urmările unor alegeri parlamentare repetate? Opinia mea este că alegerile repetate nu soluţionează problema de bază — incapacitatea parlamentului de a alege şeful statului — ci doar o amână cu câteva luni, apropiind o eventuală criză constituţională. Explic.

Care vor fi rezultatele alegerilor parlamentare anticipate?

Să zicem că au loc alegeri parlamentare repetate. Care vor fi rezultatele? Am scris anterior că există forţe care împing votul în direcţii opuse: (i) criza economică beneficiază opoziţia, (ii) redistribuirea voturilor partidelor codaşe probabil va beneficia opoziţia, (ii) evenimentele din 7 aprilie vor beneficia opoziţia la Chişinău, dar o vor afecta negativ în provincie, (iv) opoziţia probabil şi-a epuizat fondurile electorale pe când PCRM are acces nelimitat la resurse administrative. Constantin Tănase acceptă faptul că rezultatul este departe de a fi cert şi aduce argumente similare:

Nimeni nu poate garanta în favoarea cui se vor încheia ele [alegerile repetate] - a comuniştilor sau a Opoziţiei. În situaţia când partidul lui Voronin nu va ceda controlul asupra televiziunii, este greu de crezut că Opoziţia va putea convinge opinia publică din interior că alegerile au fost fraudate şi că nu ea este vinovată de evenimentele din 6-7 aprilie. Există şi alte necunoscute în această ecuaţie: ce vor face partidele care nu au trecut pragul electoral, unde se vor duce voturile lor, dacă vor mai încerca o dată marea cu degetul - la comunişti sau la liberali?; cum a influenţat comportamentul tinerilor desolidarizarea liderilor Opoziţiei de actele de vandalism din 7 aprilie?; cum se va comporta în continuare România - va ceda presiunilor UE sau se va solidariza cu Opoziţia? ş.a.m.d.

În linii mari, aceste forţe cam se compensează reciproc, fapt indirect recunoscut şi de domnul Tănase:

[...] chiar pierzând câteva mandate, Opoziţia păstrează şansa să recucerească la viitoarele alegeri electoratul pierdut în anticipate.

În cazul în care nu se exclude că comuniştii vor obţine mandate suplimentare, ar fi stupid de mizat pe faptul că PCRM va pierde „pachetul de blocaj” de 41 locuri.  E adevărat că criza mondială ar putea, în principiu, să se traducă într-un colaps fiscal total (sau inflaţie galopantă, deşi nu cred că BNM şi FMI vor permite aşa ceva) care ar decima electoratul comunist. N-aş miza însă pe acest rezultat — Ministerul Finanţelor probabil va reuşi să amâne ajustarea fiscală până după alegerile repetate (din acest punct de vedere, opoziţia ar prefera ca alegerile repetate să fie organizate cât mai târziu posibil).

Deci, cel mai probabil, opoziţia nu va reuşi să obţină 61 mandate. Şi atunci cu ce se alege opoziţia în rezultat? Cu aceeaşi dilemă: să meargă la compromis cu comuniştii sau să boicoteze din nou alegerile prezidenţiale. Speranţa opoziţiei constă în faptul că PCRM va obţine 50 mandate sau mai puţin, în care caz opoziţia ar putea insista la propria candidatură pentru postul de preşedinte a ţării. Dar, urmând exemplul opoziţiei, comuniştii pot şi ei boicota alegerile preşedintelui.

Ce spune legislaţia?

Şi acum să vedem ce ne spune legislaţia despre o asemenea situaţie. Citim punctele 3-6 articolul 78 al Constituţiei:

Articolul 78: Alegerea Preşedintelui

[...]

  1. Este ales candidatul care a obţinut votul a trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi. Dacă nici un candidat nu a întrunit numărul necesar de voturi, se organizează al doilea tur de scrutin între primii doi candidaţi stabiliţi în ordinea numărului descrescător de voturi obţinute în primul tur.
  2. Dacă şi în turul al doilea nici un candidat nu va întruni numărul necesar de voturi, se organizează alegeri repetate.
  3. Dacă şi după alegerile repetate Preşedintele Republicii Moldova nu va fi ales, Preşedintele în exerciţiu dizolvă Parlamentul şi stabileşte data alegerilor în noul Parlament.
  4. Procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova este stabilită prin lege organică.

Observaţi că constituţia nu prevede nimic pentru cazul în care parlamentul, ales după dizolvarea celui actual, nu reuşeşte să aleagă preşedintele. Dar staţi! Mai este şi paragraful 6, care face referinţă la o lege organică. Poate ea ne va oferi o ieşire din impas? Citim articolele 9 şi 10 al Legii Republicii Moldova cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova:

Articolul 9. Prevederile speciale privind alegerea Preşedintelui Republicii Moldova

  1. Este ales candidatul care a obţinut votul a trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi. Dacă nici un candidat nu a întrunit numărul necesar de voturi, se organizează, în termen de cel mult 3 zile, un al doilea tur de scrutin între primii doi candidaţi stabiliţi în ordinea descrescătoare a numărului de voturi obţinute în primul tur.
  2. Dacă la turul întîi a participat un singur candidat care nu a acumulat numărul necesar de voturi sau dacă în turul al doilea nici un candidat nu a acumulat numărul necesar de voturi, se organizează alegeri repetate.
  3. În cazul parităţii de voturi după primul tur de scrutin, comisia specială stabileşte prin tragere la sorţi candidaţii care vor participa la turul al doilea.

Articolul 10. Alegerile repetate

  1. Alegerile repetate au loc în termen de 15 zile de la ultimele alegeri ordinare în care nu a fost ales Preşedintele Republicii Moldova, în condiţiile prezentei legi.
  2. Dacă şi după alegerile repetate Preşedintele Republicii Moldova nu va fi ales, Preşedintele în exerciţiu dizolvă Parlamentul şi stabileşte data alegerilor în noul Parlament.

Legea practic nu oferă valoare adăugată — Art. 10 p. 2 este identic cu Art. 78 p. 5 din constituţie. Concludem că legislaţia Moldovei nu oferă nici un fel de indicaţii pentru situaţia în care nici noul parlament nu reuşeşte să aleagă un preşedinte. Asta şi este o criză constituţională.

Nu sunt expert în drept constituţional, şi posibil am trecut cu vederea careva legi care ar permite evitarea crizei. Să mă corecteze specialiştii (Iulian? Alexei? Poate Nicu?). Pentru moment să zicem că am dreptate şi că în cazul unui nou impas (după alegerile parlamentare repetate) ţara nu are legi care ar reglementa paşii de mai departe. Care ar fi soluţiile? Există mai multe scenarii:

Scenariul 1. Ţara se blochează într-un ciclu infinit

Se aplică din nou aceeaşi lege — sunt organizate noi alegeri parlamentare (a treia încercare). Formal, ţara se menţine în cadrul constituţiei, însă rămâne în continuare fără un parlament funcţional şi cu Voronin la cârmuire pe viitorul apropiat (exemplul alegerilor primarului Chişinăului serveşte drept indiciu). Cu alte cuvinte, ţara va rămâne de facto fără guvernare fără perspective clare de ieşire din situaţie. În situaţia în care bugetul de stat este deja pus la încercare de repercusiunile crizei mondial, probabilitatea că statul va continua să căsăpească bani publici pentru noi şi noi alegeri tinde spre zero.

Scenariul 2. Reformă constituţională

Noul parlament introduce schimbări în legea de alegere a preşedintelui astfel încât preşedintele este ales prin votul direct al cetăţenilor. Parlamentul rămâne neschimbat, însă se anunţă alegeri prezidenţiale. Aş crede că mulţi vor accepta că un asemenea scenariu va fi cea mai bună ieşire din situaţie. Dar nu exclud că acest scenariu ar crea noi probleme de ordin constituţional. Spre exemplu, Art. 143 (1) prevede că „Parlamentul este in drept sa adopte o lege cu privire la modificarea Constitutiei dupa cel putin 6 luni de la data prezentarii initiativei corespunzatoare. Legea se adopta cu votul a doua treimi din deputati.” Nu cred cineva să accepte şase luni de vid constituţional. Posibil Curtea Constituţională nu ar avea altă soluţie decât să recunoască criza constituţională şi să accepte accelerarea adoptării unei asemenea legi (dar aici chiar mă aventurez mult prea departe în domenii în care nu am nici un fel de pregătire). În plus, nimeni nu garantează că comuniştii ar accepta o asemenea modificare constituţională...

Scenariul 3. Victoria comuniştilor

Comuniştii obţin 61 de voturi sau mai mult — un rezultat incomparabil mai plauzibil decât 61 voturi pentru opoziţie. În care caz (i) criza constituţională dispare automat, (ii) opoziţia iese din luptă bătută, dar cu reputaţie nepătată (dar te întrebi dacă această reputaţie merită căsăpirea a încă 40 milioane pentru organizarea alegerilor repetate). Anume la acest scenariu face aluzie Tănase. Repet:

[...] chiar pierzând câteva mandate, Opoziţia păstrează şansa să recucerească la viitoarele alegeri electoratul pierdut în anticipate.

Privită prin prisma discuţiei de mai sus, această frază poate fi interpretată drept acceptarea de opoziţie a înfrângerii nu doar drept o retragere tactică (amânarea luptei până la următoarele alegeri), dar şi ca evitare a unei potenţiale crize constituţionale.

