Alexandru Culiuc

15 septembrie 2011

O analiză glamurnică și nesimțită a editorialului Alinei Radu

Cu greu găsesc câteva ore să public pe blog un eseu pe lună. De aceea mă simt absolut stupid să fiu nevoit să dedic aceste ore unui subiect care nu ține de interesele mele imediate: economie, guvernare, fotografie, călătorii și altele. Însă editorialul recent publicat în Ziarul de Gardă nu-mi oferă alternative — revenim la subiectul integrității și profesionalismului presei.

Prima dată m-am intersectat cu Ziarul de Gardă în primăvara 2007, când săptămânalul a schimonosit conținutul unui eseu mai vechi publicat pe culiuc.com. După ce am indicat erorile comise în articol, culiuc.com a fost inundat de spam și flame de pe IP-ul redacției. Cu alte cuvinte — o dublă manifestare de neprofesionalism. Am impresia că cel puțin unii colaboratori ai redacției Ziarului de Gardă nu au progresat de la 2007 încoace.

Recent un cititor mi-a atras atenția la editorialul din 8 septembrie „Filat îşi cumpără scuter” semnat de Alina Radu. Filat și scuterul apar în a doua jumătate a acestui articol, iar prima este axată pe un „doctorand moldovean cu cercetări la Harvard”. Faptul că doctorandul e pomenit înainte de Filat nu mă măgulește deloc. Veți înțelege de ce din lectura primelor trei alineate, pe care le preiau în întregime:

Zilele trecute un doctorand moldovean cu cercetări la Harvard îşi anunţa fanii pe blog că vine la Chişinău pe câteva zile după o vreme de absenţă. Venirea sa de câteva zile a fost descrisă într-o postare cu două capitole şi 9 puncte. Din cele 2 capitole aflăm că omul care face de mulţi ani cercetări ştiinţifice în SUA are şi nişte întrebări la situaţia din Moldova, dar mai ales din Chişinău: «Care sunt cele mai glamurnice și en vogue cluburi din Chișinău? Ce cluburi de muzică live merită atenție? Ce restaurante noi s-au mai deschis în ultimii doi ani? Ce local ați recomanda pentru o companie de vreo zece persoane? Bere și mâncare calitativă, prețuri rezonabile? Ultima întrebare: pe lângă dansuri, muzică și mâncare, ce mai oferă Chișinăul la capitolul divertisment de noapte?» — aceasta este lista prescurtată a întrebărilor. Uitasem să menţionez că cele două capitole despre revenirea la Chişinău a cercetătorului se numesc «dansuri» şi «restaurante».

Trebuia să remarc de la bun început că nu contest nici pentru o clipă dreptul legal al oricărei persoane din orice stat (ba chiar şi de pe oricare altă planetă) să bea, să mânânce, să danseze cât vrea pe banii proprii. Orice capitală a lumii atrage străini prin chefurile din localuri, cu băutură şi muzică, căci aşa se fac plăţi, se adună taxe şi se completează bugetul local şi naţional.

E o mică situaţie la mijloc, totuşi. Cine crede că în restaurantele din Moldova consumaţia plătită este trecută cu toate zerourile în contabilitatea oficială, şi cine mai crede că din aceste sume se plătesc impozite pe bune? Dar… asta nu e problema oamenilor care îşi plătesc mâncarea şi băutura, asta e problema organelor de drept. Şi în cazul în care organele de drept nu îşi fac onest munca? Atunci transparenţa taxelor devine o problemă a societăţii, a celor cu atitudine civică în primul rând, a celor cu studii bune, şcoliţi în străinătate, care cunosc experienţa «societăţilor sănătoase». Dar dacă omul poate să îşi achite distracţiile, lupta pentru o societate echitabilă îşi pierde sensul.

Crearea doctorandului glamurnic

Deja în prima frază găsim o eroare și o omitere simptomatică:

Zilele trecute un doctorand moldovean cu cercetări la Harvard îşi anunţa fanii pe blog că vine la Chişinău pe câteva zile după o vreme de absenţă.

Eroarea. Pe 9 august 2010, adică mai bine de un an în urmă (și nu zilele trecute), am publicat pe blog câteva întrebări sub genericul „Divertisment la Chișinău, 21-25 august. Recomandări și sugestii?”. 2010, 2011 — cui îi pasă de asemenea detalii?

