Alexandru Culiuc

14 septembrie 2009

Crearea unui sistem fotografic. Partea 2: Echipament pentru fotografie stradală şi turistică

Mai bine de trei ani în urmă am scris unde şi cum de cumpărat echipament fotografic. Astăzi voi aborda problema principală care îl frământă pe un potenţial cumpărător de echipament fotografic — ce merită de procurat la finele anului 2009? Dar la început merită să explic cum vă eu rolul echipamentului în fotografie.

Care-i contribuţia echipamentului fotografic?

Deseori aud şi citesc întrebări de genul ”Îmi plac pozele tale. Ce aparat utilizezi?” Logica acestor întrebări mă depăşeşte (în special când întrebarea este pusă în baza unor fotografii micşorate pentru web, în baza cărora poţi conchide relativ puţin despre calitatea echipamentului). Contribuţia factorului tehnică la valoarea estetică a imaginii este secundară — un aparat bun te ajută să obţii un cadru bun doar dacă stai bine la celelalte capitole. Aş diviza contribuţia diferitor factori în modul următor:

  • Abilităţi fotografice (estetice, tehnice) la momentul fotografierii: 50%
  • Abilităţi fotografice (estetice, tehnice) la editarea fotografiei (de regulă Photoshop şi/sau Lightroom): 25%
  • Obiectivul utilizat (tot aici includem filtrele şi trepiedul): 15%
  • Aparatul: 10%

În cazul fotografiei stradale şi turistice (unde fotograful practic nu are control asupra subiectului), contribuţia factorilor enumeraţi mai sus este micşorată de apariţia unui factor suplimentar — şansa. Evident, există genuri fotografice unde echipamentul are o importanţă relativ mai mare (macro, fotografierea păsărilor) însă pe mine aceste genuri nu-mi sunt interesante, de aceea eu nu le iau în consideraţia.

Cu alte cuvinte, persoană care face o legătură cauzală dintre aparatul utilizat şi calitatea fotografiei se fixează pe un factor car explică maximum 10%. Întrebarea, implicit, trage o legătură cauzală inversă — un aparat bun garantează fotografii bune. În rezultat locurile turistice mişună cu diletanţi dotaţi cu 5-10 mii dolari de echipament. Acest fenomen poate fi văzut şi pe forumurile dpreview.com (cel mai cunoscut site de reviewuri a aparatelor digitale) consacrate tehnicii scumpe (exemple aici şi aici). Din când în când lumea se mai satură să dezbată detalii tehnice şi scot la iveală câte o fotografie. În 90% de cazuri îţi pui mâinile în cap — chiar era necesar acel Canon 5D Mark II pentru asta? Evident, fiecare îşi cheltuieşte banii cum vrea, însă nu rareori posesia unui 5DMkII (Nikon D3x, etc.) sugerează ignoranţa proprietarului, şi nu abilităţi fotografice înalte.

Nu sunt fundamentalist — nici o dată nu voi accepta teza „tehnica nu contează”. Contează. Limita de jos ar fi 10% în cazul fotografiei stradale (aici mai mult contează abilităţile fotografului şi şansa) . Limita de sus ar fi 25% în cazul fotografiei turistice clasice (vederi, portrete pozate, etc.). Evident, cu cât mai mare este formatul fotografiilor imprimate, cu atât mai mult contează echipamentul (deficienţile tehnice sunt amplificate la mărire).

Cum alegem echipamentul pentru fotografie turistică şi stradală?

Evident, în primul rând ne preocupă calitatea imaginii, viteza şi exactitatea sistemului de autofocusare, numărul de cadre pe secundă şi alţi parametri de bază, dar nu numai. Iată câteva momente suplimentare care contează în fotografia stradală/turistică.

Mărimea şi greutatea aparatului şi obiectivelor

Un compact în buzunar e mai bun decât un Nikon D3x lăsat acasă. Cadrul de mai jos a fost făcut cu un compact Sony ieftin de 6 megapixeli, setat, din greşeală, la rezoluţia de 3MP.

Lima. Parque de la Reserva. Fuente Arco Iris

E adevărat că niciodată nu voi putea tipări un A4 de pe acest cadru, însă de nu era aparatul în geanta Mariellei, nu era să am nici un fel de cadru. Un aparat mai mic de asemenea atrage mai puţină atenţie.