* * *

Posibil există şi alte scenarii — vă propun să le indicaţi în comentarii. Observaţi că toate scenariile de mai sus sunt asociate cu un risc sporit al unor manifestări violente. Închipuiţi-vă, spre exemplu, care va fi reacţia tineretului dacă comuniştii vor obţine 61 voturi? [N.B. Repet, din cuvintele lui Tănase, se pare că înseşi partidele de opoziţie nu urmează să privească un asemenea rezultat drept un worst case scenario.] Vidul temporar de putere creat în scenariile 1 şi 2, plus faptul că Voronin va continua să-şi exercite funcţiile de preşedinte, de asemenea poate duce la migrarea în stradă a luptei politice.

În concluzie, oricare analiză a opţiunilor actuale (spre exemplu cele patru scenarii descrise anterior) urmează să incorporeze şi analiza opţiunilor din următoarea rundă a jocului politic. E cert că alegerile repetate ar putea să se soldeze cu schimbări pozitive importante — modificarea constituţiei şi alegerea preşedintelui prin votul direct al populaţiei. Dar nu trebuie să ignorăm riscul unei crize constituţionale de proporţii, urmările căreia ar putea eclipsa evenimentele din 7 aprilie.

Publicat: 30 aprilie 2009 1:27

Categorii: Guvernare si politica

Taguri: , ,

Comentarii (48)

1

nicu
30 aprilie 2009 2:30

Sandu,

vezi stirea: Judecatorul Victor Puscas: Avizul Curtii Constitutionale, prin care s-a confirmat legalitatea alegerilor parlamentare, a fost adoptat cu abateri de la procedura jurisdictiei constitutionale
http://hotnews.md/?p=4999

scenariile - sunt plauzibile, dar se bazeaza pe o interpretare ingusta a legislatiei. iar in Md si majoritatea statelor post-sovietice realitatile politice sunt foarte departe de legislatie. si scenariile din viitor - nu vor fi definite de legi si realitati constitutionale, ci de un proces politic din ce in ce mai brutal si posibil violent. forta, nu legea determina procesul politic din Md.

problema e ca politica din Moldova deja se afla in afara campului constitutional: vezi declaratiile lui puscas, vezi restrictiile impuse liberatatilor individuale in ultimele saptamani (libera circulatie, mass-media, proces echitabil, pana si amnistia a fost anuntat fara a tine cont de lege); si persectiva ca vladimir voronin ramane de facto sef de stat (chiar daca formal pozitia sa se va numi speaker sau prim-ministru) - oricum e impotriva spiritului constitutiei. la fel si introducerea vizelor pentru cetatenii romaniei (contravine atat legislatiei interne - ordonanta de guvern nu poate amana legea privind abolirea vizelor, iar regimul de vize asa cum este aplicat in prezent contravine acordului de facilitare a vizelor moldova-ue. introducerea vizelor deasemenea s-a facut contrar prevederilor acordului cu ue care prevede 48 de ore pentru astfel de masuri).

opozitia spune ca iesirea din criza trebuie facuta prin respectarea legii, nu dialog inutil cu guvernul (masa rotunda din 2002 si pachetul politic din 2005 - arata ca dialogul si promisiunile politice sunt formale). dar cum sa readuci procesul politic in limitele legii- mai ales peste noapte - nu prea imi dau seama.

alegeri anticipate: impresia mea e ca acestea vor fi si mai murdare. deci rezultatele nu vor fi influentate doar de niste calcule mecanice si politice (cum afecteaza criza economica procesul electoral? cum reactioneaza satul si orasul la evenimentele postelectorale?) ...dar de o masinarie care a descoperit ca anumite tabu-uri pot fi incalcate, si nimic grav nu se intampla. si rezultatul unor alegeri anticipate va fi iarasi definit nu atat de niste factori politici (polarizare, criza economica etc), ci de factorul fortei (hartuirea opozitiei, propaganda mass-media, etc) care va fi aplicata si mai sistematic decat in campania din ianuarie-aprilie 2009.

iata cateva ganduri razlete si pesimiste.

2

Arina
30 aprilie 2009 2:46

eu ii multumesc lui Nicu pentru mesaj... si sunt de acord cu el.
...si deci nimeni (din cate am citit pana acum) nu stiu ce e de facut pentru a "readuce procesul politic in limitele legii".
ori ceea ce se mentine prin forta poate fi inlaturata doar prin forta? :((
sau soarta celor multi e decisa de putini, dupa culise... de ex, un interviu recent http://www.adevarul.ro/articole/eduard-sevardnadze-ceausescu-si-gorbaciov-erau-sa-se-ia-la-bataie.html

3

Sarmi
30 aprilie 2009 2:49

Sandule, tocmai ma duceam la culcare... dar articolul tau se pare ca ma face sa mai zabovesc :)
Opozitia trebuie sa pledeze pentru Scenariul 2, dar pentru asta trebuie multa munca si efort serios! Trebuie informata cit mai multa lume despre ce s-a intimplat de fapt pe 7-8 Aprilie, in paralel obtinerea unei pozitii cit mai dure a Europei fata de ilegalitatile comuniste, implicarea lor directa in restabilirea regulilor de joc, cel putin de baza.
Sincer sa fiu, m-au deceptionat tare structurile europene (PE, CE, de OSCE nici nu mai zic, aia de mult sunt aserviti rusilor). De n-ar fi fost pozitia ferma a parlamentarilor romani, unii nici nu mai aflau ca in MD s-a intimplat ceva "iesit din comun".
Un lucru ma bucura - stiu ca deja si in multe sate (preponderent informati din TV-ul national - M1) comunistii sunt criticati pentru cruzimea lor cu tinerii: au incercat ei sa izoleze informational capitala de restul tarii, dar... tara nu-i asa de mare, zvonurile se raspindesc repede! Plus la asta tineri persecutati au fost prin toata tara, nu doar la Chisinau. Lumea nu-i chiar atit de surda si oarba, cum cred multi. Asta ar putea scadea din rating-ul comunistilor.
Mie scenariul 2 imi pare destul de realizabil: depinde de opozitie, dar si de noi, cei neindiferenti de soarta bietei noastre tari...
btw, iti par mult 40 mln pentru repetate? Stii la cit deja estimeaza comunistii costurile reparatiei celor 2 cladiri? 700 MLN LEI (initial spuneau 300)!!! La acest subiect iti recomand sa citesti: http://www.timpul.md/news/2009/04/29/1808

4

Alexandru Culiuc
30 aprilie 2009 3:12

@Nicu, de-acord că legislaţia se încalcă. De-acord că păstrarea puterii în mâinile lui Voronin va încălca spiritul constituţiei. Însă mi se pare incorect să trasezi paralele cu riscul unei crize constituţionale. Alegerile repetate riscă să plaseze ţara într-un impas politic care se află totalmente în afara prevederilor constituţiei!

@Arina, cred că soarta se va decide după culise. Iuda (sau „patriotul care va salva ţară de criză”?) va fi găsit. Fie comuniştii pur şi simplu îl cumpără (scenariul 4 din articolul precent), fie opoziţia desemnează un Iuda şi-l oferă comuniştilor în schimbul unor înţelegeri clandestine (scenariul 2). Problema costă în faptul că oricare acord clandestin va fi prin definiţie mai prost decât unul public (scenariul 3), deoarece în cazul acordului clandestin opoziţia are de plătit suplimentar pentru imaginea [relativ] nepătată. Evident, mai rămâne o întrebare deschisă -- din care fracţiune de opoziţie va proveni Iuda Patriotovici Kamikaze?

@Sarmi, nici vorbă, scenariul 2 (alegerea preşedintelui prin vot direct) este foarte apetisant, dar sunt mult mai pesimils în privinţa fezabilităţii sale.

Reacţia atentă a organismelor internaţionale este explicată prin faptul că ele gândesc în gradaţii de sur, iar tu încerci să le interpetezi printr-o prisma alb-negru.

40 milioane lei vs. 700 milioane lei este, într-adevăr, o comparaţie care te pune pe gânduri...

5

nicu
30 aprilie 2009 3:15

Arina, forta niciodata nu invinge forta. in jumatate de africa, balcanii, nepal, forta incearca sa invinga forta, si numai genereaza si mai multaviolenta. forta poate fi invinsa numai prin non-violenta si perseverenta. florile inving violenta :) e o cale lunga, dar singura posibila.

6

nicu
30 aprilie 2009 3:21

Sandu, Moldova se afla in 4 crize: economica, post-electorala/constitutionala, criza democratiei (mai general si mai de lunga durata) si o criza geopolitica. din toate aceste crize - cea mai simpla e criza post-electorala/constitutionala. ea va fi rezolvata prin acel 1 vot care va fi acordat pentru un presedinte comunist. cu sau fara alegeri anticipate.

insa ce facem cu celelate crize? in special criza economica si cea democratica - vor afecta moldova inca multi ani. in plus banuiesc eu - cu cat mai dificila va deveni situatia economica cu atat mai radicala opozitia, si cu atat mai represiv sistemul politic aflat in stare de stres, fara a mai fi capabil sa furnizeze stabilitate si crestere economica si prin urmare nnevoit sa compenseze prin restrictii, propaganda si centralizare. things will get worse before they get better.

7

Arina
30 aprilie 2009 3:37

Alexandru, eu ma refeream la culisele scenei mai mari.
Iuda... Iuda... mai avem putin si vom afla.

Nicu, dar sper sa apuc si eu sfarsitul telenovelei :)


8

nicu
30 aprilie 2009 3:50

apuci :) uite muntenegru e cu acelsi sef de stat djukanovic de aproape 20 de ani. si are abia 47 de ani. telenovela de acolo poate dura mai mult :)

9

Alex
30 aprilie 2009 3:56

Nicu,

Pina acum nimic radical nu s-a observat de la opozitie. Cum spui si tu, sunt sanse mari ca ei sa ofere un vot pentru un presedinte comunist.

