Alexandru Culiuc

8 septembrie 2009

Peru. Machu Picchu

Continuăm excursia fotografică prin Peru. În sfârşit am ajuns la principala atracţie turistică a ţării — Machu Picchu. Nimeni nu ştie care este denumirea originală a sitului („Machu Picchu” este denumirea in quechua,  însă apărută mult după exterminarea imperiului Inca), nimeni nu ştie destinaţia exactă oraşului (se presupune că ar fi un fel de universitate religioasă). Însă nu dragostea faţă de istorie sau arheologie aduce încoace tone de turişti — „oraşul sacru” al incaşilor este impresionant şi imposibil de fotogenic.

Drumul spre Machu Picchu

Drumul de la Cusco spre Machu Picchu este lung. Vreo oră cu autobusul, după care vreo două ore cu trenul şi încă o jumătate de oră cu autobuzul pe o  serpentină extrem de abruptă şi întortocheată. Cu primul autobus (de la Cusco la gara feroviară) am avut peripeţii. Ne-am pornit din Cusco foarte târziu din cauza unei tipe pe care am aşteptat-o vreo 45 minute, aşa că şoferul mâna cam repede pe drumurile de munte. Când au rămas vreo zece minute până la destinaţie, a călcat pe o piatră şi i s-a spart cauciucul de la roata din faţă.

Machu Picchu

Ghidul, care mergea cu noi, a sărit printre primii din autobus, şi ne îndemna să oprim automobile de ocazie, deoarece „the train is leaving in ten minutes”. Unii i-au urmat sfatul.

Machu Picchu

A urcat şi ghidul în portbagajul unui automobil, repetând acelaşi „hurry up! The train is leaving NOW!”. Am rămas cu gura căscată de aşa deservire a clientelei. Însă exact în acea clipă pe autostradă trecea un autobuz turistic practic gol, care ne-a şi dus la staţie. Ghidul, deja urcat în portbagajul taxiului (80% de taxiuri în Peru sunt Toyota Corola cu portbagaj de la începutul anilor nouăzeci), a preferat şi el confortul autobusului şi s-a alăturat nouă (aşa şi-mi venea să-i spun — „no, you take your cab”). Dacă „autobusul de salvare” venea cu cinci minute mai târziu era să ratăm trenul şi oricare şansă să vizităm Machu Picchu în această călătorie, căci a doua zi ne întorceam în Lima.

Machu Picchu. Privire generală. Partea I

Restul călătorie a trecut fără peripeţii. Cam pe la amiază am ajuns în sfârşit la controlul de bilete de întrare (a dracului de scumpe, vreo $25), de unde a rămas să urcăm vreo sută de scări până ni s-a deschis următoarea privelişte.

Machu Picchu

Ghidul ne-a spus că asta-i locul de la care Hiram Bingham, „descoperitorul” Machu Picchu, a făcut fotografia ajunsă pe coperta National Geographics in 1913. În primul rând, atunci pe coperta revistelor nu se tipăreau fotografii. În al doilea rând, fotografia din National Geographics a fost evident fotografiată dintr-un alt punct (mult mai la stânga de punctul indicat de ghid). Iat-o:

Machu Picchu

Ghidul a început cu o descriere relativ lungă a ipotezelor ştiinţifice privind originile şi istoria sitului. Vorbea relativ interesant, dar era clar că jumătate din cele povestite de el nu avea nimic în comun cu ştiinţa, ci erau doar nişte speculaţii pe loc gol.

Machu Picchu

Mă cam săturasem de poveştile lui, aşa că am continuat să caut noi unghiuri din care să fotografiez privirea generală asupra sitului. Fără prea mare succes.

Machu Picchu

Condiţiile de fotografiere erau departe de a fi ideale: lumină de contrajul dur, un supraangular cu polarizator lipsit de parasol (l-am lăsat din prostie la Lima). Aşa că eram departe de a fi mulţumut de primele cadre.

Machu Picchu

Pentru a evita reflecţii parazitare (flare), acopeream obiectivul cu mâna. (observaţi rucsacul super-buper-hi-tech).

Machu Picchu

Oraşul sacru

În sfârşit ne-am apropiat de intrarea principală în Machu Picchu.

Machu Picchu

Cineva mi-a luat-o pe dinainte.

Machu Picchu

Moldovenii fac primii paşi în oraşul sacru.

Machu Picchu

Dinăuntru Machu Picchu se priveşte nu mai puţin impresionant decât din afară.