Flexibilitatea opticii

Un set de optică discretă de 24mm/1.4, 35mm/1.4, 50mm/1.4 si 80mm/1.4 este superior unui zoom 24-105/4 doar în cazul în care reuşeşti să schimbi obiectivele suficient de repede pentru a nu rata subiectul. Iată un cadru care demonstrează în fotografia turistică/stradală un zoom universal de calitate mediocră prinde mai bine decât un obiectiv de calitate.

Când am văzut această scenă, aveam un 70-200/4 prins pe aparat. Eram însă prea aproape de subiect şi am fost nevoit să sar câţiva paşi înapoi să prind imaginea. Oricum, e clar că cadrul e prea înghesuit: mama fetiţei e marginalizată, a fost tăiată mâna fetiţei, în care ţinea steagul Turciei. În geantă aveam un 50/1.4 — obiectivul ideal pentru această scenă — dar nu aveam timp să-l ataşez la aparat. E clar că un zoom universal 18-200 (dublu mai ieftin şi incomparabil mai prost la calitatea imaginii decât 70-200/1.4 sau 50/1.4) mi-ar fi oferit un cadru incomparabil mai bine cadrat.

Caracteristici tradiţional asociate cu aparatele compacte

Flashul integrat este practic inutil în cazul scenelor prost-iluminate (seara/noaptea, încăperi slab iluminate), însă extrem de benefic în cazul fotografierii contre-jour. Iată un exemplu de utilizare relativ eficientă a flashului integrat:

Marielle

DSLR-urile recente au preluat şi alte trăsături asociate cu aparatele compacte. Spre exemplu, live-view este util la fotografierea de pe trepied, dar şi în cazul în care doreşti să rogi un străin să-ţi facă o poză (lumea tare se miră când le spui că imaginea nu va apărea pe ecranul aparatului decât după fotografiere). De regulă nu mă interesează filmarea video, însă se mai întâmplă să dau de situaţii când aş prefera să dispun de un clip de câteva minute în loc de o duzină de fotografii.

Cele de mai jos presupun că cititorul este iniţiat în bazele fotografiei. Dacă sunteţi un boboc în domeniu, începeţi cu articolul Buying a digital SLR, unde se explică principalii termeni şi factori care determină alegerea (dar nu veţi găsi recomandări de modelele concrete). Găsiţi explicaţii conchise la majoritatea termenilor tehnici în glosarul DPReview. Câţiva termeni mai importanţi în cazul opticii: distanţă focale, luminozitatea obiectivului, stabilizarea imaginii (IS la Canon, VR la Nikon). Pe parcurs am făcut referinţă încă la câţiva termeni. O introducere accesibilă în arta fotografică poate fi găsită pe Photo.net. Am scris şi eu câte ceva despre fotografia turistică.

Sezonul toamna-iarna 2009

Să revenim la întrebarea iniţială — ce merită de cumpărat la finele anului 2009? Mai jos am compilat câteva sisteme potrivite pentru fotografierea turistică şi stradală. Din start previn că nu am experienţă personală cu nici unul din aceste aparate (unele din ele vor apărea în vânzare doar peste 2-3 săptămâni). Însă am suficientă experienţă pentru a înţelege ce ar prinde bine. Selecţia este orientată spre amatori care doresc tehnică bună (deci nu veţi găsi decât un singur zoom ieftin) la preţuri rezonabile (excludem zoomuri telefoto profesionale cu apertură constantă de f/2.8 şi monştri de genul Canon 1Ds sau Nikon D3). Nu voi afirma că lista este exhaustivă sau ireproşabilă (spre exemplu, am ignorat aparate extrem de capabile de genul Nikon D90, am pus accent pe zoom-uri, etc.).

Linkurile duc la paginile produselor respective de pe Amazon.com. Preţurile în Europa sunt în mediu cu 15-20% mai înalte decât cele enumerate aici. În drept cu fiecare sistem am inclus preţul total şi greutatea — un factor extrem de important pentru fotografia stradală şi turistică. În funcţie de necesităţi, va urma să includeţi un flash ($150-350), trepied ($150-$800) şi alte accesorii (carduri de memorie, parasol pentru obiective, filtre, etc.).