Intr-un articol precedent ai scris despre iluzia stabilitatii de care ar fi ea. Nu-ti pare care orice criza economica duce la destabilizare care la rindul ei distruge iluzia stabilitatii.Pina la urma criza economica care ne asteapta poate fi si de mare folos, caci pina la urma multi vor intelege (sper) ca totul a fost doar o iluzie...

10

Alexandru Culiuc
30 aprilie 2009 4:21

@Nicu (#6), ai scris:

Moldova se afla in 4 crize: economica, post-electorala/constitutionala, criza democratiei (mai general si mai de lunga durata) si o criza geopolitica. din toate aceste crize - cea mai simpla e criza post-electorala/constitutionala. ea va fi rezolvata prin acel 1 vot care va fi acordat pentru un presedinte comunist. cu sau fara alegeri anticipate.

De-acord, votul va fi găsit (v. #4). Cu alte cuvinte, implicit eşti de acord cu Voronin -- furnizorul votului de aur va fi un adevărat patriot al ţării (va avertiza o criză constituţională). :)

Zici „cu sau fără alegeri anticipate”. Şi în aşa caz ce naiba se mai face toată această comedie dacă oricum rezultatul este predeterminat? Doar de dragul reputaţiei nepătate a opoziţiei actuale? Până la alegerile următoare va creşte una nouă (apariţia PLDM şi reînvierea PL demonstrează acest fapt).

insa ce facem cu celelate crize? in special criza economica si cea democratica - vor afecta moldova inca multi ani.

Criza economică este temporară. În 2011 (cu mult înainte de următoarele alegeri) Moldova va reveni la creştere economică, aşa că nu sunt de-acord că va afecta Moldova „încă mulţi ani” (ştii că sunt un optimist înrăit când vine vorba de perspectivele economice ale Moldovei). Cât ţine de criza democratică... Aici nu ştiu. Însă ştiu că opoziţia actuală este insuficient de puternică pentru a o soluţiona de una singură, aşa că tot la înţelegeri, acorduri şi compromisuri revenim...

11

anticomunist
30 aprilie 2009 5:15

contributie modesta la polemica

I. SURSA : http://www.jurnaltv.md/?article=2209 (primele 4,5 min de interviu)
- interviu cu dl Victor Popa, dr hab in drept, prof.univ., "constitutionalist" dupa cum se defineste chiar el. A participat la elaborarea Legii cu privire la Curtea Constitutionala.

II. Conspect:

1. schimbarea formei de guvernamant de la "semi-prezidentiala" la "parlamentara" in 2000 nu a constituit o necesitate a societatii, ci un moft politic al clasei politice de "a-l pedepsi pe Lucinschi". Schimbarea formei nu a diminuat din competentele si atributiile presedintelui, asa cum ar trebui sa fie, decat foarte putin. S-a schimbat insa forma alegerii presedintelui. Or, o republica parlamentara presupune ca rolul de sef al statului ii revine Prim-ministrului. Iar presedintele in asa state ca Grecia, Germania (state parlamentare) are niste functii mai mult neoficiale. Deci, imediat dupa reforma constitutionala RM a ramas de facto o republica semi-parlamentara - semi-prezidentiala. (s-ar putea argumenta ca ulterior RM a devenit de facto o ...dictatura : regim politic in care puterea politica e concentrata in mainile unei singure persoane)

2. Iata de ce, continua V.P., Parlamentul nostru este sortit unor mari probleme in alegerea sefului statului, care este realizabila doar cand exista o majoritate bine-definita in Parlament(situatia de acum). V.P. mentioneaza ca problema data se va intensifica atunci cand Parlamentul va fi reprezentat foarte diversificat (nu este situatia de azi). D-lui mai mentioneaza ca : aceeasi problema se va pastra fireste si in cazul unei majoritati bine-definite ale altui partid (deci problema e una constitutionala-legala).

III. Comentariile fostului student al dlui V. Popa.

A. forma de guvernamant de republica parlamentara nu este adaptata pentru RM.
1) Modul de renuntare la republica prezidentiala si trecerea la o alta forma de guvernamant a fost unul eminamente politic in care nu s-a tinut cont de trebuintele societatii, de nivelul ei de dezvoltare, ci ...de interesele de partid(e). Astfel de decizii, sa le spunem pe nume sunt - imature politic, incompetente juridic si bineinteles iresponsabile pentru o elita politica.
2) Continutul juridic al acestei reforme a fost adaptat in favoarea unei majoritati "eterne" in Parlament. Nu e de mirare ca acum, cand balanta voturilor volens-nolens se inclina de la comunisti pentru a doua oara dupa 2005, PCRM nu vrea sa renunte democratic la putere, ci parcurg la fraude si represalii.
3) Polemica data nu este despre favorizarea unei forme de guvernamant sau defavorizarea alteia.

B. Criza constitutionala pe care o infruntam cu totii ne-a fost "impusa" de guvernul(ele) pe care l-am meritat pana acum (vreau sa sper ca azi meritam ceva mai mult). "Criza constitutionala" este simptomatica, ea reveleaza invaliditatea intregii masini construite pan-acum, inclusiv si invaliditatea economica. Statul de drept este una din conditiile unei economii de piata, nu-i asa Sandu?

12

Anatol
30 aprilie 2009 10:14

Solutia pentru comunisti - inaintarea la postul de Prsedinte pe Serafim Urechianu. Cat n-ar parea de straniu, pare plausibil. Urechianu obtine ce si-a dorit-postul de Presedinte, comunistii ies din posibila criza. Deoarece drepturile Presedintelui sunt destul de limitate si el are functie mai degraba reprezentativa, comunistilor le-ar conveni o as evolutie. Ar fi interesanta reactia opozitiei, si in special AMN, la asa o propunere. Ispita este foarte mare.
In conditiile alegerilor anticipate, in caz daca situati s-ar schimba in una diametral opusa, cred ca opozitiei i-ar fi mai simplu sa "cumpere" cateva voturi de la comunisti. Nu as vrea sa dau nume, dar, in opinia mea, in lista comunistilor sunt destul de multi oameni "fara coloana vertebrala".

13

Anatol
30 aprilie 2009 10:24

Cred ca este inca o solutie de iesire din criza constitutionala - un referendum. Nu sunt mare expert in drept, dar pare ca asta ar fi o solutie in modificarea Constitutiei in ce priveste modul de alegere a Presedintelui. Nu cred ca e o problema de a organiza un referendum, doar sa se gaseasca bani. Ce sa-i faci - democratia costa scump.
Sau, o lovitura de stat si uzurparea puteri de catre un dictator. Numai nu stiu pe ce forte se va miza. Nu suntem in Chile, 1973, sau in Africa, unde exista grupari armate rebele. "Armata lui Papuc" nu pare serioasa :)

14

ON
30 aprilie 2009 10:33

Alex,

O sa ma refer nitel la procedura. Alegerea presedintelui se poate prelungi mai mult timp decit se crede. Ma refer la faptul ca neprezentarea in sala a opozitiei in momentul alegerii presedintelui este interpretata diferit. Comunistii pot spune, de exemplu, ca una din cele trei tentative nu a fost epuizata, ci nici nu a avut loc, data fiind lipsa in sala a quorumului necesar pentru desfasurarea alegerilor - 61 deputati. Sa ma corecteze cineva daca nu am dreptate. Cred ca comunistii (sorry ptr cacafonie:) vor incerca sa ademeneasca opozizia in sala, pretextind ca trebuie sa se inregistreze si apoi faca ce o vrea. Asta pentru a se asigura ca Iuda Patriotovici (inclin sa cred ca ar fi citiva) va putea intra in Parlament fara a nimeri in lumina "reflectoarelor" inainte de votul propriu-zis. Faptul ca prima sedinta a fost fixata la mult timp dupa validarea alegerilor arata ca comunistilor :) le vine acum mai greu sa "lucreze" cu potentialii votanti ai presedintelui decit anterior. Sustinerea occidentului nu o mai au... In schimb o au pe cea a Rusiei... Nu exclud nici ca Iuda va apare chiar la prima sedinta, fiind ales in una din functiile in conducerea parlamentului. As sugera opozitiei sa ceara citeva din functiile de control (comisiile parlamentare de profil, procuror general) + citeva dintre cele pentru care comunistilor nu le ajung voturi ca sa-i destitue. Pe linga functia de Presedinte care imi vine greu sa cred ca va fi cedata, speakerul Parlamentului poate fi destituit doar cu doua treimi din numarul deputatilor alesi (prevedere constitutionala)...

15

Ion
30 aprilie 2009 12:56

Cred ca dupa toate declaratiile si evenimentele din ultimul timp, scenariile de conciliere intre opozitie si partidul comunistilor, atit deschisa cit si de tip obscur sunt imposibile. Deci, unica sansa pentru comunisti este cumpararea directa a votului(urilor) necesare prin recompense sau santaj, in urma "negocierilor" individuale cu careva din verigile slabe din lant. Dar vreau sa abordez o intrebare, care s-a atins superficial si in presa. Vor fi oare aceste voturi suficiente? Exista oare o pozitie unica in interiorul PCRM in privinta cine va fi viitorul presedinte? Candidatura lui Marian Lupu este foarte periculoasa pentru Voronin. Cum se va comporta dl Lupu, cind va deveni prima personalitate politica in stat si ratingul lui va creste peste cel al lui Voronin? (cit de "parlamentara" n-ar fi republica noastra, populatia oricum percepe presedintele ca sef al statului). Care va fi reactia dlui Lupu, daca nu va fi el desemnat drept candidat la presedintie dar altcineva mai docil - Turcanu, Greceanii...? Ii va sustine si se va multumi cu locuri secunde in schema de guvernamint? Si inca un moment - cineva trebuie sa raspunda pentru abuzurile comise pe 7 aprilie si dupa aceasta. Nu ar fi momentul potrivit de desolidarizat de Voronin si de lansat un proiect politic propriu? Sau Lupu e inca "prea mic si trebuie dus de minuta"?

