Alexandru Culiuc

8 iunie 2011

Lăsați-mă cu cultura voastră!

Gândire sovietica. Mentalitate moldovenească. Cultură joasă. Specific național. Termeni invocați de fiecare dată când comportamentul agenților economici din Moldova aparent nu poate fi explicat de factori economici. Dar este oare corect să eliminăm atât de ușor economia din explicația comportamentului economic?

Iată un exemplu recent, datorat lui Vitalie Sprânceană (preluat dintr-o notiță pe Facebook):

La un chiosc de presa am asteptat azi vreo 7 min pentru a cumpara un caiet... Si nu avea cine sa mi-l vanda ca vanzatoarea vorbea avan la telefon si-i explica cuiva ceva despre niste faina si un gard... Asta ma duce la o idee nastrusnica - capitalismul nu este acelasi peste tot ci se adapteaza la contextul local. Logica profitului e mediata de multe lucruri... chestii culturale ce tin de context. […] Doamna cu pricina ar fi avut in interes major sa-mi vanda rapid caietul cu pricina, daca traia in vre-un capitalism varianta americana...Dar se gasea in Moldova, si nu se grabea deloc...

Comentariile pe Facebook se rezumau la „welcome to Moldova” și „gândirea sovietică o scoți greu din mintea omului”. Dar în cazul concret, putem înainta cel puțin trei ipoteze de ordin pur economic care raționalizează comportamentul „vânzătoarei de caiete”:

  • Agency problem. Vânzătoarea nu profita direct din tranzacție. Dânsa are un salariu fix, care nu depinde de volumul vanzarilor. Odată ce n-are cine să-i verifice performanța, ea poate să-și permite să nu să ignoreze clienții, să-și rezolve problemele personale fără a plăti careva penalități.
  • Reglementarea rigidă a pieței muncii. Vânzătoarea știe că chiar dacă Vitalie s-ar fi dovedit a fi reprezentant al serviciului de audit intern al Moldpress, ea nu ar fi fugarită de la serviciu în urma comportamentului său neprofesionist.
  • Puterea de monopol – un argument ceva mai sofisticat și nebazat pe lenea intrinsecă a ființelor umane. Vânzătarea știe ca chioscul concurent cel mai apropiat este suficient de departe pentru ca clientul să aștepte pâna ea încheie conversația telefonică.
    • Cu alte cuvinte, comportamentul vânzătoarei se înscrie în limitele modelului agentului care-și maximizează utilitatea, doar că setul de constrângeri cu care se confruntă este diferit în funcție de eșecurile diferitor piețe și de reglementarea lor. Deci Vitalie are dreptate, „logica profitului e mediată […] de context”. Doar că contextul nu este neapărat de ordin cultural. Mult mai probabil e vorba de cel economic.

      „Gândirea sovietică” și „cultura” sunt explicații care sunt înaintate pentru a explica probleme economice cu implicații mult mai serioase decât șapte minute pierdute de un PhD moldovean la Chișinău. Vă propun trei exemple:

      1. Deseori auzi că „moldovenii nu au spirit antreprenorial”. Nu zic ba, ar putea fi vreo explicație neeconomică la mijloc. Dar e foarte probabil că această lipsă de spirit antreprenorial este legat de simplul fapt că în Moldova este mult mai puțin costisitor să faci bani nu din inovații, ci din extragerea rentelor. Un exemplu clasic în cazul Moldovei ar fi numărul limitat de licențele la importul de carne. Problema provine din reglementarea suboptimă a pieței – constrângerea competiției.

      2. Un alt clișeu este „Moldova este o societate de consum; moldovenii nu știu cum să producă”. În realitate avem de-afacere cu distorsiunea prețurilor care provine din influxul de remitențe – remitențele duc la scumpirea relativă a bunurilor ne-comercializabile (imobil, servicii). Evident, activitatea economică se va deplasa anume spre producerea respectivelor produse – case, restaurante, saloane de frumusețe, etc.

      3. „Vinificatorii moldoveni nu au suficienți creieri pentru a-și redirecționa producția spre piețele occidentale”. Vinificatorii pur și simplu reacționează în mod rațional la comportamentul guvernului. De fiecare dacă când Rusia impune un embargou, guvernul cu plăcere asumă costurile aferente – negociază cu Rusia, oferă vinificatorilor credite ieftine care permit supraviețuirea embargoului, etc. Deschiderea unor piețe noi este un proces scump, în special în cazul industriei vinului, și în special când e necesar de plătit nu doar pentru costuri de marketing ci și pentru îmbunătățirea calității producției (există și alte costuri, spre exemplu învățarea limbilor străine, cadrului juridic al piețelor noi, etc.). Iar guvernul, în loc să subvenționeze explorarea piețelor noi, este gata să acopere costurile de perpetuare a status quo-ului. Evident, vinificatorul merge pe calea cea mia simplă și ieftină. Sunt sigur că reacția vinificatorilor ar fi fost diferită dacă guvernul era să le spună „Embargoul e problema voastră. Calitatea producției a fost proastă – ați primit-o peste nas. Doriți credite pentru a vă finanța activitatea pe termen scurt? Poftim, însă creditele sunt oferite la rata de dobândă de piață. Dar cine reușește să ridice nivelul exporturilor spre piețe noi cu cel puțin X% primește o reducere a dobânzii până la zero”.

      Mai pe scurt: (a) nu vă grăbiți să-i faceți proști/iraționali pe agenții economici și (b) Moldova nu este țara minunilor. Agenții economici răspund la stimulente (incentives), iar principiile economice funcționează în Moldova la fel ca-n restul lumii. Problema constă în faptul că stimulenții sunt diferiți. Obiectivul nostru este să identificăm stimulenții care produc rezultate suboptime – eșecuri de piață, reglementări distorsionante – și să le eliminăm (dar citiți post scriptumul).

      În principiu, cultura poate reprezenta un asemenea stimulent – posibil un american lucrează mai bine deoarece derivă o mai mare utilitate din faptul că știe că-și face bine lucru deoarece părinții l-au îndoctrinat de mic copil că „munca are valoare intrinsecă”. E posibil că un copil chinez va învăța mai sârguincios deoarece rata lui de actualizare (discount rate) este relativ scăzută. Însă nici o politică economică de succes nu s-a bazat și nu se va baza pe „schimbare de cultură”. Cultura are mult prea multă inerție pentru a fi o variabilă utilă în politica economică. Și, în plus, este foarte complicat să schimbi cultura „de sus” într-o societate democratică. Spre exemplu, eradicarea (nu cine știe ce reușită) a religiei în URSS a fost datorată exclusiv puterii de intimidare a regimului autoritar. Pe de altă parte, campania din anii optzeci „buy American” – o încercare de a influența consumatorii americani să dea preferință produselor autohtone – nu s-a soldat absolut cu nimic.

      [UPDATE 13 iunie 2011]: În concluzie: invocarea „culturii” pentru explicarea unei probleme economice nu este altceva decât recunoașterea propriei incapacități de a identifica stimulenții care urmează să fie manipulați pentru a soluționa problema. Cultură influențează activitatea economică, uneori rezultând în echilibre economice suboptime. Însă în baza acestei constatări se pot trage mai multe concluzii:

      • Concluzia greșită (extrem de populară în Moldova): până nu schimbăm cultura, nu se schimbă nimic (vom avea corupție, deservire proastă, etc.).
      • Concluzia corectă: e necesar să identificăm stimulenții care vor atinge un echilibru superior, indifferent de faptul dacă echilibrul inițial a fost rezultatul unor factori culturali sau pur economici.

      De aceea vă rog, mai lăsați-mă cu cultura voastră! Mai bine mergeți și identificați stimulenții!

      Post Scriptum

      Evident, într-o situație caracterizată de mai multe distorsiuni, eliminarea doar uneia poate produce un echilibru și mai nefast decât cel inițial. De aceea contează ordinea de eliminare a distorsiunilor, care urmează să fie determinată de prețul de umbră (shadow price) a fiecărei distorsiuni. Aici însă întrăm în niște detalii mult prea tehnice. Doritorii pot citi mai multe aici.