Gata, am terminat cu introducerile! Hai la shopping virtual!

Calitate într-un format maximal de compact

Panasonic DMC-GF1 + f/14-45/3.5-5.6 (kit, echivalent 28-90mm) = $900 / 0.51 kg

Panasonic GF1 este cel mai compact aparat acceptabil pentru fotografie serioase (imprimări 30x40cm, bokeh relativ plăcut, zgomot acceptabil la ISO 1600, etc.). Zoomul nu e cine ştie ce performant, însă acoperă majoritatea necesităţilor fotografice. Adăugarea unui 20 f/1.7 ($400, 0.1 kg, echivalent 40mm) rezultă într-o „Leica pentru săraci” — o combinaţie ideală pentru fotografie stradală discretă.

Primul DSLR

Dacă presupuneţi că fotografia ar putea deveni o pasiune serioasă, însă nu doriţi să investiţi din start multe mii de dolari, începeţi cu un DSLR ieftin şi un zoom standard calitativ. De ce nu invers? În primul rând, obiectivul este, de regulă, punctul slab al unui sistem fotografic; un zoom ieftin nu va permită să valorizaţi nici 6 din cei 12-24 megapixeli oferite de DSLR-uri moderne. A doua cauză este financiară: aparatele se devalorizează incomparabil mai repede decât optica, deci este mai ieftin să schimbă un aparat decât un obiectiv. Optica calitativă uzată în stare bună se vinde la 80% din preţul unui obiectiv nou (optica necalitativă nimănui nu-i trebuie, deci nu mizaţi că veţi putea revinde acel 18-55 inclus în kit). Un aparat de 3 ani vechime, chiar şi în stare impecabilă, nu valorează decât 20-30% din preţul original (viteza de depreciere e doar puţin mai înceată decât la calculatoare).

Canon ($1520 / 1.1kg)

Nikon ($1295 / 1.07kg)

Se pare că Nikon oferă o imagine superioară la un preţ mai redus. Am inclus obiective dublu sau chiar triplu mai scumpe decât cele vândute în set cu aparatul (kit), însă considerabil mai calitative. După cum veţi vedea mai jos, ele sunt suficient de calitative pentru a fi îmbinate cu aparate dublu mau scumpe.

Amator înrăit (de-al de mine)

Canon ($4170 / 2.81 kg)

Nikon ($4126 / 2.85 kg)

Până la apariţia Canon 7D (care va fi disponibil doar în octombrie), Nikon avea o ofertă superioară. Însă Canon 7D este probabil cel mai apetisant aparat cu sensor redus din tot ce-a creat compania de la 20D încoace şi pare să fie cel puţin echivalent cu D300s. În plus, Canon oferă optică mai potrivită pentru amatori serioşi: zoomul telefoto (700-200/4) şi fixul (50/1.4) sunt mai bune la Canon. Pentru economie, am inclus versiunea fără stabilizare optică a imaginii a Canon 70-200/4L ($600 faţă de $1100 pentru cel cu stabilizare), însă asta ar fi primul lucru pe care l-aş fi schimbat în caz dacă aveam un buget cu $500 mai mare.

Amator înrăit cu buzunare adânci care planifică să tipărească fotografii cu formatul de la 40x60cm în sus

Anume aşa aş defini auditoriul-ţintă pentru aparatele full-frame ( mărimea sensorului este de 36x24mm — exact cât cadrul de peliculă 35mm, pe când toate aparatele de mai sus aveau un sensor sub 24x16 mm). În rest, după cum am scris, un Canon 5D Mark II serveşte mai mult satisfacerii orgoliului — „am un full-frame”. Pe de altă parte, dacă dispui de finanţele necesare, care-i problema?

Canon ($6000 / 2.96 kg)

Nikon 1 ($5823 / 3.68 kg)

Nikon 2 ($5946 / 3.2 kg)

Sony ($4450 / 2.7 kg)

Setul Canon 5D + zoomurile f/4 a devenit un standard pentru amatorii cu buzunare adânci. Calitatea imaginii este excepţională, optica este calitativă (deşi puriştii vor prefera să înlocuiască 17-40 cu 16-35mm f/2.8) dar totodată compactă şi relativ uşoară. Dacă însă lăsăm de-o parte calitatea imaginii, Canon 5D MkII este un aparat mediocru — Nikon, Sony şi Canon 7D sunt net superioare la un şir de capitole importante (autofocus, exponometrie, interfaţa şi, aparent, rezistenţă).