16

mihai
30 aprilie 2009 13:05

Scenariul 3: Pornesti de la o premisa falsa cand spui "Comuniştii obţin 61 de voturi sau mai mult — un rezultat incomparabil mai plauzibil decât 61 voturi pentru opoziţie".
Sondajele dinainte de alegeri indicau circa 35% din voturi pentru comunisti. Asta are insemna 36 mandate de deputat, ceea ce este destul de diferit de 61.
(Cred ca esti de acord ca cele 60 de mandate de acum ale "comunistilor" sunt rezultatul unui fals de proportii).
In plus "Comunistii" vor fugi cat vor putea de alegeri anticipate pentru ca asta inseamna din nou intocmirea de liste electorale (inclusiv obligativitatea afisarii lor inainte de alegeri - cum prevede codul electoral) si atunci se vor vedea fraudele facute pe 5 aprilie.
Daca nu ai vazut declaratia lui Voronin de pe NIT: "La finalul emisiunii, Vladimir Voronin a declarat pentru telespectatori că este gata oricând pentru alegeri repetate, dar şi că va face totul pentru a nu se ajunge la acestea"
De aceea eu mizez pe doua scenarii unice:
1. Se va gasi cineva sa tradeze si va iesi un presedinte comunist.
2. Vor fi alegeri anticipate si va castiga opozitia - preesedinte din opozitie.

17

mihai
30 aprilie 2009 13:09

Asa cum facea Ion Iliescu economia de piata din Romania - "capitalism de cumetrie", asa se poate spune si despre comunismul din Moldova: "comunism de cumetrie".

18

Victor Nichitus
30 aprilie 2009 13:23

Scenariile descrise de voi, stimati prieteni, sint, majoritatea din ele plauzibile. Ca jurnalist care circul prin medii politice diferite pot sa va asigur ca toate cele descrise sint luate in calcul. Si de unii si de altii.
Ceea ce mi se pare insa mai grav este faptul ca dezbaterile pe aceste tematici exclud faptul ca fractiunea majoritara ar putea sa propuna ea insasi un pretendent necomunist la postul de presedinte. De ce nu luati in calcul si aceasta varianta? Un nene care sa fie agreat de toate partile aflate in conflict. Un Doga, un Druta, o Maria Biesu. Numai e Sulac, ca iar fi impacat
pe toti, D-zeu sa il ierte! Functia de presedinte al RM este una simbolica, nu-i asa?
Iar cel care a condus timp de opt ani aceasta tara, va face acelasi lucru din oricare alt post, nu e asa?
Insa de unde poti lua un asemenea nene? Cine este acela care poate fi agreat si de o tabara politica si de alta? Unde este acela care sa fie aratat ca un model de morala, etica si echitate pentru toata clasa politica din Republica Moldova?
Cineva care sa fie dincolo de apele tulburi ale politicii, cineva care sa poata avea destula forta morala pentru a da un sfat bun politicienilor. Unde este acel Grigore Vieru al politicii moldave?
Nu exista.
Pentru ca atit o parte cit si alta a facut apel la vechea zicala - cine nu e cu noi , e impotriva noastra. De aici si impartirile in albi si negri. De aici si etichetarile, dar si acuzatiile.
De asa fel de persoanaje publice are acum nevoie Moldova. De repere. Si pentru ca nu exista repere morale in politica moldava presupun ca va fi gasit nu unul, ci trei voturi. Cite unul din fiecare tabara.

19

iulian
30 aprilie 2009 15:36

alexandru, art.85 punct 3 al constitutiei spune ca "În cursul unui an Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată." deci, daca acum nu se alege presedintele si se dizolva Parlamentul atunci in urma anticipatelor noul Parlament nu va putea fi dizolvat, indiferent de circumstante, decit in 2010!!! asta inseamna ca intr-o noua componenta deputatii vor fi nevoiti sa se inteleaga. posibilitatea de a dizolva o singura data Parlamentul pe an are menirea de a forta deputatii spre dialog.
oricum, e nevoie de reforme constitutionale, sunt multe carente, dar parerea mea e ca alegerea presedintelui prin vot direct nu rezolva problemele, dar despre asta am scris cu alte ocazii !!!

20

Corneliu
30 aprilie 2009 16:14

De fapt mă așteptam de la Alexandru să văd o actualizare a crizei economice, că dânsul se pricepe mai bine în asta. În plus că între criză constituțională și insolvabilitatea guvernului, cred că ultima e mai probabilă.
Văd niște semnale interesante din Moldova: Guvernul emite neobișnuit de intens valori mobiliare, inflația a scăzut la 1% (probabil temporar, până nu se devalorizează leul), îl auzeam și pe Ioniță că de la vară rămânem fără bani..

21

Nymus
30 aprilie 2009 16:34

Scenariul meu este ca Voronin va ramine presedinte. Da, da, anume presedinte. Daca este sigur ca opozitia se va tine de cuvint si nu va vota presedintele, la 5 mai Voronin va fi ales in functia de speaker. Dupa doua eventuale tentative esuate de alegere a presedintelui, Voronin decreteaza alegeri anticipate si ramine ... presedinte. Sa ma corecteze constitutionalistii daca versiunea mea nu e plauzibila. Interimatul functiei trebuie sa fie asigurat de speaker, iar Voronin oricum trebuie sa decida timp de 30 zile ce prefera - deputat sau presedinte interimar (deoarece survine incompatibilitatea functiei). Astfel acesta obtine mai multa putere, fiind si speaker si sef al statului. Asta pina la alegeri anticipate. Dupa aia va proceda in dependenta de rezultatul obtinut de comunisti.

22

Alexandru Culiuc
30 aprilie 2009 18:40

Victor Nichitus (#18), îmi dau bine seama că toate aceste scenarii (plus, la sigur, altele câteva) se calculează de ambele părţi. Însă ele nu se discută în mass media, care în mare măsură promovează pseudo-axioma „cine nu-i cu noi, e împotriva noastră” (Tănase vrea să demonstreze că e o axiomă de neclintit). Şi atunci nu e de mirare că electoratul de opoziţie cere de la aleşii săi paşi radicali (alegeri repetate, indiferent de urmările acestora) şi obiective ireale (e.g. judecata lui Voronin). Scopul meu a fost să enumăr câteva scenarii plauzibile. It's all about managing expectations, nu-i aşa?

Iulian (#19), merci. Good point. Deci varianta cu repetarea dublă a alegerilor practic dispare (era clar şi fără asta, dar...).

Mihai (#16) a scris:

Sondajele dinainte de alegeri indicau circa 35% din voturi pentru comunisti. Asta are insemna 36 mandate de deputat, ceea ce este destul de diferit de 61.

Se pare că stai prost cu aritmetica. Revezi BOP-ul pre-electoral şi vei vedea că PCRM avea 36.2% din votul celor anchetaţi, ceea ce se traducea în 54% din votul celor decişi (23% erau indecişi, 3.4% nu au răspuns, şi 6.8% nu intenţionau să voteaze). Şi chiar dacă majortatea covârşitoare (să zicem 80%) a celor 26.4% din indecişi + nerespondenţi treceau la opoziţie, apoi comuniştii tot cu 44.5% rămâneau. Exit-pollul a arătat 44.7%, deci cele două cifre se află în limitele marjei de eroare. Aşa că frauda, cel mai probabil, se ridică la 5%. E mult, dar foarte departe de cele 15-20% afirmate de Chirtoacă (el declarase că comuniştii „în realitate” au acumulat 30-35%).

23

no peace without justice
30 aprilie 2009 22:31

point of information (to Nr.22) : judecarea sau cel putin punerea sub invinuire/arestare a unui sef de stat nu mai e in principiu imposibila. Milosevic, Pinocet, Al-BAshir - exemple cand justitia penala internationala si-a asumat acest rol. Nemaivorbind de cazuri analogice ai inaltilor oficiali de stat. Nici rolul justitiilor nationale nu e de neglijat. Sigur ca cei ce invoca "Tribunalul de la Haga" pentru Voronin, cel mai probabil referindu-se la Curtea Penala Internationala, nu iau in calcul ca CPI nu are competenta in Moldova (care nu i-a ratificat statutul, cel mai probabil din cauza Transnistriei, dar si asta e un subiect - tabu). Aceasta nu inseamna ca nu exista alte sanse (cel putin teoretice) de a implica chiar CPI sau alte mecanisme de justitie penala internationala, dar asta e o alta discutie.
My point is that: in toate aceste cazuri consecventa societatii civile (nationale/internationale) joaca nu ultimul rol. Nici rolul marilor puteri nu e de neglijat. Nu exista o formula, dar/pentru ca conceptul IMPUNITATII isi ia avant in cadrul ONU.

24

GST
30 aprilie 2009 22:46

Nu stiu daca scenariul meu are sorti de izbanda, insa - PLDM, PL, AMN (ar putea intra si alte partide decat cele propuse) fuzioneaza si construiesc un pol de centru dreapta, si pe de alta parte PD, PSD, UCM (ar putea intra si alte partide decat cele propuse) creaza un pol de centru stanga.