      Publicat: 8 iunie 2011 23:29

      Categorii: Economie si Afaceri | Guvernare si politica

      Taguri:

Comentarii (33)

1

vv
9 iunie 2011 5:47

hehe.
aici cred ca ar mai trebui de adaugat ca chiar si tu ai fost printre acei care au incercat sa lupte cu unele idiotisme "culturale" in mod direct (publicarea pricelist-ului cu mita profesorilor cand erai la ASEM). :)

si tu atunci, si Vitalie acuma, ati incercat sa atacati doar simptoma, nu sa lecuiti boala.

si daca tot venii vorba de boli, intereseaza-te te rog cum americanii lecuiesc raceala. ;)

2

vitalie spranceana
9 iunie 2011 8:27

ar fi...niste probleme...
una din ele e ca chiar nu stim nimic despre conditiile de salarizare ale vanzatoarei cu pricina...ca e pe salariu fix ori pe procent din vanzari...ca are contract de munca legal ori ia bani in plic..ori...asa incat variabila "prezenta/absenta" salarizarii trebuie privita cu atentie...
mai e apoi si un alt factor - repetitia patternului...(imi asum toate subiectivitatile de rigoare). or, eu am avut ocazia sa observ situatii asemanatoare si in alte setting-uri economice: Piata Centrala, bunaoara, unde vanzatoarea vorbeste cu vecina, si asteapta sa fie rugata sa te deserveasca..din cate stiu aia nu sunt pe salariu fix si ar fi cointeresati sa vanda mai mult...

p.s. in comentariile ce au urmat (pe facebook) am avut grija sa specific ca nu ma intereseaza problema mentalitatilor, ci, zicand cultura, ma refeream si la partile ne-economice ale tranzactiei - negociere de statut, bunaoara...
p.p.s. alta delicatete e reprezentata de insusi conceptul "cultura"...ar trebui sa evitam reductionismul, adica izolarea unui fenomen - mentalitatea, obiceiurile si tratarea lor drept cultura...or, eu ma gandeam la "bunuri" si "aspecte" ne-economice, ne-politice, ne-juridice ale unei tranzactii...unde intra, cum am zis negocierea statului, afirmarea subtila a unei relatii de putere...
s-ar putea ca chestia asta sa fie valabila doar pentru un fel de "capitalism popular", adica tranzactiilor economice intre actori mici, uneori chiar informali..nu stiu cum e in setting-urile mari si institutionalizate in ale eficientei - banci, firme mari etc.

3

vv
9 iunie 2011 10:50

> Mai bine mergeți și identificați stimulenții!

Alexandru, la nivel foarte fundamental: este oare economia un joc cu suma nula? ;)

4

octav
9 iunie 2011 11:06

@Alexandru, doua intrebari: una de bun simt, mereu scoti de pe facebook si dai pe blog ce spun prietenii tai? si 2. oare merita atita pedantism in a 'analiza' idei fugare de pe status-uri fb?! nu ai gasit o referinta mai 'publica' in care sa-ti excelezi facultatile analitice? fara suparare, insa felul in care ai scris postul nu miroase bine...

5

vitalie spranceana
9 iunie 2011 11:19

@octav,
iaca...eu zic asa: orice text scris de mine pe facebook, blog, reviste poate fi preluat fara probleme...cu indicarea sursei...ceea ce Alexandru a facut in mod absolut corect si onest...de altfel chiar ma bucura ca discutiile de pe facebook ies din spatiul inchis al retelelor de socializare si pot fi accesibile celor fara cont acolo...asa incat, n-am pretentii...

6

Dan
9 iunie 2011 11:38

@octav, pun pariu ca totul se va termina cu un "why would i give a fuck" din partea lui Sander, fix asa cum a mai fost anterior.

7

michigander
9 iunie 2011 16:44

uhm, ce tipic e sa vezi la o discutie cum cititorii in loc sa discute subiectul abordat, prefera in schimb sa discute autorul. Personal anume din acest motiv prefer sa fiu mai tehnic pe platformele publice, astfel incit cei neinteresati de subiect, se plictisesc si nici nu posteaza nimic. De fapt Alexandru a adresat o intrebare super de interesanta si utila, si daca nu sunteti de acord pai discutati anume intrebarea, cu argumente. Nu ma refer la Vitalie desigur, care a scos abil in evidenta un sir de premize pe care s-a bazat Alexandru, si care in realitate nu sunt bine cunoscute.

@vv - vezi un raspuns la intrebarea ta cu suma nula intrun articol din Economist. Daca gasesti timp sa citesti dezbaterile in stiintele politice pe problema globalizarii, ar putea sa-ti clarifici si mai bine intrebarea. Totusi, nu prea am inteles logica pe care te-ai bazat formulind aceasta intrebare, considerind postul initial. As fi recunoscator daca ai dori sa fii mai clar si detaliat in intrebare.

@Dan&octav - cred ca Vitalie v-a raspuns la preocuparea voastra cu problemele etice. Daca nu il deranjeaza pe el, persoana vizata, de ce ar trebui sa va strice voua somnul? Daca cineva posteaza in spatiul public (din cite stiu Internetul e public) pai asteaptate ca altii ar putea reactiona, la fel public.

In sfirsit revin la tema postului initial. Voi incepe cu un exemplu. Citeva luni in urma, intrind in Macy's si dorind sa cumpar ceva am vazut vinzatoarea fiind ocupata cu o tipa, care parea sa fie prietena ei - ele discutau rochia cumparata de ultima. S-a uitat la mine, i-am zimbit si facut semn ca am nevoie de ajutorul ei. Ea nu a reactionat. Dupa vreo 5 minute, s-a dus si a vorbit la telefon, apoi aruncind privirea in jur m-a vazut din nou, ochii ei aratind mirare. S-a apropiat in sfirsit si mi-a spus cu un accent vadit balcanic (cred ca era din Serbia) - ma scuzati, credeam ca ati plecat, cu ce as putea sa va ajut? Pot sa spun ca acesta a fost unicl caz de acest tip in ultimii ani (in afara de un caz similar vreo 5-6 ani in urma in regiunea Brighton Beach).

Adica, exista un sir de fapte observate care totusi ne avertizeaza sa nu aruncam la gunoi argumentul cultural, in analizarea comportamentului economic al oamenilor. Mai intii de toate ar fi util sa ne determinam ce definitie vom da "culturii" in contextul discutiei noastre, caci exista un numar vast de abordari. Prefer personal definitia culturii ca fiind o strategie de supravietuire (un set de reguli) in conditii de viata care impun anumite restrictii asupra individului. Astfel, daca un comportament anumit, drept raspuns la conditiile mediului, demonstreaza a fi eficient, acesta va fi urmat repetat, copiat de semenii apropiati, etc., astfel devenind element al "culturii". Nuntile moldovenesti, cu toate detaliile sale - poate au devenit astfel din incercarea de a ajuta tinerii casatoriti la inceput de viata, prin oferirea unor lucruri de uz casnic, terfe, etc. Preocuparea de "ce zice lumea" - o incercare de a se adapta la conditiile mediului in care exista, bazata pe logica ca convergenta in idei, perceptii etc. ar diminua conflictul in comunitate.

Atunci, daca acceptam o astfel de formulare a culturii, atunci comportamentul vinzatorilor explicat prin prizma culturala nu contrazice logicii actorului rational, pe care, se pare, a mizat Alexandru. Nu ma cufund in dezbaterile despre rationalitate, dar voi folosi determinarea cu care sunt de acord - avansarea utilitatii, care poate fi diferita de la persoana la persoana. Cineva obtine utilitate din cistig economic, iar altcineva din donatii bisericii sau infometatilor in Africa; al treilea de la razbunare, iar al patrulea de la aprecierea semenilor sai conservativi primita in urma respectarii traditiilor. Adica, acceptarea acestor premize ne permit sa ne simtim comozi cu realizarea ca unii actori ar putea alege strategii aparent suboptimale, dar aceasta doar din cauza ca noi nu cunoastem exact care sunt perceptiile mediului si preferintele de utilitate ale acestor actori. Apropo, exista niste studii mai recente foarte interesante (Page&Bednar), care sugereaza ca de fapt actorii in foarte multe cazuri selecteaza strategii suboptimale, si se explica acest comportament destul de rational.