Nikon D700 e o creatură stranie. Din punct de vedere funcţional, este mai bun decât Canon 5D Mk II. Însă are două deficienţe serioasă. În primul rând, rezoluţia relativ joasă pentru un full-frame modern (deşi alţi parametri ai sensorului sunt superiori). În al doilea rând, Nikon nu oferă zoomurilor cu apertură maximală constantă f/4 (realmente, anume aceste obiective reprezintă principalul atu al Canon-ului în ochii amatorilor serioşi), de aceea am creat două seturi, fiecare cu compromisurile sale (o a treia variantă ar fi de ales 4-5 obiective cu distanţe focale fixe).  Presupun că Nikonul le va prinde bine puriştilor, care nu pot trăi fără un vizor mare şi luminos (spre exemplu, pe timpuri au fotografiat cu un F90x sau F100), tipăresc 40x60cm dar nu mai mult, şi nu au nevoie de capacităţile video oferite de Canon (Sony, apropo, de asemenea nu le are). Cu alte cuvinte, au nevoie de un Fotoaparat cu „F” mare. Flashul integrat este un bonus plăcut.

Sony este şi el un animal specific. Calitatea imaginii este impresionantă la ISO-uri joase, dar degradează rapid odată cu mărirea sensibilităţii. În plus, setul de optică calitativă este relativ redus, de aceea am fost nevoit să includ un zoom cu apertura 2.8 (care, se zice, este impecabil). Dacă fotografiaţi preponderent peisaje de pe trepied (şi distanţa focală minimală de 24mm vă este suficientă), variantă mai bună decât Sony nu există. Dacă aş începe un sistem fotografic de la zero, posbabil aş alege anume acest Sony. Marele atu Sony faţă de Canon şi Nikon este sistemul antishake (efectiv, toate obiectivele sunt stabilizate).

Mai pe scurt: Canon este cea mai potrivită alegere pentru fotografie turistică (viteza autofocusului importă mai puţin când fotografiezi vederi), Sony — fotografiere de pe trepied, Nikon — fotografie stradală, ultra-wide şi la iluminare proastă (available light photography).

În loc de încheiere

La moment tot mai fotografiez cu un Canon 20D de 5 ani vechime. Până recent planificam să trec la un 5D Mark II, însă 7D m-a pus pe gânduri. 7D este răspunsul (puţin întârziat) al Canon la Nikon D300. Pe mine însă mai mult m-ar interesa răspunsul Canon la Nikon D700. Într-o lume ideală, Canon ar anunţa mâne 5D Mark III, care ar reprezenta un hibrid dintre cutia 7D şi sensorul 5D Mark II (Nikoniştii în mod similar aşteaptă un eventual D700x — un D700 dotat cu sensorul D3x). Cred însă că va trebui să mai aştept un an sau doi până Canon va propune a treia iteraţie 5D, aşa că voi aştepta review-urile la 7D. Dacă ele se vor dovedi acceptabile, cred să mă dezic de ideea fix de a trece la full frame (cel puţin pe următorii 4-5 ani).

Publicat: 14 septembrie 2009 7:00

Categorii: Fotografie

Taguri: ,

Comentarii (30)

1

Zenu
14 septembrie 2009 14:37

Mersi, Sandu pentru această postare specializată. Tind să fiu de acord cu tine în privinţa estimării contribuţiei echipamentului la o poză reuşită (nu pretind că m-aş pricepe, dar încerc să scot la maximum din "mâlniţa" mea de aparat digital). Apreciez când fotografia oferă un unghi neaşteptat şi cad pe spate dacă fotografia conţine o istorie (cum e cazul pozei din Turcia).