Sigur sunt multe orgolii puse in joc, insa daca vor miza pe orgolii vor ramane in continuare comunistii la guvernare.

25

Alex
1 mai 2009 22:05

Urmăresc de ceva timp analizele lui Alexandru, care se evidenţiază clar printr-o analiză logică a evenimentelor din viaţa publică. Şi în acest caz opinia lui Alexandru este perfecta din punct de vedere logic, dar face abstracţie de unele aspecte pur practice a vieţii publice moldoveneşti.

Este naiv sa crezi că pentru comunişti este o problemă să obţină acel vot, pe care unii îl numesc „de aur”. De fapt de aur sunt cele 60 de voturi, iar al 61-lea este mai mult o problemă tehnică pe care comuniştii o vor rezolva fără prea mari dificultăţi… dacă acest lucru îi va avantaja.

Analizând atent lista celor 41 deputaţi democraţi, vom constata că Voronin poate obţine cu uşurinţă cel puţin trei voturi. Şi asta prin metode primitive şi vulgare, cum ar fi coruperea şi şantajul.

Prin procedee mai sofisticate, care presupun în sine şi anumite compromisuri, (cum ar fi funcţii în viitoarea administraţie, eventuala încetare a urmăriri penale pe o serie de dosare, deblocarea unor afaceri, întoarcerea unor proprietăţi acaparate ilegal, etc.) ar putea obţine chiar şi votul uneia din cele trei formaţiuni de opoziţie. Argumente pentru un asemenea scenariu s-ar găsi, atât pentru comunişti cât şi pentru formaţiunea care ar accepta un asemenea deal.

Până la urmă comuniştii sunt cei care vor decide cum se va merge mai departe, vor recurge la votul unor deputaţi din opoziţie pentru a instaura o păpuşă în funcţia de preşedinte, fie vor decide să meargă la alegeri anticipate.

Pentru moment, am senzaţia că Voronin nu caută cel de-al 61-lea vot. De ce? Deoarece nu-i greu să presupui care ar fi rezultatul unor eventuale alegeri anticipate cu Voronin preşedinte (chiar şi în exerciţiu), cu Papuc Ministru de interne, cu Adela Railean la TVM, cu Ciocan la CEC şi cu Reşetnikov ls SIS…


26

Sarmi
2 mai 2009 1:39

Sandu (#22), calculele sunt corecte, dar nu uita ca sondajele oficiale sunt in mainile comunistilor! Au facut ei calcule dinainte cum si cit trebuie sa fraudeze, ce date in sondaje sa prezinte, ca sa iasa totul cap in cap.

27

Sarmi
2 mai 2009 1:58

Apropo, recomand la toti articolul: http://vedomosti.md/?menu=number§ion=1&id=3314

28

Constantin
2 mai 2009 9:59

Sarmi, nu a existat nici un fel de "Sondaj oficial". Au fost Barometrul si Exit Poll-ul facute de IPP, structura finantata din surse occidentale.
Exitpoll-ul a fost efectuat si finantat de:
IMAS - romani
ADEPT - moldoveni finantati de occidentali
IESP, Institutul European de Studii Politice: nu ii cunosc
CBS Axa: companie bulgaro-britanica.

Asa ca, pune pe masa dovezile cu privire la masluirea sondajului sau accepta realitatea asa cum este.

29

Janesse
2 mai 2009 10:08

Îmi pare că nu mai credeți în victoria opoziției. Totuși, dacă adună mai multe locuri în Parlament, cu același raport de forțe între ei, credeți că nu se vor mînca reciproc?

Nu urmăresc toate interviurile cu liderii politici, însă mi s-a creat impresia că Chirtoacă se ține pe o altă linie decît Filat și Urechean, și nu pt că promovează alte idei, ci pt că nu are încredere în cuvintele goale ale acestora și este oarecum frustrat de obținerea aproximativ aceluiași rezultat cu PLDM.

30

Sarmi
2 mai 2009 11:15

Constantin (#29), iti spun eu realitatea: succesul com-lor l-au asigurat si preotii cere au primit indicatii de la Moscova sa nu piarda alegerile com-ii ca atunci biserica va fi dependenta de Rom si nu de Rusia. Du-te prin sate si intreaba oamenii ce auzeau ei prin biserici de la preoti.
Inca ceva: mi-au zis oameni care stiu - tatii tinerilor care au arborat drapelele pe Parl. & Pres. sunt sefi de politie.
Ca au fost multiple fraude este evident, dar sa presupunem ca asta reprezinta doar 5%, deci comunistii ar fi luat real max 45% - dar asta doar datorita intimidarilor, manipularilor, cumpararii, etc.
Moldovenii nu mai vor aceasta guvernare criminala, corupta si anti-nationala. La multi o sa le iasa pe ochi alegerea facuta din prostie/teama.

31

Meet Joe Black
2 mai 2009 15:18

Eu sunt Realitatea voastra. Totul in mine dovedeste democratia dreapta si justa din RM. Puterea Va apartine ...in Constitutie. Asta pentru ca, spre binele vostru, adevaratii Patrioti sunteti nu Dvs, dar cei care va conduc - ei vor hotara CUM sa fiu Eu. Daca Voi veti fi insuficienti pentru a-i vota, ei vor "scoate si mortii din mormânt" si democratic vor transmite Puterea Voastra - din mainile Lor, iarasi in mainile Lor.

Eu sunt si spatiul informational in care va alimentati creierii. Mijloacele de comunicare in masa publice si libere ... nu exista. Majoritatea populatiei fiind la sate, beneficiaza de un camp informatio-anal al M1 si Radio M. Capitala cu ariile sale de conflict ramane a fi o alta Realitate, care-mi este straina si ostila.

Daca (totusi va permiteti sa) aveti o alta opinie, aveti mereu libertatea sa ma atacati in Justitia Mea. Dupa ce pierdeti Timpul, Banii si Sanatatea va adresati bineinteles la CEDO. I really don't care daca CEDO e "in soc" de la unele decizii ale Justitiei Mele - tot din banii vostri veti fi restabiliti in drepturi.

Eu sunt si oamenii printre care (nu) locuiti. Oamenii de varsta a treia fiind majoritari, sunt ca un balast in favoarea mea : fie ca sunt usor manipulabili, fie ca voteaza din "constiinta" nostalgica a trecutului. Cca 40 de procente de populatie activa e ...absenta.

Eu sunt laboratorul democratic in care locuiti. Bucurati-va si ma acceptati asa cum sunt.

32

Alexandru Culiuc
2 mai 2009 16:58

Sarmi, după cum a scris Constantin, acuzaţiile împotriva IPP sunt absolut goale. Şi, ce-i interesant, ai fost gata să afirmi că sondaje au fost falsificate şi ele fără măcar a cheltui o singură clipă să te documentezi. E simptomatic.

Comuniştii şi-au acumulat punctele prin utilizarea resurselor administrative, monopolizarea televiziunii, suportul Rusiei, etc. Fraudele au jucat şi ele un rol, însă unul relativ minor. Nu văd vreo forţă care ar putea să-i impună pe comunişti să renunţe la metodele lor de petrecere a campaniei electorală. Concludem că rezultatele alegerilor repetate ar fi, în linii mari, identice celor din 5 aprilie (+/- efectul forţelor obiective care împing alegătorii într-o direcţie sau alta -- vezi textul de bază). Şi atunci, pur statistic, este mult mai probabil ca comuniştii să ia un vot în plus, decât să piardă 19.

33

anticomunist
2 mai 2009 19:03

Nu văd vreo forţă care ar putea să-i impună pe comunişti să renunţe la metodele lor de petrecere a campaniei electorală.

- sunt de acord ca este e o problematica-cheie.

I. Nu cred ca cineva se indoieste de Forta electoratului anti-regim vestita de tineri pe 6-7.04. Si asta intr-un mediu infect non-democratic al organizarii campaniei electorale.

II. Dar si Opozitiei celor 3 partide ar fi pacat sa nu-i recunoastem cel putin cateva realizari remarcabile :

1. schimbarea opozitiei parlamentare "vechi" cu o clasa politica tanara/mai putin anacronica ;
2. coalizarea intr-un Pol anti-regim ;
3. eforturile consecvente la nivel international;
4(?). capacitatea de a peveni fraudarea repetata a alegerilor anticipate - ramane de vazut

III. Acele 5% de voturi fraudate pe care le admiti, sunt de fapt o frauda considerabila/grava. Sa fi fost ele contabilizate in favoarea Opozitiei, era sa avem astazi cel putin un 50/50 in parlament, deci posibilitati cu totul diferite de dialog politic post-electoral, inclusiv referitor la formarea guvernului. Prin urmare si miza alegerilor anticipate nu este de 19 mandate(!), dar cel putin recapatarea acelor 5% (dupa estimarile tale) furate.

IV. De unde si concluzia (inca) optimista : "Revolutia Twitter" continua, stafeta fiind transmisa Opozitiei.

34

IM
3 mai 2009 6:50

1. Scrisesem si eu ceva despre o eventuala blocare a sistemului politic moldovenesc aici: http://ionmarandici.blogspot.com/2009/04/iuda-tradatorul-element-al-sistemului.html Spuneam ca fara cooperarea opozitiei si comunistilor sistemul risca sa se blocheze. Acest blocaj nu este atat un rezultat al imperfectiunii Constitutiei, ci al clivajului politic opozitie/comunisti. Deci in primul rand este o criza politica. Este adevarat ca in statele fara o democratie stabila, legea trebuie sa fie formulata cat mai precis si sa prevada toate scenariile. Constitutia moldoveneasca nu este asa, este imperfecta la mai multe capitole, dar asta este alta tema.