Postul meu deja a devenit prea lung, dar cred ca ideea lui este clara: explicatiile culturale nu neaparat contrazic logica economica a actorului rational care tine sa-mi avanseze la maxim posibil utilitatea.

8

michigander
9 iunie 2011 20:40

Doar o mica precizare, pentru claritate - exemplul cu serba are scop sa indice: chiar venind in US, in pofida faptului ca are motivatie economica, tipa din Serbia continue sa lucreze de parca ar fi in blocul socialist, spre deosebire de colegele ei americane. Exemplul dat pune un mare semn al intrebarii in fata argumentarii lui Sandu, cel putin o face insuficienta, caci argumentarea economica nu explica comportamentul femeii din Serbia.

9

Alexandru
9 iunie 2011 22:32

michigander, interesanta observatia din #8.

Cred ca ar trebui sa monitorizam femeia respectiva ceva vreme si doar apoi sa incercam sa intelegem ce se petrece.

E posibil ca dupa acel eveniment ea a fost concediata. In aceste circumstante, comportamentul sau este o exceptie, nu e o regula.

Daca toate vinzatoarele non-americane din SUA s-ar purta asa, atunci asta ar contrazice ideea discutata in articol si ar confirma importanta "culturii".

Daca Alexandru [autorul] are dreptate, atunci femeia din Serbia sau nu mai lucreaza acolo; sau nu mai are mult timp pina cind ajunge sa fie concediata (eventual angajatorul va descoperi ca ea nu lucreaza calitativ).


p.s.
- propozitia cu baiatul chinez e completa?
- 'sti e'

10

michigander
10 iunie 2011 0:41

@ Alexandru.
Din comentariul tau inteleg ca esti receptiv mai mult la observatii empirice, si mai putin la cele teoretice. Altfel nu stiu cum sa explic faptul ca ai ignorat nucleul argumentului meu (#7), si te-ai agatat de unul din exemple. E ok, sunt deja deprins ca in afara contactelor cu "colegii de breasla" majoritatea celor cu care discut ignoreaza modele teoretice, care de fapt is construite tot pe baza observarilor sistematice.

Hai sa adresam logica expusa de tine. Utilitatea modelelor este printre altele in a usura capturarea a mai multor scenarii posibile. Vezi ca ideea ta cu concedierea nu este unica extindere logica a situatiei care am oferit-o drept exemplu. E posibil ca a fost concediata, dar la fel e posibil ca nu a fost. Dar de fapt acest lucru este irelevant. Observatia ta nu distruge integritatea argumentului importantei culturii, caci dupa logica, cultura afecteaza comportamentul femeii, dupa care ea posibil este concediata - sunt doua actiuni consecutive, si nu mutual exclusive. Sper ca ideea mea e clara. Adica, in cazul postului precedent, se observa niste erori in determinarea legaturilor de cauzalitate.

In continuare, importanta "culturii" nu este necesar confirmata doar daca "toate vinzatoarele non-americane in SUA s-ar purta astfel"... . In studiile despre cultura, care sunt vaaaste, exista mentiuni despre difuzie, adaptare, si alte mecanizme de manifestare a culturii. De exemplu, daca vinzatoarea va fi concediata, si isi va schimba comportamentul pentru a obtine un nou job, acest lucru nu neaga influenta culturii, conform explicatiei date de mine in postul #7. Adaptarea la si acceptarea unui nou model cultural (american) este un mecanizm bine studiat in cercetarile despre cultura.

De fapt, multi care scriu aici, sunt probabil intro masura mai mare sau mai mica versati in economie. Acest lucru le permite sa fie competenti in discutia subiectelor economice. Adica, ce vedem este doar insistente ca un model (economic) pare a fi suficient de reusit in explicarea comportamentului pe care il examinam; insa discutiile precedente nu au oferit nici un fapt sau logica care ar nega conventionala ipoteza nula, ca cultura isi are efectul sau. Daca nu reusim sa negem aceasta ipoteza... atunci cum putem spune ca ea nu are rol in determinarea comportamentului uman?

Adica, daca sa discutam "cultura", oare nu ar fi necesar sa fim versati si in acest subiect, pentru a fi capabili sa oferim observatii cel putin bine documentate? Este o observatie generala, si nu este orientata contra nici unui post precedent - considerati-o drept o invitatie de a face niste investigatii intelectuale aditionale.

11

Alexandru Culiuc
10 iunie 2011 2:27

@Vitalie (#2) Piața centrală, evident, prezintă un caz mai problematic pentru argumentele înaintate de mine, evident. E drept că, din câte știu, mulți vânzători de la piață sunt doar angajați, deci agency problem oricum ar rămâne o posibilitate. Mai la general – într-o economie săracă, timpul este ieftin (costul de oportunitate scăzut) – atât a vânzătorului, cât și a cumpărătorului. De aceea, posibil, mulți pur și simplu egalează P(timp)~=0. Probleme vor apărea doar dacă o parte (tu, în cazul dat) prețuiești timpul mai mult decât cealaltă parte. Dar e adevărat că în Peru și Turcia vânzătorii de la piață sunt mlt mai agresivi, deși țările nu sunt mult mai bogate decât Moldova.

@vv (#3) Economia este un joc cu sumă nulă doar dacă se află într-un echilibru pareto optimal. Odată ce un asemenea echilibru poate fi atins doar în cazul în care nu există nici un fel de distorsiuni de piață, putem afirma cu certitudine că în lumea ce ne înconjoară economia la sigur NU este un joc cu sumă nulă. Dar nu înțeleg ce te-ar face să adresezi întrebarea respectivă – ea pare absolut ortogonală subiectului discutat.

@octav (#4). Vezi #6. Doar că schimbă ultimul cuvânt cu „damn” – nu mai sunt student și nu ar fi bine să înjur. Dacă serios, cam stranii pretențiile tale. Pentru mine, FB este spațiu public. Punct. Vitalie (#5) pare să fie de acord.

@michigander (#7, 8, 10) Macy's nu este un exemplu foarte potrivit. Este notoriu prin deservirea proastă. Pe de o parte au „floor salesman” (totuși nu e Walmart sau Filene's Basement), pe de altă parte ei sunt prost plătiți. În plus, ei sunt singuratici (la Nordstrom sau alt department store de clasă mai înaltă ai 2-3 în proximitate imediată), deci nivelul de supraveghere a calității lucrului este relativ scăzut. Și eu, și Marielle, și mama mea (când m-a vizitat) toți am constatat același lucru -- personalul de la Macy's este absolut inutil. Vrei deservire calitativă -- mergi la Nordstrom sau magazine de brand (de la Banana Rep. în sus). Vrei îmbrăcăminte relativ calitativă la prețuri ok -- mergi la Macy's, dar nu miza pe vânzători.

Cât privește specializarea celor prezenți în economie vs. cultură. De fapt, după cum am scris -- asta nu contează. Din punct de vedere al politicilor publice, cultura este o constantă care afectează fenomenele socio-economice, dar nu și o variabilă care poate fi manipulată. Poți să fii cât vrei de versat în cultură, însă oricum vei putea schimba comportamentul DOAR prin manipularea stimulentelor, deci prin mecanisme economice (un Tirole sau Bolton sau Aghion sau Williamson ar zice „incentive-compatible mechanism design”).

@Alexandru (#9). Merci pentru corectările din p.s.

12

vv
10 iunie 2011 4:35

> Dar nu înțeleg ce te-ar face să adresezi întrebarea respectivă

pentru ca, cred eu, anume de aia si nu lucreaza reteta care o propui tu cu vinurile.

si din pdv al guvernului, nici o guvernare nu vrea sa fie invinuita ca anume ea a distrus practic unicul domeniu de export.