Machu Picchu

Cel care a plasat acest copac singuratic în mijlocul sitului avea un ochi artistic foarte bun.

Machu Picchu

Repetiţia (desenul ritmic) — mama cunoştinţelor compoziţiei.

Machu Picchu

Machu Picchu

Oile şi turiştii

După ce ghidul a încheiat turul de-o oră, mai aveam încă vreo două ore să bramburesc prin ruine. Pe teritoriul sitului trăiesc câteva lame şi oi alpaca, aşa că am organizat o mică vânătoare fotografică.

Machu Picchu

Aparent, una din ocupaţiile preferate ale oilor este să se tăvălească în praf. Inclusiv în faţa adăpostului unde turiştii se ascund de arşiţă. Tipa din dreapta nici nu putea să-şi închipuie că masca menită să o protejeze de gripa porcină (japonezii par niţel mişcaţi la acest subiect) o va proteja de un risc mult mai concret — ceilalţi încă mult timp tuşeau şi scuipau praf.

Machu Picchu

Turişti sunt mulţi, însă Machu Picchu este suficient de mare pentru a permite evitarea aglomerărilor excesive. Mărimea grupurilor turistice este moderată — circa 20-30 persoane — aşa că senzaţia că faci parte dintr-o turmă nu este acută.

Machu Picchu

Machu Picchu merită să fie vizitat, chiar dacă ţi-ai frânt piciorul într-un tur anterior.

Machu Picchu

Tema pentru acasă nu poate să fie amânată chiar dacă te afli în cel mai magic loc din America Latină.

Machu Picchu

Este extrem de simplu să rătăceşti în labirintul ruinelor. Câteva treceri care, aparent, urmau să mă ghideze spre ieşire se terminau cu pereţi de trei metri înălţime. Şi eu nu eram unicul cu probleme de orientare.

Machu Picchu

În sfârşit am reuşit să revin la poartă. O ultimă privire înainte de a părăsi zidurile „oraşului”.

Machu Picchu

Machu Picchu. Privire generală. Partea II

După ce am terminat să fotografiez interiorul sitului, am ieşit în afara pereţilor oraşului şi am căutat câteva priviri generale ceva mai originale.

Mai jos vedeţi cât de abrupt este muntele pe care este amplasat Machu Picchu şi râul care şerpuieşte la poalele lui.

Machu Picchu

Relativ departe de cărările bătătorite am dat de-un grup de japonezi care contemplau în tăcere frumuseţea locului. M-am aşezat şi eu pe câteva minute nu departe de ei. Pure magic.

Machu Picchu

Probabil cea mai originală privelişte generală a sitului ce mi-a reuşit în acea zi. Observaţi că ea nu diferă cardinal de prima poză a eseului, însă plasarea oraşului pe planul doi, în contextul teraselor şi munţilor permite redare grandiozităţii sitului şi rezultă într-o compoziţie mai tridimensională.

Machu Picchu

Cel mai fotogenic sit arheologic din lume (?)

Voi presupune că succesul turistic al Machu Piccu este datorat nu atât importanţei şi misterelor istorice, ci faptului că este probabil cel mai fotogenic sit arheologic din lume. Are un element principal (tradiţional plasat la intersecţia secţiunii de aur) — muntele care domină situl. Terasele şi ruinele se încrucişează în unghiuri complexe în toate cele trei dimensiuni, ceea ce rezultă în desene ritmice apetisante. Lumina puternică de munte, în sumă cu umbrele clădirilor, teraselor şi munţilor rezultă într-un interval de contraste extrem de larg (mult aş da să văd ce-ar face Ansel Adams aici). Pereţii de piatră, poienile bine îngrijite şi munţii împăduriţi se soldează oferă facturi bogate. În final, munţii din jur îi oferă spectatorului o închipuire despre scara sitului.

Nu ştiu care a fost menirea iniţială a acestui oraş, însă cred că toţi fotografii consideră că acest paradis a fost creat special pentru ei.

Sfaturi fotografice

Câteva sfaturi pentru cei care planifică o călătorie fotografică la Machu Picchu. Supraangularul este absolut indispensabil. Ca şi filtrul polarizator. Trepiedul poate fi lăsat acasă — lumină este suficientă. Zoomul telefoto practic nu l-am utilizat.