Totuşi, m-am confruntat cu o serie de cazuri când îmi venea să pedepsesc sever aparatul meu. Sau era cazul să mă pedepsesc pe mine? Cel mai acut am simţit acest lucru la Nikko, Japonia. Ziua era însorită, iar templele erau concentrate într-o pădurice de pini. Orice făceam, cerul nu ieşea ca lumea şi gata! Pagodele erau invadate de lumină, iar contururile pinilor dădeau busna peste albastrul cerului. Nu ţinea nicio comparaţie cu realitatea. Stai că-ţi dau un exemplu ca să fie clar: http://travel.webshots.com/photo/2491004950092228084dWBPQB. Exemplu cum nu trebuie să fie o fotografie, desigur.

Întrebarea mea este. Pot să scot mai mult din aparatul digital? Ce-am greşit?

Pe de altă parte am încercat să depăşesc deficienţele echipamentului, transformându-le în avantaje. Luminozitatea accentua contrastele aşa că am avut mare şansă să nimeresc peste domnişoara în roşu care oferea compoziţiei o formidabilă pată de culoare: http://travel.webshots.com/photo/2153654340092228084mACrnR

2

Quant
14 septembrie 2009 18:24

Good job, bun articol.

eu oricum nu inteleg de ce ai trece de la 20D la 7D. Doar pentru mai multi Mpx si Video? Nu-i full frame, and that's it. Stai linistit pe 20D si relax. Well, eu am avut/am asa chinuri, evident, dar $/calitate&performante imi spune ca nu merita investitia. Why not 5dMarkII? merita diferenta, mai ales la setul tau de lentile.

@Zenu
in prima poza nu cred ca te salva nici un DSLR. Daca lasam la o parte tehnica utilizata, well, si compozitia, si artistismul, atunci 90% din poza este LUMINA favorabila, si 10% cum utilizezi acea lumina pentru a scoate o poza buna. Nu era acolo lumina. Aparatul, ca si filmul, si ca si ochiul omului, are un diapazon de capturare limitat. Penru digitale cam 3f-stopuri, pentru filme maxim 5f-stopuri, si omul peste 6f-stopuri. In cazul tau erau, cred eu, peste 10f-stopuri diferenta dintre cel mai luminat si cel mai intunecat punct. Deci, ori ceva ii ars (cerul), ori ceva ii negru si fara detalii (umbrele).
Solutie1: un triped (!), faci 3-5 poze, cu setari manuale, preferabil in format RAW. De la subexpusa pana la supraexpusa. In unele o sa se vada cerul, in altele doar umbrele. Le combini in PS, si obtii ceva de genul: poza cum am vazut-o eu.
solutie2: pui un filtru gradient peste cer.

BTW, in poza a doua, lumina tot ii "de jale". Contrastul este cam maricel.

3

Alexandru Culiuc
15 septembrie 2009 5:55

Zenu, in principiu Igor corect explica problema -- scena e prea contrasta pentru aparatul tau. Insa nu sunt sigur ca explicatia lui este suficient de intuitiva. Am inceput sa-ti scriu un raspuns, si am inteles ca scriu un articol intreg. Nu stiu daca merita, odata ce pe net exista deja o explicatie intuitiva. Citeste si da-mi de stire if you still cannot connect the dots.

Igor, un DSLR modern captureaza bine peste 8 f-stopuri in JPEG (vezi oricare review recent pe DPreview). Iar daca mai scoti detaliile din lumini in RAW, depasesti 11 f-stopuri (vezi aici; cifra coincide cu cea raportata de DXOmark). DSLR-urile de foarte mult timp au intrecut pelicula si ochiul. Conform DXOmark, Canon G10 are un dynamic range de 10 f-stopuri (in RAW, evident).

Pentru a obtine un compozit HDR, e suficient sa faci doua cadre (unul expus dupa cer, celalalt -- dupa pagoda); nu inteleg de ce sperii omul cu 3-5 poze.

4

Quant
15 septembrie 2009 6:56

Sandu,

cu f-stopurile discutia ii lunga, si nu cred ca merita sa pornim noi aici dezbatari pe teme tehnice. Eu stiu una, 20D nu trage acele 10f stopuri raportate de site-uri tehnice. Sau mai exact, eu nu pot obtine asta. Nu uita, ei raporteaza extremele (!). Mai scade cateva stopuri din ambele capete, si ajungi la acele, ok, 5-fstopuri. Hai sa fim seriosi, dupa teoria ta de 11-fstopuri, nu ar trebui sa fie vre-o problema daca gresesti cu 1 f stop in vre-o directie. Corect? ah, de-ar fi asa, nu asi pune nici o corectie nici la o poza. Cu alte cuvinte, 1fstop matters!