13

michigander
10 iunie 2011 5:01

Sandu (11), cred ca inteleg modul cum privesti problema. Totusi sunt niste aspecte, care posibil le scapi cu vederea. In primul rind, analitic, cind comparam ceva, ne uitam la variatii in procese sau fenomene similiare. Sper sa reusesc sa fiu explicit mai jos:

A) De fapt Macy's este un exemplu superb in discutia noastra, iar celelalte doua exemple nu sunt prea potrivite analitic. In cazul Macy's pe care l-am invocat, putem observa variatie in comportamentele unor vinzatoare care au crescut in diferite sisteme politice (serba avea peste 40) si deci pot fi explicate prin cultura. In cazurile magazinelor invocate de tine nu putem observa variatia asta, pentru ca acolo s-au (auto)selectat doar vinzatoare care au fost alese dupa rigori speciale. Intrun fel avem doua mechanisme de selectie diferite a vinzatoarelor, unul din care permite observarea a unei variatii mai largi, si deci ne permite sa masuram mai evident fenomenul ce ne intereseaza. Intrun sens, putem pretinde ca in cazul Macys selectia a fost mai "random", iar in cazurile Nordstrom si BR - mai putin astfel. Deci sunt exemple mai putin utile analitic ca Macy's.

B)La fel, sa examinam logica dupa care te conduci cind spui ca nu conteaza cunoasterea culturii. Spui ca "din punct de vedere al politicilor publice, cultura... nu (este) si o variabile care poate fi manipulata". Presupun ca indici aspectul "imaterial" si necuantificabil al culturii, fapt care o face mai putin eficienta in aplicare la derularea unor politici publice. Sunt de acord cu aceasta determinare, dar vreau sa intreb: oare daca nu putem masura ceva, ar insemna oare aceasta ca fenomenul care nu suntem capabili sa-l masuram nu afecteaza procesele pe care le studiem (comportamentul uman) sau nu exista? Mi se pare ca ne ciocnim aici cu o eroare tip I, cind respingem o ipoteza nula corecta.

C) Cind spunem ca economia afecteaza comportamentul economic, mi se pare putin tautologic - poate inteleg gresit ce se doreste de a se exprima. Iata cum gindesc eu: din discutia de mai sus este clar ce avem in vedere prin 'economie', dar nimeni din oponentii mei la discutie nu a definiti 'cultura'. Am oferit eu o definitie, in speranta ca acest lucru va usura discutia, insa se pare ca aceasta oferta a fost ignorata. Daca ne uitam atent la definitia oferita de mine, economia si cultura sunt foarte corelate. Voi incerca sa demonstrez acest lucru prin doua exemple: teoria jocului (game theory), un instrument de analiza pe care noi cercetatorii politici l-am imprumutat de la economisti, indica ca perceptiile afecteaza preferintele noastre, si deci strategiile de comportament. Carnea de porc (sau de vita) este perceputa in mod diferit in diferite religii - unii o socot potrivita pentru mincare, iar altii nu, cu toate ca economic s-ar putea spune ca ea da acelas numar de calorii ca carnea altor animale, si permite in mod similar sustinerea vietii. Totusi, niste perceptii care pot fi numite "culturale" afecteaza alegerea care poate fi "economica" a unui mare numar de oameni. Este un fapt empiric incontestabil, pe care modelul propus de Sandu nu poate sa-l explice daca exclude variabila culturii. In al doilea exemplu, vreau sa apelez la studiile a doi autori influenti in comparative politics (Ron Inglehart de la Michigan si Pippa Norris de la Harvard) care eu facut incercari sa cuantifice si sa masoare efectul culturii asupra comportamentului uman. Apropo, ei au primit recent unul din cele mai prestigioase premii in domeniu (Johan Skytte Prize), anume pentru aceste cercetari. Deci folosind datele World Values Survey, ei au observat printre altele diferente in perceptii in dependenta de religie. WVS, care este gestionat timp de mai mult de 20 ani in peste 80 tari din lume, a permis scoaterea in evidenta a variatiei pe axele: survival - self-expression values si traditional - secular-rational values (nu am tradus sa nu pierd din sens la traducere). Un numar mai mare de analize bazate pe WVS indica foarte convingator efectul culturii.

Vreau sa evidentiez inca o data ca argumentul lui Sandu, precum ca variabila culturala este putin utila in politicile publice, pentru este dificil de a o manipula, nu exclude influenta culturii. In o regresie aceasta ar fi reprezentat de eroare sau ar fi colineara cu unii coeficienti beta, pentru ca cultura influenteaza atit preferintele noastre economice, cit si de alta natura. Este adevarat ca inca nu ne-am invatat sa cuantificam bine acest efect, dar ar fi gresit din acest motiv sa refuzam existenta efectului.

Un punct final: in timpul alegerilor o populatie conservativa poate cere interzicerea avorturilor, a sectelor religioase sau impunerea unor limite legislative pentru minoritatile sexuale. Daca cineva din politicienii in cursa electorala ar spune direct ca nu are de gind sa se conforme cu aceste cerinte ele majoritatii - acestea mai mult ca probabil ca nu il vor vota. Deci totusi nu este complet o variabila imposibil de manipulat?

P.S. si totusi, pentru cei interesati as putea oferi niste referinte la studii destul de tehnice, unde s-au facut eforturi de a cuantifica efectul culturii. Doar ca va dura ceva ani ca aceste studii sa aiba impact asupra politicilor publice.

14

vv
10 iunie 2011 6:07

> Voi incerca sa demonstrez acest lucru prin doua exemple: teoria jocului (game theory), un instrument de analiza pe care noi cercetatorii politici l-am imprumutat de la economisti, indica ca perceptiile afecteaza preferintele noastre, si deci strategiile de comportament.

cam la asta si am facut aluzie in #12.

urmatoarea intrebare iskititoare ar fi daca politica e joc cu suma nula. :)
pe de o parte da, pentru ca peste 100% voturi nu poti lua. da pe de alta?

15

Lucia
10 iunie 2011 16:27

Salut,

In prezent citesc cartea 'Nudge' si cel putin o concluzie este irefutabila. Oamenii reali sunt foarte diferiti de homo economicus, care sta la baza teoriilor si modelelor economice. Oamenii reali se poarta deseori irational, sunt permanent influentati de cultura (prieteni, familie, traditii, educatie) care rezulta in decizii foarte diferite si deseori mai putin benefice in comparatie cu cele dictate de homo economicus.

In acest sense, eu cred ca e gresit sa ignori contextul cultural. De exemplu, faptul ca generatia precedenta (parintii nostri) nu a cultivat antreprenoriatul are o influenta directa asupra faptului ca generatia actuala (tinerii de azi) este mai putin predispusa sa devina antreprenori. Un exemplu si mai concret, bunicul meu a fost mare proprietar de pamint ('culac') inainte de sovietizare. Stimulentul de a fi antreprenor agricol a disparut si el a trimis toti copiii sai la oras la univesitate. Doar unul dintre ei (feciorul mai mare) s-a intors la sat cu spirit antreprenor intact. Ambii lui copii (verisorii mei) sunt in prezent antreprenori.

16

Marian
10 iunie 2011 22:48

Alexandru, interesant articol. In general imi place felul cum faci analiza, dar in acest articol mi se pare ca ti-au scapat anumite chestii destul de importante. Cred ca toti cei ce comenteaza pe aici fac studii la universitati care la randul lor sunt influentate de diferite tipuri de gandire economica… Respectiv, argumentele vor fi destul de variate.

Eu la cursul de economic growth and development am discutat foarte mult impactul culturii asupra cresterii economice si in special am discutat despre capitalul uman (ca un factor in functiile de productie) si externalitatile care apar din capitalul uman. In opinia mea, capitalul uman nu se rezuma doar la educatia primita in familie, scoala, universitate, dar si de trendurile generale din cultura tarii. Respectiv, mi se pare ca tu faci greseala de a ignora factorul culturii prin explicatia doar a lipsei unui cadru legal care sa apere interesele agentilor economici, prin setarea problemei “principal-agent” incorecta si prin monopol.