In functie de rezultatele viitoarelor alegeri construim scenariile. Din cate intelegem majoritatea vor fi totusi alegeri noi. Numai unul dintre scenariile post-electorale viitoare este și cel de posibila criză, când nici opozitia, nici PCRM (impreuna cu vreun aliat) nu iau 61 de voturi. De aici si concluzia ca pentru a functiona sistemul politic intrun asemenea scenariu are nevoie de "Iuda, tradatorul" (in termenii electoratului Opozitiei) sau "Patriotul" (in termenii lui Voronin). Eu as fi interesat sa vad ce se va intampla daca Opozitia va avea nevoie de votul unui comunist. Cine va fi patriot atunci?
Este clar ca sistemul nu a fost prevazut sa functioneze cu un partid dominant, ci cum scria cineva mai sus a fost doar un moft, adica schimbarea a fost conjuncturala. Un nou Parlament poate modifica legislatia, iar modificarea legislatiei in ochii electoratului nu este atat de condamnabila ca "tradarea" (sau "cooperarea" in termenii adversarului politic). O solutie constitutionala s-ar putea sa fie gasita, totusi.

Ppresupunand ca dupa viitoarele alegeri, balanta de forte ramane aceeasi, tind sa cred ca parlamentarii vor identifica o solutie pentru a iesi cu "fața curată". Orice partid stie ca daca cineva de la ei voteaza presedintele, partidul zboara din politica la viitoarele alegeri, asa ca solutia va trebui sa fie una cat mai "ieftina" in termeni politici. Dar deocamdata nu suntem in criza, asa ca nutrebuie sa panicam. Amintiti-va ca si in cazul Consiliului Municpal a fost multa instabilitate la alegerea Presedintelui CMC, asa ca un pic de agitatie nu strica, poate ca asa alegatorii devin mai informati. :)

2. In legatura cu sondajul IPP si indecisii, am scris si despre asta pe undeva pe blog. Nu stiu de ce toata lumea uita ca sondajul este un esantion, care trebuie sa reprezinte intreaga populatie. In conditiile in care avem numai unul, nu prea are sens sa conferim legitimitate rezultatelor alegerilor bazandu-ne pe sondaj. Ar trebui sa fie vice-versa. Din pacate in privinta celor care spun ca nu vor merge la vot si indecisilor, sondajul IPP este cam deficitar. Observam la mai multe alegeri cum peste 30% din alegatori nu merg la vot, pe cand sondajul IPP (care este cel mai bun din ce avem) ne spune ca 6.8% nu vor sa voteze. Deci, in populatie aceasta cifra este de peste 30%, ceea ce inseamna ca esantionul Barometrului este deficitar la acest capitol sau poate este si o eroare de codare.

35

IM
3 mai 2009 6:57

"Orice partid stie ca daca cineva de la ei voteaza presedintele, partidul zboara din politica la viitoarele alegeri" - ma refeream la un partid de Opozitie.


36

Analize False
3 mai 2009 14:47

IM,

Procentajul 6.8% presupune ca toti alegatorii sunt prezenti in tara. In realitate foarte multi sunt plecati, iata si diferenta.

37

FigVam
4 mai 2009 23:36

Mă 'hlizăsc' cînd văd naivitatea asta pionerească...

Alexandru Culiuc, ceva timp in urma ii sugerai unui bloger sa scrie pe teme in care se pricepe si sa nu se aventureze in scrierea unor topicuri de care nu prea are idee? E un sfat foarte bun, de ce nu il respecti?

Intelegi aluzia "subtilă" ?

38

Sandu
5 mai 2009 1:27

Primiti si umila mea opinie, vis-a-vis, de ceea ce se discuta pe aici.
Problema "sistemului politic" de la NOI, a expuso foarte bine Nicu Popescu, cind a formulat punctele necesare pentru un dialog Opozitie-Putere(dupa evenimentele din 7 aprilie) plus articolul urmator este la fel de elucidativ: http://npopescu.yam.ro/2009/04/08/presedintele-voronin-ca-factor-de-instabilitate/
Voronin este principalul factor negativ al sistemei... Pleaca Voronin impreuna hurta de "bosorogi sovietizati"(Mishin, Ostapciuk, Stepaniuk, s.a.), sistema intra in buna functiune; iar reformarea PCRM, vine de la sine.
Nu vad care sunt avantajele unui "consens" cu Voronin?! Va este jale de banii cheltuiti pe alegeri??? Chiar ma faceti sa rid :))) 40mln in plus sau in minus, nu face diferenta, intr-o tara corupta de la cap la coada, bani care nu prea ajung la destinatie.
Opoziti trebuie sa mearga la alegeri anticipate, asta numai si numai in caz daca ea mai are nevoie de electorat pentru viitor. Si DA, eu cred ca Opozitia cisitga eventualele alegeri antecipate, in caz de alegeri "libere". In caz de un Parlament 50/50 dialogul este cu totul altul!!!
Daca Voronin nu si-a indeplinit angajamentele in 2005 cind avea doar 55 deputati, ce va face sa credeti ca el este dispus sa cedeze acum, avind 60 de locuri?!
Si ca sa o fac pe intelectualu' , am sa termin cu un citat din Rousseau, care rezuma esenta unei DEMOCRATII ;)
"Prefer pericolele libertatii, decit stabilitatea sclaviei"


39

anticomunist
5 mai 2009 19:49

ati vazut in ce atmosfera jigodioasa s-a derulat prima sedinta a Parlamentului?
- Un judecator - presedintele Curtii Const!- care face aprecieri politice si-si da arama pe fata de jurist nepartinitor ce este el.
- Un Ivan Calin care-i numeste pe 41 deputati alesi ai poporului : dusmani interni care livesc in statalitatea RM pentru a o "ANEXA" la o tara vecina...
- Opozitiei nu i respecta dreptul la replica
- Stepaniuc "justifica" gestul crezandu-ne de doomy : "nu e obligatoriu ca Opozitia sa se exprime"
- Sedinta e inchisa arbitrar la voia PCRM
- ...

Vobscem bred si anacronie totala! - (formula moderata)

astfel consider ca scenariile 2(sper) si 3(!) devin din ce in ce mai utopice.

nr.38 ++++++

40

Dumitru
5 mai 2009 23:19

1.daca hotzonin nu mai e porcedinte ,nu inseamna ca si bosorogii comunisti sau toata gasca corupta,vor pleca
2.nu vad de ce ar trebui sa asteptam pana opozitia va face ceva,calculam aiurea procente si vot
uri ,ne strofocam in discutii uneori inutile in loc sa facem ceva concret
3.ceea ce au facut fratii nostri a fost un exeplu de solidaritate,pacat ca nu a existat un plan concret si bine pus la punct
Ma intreb ce fac romanii din intreaga lume in acest moment,
Nu ar trebui sa lasam o mana de birocrati ,fie ei din EU,Chisinau,sau rusia,sa hotarasca soarta noastra.

41

sybi
6 mai 2009 9:30

Toti vorbesc de iuda si de votul de aur, dar dupa parerea mea comunistii vor veni cu o surpriza pe 12 Mai pe care opozitia n-o asteapta, si vor ramine blocati deoarece nu vor fi pregatiti pentru asa scenariu.

culiuc.com as vrea sa aflu parerea ta:
1. Crezi ca comunistii ar putea sa inainteze candidatura lui Urecheanu la presedentie, sau altcuiva din opozitie?
2. Crezi ca daca va fi inaintata una din candidaturi din partea opozitiei, sau a unei persoane publice, de exemplu un academician careva, opozitia va vota sau nu?

Ma intereseaza daca opozitia ar respinge orice candidatura, doar ca sa-si atinga scopul, adica alegeri anticipate?

42

eut
8 mai 2009 16:29

ce ar fi sa alegem ca unic standard inainte de a decide ceva adevarul.
trebuie alegeri anticipate pur si simplu pentru ca primele au fost fraudate si asa nu e corect...si nu pentru scenariul x,y sau z
acele alegeri libere trebuie sa asigure egal acces la sursele de informare pentru concurentii politici astfel ca sa isi poata transmite mesajul catre electorat.
aici trebuie sa intervina comunitatea internationala prin presiuni economice asupra comunistilor...iar cum situatia materiala incepe sa fie urata de tot in moldova exista o mare sansa...singurul lucru de care le e frica la comunisti este rascularea populatiei...
ati vazut cum au reactionat cand s-au ridicat tinerii pentru democratie...le este insa mult mai frica de momentul cand se va ridica populatia din cauza foamei
pentru ca atunci nu vor mai putea sa puna pe unii impotriva celorlalti
iar in momentul in care ai alegeri libere si corecte ce iese asta este si punct. respencti vointa reala a poporului si mergi mai departe...pur si simplu pentru ca asa este corect...fara nici un fel de scenariu

43

Gheorghe
8 mai 2009 19:49

Mai apare o problema. Nu sunt jurist nici eu si nu-mi pot explica ce se va intimpla dupa 12 mai (data la care este stabilita sedinta plenului Parlrmentului, care urmeaza sa aleaga Presedintele Parlamentului). Se stie ca komunistii il vor propune (si il vor alege, deoarece pentru aceasta ei au numarul necesar de voturi - 52), cind Voronin va fi deja Presedinte de Parlament, dar si... Presedinte al RM???