5

Anatol Poiata
15 septembrie 2009 12:48

la amatori cu buzuare adanci eu as modifica putin setul pentru Nikon, as scoate 70-300/4-5.6, inlocuind cu 70-200/2.8 VR - $1923

Ca travel kit as recomanda

Nikon D5000 - $636
Tokina 12-24/4 Pro II- $500)
Nikon 24-120/3.5-5.6 - $600
Nikon 70-300mm f/4-5.6- $540
Nikon 50mm f/1.8D - $135


As recomanda de citit si asta
http://bythom.com/choice.htm
http://bythom.com/iceberg.htm

6

Alexandru Culiuc
15 septembrie 2009 17:27

Igor, un aparat poate avea 10 f-stopuri, insa nimeni n-a afirmat ca they are all created equal -- zgomotul afecteaza in special zonele intunecate (for obvious reason -- noise is constant across the frame, signal is weaker in darker areas --> S/N drops down). Anume de aceea o expocorectie de +1EV este cam limita de sus pe care de regula ti-o permiti la editarea unui RAW 20D (posibil +1.5EV in cazul ISO 100 si sub 1EV in cazul ISO >800). Dai o corectie mai puternica, si vei amplifica zgomotul din umbre peste limita admisibilului; evident. Anume de aceea si exista regula "expose to the right" -- extragi maximum dynamic range cu minimum zgomot. Dar intr-un cadru expus corect si procesat adecvat in Lightroom, intr-adevar poti extrage acele 8-9 stopuri cu noise acceptabil.

Anatol, din start am scris ca exclud monstri de genul 70-200/2.8 (de la Canon, Nikon, Sony) -- dupa mine sunt niste obiective excesiv de grele pentru fotografie turistico-stradala, potrivite doar penru mazohisti (IMHO, evident).

Thom Hogan e bravo. Pacat ca nu este cineva echivalent pentru Canon (anterior era Reichmann de la luminous-landscape.com, dar el a devenit generalist de ceva timp incoace). Hogan are un articol si mai detaliat la acest subiect (l-am gasit deja dupa scrierea articolului; am ramas placut surprins ca seturile propuse de mine coincid, in mare parte, cu sfaturile lui). Daca inca nu l-ai citit, sunt singur ca iti va fi interesant.

7

Quant
15 septembrie 2009 19:58

Sandu, great, de la peste 10 f-stopuri am ajuns la 8-9 :) Ei, daca ne mai gandim un pic, real ajungem la alea 5-6 de care eu am spus. Bancul vechi cu real si pontential ;) POtential avem 11+ f-stopuri, real cam vre-o 5.

gata, subiect epuizat.

8

Andrei
15 septembrie 2009 22:38

Mersi petru articol.
Daca tot veni vorba despri a incepe cu ceva si a mai pune sibani, daca permite autorul, as recomanda investirea in aplicatia lui Vincent Bockaert de la 123di - e exhaustiva si foarte prietenoasa in detalii si explicatii.
E pur si simplu minunata - pleci cu matematica bine facuta, iti ramine doar in timp sa-ti ascuti "ochiul", daca desigur ai dragoste fata de photo.
Alexandru, te intrebasem o data off-topic despre trecerea la ceva mai sus de 20D, si daca am perceput corect printre rinduri, te lasasei un pic dezamgit de ceea ce oferea la capitolul imagine/zgomot 5-ul II.
Te mai tenteaza FF-ul? Sau tot un APS-C, spre ex. recentul 7D? Pe mine unul m-a incintat livrabilul nou de la Canon si ar fi un target bun.
Multumesc.

9

Alexandru Culiuc
15 septembrie 2009 23:43

Igor, bati capul (and you know that). 5-6 stopuri e o nimica toata -- noi ambii am fi ramas pe film if that was true. Si de unde tu ai scos in primul mesaj 3 f-stopuri pentru digital si mai multe stopuri pentru film -- I really don't know.

Andrei, ref la 5DII/7D -- se pare ca n-ai citit ultima sectiune a articolului ("In loc de incheiere").

ref. 123di -- in text am facut linkuri la glosarul DPReview, care este scris de acelasi autor (presupun ca este un subset a 123di).