Toate cele 3 elemente mentionate de tine sunt relativ corecte: eu cred ca in Moldova “Principal-Agent problem” de fapt nici nu se pune in discutie; aici asa ceva in principiu nu exista: nu putem noi vorbi in MD despre separating equilibriums sau despre chestii cum ar fi signaling, screening, etc. cand procesul de angajare este sever coruptionat si parazitat de fenomenul nanasismului/cumatrismului. Sa fi existat un “set-up” adecvat de angajare atunci persoanele s-ar auto-selecta cum a mentionat altcineva mai sus, in schimb in pozitii ajung niste oameni incompetenti.

Eu va pot da un exemplu personal care s-a intamplat in Green Hills Plaza la botanica (unul din cele mai scumpe magazine de produse alimentare din Chisinau): mergeam cu sotia prin magazin si vedem cum un lucrator care descarca produse alimentare intr-un frigider a inceput sa stranute/tuseasca destul de intens (problema insa e ca el nu si-a acoperit gura sau sa se duca sa-si spele mainile cu sapun antibacterial, ci continua sa aranjeze produsele de parca nimic nu s-ar fi intamplat)… cand i-am facut obervatie el nici n-a reactionat, iar cand am vrut sa scrim o reclamatie in cartea de reclamatii ale magazinului despre acest lucru plus inca cateva momente foarte urate care s-au intamplat cu noi in magazin, administratorul ne-a raspuns (in rusa apropo, desi noi ne-am adresat in romana) ca degeaba scrim deoarece nimeni oricum nu citeste.

Asa ca, Alex, daca tu crezi ca asta e un model economic normal de activitate a celui mai scump magazin din Chisinau atunci nu stiu (si asa cazuri vezi pestotlocul, deci n-as numi asta un outlier). Stiu doar cateva exemple putine care cred ca mai degraba pot fi considerate outliers, cum ar fi McDonalds, unde fiecare angajat stie sa zambeasca clientului, sa vorbeasca si in rusa si in romana s.a.m.d. Duceti-va insa la Andy's Pizza (made in Moldova) care se afla la cateva sute de metri departare si veti gasi o situatie "ortogonala" celeia din McD. Deci eu-s de acord ca in McD s-a pus destul de serios problema "principal-agent" si "mechanism design", pe cand in celelalte localuri moldovenesti antreprenorii moldoveni idee n-au ce inseamna asta.

Chestia cu monopolul e corecta, insa cred ca problema si mai mare este simpla inexistenta sau nefunctionalitate a institutiilor statului care sa controleze acest monopol: unde este agentia de protectie a consumatorilor, unde este agentia sanitara, unde este fiscul, unde este CCCEC-ul, unde este procuratura, unde este ANRE, etc etc etc?!? Asta desigur e intrebare retorica, caci e destul de clar cu ce se ocupa aceste institutii (si apropo sefii lor primesc salarii la nivel European sau American - iarasi un exemplu la un "very weird mechanism design").

Eu cred ca nu putem noi discuta de vreun sistem de careva valori sau principii economice in Moldova comparabil cu alte tari unde aceste valori si principii sunt dezvoltate – acest sistem este distrus si bahlit pe interior, plin de coruptie si oameni incompetenti.

Mie imi pare rau sa zic asta, dar deja unica ce ma mai trage acasa sunt parintii si putinii prieteni care au mai ramas, deoarece lista sutelor dezamagiri se incepe de la cumpararea biletelor de la Air Moldova (cand idiotii astia adauga la pret niste taxe de 40 de euro fara a explica motivul acestor taxe) si se termina cu taxistul debil la cap care merge cu 140 Km/h spre aeroport cu 5 oameni in masina pe un drup plin de gropi si ii este totuna daca noi am primit placere de la serviciul lui sau nu.

P.S.: In cazul Macy's sunt de acord cu michigander. Alex, eu am vazut magazine Macy's in DC (la tyson's corner), in Minneapolis, in Chicago, si acum aici in Columbia, SC. Daca, la nord, in orasele mari calitatea deservirii e destul de buna (si as zice chiar comparabila cu Nordstrom si BD, desi preturile difera semnificativ), atunci aici la sud e o bataie de joc. Si inca o chstie culturala interesanta e ca aici la sud majoritatea hainelor sunt in stilul negrilor si mexicanilor, credca deoarece majoritatea clientilor lor sunt de culoare, pe cand la nord hainele sunt variate si de diferite calitati). Asa ca totusi cultura si mentalitatea au un efect destul de mare asupra modelului economic din diferite regiuni.

17

Alexandru Culiuc
11 iunie 2011 0:03

@vv (#12) Check the calendar -- e anul 2011. Stereotipul ca vinul este "practic unicul domeniu de export" demu-u-ult nu mai corespunde adevarului. Vezi mai jos care e % bauturilor alcoolice si nealcolice (cap 22 al sistemului armonizat) in totalul exporturilor Moldovei (sursa).
2005: 28.8%
2006: 17.8%
2007: 10.0%
2008: 12.3%
2009: 12.4%
2010: 11.6%
2011 (primele 4 luni): 7.5%

Și nu uita că capitolul 22 include vinul, divinul, berea, „Buratino” si restul bauturilor. În cadrul acestui capitol, ponderea vinului a scazut de la 2/3 la 1/2.Deci vinul realmente a coborât la circa 4% din exporturi. Mai mult ca atât, în primele 4 luni ale lui 2011 capitolul „băuturi” a scăzut cu 7,6% in față de perioada respectivă a 2010. În același timp restul exporturilor au crescut cu – atenție – 74%! (deși presupun că statistica include reexporturi, ceea ce ar supraestima rata de creștere a exporturilor de origine locală).

@michigander (#13). Ref. (B). Măsurați cultura cât vreți. Descrieți-o și comparați-o across countries. Dar, dpdv a politicilor publice, cultura este practic imobilă în orizontul relevant de timp (5~10 ani). Deci nu poți schimba comportamentul oamenilor afectând prin intermediul culturii. Iar la noi numai despre asta și se vorbește – „până nu schimbăm cultura, nimic nu se schimbă”. Iată asta e cel mai mare idiotism. Poți schimba comportamentul prin crearea unor mecanisme economice, luând în calcul cultura în calitate de valoare constantă. Am scris și mai sus – există momente în care cultura joacă un rol important (sârguința, dragostea de carte, amabilitatea, etc.). Deci nu înțeleg de ce mă tot bateți la cap că eu nu recunosc importanța culturii. O recunosc, doar că nu e o variabilă de politici publice.

Apropo, dacă zic că cultura imobilă pe perioadă medie, nu am în vedere că cultura e absolut statică. Schimbările culturale se produc pe parcursul unor perioade relativ îndelungate (o generație; uneori și două) și se produc ele… atenție… sub influența acelorași stimulenți economici! Exemplu – family planning. Când să te căsătorești? Câți copii să faci? Aparent, răspunsul la aceste întrebări ține de „cultură”. Dar oriunde privești, observi că odată ce economia crește lumea se căsătorește mai târziu și are mai puțin copii (valoarea carierei, și deci costul de oportunitate a copiilor, a crescut dramatic).

Un alt exemplu, care demonstrează că o intervenție bazată pe schimbarea stimulentelor poate distruge anumite fenomene culturale cât se poate de înrădăcinate. Mă refer la eradicarea corupției poliției rutiere în Georgia prin minimizarea „agency problem”, fapt care a fost atins prin ridicarea penalităților și sporirea efortului de monitorizare. Doar până nu demult se credea că nu există nimic mai endemic decât corupția în respectiva organizație. Schimbarea regulilor de joc a schimbat comportamentul la 180 grade în doar câțiva ani! Și un al treilea exemplu, oferit de Marian (#16): McD și Andy’s evident operează în limitele aceleiași culturi, însă la McD se zâmbește iar la Andy’s – ba. Deci deficiențele „culturii” pot fi corectate printr-un set de reguli, în cazul dat importate de peste ocean (păcat doar că regulile vin doar în set cu respectiva „mâncare”).