44

IM
8 mai 2009 22:21

@ Analize false
Cred ca ai interpretat gresit argumentul. Am zis ca esantionaul trebuie sa fie reprezentativ, iar din cate se pare el nu este reprezentativ pentru categoria celor care nu merg la vot, de unde si probabil anumite erori. 40% dintre alegatori nu au participat la vot, iar esantionul indica un procent de 6.8%. Esantionul a fost extras din populatia rezidenta, deci procentul neparticipantilor trebuia sa fie mai mare, pentru ca in realitate este intotdeauna peste 20% nu participa (tendinta respectiva se observa inca inainte de exodul moldovenilor).
I opinia ta se pare ca daca toti alegatorii ar fi fost in tara, participarea ar fi fost peste 90%, ceea ce este deja stat totalitar/utopie etc.

45

Constitutia si tradarea la moldoveni, de Oazu Nantoi
14 mai 2009 12:23

13 mai 2009

Ţin minte acel şoc prin care au trecut mai mulţi indivizi naivi când, la 4 aprilie 2005, Vladmir Voronin a fost reales în funcţia de preşedinte cu participarea unui grup de deputaţi ne-comunişti. Trădare! - a răsunat peste meleagurile mioritice! Ulterior, votul din 4 aprilie 2005 a fost interpretat în fel şi chip de pe poziţii antagoniste, inclusiv a fost folosit în ultima campanie electorală. Acuma, pentru promovarea în funcţie a noului şef de stat PCRM îi lipseşte un singur mandat. Şi iarăşi cei naivi, cu răsuflarea întretăiată, aşteaptă deznodământul, iarăşi opiniile despre participarea deputaţilor din partea opoziţiei la alegerea Preşedintelui ţării sunt incompatibile. De la „adevăraţii patrioţi", în versiunea lui Vladimir Voronin, şi iarăşi până la „trădare".

Timpul trece, şi tot mai puţină lume ţine minte cum a început procesul constituţional pe meleagurile fostei RSS Moldoveneşti. S-a început, cum şi era normal, cu „cârpitul" Constituţiei sovietice. Balticii, care au avut precedente de statalitate înainte de cel de al doilea Război Mondial, au ales calea revenirii la Constituţiile lor antebelice. Pe când noi, fiind creaţi în sânul URSS (de două ori - RASSM în 1924, şi RSSM în 1940) am ales calea adaptării treptate a Constituţiei sovietice la conjunctura politică internă. Totuşi, din momentul când URSS a dat duhul, necesitatea adoptării unei Constituţii noi a devenit evidentă. Din start, însă, procesul constituţional a devenit ostaticul concurenţei politice interne. Iniţial, proiectul noii Constituţii era elaborat sub controlul Preşedintelui Mircea Snegur. Or, din momentul când el deja se gândea la cel de al doilea mandat, a apărut şi ideea ca unele prevederi ale Constituţiei noi să-i simplifice atingerea acestui scop. Aşa în proiectul Constituţiei a apărut prevederea că în calitate de Preşedinte al Republicii Moldova poate fi aleasă persoana, care a trăit pe teritoriul Republicii Moldova „nu mai puţin de zece ultimii ani". Ideea era simplă - atât Mircea Druc, precum şi Petru Lucinschi decădeau automat, deoarece ambii, spre deosebire de Mircea Snegur, pe parcursul acestor ultimilor zece ani au căutat norocul prin restul teritoriului URSS. Situaţia s-a schimbat, când Petru Lucinschi a devenit Preşedintele Parlamentului şi a preluat iniţiativa în elaborarea noii Constituţii. Drept urmare, cuvântul „ultimii" a dispărut din proiect şi a apărut formula: „a locuit sau locuieşte permanent pe teritoriul Republicii Moldova nu mai puţin de 10 ani". Anume această variantă a fost votată în 1994, de către Parlamentul sub preşedinţia lui Lucinchi, iar la 1 decembrie 1996, cu 54,02% de voturi el l-a învins pe Mircea Snegur şi a devenit Preşedinte al Republicii Moldova.

Or, biata Constituţie nu a fost lăsată-n pace nici după aceasta. După doi ani de aflare în funcţie, Pentru Lucinschi şi-a dat seama că nu-i ajung competenţe pentru a-şi onora promisiunile electorale (populiste, de altfel). Şi imediat a apărut ideea de modificare a Constituţiei şi de transformare a Republicii Moldova într-o republică prezidenţială. Or, această iniţiativă însemna, că unele competenţe trebuia să treacă de la Parlament la Preşedinte! Pe când, după alegerile din 22 martie 1998, în Parlament erau deja 40 de comunişti în frunte cu Vladmir Voronin. Şi a pornit hârjoneala între Preşedinte şi Parlament. La 23 mai 1999, Lucinchi chiar a încercat să organizeze un referendum consultativ, prin care a dorit să obţină un suport masiv din partea cetăţenilor Republicii Moldova. Nu a ieşit. Situaţia pentru Lucinschi era cu mult mai dificilă inclusiv din cauza faptului că Constituţia putea fi modificată numai cu votul celor (2/3) din Parlament.

Între timp, a venit şi anul 2000. Anul în care, la 3 decembrie, urma să aibă primul tur al alegerilor prezidenţiale. Deja în primăvara anului 2000 orice persoană care nu susţinea idea înaintării candidatului unic din partea democraţilor era sfâşiată de presa democratică şi acuzată de trădare! Totul doar era atât de simplu şi frumos! Democraţii înaintează un singur contra-candidat împotriva lui Lucinschi, care-l debarcă în primul tur, rămânând cu Vladimir Voronin în turul doi! Or, în turul doi, după exemplul Rusiei, când toată societatea s-a unit în jurul lui Boris Elţin pentru a-l învinge pe comunistul Ghenadii Ziuganov, toată floarea democratică se uneşte în jurul unicului candidat democrat şi îi asigură victoria! Ura, democraţia triumfă!

Or, scenariul atât de simpatic nu se ştie din care cauză n-a funcţionat. Probabil, mai mulţi lideri-democraţi deja şi-au procurat costume şi cravate în care se vedeau viitorii preşedinţi ai Republicii Moldova. Şi atunci a apărut o idee „genială" - dacă nu suntem în stare să ne depăşim orgoliile şi să-l învingem pe Lucinschi în alegeri directe, prin înaintarea singurului candidat democrat, atunci ce ne încurcă să lichidăm aceste alegeri?! Mai ales că hârjoneala din Parlament a demonstrat că Pentru Lucinschi a rămas doar cu câţiva susţinători, şi nici de cum nu poate fi reales de către Parlament.

Se vede că pentru moldoveni există o diferenţă fundamentală între două noţiuni - de a se uni „pentru" ceva, şi de a se uni „împotriva" cuiva. Cu prima, în Parlamentul ales la 22 martie 1998, nu a ieşit nimic, şi ţipetele isterice despre înaintarea candidatului unic s-au răsuflat de la sine. Şi s-a trecut la varianta a doua - comuniştii, laolaltă cu anti-comuniştii, cu excepţia celor patru-cinci deputaţi rămaşi fideli Preşedintelui Lucinschi, s-au unit pentru a nu admite realegerea lui şi ne-au anunţat ideea neaoşă de trecere la „republică parlamentară". Prin Legea nr. 1115-XIV din 5 iulie 2000 Constituţia Republicii Moldova a fost modificată în aşa fel, încât preşedintele republicii este ales de parlament prin vot secret, şi nu prin votul direct al populaţiei, aşa cum se practicase până atunci (8 decembrie 1991; 1 decembrie 1996).

Şi ce s-a întâmplat după aceasta? Pentru alegerea noului Preşedinte erau necesare cel puţin 61 de voturi. PCRM, în frunte cu Vladimir Voronin, dispunea de 40 de mandate, pe când deputatul Ilie Ilaşcu se afla în detenţie în Transnistria. Şi atunci Voronin şi-a demonstrat faţa şi planurile adevărate - s-a înaintat în calitate de candidat la funcţia de şef de stat, tratând cu dispreţ orice noţiune de compromis cu „co-făptaşii" de ieri la modificarea Constituţiei. Or, cei care s-au grăbit să se bucure de debarcarea din cursa prezidenţială a lui Pentru Lucinschi au rămas niţel surprinşi, când şi-au data seama că prin modificarea Constituţiei şi-au tăiat craca politică de sub ei. Voronin nu a cedat şi, după două încercări eşuate de alegere a Preşedintelui, Parlamentul a fost dizolvat. Pentru ca în urma alegerilor anticipate din 25 februarie Vladimir Voronin triumfător să se înscăuneze la putere. Unde dai, şi unde crapă!.

Această turnură neaşteptată pentru bravii modificatori ai Constituţiei a demonstrat că ei nici n-au consultat în prealabil experienţa ţărilor parlamentare, în care şeful statului este ales de parlament. În primul rând, în nici o ţară parlamentară şeful statului nu are asemenea competenţe pe care le prevede Constituţia Republicii Moldova după modificare. Totodată, este inadmisibil pentru o ţară parlamentară ca şeful statului să fie în fruntea vreunui partid. Şi ultima - în nici o ţară parlamentară nu există prevederea evident stupidă de dizolvare a Parlamentului („organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova") în cazul când ultimul nu poate alege un şef de stat. Constituţia Germaniei (Art. 54), Constituţia Republicii Estonia (Art.79) prevăd nişte proceduri sigure, care prevăd cu certitudine alegerea şefului statului fără a ameninţa cu dizolvarea organul legislativ proaspăt ales. De, suntem suverani! În prostie...