Mai sus m-am întrebat ce-ar fi făcut Ansel Adams aici. Probabil, în primul rând, ar fi aşteptat o zi şi o oră cu o iluminaţie mai bună. Spre regret, dacă mergeţi cu un grup turistic, nu prea aveţi posibilitatea să alegeţi — cele trei-patru ore pe care le aveţi pentru descoperirea Machu Picchu coincid cu cea mai parşivă lumină posibilă — contrajur puternic, umbre excesiv de contraste şi scurte. Ideal ar fi de fotografiat la răsărit sau la apus (the magic hour). Pentru asta însă va trebui să ajungeţi la Machu Picchu pe jos, pe Inca trail — o ruta de trekking extrem de populară de patru zile (într-atât de populară, că biletele urmează să fie procurate cam cu jumătate de an în avans). Sper şi eu să am ocazia să parcurg acest traseu într-un viitor nu prea îndepărtat.

Publicat: 8 septembrie 2009 2:24

Categorii: Călătorii | Fotografie

Taguri: , , ,

Comentarii (17)

1

Alex Cozer
8 septembrie 2009 11:39

Superb! Ai fost în leagănul civilizației, care mai și arată bestial. Ce să mai...te invidiez!

2

Constantin
8 septembrie 2009 12:27

Ai avut parte nu de cea mai buna lumina pentru peisaj, insa ai scos detalii bune.

3

Ion Grosu
8 septembrie 2009 15:36

Fotografia cu oaia mi-a placut cel mai mult.

4

Adrian
8 septembrie 2009 16:54

Wow... ce fotogratii si ce locuri!
Eu nici nu stiu ce sa spun... Oare sa fie fotografiile bune p/u ca locurile sunt frumoase sau oare par locurile frumoase pentru ca fotografiile sunt bune :)
In orice caz, I am nicely impressed.

5

Alexandru Culiuc
8 septembrie 2009 18:32

Constantin, we do what we can... Cu detaliile in genere cam greu la moment -- monitorul laptopului este este extrem de sensibil la unghiul din care-l privesti, asa ca este foarte greu sa apreciezi corect detaliile din umbra. Ei, in sfirsit m-am pricopsit cu un Dell 2408WFP (conform evaluarilor online, are un panel net superior Apple Cinema display), care urmeaza sa fie livrat de FedEx chiar maine. Mi-a ramas sa decid in privinta 5D MkII vs. 7D (si upgradeul la veo doua obiective), dupa care I should be all set.

Ion, in asa caz iti va placea si mai mult urmatorul set de fotografii. Desi Machu Picchu este cel mai fotogenic loc pe care eu il cunosc, nu este nici pe departe locul care mi-a oferit cele mai reusite fotografii. In schimb ceea ce voi publica data viitoare... :)

6

Quant
8 septembrie 2009 20:16

Sandu, referitor la Dell 2408WFP. Da, asa este. Eu recent m-am pricopsit cu doua :). Gamut testat, mai mare decat Adobe! se calibreaza bine. Good deal. In sfarsit monitor accesibil.

7

Viorica
8 septembrie 2009 21:44

Minunate poze! Toate sunt frumoase dar cea cu fetita care face tema imi place cel mai mult!

8

Soacra Mica
10 septembrie 2009 20:26

Poza cu oaia ce starneste colb in jur, rasul si tusea m-a facut sa zambesc. Poza transmite emotii pozitive.
Fetita cu temele pentru acasa si ultima panorama creaza intr-adevar un usor efect tridimensional.

Imi inchipui ca nu ai destula libertate de actiune si timp sa fotografiezi cand faci parte dintr-un grup turistic, eu m-as fi enervat de trei ori pe secunda, tu insa pare ca ai reusit sa redai foarte bine atmosfera si culorile in fotografii.

9

Alexandru Culiuc
11 septembrie 2009 1:21

Soacra mica: Dupa excursie, aveam circa 1.5 ore sa bramburesc independent prin ruine, asa ca faptul ca faceam parte dintr-un grup turistic nu era o constringere cine stie ce acuta. De regula insa, sunt condasul oricarui grup turistic, sau pur si simplu ignorez grupul si ma pornesc in propria excursie fotografica (principalul este sa revin la autobuz la timp) -- ghidul rareori cind povesteste mai mult decat poti gasi si singur pe Wikipedia.