18

michigander
11 iunie 2011 11:06

Problema cu punctul tau de vedere Sandu, este ca tu esti insenzitiv la alte puncte de vedere. Tu nu le analizezi, nu doresti sa le intelegi - tu te uiti la toate prin prizma unui instrument care il cunosti si cu care esti comfortabil, ca in zicala cu ciocanul si ca orice arata ca un cui. Un analist (in special de politici publice) este bun, daca e capabil sa se distanteze de la metodologie specifica si limitarile acesteia, si sa priveasca problema din punct de vedere logic, in primul rind, dupa care sa determine mechanismul analitic, prin prizma caruia ar putea solutiona problema.

Sunt extrem de mirat, ca atitea oameni destepti discuta despre cultura fara a coordona si accepta o definitie comuna. Despre ce discutati in genere? Ce e la voi cultura? Cum puteti sa spuneti ca este o constanta in modelul vostru, si inutila in politici publice din cazul ca nu o puteti influenta, daca nu ati definit-o? E ridicol, si toata discutia e de risul gainilor.

La fel as putea sa-ti raspnd in mod similar Sandule, ca poti manipula oricare variabile economice doresti, ca oricum IMF si WB si alti colegi economisti ai lor fac prostii cit muntele Everest, si au esecuri pe care prefera sa nu le afiseze. Oare sa-ti scriu o lista de esecuri rusinoase cind gindirea economica a dat-o in bara incercind sa solutioneze probleme de politici publice? Sunt sigur ca ai citit sau auzit de ele.

E interesant stilul discutiei tale. Raspunzi la replici selectiv, iar cele la care nu ai raspunsuri,le ignorezi, dar continui sa promovezi ideile care sunt subminate de aceste replici necomfortabile. De fapt, daca sa fim mai corecti, foarte multe exemple ale tale invoca nu un argument economic, ci institutional, adica unul care schimba si consolideaza noi reguli de comportament. Anume aceasta ar fi explicatia corecta in cazul exemplului tau cu politia rutiera in Georgia, daca studiem cazul minutios si identificam corect faptele. Variatii in cadrul institutional impune noi reguli de joc, care fiind fortate asupra populatiei, pot sa schimbe cultura. Instrumentul economic nu este altceva decit doar unul din mecanismele acestui cadru institutional superior ierarhic. De rind cu cel juridic.. sau cultural. O lege ar putea legaliza casatoriile intre minoritatile sexuale, astfel penalizind cei care doresc sa incalce legea. In o perioada destul de scurta cultura maselor se schimba, caci multi vor accepta legea, si doar minoritati mai radicale ar putea merge impotriva ei, pina cind nu vor fi penalizati de sistem. Pusi la duba, sau impuscati in ciocniri armate cu politia.

Deci, vreau sa insist, ca cultura nu este o constanta, si nu dureaza 5-10 ani cel putin sa se schimbe. De fapt, cum am spus, depinde cum definesti cultura. Dupa definitia mea, cultura este o variabila, care la fel poate fi manipulata si poate sa dea rezultate in perioade nu mai lungi ca in cazul schimbarii unor variabile economice. De citi ani economistii nu reusesc sa edifice economii de piata sanatoase in fostul spatiu sovietic? Apoi, oare de ce moldovenii tineri primind atitea bani din remitente de la parintii de peste hotare nu deschid afaceri, nu investesc, dar in schimb ii ard in baruri si discoteci zile la rind? Exista multe cazuri cind manipularea variabilelor economice la fel nu dau rezultatul dorit in 5-10 ani. Oricum, eu cred ca am spus tot ce aveam de spus pe aceasta tema, si intentionez sa-mi salvez timpul si mie si altora. Voi interveni doar daca argumentele cheie invocate de mine vor fi adresate logic.

19

imb100
13 iunie 2011 6:39

@ michigander
abordarea ta in ceea ce priveste cultura mi se pare o abordare sanatoasa, adica de social scientist. In discutia de mai sus am impresia ca se confunda doua relatii cauzale distincte: cultura ca factor ce influenteaza comportamentul economic si cultura ca variabila dependenta, care trebuie schimbata. Plus cultura mai poate fi intervening variable. Mi se pare ca discutia si postarea lui Vitalie erau despre prima parte si nu despre cum schimbam cultura (dar putem discuta si despre violenta domestica si ce fac politicile publice in acest domeniu). Oricum in ambele cazuri mecanismele cauzale sunt diferite si dat fiind faptul ca nu exista o definitie a culturii, ci - vreo 50 de definitii, problema este greu de rezolvat. Asa ca este salutabil ca incerci sa propui o definitie a culturii, adica cultura ca
"o strategie de supravietuire (un set de reguli) in conditii de viata care impun anumite restrictii asupra individului. Astfel, daca un comportament anumit, drept raspuns la conditiile mediului, demonstreaza a fi eficient, acesta va fi urmat repetat, copiat de semenii apropiati, etc., astfel devenind element al "culturii".

Cred ca doar prima parte a definitiei tale este buna, a doua parte se supune criteriului eficientei de soi darwinist si mi se pare ca nu are nimic cu "simbolurile" considerate de multi parte a definitiei culturii. Modul in care se raspandesc anumite practici sociale este o alta poveste, este o intreaga literatura despre meme. Adica a doua parte a definitiei nu este necesara, anumite forme culturale pot fi impuse cu forta, alteori aceste incercari pot esua. Prefer o clasica definitie culturii data de Ann Swidler (sociolog) in buna traditie weberiana. Apropo studiul lui Weber despre religie si dezvoltarea capitalismului cred ca este relevant aici, dar nu trebuie sa uitam ca predictiile sale nu au fost confirmate si ca avea niscaiva probleme de research design. Deci daca utilizam definita data de Swidler, lucrurile se complica, pentru ca factorii culturali pot explica miscarile sociale si mobilizarea impotriva reformelor economice etc. etc., iar acolo incepe o alta literatura.
Nu sunt de acord cu Alexandru ca, cultura nu are nici un rol in politicle publice sau ca ar fi statica. Sa luam numai modelul reformelor economice propus de Joel Hellman sau cel despre cresterea economica si ploarizarea politica propus de Frye peste tot se vorbeste de loserii reformelor si despre faptul daca ei se mobilizeaza sau nu. De multe ori este un collective action problem care este depasita prin apelul la diverse simboluri, valori, adica din tool-kit-ul cultural se folosesc anumite intrumente pentru a mobiliza (vedeti campania PCRM pentru locale si simbolurile utilizate de ei).
Modul in care indivizii interpreteaza o anumita situatie este f. important; Kahneman si Tversky au luat Nobelul pentru economie printre altele si pentru ca au demonstrat experimental acest lucru plus l-au luat pentru prospect theory, care modifica premizele multor modele microeconomice, spre exemplu descoperirea ca oamenii accepta riscuri mai usor cand e vorba de castiguri nu de pierderi etc.
As mai recomanda cartea de Lizbeth Cohen "A Consumer's Republic: The Politics of Mass Consumption in Postwar America", pentru a vedea cum marketologii americani au inceput sa segmenteze piata pe criterii culturale, si cum consmption patterns depind de cultura. Veblen vorbea despre status si consum.
In mare sunt de acord cu majoritatea obiectiilor pe care le ridici in ceea ce tine de argumentare si metodologie. Si sunt de acord ca proiectul lui Inglehart, adica World Values Survey tocmai asta arata ca cultura este masurabila si ca exista diferente. Sa ene amintim de discutiile despre post-materialism sau ecologie. Dar sunt sigur ca definitia pe care o dau ei (INglehart) culturii este diferita de a ta si include nu doar survival strategies, dar si valori, atitudini, orientari, adica seamana cu definitia data de Almond si Verba. Nu cred ca include simbolurile din definitia pe care o da Swidler.