Dupa mine, explicatiile conceptelor fundamentale de la Cambridge in Colour sunt extrem de reusite.

10

Andrei
16 septembrie 2009 9:16

Oh, mea culpa Alexandru, intradevar nu am citit ultima parte. Articolul m-a pierdut pe la mijloc - o lectie in plus de invatat inca odata - nu uita concluziile :).

Intradevar, glosarul de la DPR sunt "crimpeizari" de la 123di. Mersi pentru link - CTRL+D in top.

11

ryunoske
18 septembrie 2009 9:04

Alexandru, da tu ai acasă o camera unde lumina e roşie?

12

Alexandru Culiuc
18 septembrie 2009 15:50

#11, n-am inteles intrebarea.

13

ryunoske
18 septembrie 2009 16:23

14

Alexandru Culiuc
19 septembrie 2009 2:16

Aaa... Ai in vedere darkroom. Nu, am doar Lightroom :) -- Sunt 100% digital. Dar nici cind erm pe film nu aveam nici o dorinta sa ma joc cu chimicatele -- cunosteam Photoshopul suficient de bine ca sa pot face toata post-procesarea in baza fisierului scanat.

15

Corneliu
20 septembrie 2009 22:26

Ai pomenit de importanța Photoshop/Lightroom. Aș dori să aflu, dacă te referi mai mult la ajustări de ordin fotografic (white balance, recadrări, highlight recovery, prelucrare RAW, ajustare contrast și saturație, etc) sau mai mult de ordin artistic (art filters, etc.). Te întreb pentru că eu folosesc ACDSee Pro în care pot face foarte ușor prima parte, (post-proceesing foarte elaborat nu prea fac) și mă întreb ce m-ar face să trec la Lightroom/Photoshop?

16

Alexandru Culiuc
20 septembrie 2009 23:40

Corneliu, Photoshop (dar si Lightroom incepând cu v.2) permit editarea locală a imaginii -- undeva vrei să ridici contrastul, în altă parte -- să-l cobori. Undeva vrei să supraexpui, undeva -- invers. Uneori chiar ajustez local white balance-ul (in cazul luminei mixte -- flash + becuri incadescente, fonul e prea cald iar prim-planul prea rece). Filtre Photoshop nu utilizez în genere (doar sharp si blur). Lightroom este incomparabil mai slab la posibilităţi decât Photoshop, însă acoperă cam 90% din necesităţi şi permite o procesare incomparabil mai rapidă (deci 80% din fotografiile publicate pe Culiuc.com nici nu ajung în Photoshop).

17

Fiodor
20 septembrie 2009 23:41

Sal ALexandru!
interesanta tema ai pus in discutie.
Am si eu o intrebare daca ma poti ajuta.
Ce parare ai despre aparatul asta de fotografiat
http://www.amazon.com/Casio-Exilim-EX-FH20-Digital-Optical/dp/B001G0N5H8
vreau sa imi iau un aparat digital pana in 500$
semiprofesionist ...asta m-a impresionat ca are si zoom-ul optic mai mare plus 40 fps
ce parere ai depste viata baterii, 230 de poze pt un full charge battery este bine?

mersi anticipat

18

Alexandru Culiuc
21 septembrie 2009 3:24

Fiodor, din cele de mai sus puteai să-ţi dai seama că „semiprofesionist” începe cam de la $2000... Din compacturi, la moment, cel mai apetisante par să fie Canon G11 si S90. Ambele se înscriu în bugetul menţionat de tine. Superzoom-urile şi video la FPS înalte nici o dată nu mi-au fost interesante. Dar posibil este exact de ce ai nevoie -- totul depinde de genul de fotografie/filmare...

20

Fiodor
23 septembrie 2009 7:56

mersi pt raspuns! AM stat la dudbii ce ar fi mai util si placut pt mine ....:)
pana la urma m-am decis si mi-am cumparat un camcorder
Canon Hg10, urmeaza sa primesc comanda saptamana viitoare.
Good Luck! si mersi inca odata pt raspuns

21

Andrei
5 octombrie 2009 7:57

Eu as fi mai atent cu Canon 15-85mm f/3.5-5.6 IS din cauza tristei experinete cu Canon 17-85 IS. Cred ca merita sa asteptam primele reviewuri. Stie cineva poate au aparut pe vre-un site obscur deja?