Şi mai este un moment principial. Norma de alegere a şefului statului cu cel puţin 3/5 de voturi presupune că această persoană trebuie să întruchipeze compromisul între formaţiunile politice parlamentare, să manifeste o atitudine echidistantă faţă de toţi cetăţenii statului. Pe când Vladimir Voronin, fiind deocamdată singurul şef de stat ales în baza Constituţiei modificate în 2000, a devenit întruchiparea celor mai respingătoare trăsături ale unui dictator provincial degradat. Dispunând, în 2001, de 71 de voturi în Parlament, Vladimir Voronin nu avut nevoie de mimarea „dialogului", „compromisului" etc.. După alegerile din 6 martie 2005 situaţia un pic s-a schimbat - PCRM a obţinut „doar" 56 de mandate. Voronin s-a descurcat cu brio, aproximativ ca şi în 2000! Foarte convingător a mimat dialogul cu formaţiunile parlamentare, de dragul lumii şi-a asumat nişte angajamente în faţa lor, s-a declarat mai pro-european decât toată opoziţia etc. Pentru ca după aceasta, reaşezându-se în fotoliul de Preşedinte, să aducă situaţia în ţară (dacă mai putem vorbi despre „ţară") la o degradare totală. Scopul scuză mijloacele!

Acum suntem în frumoasa luna mai a anului 2009. La putere este acelaşi PCRM, în frunte cu acelaşi Vladimir Voronin. Teoretic, lor nu le ajunge un singur vot pentru a asigura alegerea vreunei marionete a lui Vladimir Voronin în calitate de şef de stat. În caz contrar mergem la alegeri anticipate.

Diferenţa între 60 şi 61 de voturi este tot atât de mică, ca şi cea dintre moartea clinică şi cea biologică a unui organism de stat. Cuvântul „trădare" iarăşi este prezent în toate discuţiile politice. Ce ne facem? Dilema este dură - între degradarea continuă a unui regim autoritar, izolat de restul lumii (cu excepţie celei interlope), şi şansa şubredă, condiţionată de multe „dacă", ca opoziţia unită să învingă în alegeri anticipate. Ce ne facem, de exemplu, dacă PCRM obţine nu mai puţin de 40 de mandate, şi încă o dată mai blochează, ca şi în 2000, procedura de alegere a preşedintelui? Mai mergem încă o dată la alegeri anticipate?

Se pare, că nişte pietre sunt puse strâmb la temelia statalităţii moldoveneşti. De, putem da vina pe Constituţia imperfectă, şi pe acei care s-au comportat cu ea ca cu o fustă în funcţie de moda schimbătoare. Or, zice lumea, Constituţia URSS, scrisă de Stalin în 1936, nu era din cele mai proaste. Alta este că ea nu a funcţionat, tot aşa cum se întâmplă şi în Republica Moldova de azi. Rămâne de văzut ce se va întâmpla în Parlament, când va porni procedura de alegere a noului şef de stat şi, principalul, cum va reacţiona societatea. Dacă va reacţiona.

http://www.azi.md/ro/comment/2954

46

neagaoleg
21 mai 2009 13:21

comunistii nu au cum sa mai fie la putere
nu sint in stare sa administreze ceva,
parlamentul si presedintia au fost devastate din cauza crizei constitutionale, urmeaza criza economica cum credeti ce va urma

47

Vic
9 iunie 2009 0:33

Alexandru a avut dreptate si Moldova intr-adevar s-a ales cu o criza constitutionala.

Daca cineva m-ar numi mediator intre PCRM si partidele de opozitie as incerca sa negociez un compromis acceptabil pentru ambele parti.

Cred ca principalele puncte de discordie dintre PCRM si opozitie sint:
1. Opozitia zice ca alegerile au fost fraudate.
2. Opozitia sustine ca mass-media de stat e manipulata de PCRM.
3. Opozitia afirma ca partidul de guvernamint foloseste justitia pentru a persecuta opozitia.

Voi incepe cu ultimul punct, care mi se pare cel mai important. Presa de opozitie des mentioneaza Procuratura ca instrumentul folosit de partidul de guvernamint pentru a o intimida.

Am deschis legea cu privire la Procuratura care a fost adoptata recent. Articolul 2 scrie ca "principiul independentei exclude posibilitatea de subordonare a Procuraturii autorităţii legislative şi celei executive, precum şi de influenţă sau de imixtiune a unor alte organe şi autorităţi ale statului în activitatea Procuraturii."

Conform articolului 27 Procurorul General numeste procurorii inferiori si exercita control asupra activitatii lor. Procurorul General e cel ce dirijeaza activitatea procurorilor subalterni, el ii alege cu ajutorul si promoveaza cu ajutorul Consiliul Superior al Procuraturii. Procurorul General e persoana care ar trebui sa promoveze politica de independenta a Procuraturii. Are oare Procurorul General motive sa fie impartial?

Conform legii cu privire la procuratura Procurorul General e ales prin votul Parlamentului. Din cite inteleg eu in caz ca Parlamentul e dominat de un partid majoritar, Procurorul General are toate motivele sa placa acestei majoritati, pentru a putea fi ales din nou la expirarea termenului. In caz extremal Procurorul General va urma ordinele partidului majoritar ca conditie a unei noi realegeri.

Chiar daca partidul majoritar nu e activ in dirijarea Procuraturii, aceasta ar putea involuntar favoriza partidul de guvernamint pentru ca sa nu fie o schimbare a Procurorului General si deci a aparatului procuraturii la expirarea termenului.

Cred ca mecanismul de alegere a Procurorului General e cheia asigurarii unei procuraturi independente.

Cred ca exista o solutie institutionala la aceasta problema. Urmaream in SUA alegerea lui Sotomayor in functia de Judecator al Curtii Supreme a SUA. Aprobarea finala a candidaturii a fost efectuata de comisia juridica a Senatului American.

Cred ca e posibil de a organiza in cadrul Parlamentului Moldovei o comisie juridica care sa fie responsabila de alegerea procurorului general. Pentru a asigura independenta procurorului comisia ar trebui structurata in asa fel ca nici un partid sa nu poata aleaga sinestatator Procurorul General. Comisia Juridica ar putea fi compusa din reprezentantii tuturor partidelor din Parlament (cel mai bine daca sint juristi), insa nici un partid nu ar putea detine mai mult din 50% din membrii comisiei, astfel ca alegerea Procurorului General prin majoritate simpla ar cere acordul a cel putin unui reprezentant al opozitiei. Aceasta efectiv ar impune ca procuratura sa actioneze impartial si alegerea Procurorului sa se efectueze conform criteriilor de competenta si nu al preferintelor politice.

Dupa parerea mea Comisia Juridica ar putea fi folosita si la alegerea judecatorilor.

Comisia ar fi fortata sa ajunga la compromis. In caz de incapacitate de a alege, comisia juridica ar fi desfiintata si aleasa din alti membri.

Nu sint jurist si nici politolog, insa asa vad eu solutia la problema independentei justitiei moldovenesti. IMHO

Cred ca aceeasi formula ar putea fi aplicata problemei independentei mass-mediei. Ar putea fi organizata o comisie parlamentara pentru mass-media publica in care nici un partid sa nu poata detina prin lege mai mult de 50%, alegerea sefilor de mass-media publica sa se faca prin compromisul partidului de guvernamint si al opozitiei.

Care ar fi motivatia PCRM de a da posibilitate opozitiei sa participe in alegerea procurorului, judecatorului si mediei? In primul rind ar elimina critica opozitiei cu privire la faptul ca avem o justitie si mass-medie publica dedicata intereselor unui partid. In al doilea rind ar apropia Moldova de UE, iar occidentalii nu ar mai avea motive de a crede ca avem un regim "totalitar" in Moldova. In asa situatie nu vad nici un motiv din care opozitia nu ar merge la un compromis la alegerea Presedintelui tarii.

Nu sint naiv sa cred ca aceasta solutie ar fi acceptata simplu de partide. Nu sint jurist si nu stiu care ar fi verdictul unui jurist la aceasta propunere. Nu sint sigur ca se poate de schimbat ceva pina la urmatoarele alegeri.

In privinta alegerilor: ulterior europenii au ajuns la concluzia ca am avut alegeri libere. Nu am vazut dovezile opozitiei care ar demonstra fraudarea alegerilor.

Opozitia trebuie sa fie gata sa participe mai activ la monitorizarea alegerilor pentru a nu afirma inca o data ca alegerile sint fraudate - nu e destul sa se bazeze doar pe observatori straini, carora aparent nu le dau crezare.

E un proces dificil, in care reprezentantii opozitiei ar trebui sa verifice inainte de votare listele de votare in referinta cu etalonul (nu stiu care e el), sa inspecteze urnele de vot; sa fie prezenti nemijlocit in timpul votarii, si apoi la deschiderea urnelor de vot si numarare pentru ca sa nu aiba motive sa afirma ca au fost fraude. Daca ma gindesc ca e vorba de toate localitatile si sectiile de votare, aceasta necesita un proces orgazitional considerabil. As prefera daca opozitia ar face aceasta pe baza de voluntariere, pentru a nu impovara bugetul de stat care si asa sufera in anul acesta.

48

Serghei Zagaiciuc
9 iunie 2009 17:00

Vic, apropo la

1. Opozitia zice ca alegerile au fost fraudate.

Comisia electorala centrala din RM se formeaza in asa fel ca opozitia sa aiba majoritatea acolo. CEC are 9 membre, 5 sunt desemnate de catre partide de opozitie din parlament, 2 de catre partid de guvernare, 1 de catre guvern si 1 de catre presedinte.
Dar totusi opozitia continua sa sustina ca alegeri au fost fraudate. Deja am auzit de declaratia d-lui Ghimpu ca si alegeri anticipate vor fi fraudate.

Adauga Comentariu


HTML admisibil: a href, b, i, br/, p, strong, em, ul, ol, li, blockquote, pre