Pentru ca am facut ceva research pe noile tehnologii de comunicare propun o alta interpretare a cazului vanzatoarei pornind de la definitia culturii propusa ca survival, dar cred ca ar trebui sa introducem distinctia public-privat. Atunci cand iti suna telefonul mobil cele doua spatii, cel privat si public se intersecteaza. Ele sunt guvernate de norme diferite. Esti pus in situatia de a purta o conversatie privata intr-un spatiu public sau la locul de munca (probabil multi dintre noi au vorbit de la birou la tel mobil, fix sau pe messanger, facebook cu prieteni). Primele dati individul este pus in dificultate, dar dupa asta alege o strategie. De cele mai multe ori la noi strategie este sa raspunzi la telefon. Ai de ales ori lasi telefonul sa sune si ai grija de clientii est-europeni (care si ei sunt o specie aparte) sau raspunzi si vorbesti cu prietenul, sotia, ruda etc. De ce este aleasa o strategie sau alta imi este greu sa spun ... probabil ca in unele cazuri nu exista monitorizare suficienta, iar in altele este considerat un semn de impolitete sa nu raspunzi. In timpurile mai vechi era o chestie de status si multi se prefaceau ca vorbesc la telefontocmai in spatiile publice. Problema tine de utilizarea telefonului mobil: este acest lucru interzis sau nu, este acceptat de societate sau nu. Poate ca vanzatoarea vorbea cu distribuitorii de ziare, ca doar nu au telefon fix in chiosc, adica poate ca vorbitul la telfon face parte din munca de vanzatoare de ziare.

@ Alexandru
cred ca principal-agent theory se aplica in acest caz pana la un punct. Din pacate nu avem informatii suficiente despre cazul respectiv si doar speculam ca sa ajungem la niste concluzii generale despre validitatea unei teorii. Din punctul meu de vedere, costurile de monitorizare ar fi prea mari in acest caz. In plus probabil cererea pentru aceste locuri de munca este mai mica decat oferta, asa ca s-ar putea ca angajatorul sa nu aiba de ales. De acord ca putem inventa tot felul de incentives si sanctions (ex ante si ex post), sau cum zicea Marian mai sus mechanisms. Poate ca daca ar avea incentives (salariu mai bun) si-ar mdoifica comportamentul. Poate ca daca ar fi o camera de luat vederi ar sti ca este monitorizata. Poate ca controalele zilnice ar determina-o sa nu vb. Dar nu este garantat. Chiar si aceste incentives ar putea sa dea gres, daca vanzatoarea este o tipa care accepta riscurile. Problema este probabil ex post, adica noi nestiind prevederile contractuale nu avem de unde sa stim daca vanzatoarea chiulea. Poate ca ea este principal si nu agent? Atunci problema arata altfel.Pe de alta parte, problema de moral hazard pare sa existe in acest caz, dar este greu de spus daca are legatura cu cultura sau nu. Deci sunt de acord cu tine ca la nivel individual, in multe cazuri efectele culturale pot fi anihilate prin stimuli adecvati, dar daca individul exista intr-o comunitate in care normele sunt diferite va exista presiune sociala ca el sa se conformeze. Daca esti intr-o tara ca Iranul, atunci poti sa oferi cate incentives vrei femeilor, ca ele oricum nu vor avea voie sa munceasca. Toata discutia imi aminteste de remarca facuta de Merkel saptamana trecuta in legatura cu grecii; Merkel spunea ca Suedeuropaer nu sunt obisuiti sa munceasca asa mult ca altii: multi pe seama factorilor culturali criza economica din Grecia :))asa ca cel putin in perceptia lui Merkel, care este policy-maker, culture matters :)ca sa nu mai amintim de obligatoria siesta spaniola :)

In comentul #11 scrii ca Peru si Turcia nu sunt cu mult mai bogate decat Moldova. Nu stiu ce ai in vedere, dar ca GDP per capita ele sunt de cateva ori mai bogate decat Moldova. Poate te referi la nivelul inegalitatii (Gini) sau poate ca la poverty, dar atunci acestea sunt alte lucruri, adica nu indicatori ai bogatiei. In plus Peru are multe resurse naturale spre deosebire de Moldova si din cate inteleg este in crestere continua si si-a revenit deja dupa recesiune; multa lume spera ca recenta victorie Stangii va mai reduce inegalitatile economice.

20

imb100
13 iunie 2011 21:36

iata si un articol din American Economic Review despre cultura si cresterea economica pe termen lung: http://www.aeaweb.org/articles.php?doi=10.1257/aer.101.3.492 , curios ca au si o sectiune pe cultura acolo.

21

Alexandru Culiuc
14 iunie 2011 0:55

@imb100 (#19)

In discutia de mai sus am impresia ca se confunda doua relatii cauzale distincte: cultura ca factor ce influenteaza comportamentul economic si cultura ca variabila dependenta, care trebuie schimbata.

De acord, articolul inițial (și discuția rezultantă) nu separă bine subiectele. „Cultura ca factor ce influențează comportamentul economic” și am fost din start de acord că există o legătură. Al doiea l-ai identificat aproape corect -- „cultura ca variabila deppendenta, care trebuie schimbată”. Zic aproape deoarece din start nu vrobeam de schimbarea culturii, ci de „cultura ca fenomen care poate fi neutralizat printr-un set de stimulente” (similar, but not the same). Ulterior, în penultimul paragraf al comentariului #17, am pomenit și influența stimulentelor asupra culturii, dar subiectul dat chiar nu ține de esența discuției. De acord că cu cât „cultura” este mai prost alineată cu niște principii de eficiență, cu atât mai costisitoare va fi implementarea resepectivelor stimulente (costul supravegherii în cazul principal-agent problem, etc.). Dar exemplul McDonnalds vs. Andy's demonstrează că costurile nu sunt neapărat exorbitante.

Repet, sunt de acord că cultură influențează activitatea economic, uneori rezultând într-un echilibru economic suboptim. Însă în baza acestei constatări se pot trage mai multe concluzii: (i) Concluzia greșită (extrem de populară în Moldova): până nu schimbăm cultura, nu se schimbă nimic (vom avea corupție, deservire proastă, etc.).
(ii) Concluzia corectă: e necesar să identificăm stimulenții care vor atinge un echilibru superior, indifferent de faptul dacă echilibrul inițial a fost rezultatul unor factori culturali sau pur economici.

Cred că anume așa și urma să închei articolul original, dar teza s-a cristalizat în forma asta deja în urma lectura câtorva comentarii. Așa că mersi tuturor pentru discuții -- am reformulat concluzia din postingul inițial.

Peru, Turcia – vânzătorii de la piață (despre care vorbeam) nu câștigă mult mai mult decât cei din Moldova (max dublu în prețuri comparabile). „Nu mult mai bogate ca MD” este o mărime relativă, I guess. :)

Merkel -- elementar joacă pentru electoratul neamț. Deoarece ea nu e proastă și cunoaște că criza din Grecia va fi depășită în ultimul rând prin schimbări de cultură.

22

Marian
14 iunie 2011 19:25

Mi se pare ca discutia a cam luat-o razna si s-a inceput teoria chibritului pe aici. Sandu a identificat o problema si a dat o anumita explicatie cauzei dar si a propus careva solutii potentiale. Desi, dupa cum am mai zis, aceste solutii si explicatii nu sunt complete (cum de fapt inca nici un om de stiinta nu a putut veni cu o idee completa care sa nu aiba nevoie de imbunatatiri). Asa ca nu va mai legati si voi de cuvinte. Principalu e ca se discuta.

Sandu, dar totusi. Tot dai exemplul meu cu McD vs Andy's ca un caz in care o firma cu o istorie si cultura capitalista intensa a venit in MD si are succes in continuare, pe cand o firma moldoveneasca fara careva cultura si set de reguli interne se duce cu inceutul la fund. Hai atunci sa discutam alt exemplu in MD: hai sa vorbim despre Orange: companie franceza care ar trebui sa aiba o cultura foarte dezvoltata, insa intradevar asta nu se observa - si asta o zic din cunostinta de cauza caci sotia a lucrat mai multi ani acolo in serviciul clienti si stiu ca acolo lucratorii nu sunt angajati pe principiul meritului, ci pe principiul nanasismului; nu exista o promovare pe baza de performanta; nu exista un business process adecvat - deci care e logica?!?! Iata exemplul unei firme cu capital strain dar in care liderii sunt moldoveni care sta pe loc si nu se dezvolta.