22

Corneliu
24 octombrie 2009 3:05

Pomeneai la com 16 despre ajustarea locală a WB. Ei bine, fac deseori poze cu amici în localuri de seară (deci flash+incadescent) și, într-adevăr, fonul e prea fierbinte... dar uite că nu găsesc în Lightroom la peria aia de ajustare locală opțiuni pentru WB... Tu cum faci?

23

Roscolotenco Artur
27 octombrie 2009 18:51

bun articol,cititind mi-am adus aminte de un caz recent, pe la Piața Centrală din Chișinău,am văzut niște subiecte de mai mare dragul să le fotografiezi, păcat că eram cu D2x-ul meu și un 70-300 atîrnat pe el, că pînă schimbam obiectivul pierdeam subiectul, ei și chiar dacă fotografiam nu sunt sigur că ieșeam întreg.

24

Arina
13 noiembrie 2009 9:18

nu prea se potriveste aici, da' las' sa fie, pentru cultura generala :))
http://www.crestock.com/blog/technology/the-worlds-most-extreme-photography-equipment-117.aspx

25

Ion Arhitect
12 august 2010 8:48

Dar eşti excelent. Chiar eşti bravo! Î-ţi mulţumesc pentru o aşa amplă informaţie, şi desigur nu numai asta ci şi restul muncii tale aici!

26

Андрей Звягинцев
21 aprilie 2011 1:04

Bun articol!

27

Ion
26 aprilie 2012 10:15

Salut, Alexandru!

Urmaresc blogul. Citisem anterior articolele care se refereau la fotografie si acum am revenit la ele intrucit am decis sa procur un aparat foto. Ma orientez la unul entry level (Nikon D5100) intrucit sunt incepator. M-am bucurat ca in sept 2009 recomandai Nikon D5000 pentru incepatori. Am 2 intrebari la cele scrise in articol:

1. Recomandai lentile Nikkor 16-85mm f/3.5-5.6 VR, cu precizarea ca acestea ar putea fi utilizate si la aparate mai avansate. Din ceea ce am citit si am inteles eu, lentilele de format FX sunt compatibile atit cu camerele formatului FX, cit si cu cele DX (mai noi.); pe cind lentilele de format DX sunt compatibile doar cu aparatele DX, la aparatele FX ele creind imaginea mai mica, datorita factorului crop. Iar lentilele propuse sunt DX. Poate ceva nu am inteles eu corect, dar adresez intrebarea in eventualitatea trecerii la un aparat mai serios cu timpul


2. La lentilele propuse (16-85mm) scriai ca sunt echivalente cu 24-136mm. La alte lentile mai simple (kit, sau 55-300 mm) am vazut ca echivalentul este egal (18 - 55 sau 55-300 mm). In ce consta aceasta diferenta (calitatea lentilelor sau altceva)?

Multumesc pentru clarificari.

28

Alexandru Culiuc
27 aprilie 2012 0:52

1. Din ceea ce scrii, mi se pare că nu merită (până ce) să planifici un upgrade spre FX. 16-85 e DX-only, dar bun.

2. DX = mărimea sensorului mai mic decât mărimea cadrului de film 36x24mm. De câte ori mai mic? De 1.5 ori (în cazul Nikon). Respectiv un obiectiv FX de 50mm se transormă pe DX într-un obiectiv de 75mm. Și, respectiv, un obiectiv DX este echivalent cu un obiectiv FX de 1.5 ori mai „lung”. Da, 16-85 are o formulă optică mai bună decât 18-55 sau 55-300 (ambele obiective relativ proaste). Și este construit mai solid.

29

Olga
3 iunie 2013 14:17

Vrem un update la articol

It’s actually almost impossible to find well-aware americans on this niche, however you come across as like you be aware of whatever you’re indicating! Regards
replique rolex submariner or acier occasion http://www.bestwatchnews.com/popularite-rolex-submariner-date-vs-gmt-master-ii.html

Adauga Comentariu


HTML admisibil: a href, b, i, br/, p, strong, em, ul, ol, li, blockquote, pre