10

Soacra Mica
11 septembrie 2009 22:33

Da, cred si eu ca o ora si jumate trebuie sa fie suficient :)
Daca revenim la poza cu fetita cu temele pe acasa, prima impresie e ca fata nici nu te zareste, de parca ai fi invizibil, si totusi ea pare destul de aproape de tine. Imi place pozitia fireasca a fetei, nu una incordata ca copii ce simt pe ei fixat un obiectiv strain.
Te-ai furisat sau ai folosit zoom-ul? :)

11

Alexandru Culiuc
11 septembrie 2009 22:59

1.5 ore era la limita suficientului -- alergam ca nebunul prin labirintul ruinelor. Complexul este enorm -- de la locul unde am fotografiat lama la locul undeam prins ultimele fotografii de ansamblu ai de mers (fara a te opri o data pentru foto) circa 20 minute.

Foto cu fetita e facuta cu un obiectiv fix (50/1.4). Adaogi crop-factorul si primesti 80mm in echivalent de film/full frame. In plus, probabil am taiat vreo 20% din cadru. Deci as zice ca eram la vreo 5-6 metri de dinsa. Realment, era FOARTE concenrtata, si nu m-a atras nici un fel de atentie.

12

Quant
12 septembrie 2009 10:40

am uitat sa spun despre poze :)

ar fi poate cel ami fotogenic loc, dar ;) pozele sunt OK, doar OK. Asta desigur daca imi permiteti sa nu cant ca si oratorii precedenti. Poze propriu zise sunt vre-o doar cateva, restul ... ca sa tii lumea la vorba, ceea ce desigur merita.

poza 3 - ok, dar loc de jos se cere mai mult.
aia cu copacul, si pana la ea una, si dupa ea sunt OK. cu copacul ii super OK :)

fata si cartea - hazlie, dar stransa de jos cu usa, cu pragul, sau cum acolo in romana se spune :)

cu oaia in colb ii buna - nu comentam.

restul, ori sunt repetari, ori aaaaa, tiparestele, dar mici, si punele in albumul ala mic, de familie

hai noroc.

ps: numeroteaza cumva pozele, ca ii greu de comentat. Asta in cazul in care vrei comentarii, si nu comentari-urlele-bombonele.

pss: iaca pozele de publicate pe 8 sept, si 14 iulie, sunt cu mult mai poze, mai artistice, mai diferite. Nu tu ai inteles, sper. Astea de aici cam "otrkrtchi" s-o primit.

13

Alexandru Culiuc
12 septembrie 2009 16:45

Igor/Quant: De-acord. În majoritate sunt ilustrate pentru albumul de familie. Realmente, acolo-i greu de făcut NE-ilustrate, decât dacă ai posibilitatea să petreci mai mult zile sau săptămâni în aşteptarea unei lumină şi unor condiţii meteorologice mai interesante. Am scris că Machu Picchu cel mai fotogenic loc pe care l-am vizitat. Asta însă nu înseamnă că e şi locul unde am făcut cele mai bune fotografii. Data viitoare voi scoate un set incomparabil mai interesant dpdv fotografic. Însă majoritatea merge (sau vrea să meargă) în Peru anume de dragul Machu Picchu, aşa că ar fi fost stupid să nu scot aceste poze la văzul lumii. Anume de aceea această însemnare a fost plasată în primul rând în categoria „Călătorii”.

Ok, pe viitor voi numerota fotografiile.

14

vasgar
20 septembrie 2009 5:10

excelente fotografii! multumesc!
si asta suna chiar scriitoriceste: "Nu ştiu care a fost menirea iniţială a acestui oraş, însă cred că toţi fotografii consideră că acest paradis a fost creat special pentru ei."

15

AntIG
24 septembrie 2009 10:55

Nu e rau, dar ai 2 probleme:
1. trebuia sa lasi culorile peste tot (Grayscale le face oricine)
2. vad imagini dar nu dimensiuni. E clar ca nu era sa plasezi aici 1680x1050 dar chiar si-asa cum este... Pacat.

M-ai provocat sa caut imagini mai mari despre aceste locuri prin Internet.

16

Alexandru Culiuc
28 septembrie 2009 2:03

AntIG, tu eşti programat să scrii comentarii standardizate? Ţi-am răspuns -- respectivele „probleme” există doar în capul dumitale. Nici un fotograf nu le-ar enunţa.

17

loredana
22 octombrie 2010 19:28

pozele sunt minunate un astfel loc este cu siguranta unic in lume si de altfel de neuitat nu lua in seama micile rautati
de curand am descoperit cate are de aratat acest loc toate aceste istorii ma atrag si imi doresc sa invat despre peru lumea ssta este un paradis real si il putem vedea cu totii

Adauga Comentariu


HTML admisibil: a href, b, i, br/, p, strong, em, ul, ol, li, blockquote, pre