Atat timp cat liderii unei firme in MD sunt straini, atat timp va fi regula; cum numai strainii le dau voie moldovenilor sa conduca, totul se duce de rapa!!!

Un alt exemplu elocvent este Mobiasbanca care pana la venirea Societe Generale era o banca medie fara prea mare vizibilitatea. Acum insa cu un leadership european adevarat banca a sarit cateva pozitii, a devenit vizibila pe piata, iar calitatea serviciilor s-a ridicat semnificativ. Chestia insa e ca banca asta s-a dezvoltat repede atat timp cat erau francezii prin Chisinau si au mai controlat cat de cat lucrurile, iar dupa ce s-au mai dus si au lasat banca pe mana moldovenilor lucrurile incetisor au inceput sa revina la "normalul moldovenesc" (in special ma refer la angajarea cadrelor, cand in pozitii cheie ajung niste incompetenti, iar lucratorii care chiar merita sa fie promovati sunt tinuti in aceiasi functie).

Repet inca o data, "ranza moldoveneasca" va tine pe loc toate companiile si toate afacerile moldovenesti deoarece antreprenorii moldoveni se gandesc in primul rand la buzunarul propriu si pe urma la bunastarea companiei. Moldovenii uita de existenta notiunii de "core competency" care orice curs serios de MBA il evidentiaza in primul rand, dar pe care moldovenii de acasa nici pana acum nu l-au inteles.

Deci nu putem vorbi doar de principal-agent problem si ca dizainul contractelor in firmele moldovenesti sunt de vina. Mentalitatea si cultura, in special a liderilor, pot duce firma la pierzanie chiar si cu salarii si reguli puternice.

23

Johny
14 iunie 2011 20:59

Interesant, au încercat vreodată patronii majoritari Orange sau Moldcell să analizeze achizițiile? Să vadă debandada ce are loc în acele secții? Aș fi curios să aflu poziția unui majoritar referitor la acest lucru. Lucru naiv, desigur.

24

vv
26 iulie 2011 12:42

oameni buni, toata "cultura" americana din pdv "economic" s-a redus la tiparirea dolarilor si umplerea lumii cu ei. faceti-va cruce si dati-va seama despre ce vorbiti! ;)

referitor la orange si moldcell, ele is doar niste cuibusoare de betatesting al inovatiilor din domeniu, care urmeaza (sau nu urmeaza) a fi implementate in "lumea mare". au venit, s-au jucat cu noi de-a soarecii de laborator, au facut concluzii si au plecat. dak le-or mai veni idei, ei s-or intoarce, nu va faceti griji. ultima vreme probabil au experimentat cu droguri si soriceii deja nu mai pot fara marire de doza? :)

25

vv
27 iulie 2011 0:07

Două vaci rumegau plictisite când deodată una:
- Psst,… pssst,… colega! cred că oamenii ne ţin doar pentru carne şi lapte!
- Hai mă, iar începi cu teoria conspiraţiei!?

27

vv
10 august 2011 7:12

cea mai frumoasa faza in linku de mai sus e bancu cu someone would have picked it up already.

28

Constanta
9 septembrie 2011 23:33

Salut, Alexandru, demult nu am comunicat. Eu in ce fac acum, anume asta incerc sa fac - sa adaug ''incentives'' in hotariri de guvern, legi, etc. This is the only way. Unica ce descoper in practica, este ca cultura poate determina un anumit grad de sensibilitatea mai mare sau mai mica fata de aceeasi incetive, atunci cind o aplici in Moldova, sau SUA de ex. sau poate ''viteza de reactie la un incetive'' e uneori mai inceata in Moldova. Dar oricum functioneaza pina la urma... :-)

29

CC
15 noiembrie 2011 8:27

Un pic tirziu, doar citeva comentarii.

Cultura influenzeata economia si economia influenteaza cultura, e o relatie reciproca, si nu in sens unic.

Majoritatea devin pesimisti cind cultura este invocata ca una din cauzele de ce Moldova nu s-a dezvoltat, nu se dezvolta. Depinde doar de interpretatia data. Mi-a luat ceva timp si mie sa gasesc un echilibru mai bun in acest sens. E bine sa constatam de fapt ca cultura este unul din aspectele care nu ne permite sa schimbam rapid institutiile (ma refer nu la organizatii, ci institutii in sensul folosit de North). Sunt exemple numeroase cind aceleasi reforme au efecte diferite in diferite tari fiindca sunt interpretate diferit in contexte culturale diferite.
E bine sa identificam barierele/stimulentii care ne-ar permite sa schimbam structura economica, dar trebuie sa tinem cont de cultura ca efectele sa nu produca "outcomes" mai rele decit cele deja prezente.

Sunt cel putin 3 studii bune si mai mult cunoscute care explica aspectul cultural: Tabellini (2008) Values and incentives - model teoretic cum de abordat subiectul respectiv; Tabellini (2006) Culture and institutions - incearca sa explice diferenta economica intre sudul si nordul Italiei prin diferentele culturale, de fapt a valorilor intre sud si nord. Guiso et al arata cum emigrantii din alte tari vin cu valorile lor in SUA care apoi sunt transmise si copiilor lor si respectiv au "economic outcomes" diferite - spre exemplu rata de economisire, sau cit de multa incredere ai in altii determina cit de mult cooperezi cu altii, etc. Roland (2005) incearca sa explice de ce influentele culturale se schimba atit de incet.
Dar un paper mai aproape de noi, Grosjean (2011) care arata ca insitutiile otomane in europa de sud sunt asociate cu un nivel de dezvoltare mai jos a sistemului financiar astazi.

Alexandru are dreptate ca nu e bine sa fim pesimisti si sa dam vina atita pe cultura si avem nevoie sa cream incentive mai bune. Toti ceilalti au dreptate ca nu putem schimba institutiile neluind in consideratie cultura. E bine sa fim realisti ca astfel de schimbari i-au mult timp, dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa incercam sa facem schimbari, sa tindem spre ceva mai bun.

Concluzie: din pacate o sa ne ia mult mai mult timp decit am vrea sa vedem schimbari drastice pe care noi ne dorim.

30

Lucifer
9 decembrie 2011 16:21

Thanks CC! interesting...

31

Andrew
11 decembrie 2011 11:02

Mi-a placut foarte mult articolul, keep up the good work

32

michigander
3 septembrie 2012 19:45

hey, smecherilor, daca sunteti asa destepti (nu ma refer la autor, nu am dubii pe seama lui :) ) citit si asta. http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/j.1542-4774.2010.tb00537.x/pdf

33

michigander
3 septembrie 2012 20:00

@CC, nu e ilustrativ si nici prea corect sa spui ca cultura (C) si dezvoltarea economica(E) se influenteaza reciproc. Problema "oului si a gainii" este una falsa in cazul dat, caci sugereaza ca ambele impulsuri (C&E) se dezvolta instantaneu si sunt in o relatie de reflexivitate cauzala. Cazul C&E este mult mai simplu ca altele, caci nu necesita mult timp sa vezi ca E incepe a creste in rezultatul atingerii unui nivel al variabilei C. Nu tre de facut mult quant analysis cursuri pentru a identifica dinamica data, caci oricare istoric ar putea identifica asta. De fapt si studiile la care faci referinta se bazeaza pe aceasta dinamica. La urma urmei, folosind cel mai simplu model din J. Pearl ("Causality: Models, Reasoning and Inference") e posibil de ajuns la aceeasi concluzie. Problema esentiala, dupa cum a mentionat Sandu la bun inceput este definirea si quantificarea variabilei C. Si da, sunt de acord cu CC ca efectul culturii poate fi de lunga durata, insa este o afirmatie prea superficiala. Totul depinde de fapt de nivelul existent de cultura, caci ar fi niste linii de frontiera (thresholds), care fiind depasite, efectul culturii ar fi destul de rapid si simtitor (Inglehart&Welzel, Inglehart&Norris).

Adauga Comentariu


HTML admisibil: a href, b, i, br/, p, strong, em, ul, ol, li, blockquote, pre