Omiterea. Alina scrie „vine la Chişinău pe câteva zile după o vreme de absenţă”. În articolul original era clar scris — după mai mult de doi ani de absență. Doi ani e „o vreme” extrem de lungă, iar cele cinci zile pe care le aveam în Moldova o vreme foarte scurtă. În plus, era prima vizită a soției în Moldova și unul din obiectivele călătorie era să-i arăt țara. Într-o asemenea situație încerci să-ți creezi din timp un program plin pentru fiecare zi, dar și pentru fiecare seară/noapte. Ziua: plimbări prin oraș, escapade prin republică și poate un muzeu-două. Opțiunile pentru asemenea activități au rămas relativ neschimbate în ultimii câțiva ani. Iar seara se merge la restaurante, cluburi, concerte, etc. Și la acest capitol opțiuni noi apar fiece zi. Respectiv întrebările mele țineau de divertismentul de seara, și nu de cel de zi. Alina însă nu avea de gând să raționalizeze originea întrebărilor sau să ofere cititorilor detalii care le-ar permite să o facă independent, deoarece în așa caz editorialul rămânea fără doctorandul glamurnic.

Mergem mai departe:

Din cele 2 capitole aflăm că omul care face de mulţi ani cercetări ştiinţifice în SUA are şi nişte întrebări la situaţia din Moldova, dar mai ales din Chişinău: «Care sunt cele mai glamurnice și en vogue cluburi din Chișinău? Ce cluburi de muzică live merită atenție? Ce restaurante noi s-au mai deschis în ultimii doi ani? Ce local ați recomanda pentru o companie de vreo zece persoane? Bere și mâncare calitativă, prețuri rezonabile? Ultima întrebare: pe lângă dansuri, muzică și mâncare, ce mai oferă Chișinăul la capitolul divertisment de noapte?»

Articolul într-adevăr citează ceea ce am scris. Însă citatele sunt extrem de selective și rupte din context.

  • „…are şi nişte întrebări la situaţia din Moldova, dar mai ales din Chişinău”. Alina, evident, nu s-a obosit să menționeze ce fel de întrebări sunt de regulă abordate pe blog.
  • „Care sunt cele mai glamurnice și en vogue cluburi din Chișinău?” Fraza originală completă avea o conotație diferită: „În caz dacă apare dorința de a merge la grădina zoologică, care sunt cele mai glamurnice și en vogue cluburi din Chișinău?” Dar pentru ce să incluzi prima parte? — e mult prea ironică față de respectivele localuri și știrbește din imaginea superficial-consumeristă pe care Alina a decis să i-o creeze doctorandului.
  • Observați că Alina a omis întrebările ce țin de salsa, Zdob și Zdub, Snails, și muzica live. De ce anume acestea? Deoarece ele nu se leagă prea bine cu un „doctorand glamurnic”.

Glamurnic și nesimțit

Deci, apelând la citate selective rupte din context — arma preferată a jurnalismului ieftin — Alina a reușit să-și creeze doctorandul glamurnic. Pentru ce i-a fost necesar? Pentru a ilustra ipocrizia și lipsa bunului simț a celor care deschis discută consumul de lux:

Cine crede că în restaurantele din Moldova consumaţia plătită este trecută cu toate zerourile în contabilitatea oficială, şi cine mai crede că din aceste sume se plătesc impozite pe bune? Dar… asta nu e problema oamenilor care îşi plătesc mâncarea şi băutura, asta e problema organelor de drept. Şi în cazul în care organele de drept nu îşi fac onest munca? Atunci transparenţa taxelor devine o problemă a societăţii, a celor cu atitudine civică în primul rând, a celor cu studii bune, şcoliţi în străinătate, care cunosc experienţa «societăţilor sănătoase». Dar dacă omul poate să îşi achite distracţiile, lupta pentru o societate echitabilă îşi pierde sensul.

Foarte corect. Dar nu cred că urmează să ne limităm doar la restaurante și alte produse/servicii de lux. De aceea la rândul meu o îndemn pe Alina:

  • Să nu facă cumpărături la rețelele de magazine alimentare — presupun că Alina va subscrie opiniei că nici ele nu-și plătesc impozitele integral.
  • Să nu-și trimită copiii la școală, deoarece „fondul clasei/liceului/școlii” (constituit din contribuțiile „voluntare” ale părinților) are o bază legală extrem de șubredă.
  • Să nu meargă la doctori, deoarece există suspiciuni că casele (uneori palatele) medicilor concentrate în spațiul dintre viaduct și Spitalul Republican nu puteau fi construite doar din salarii.

Lista poate fi continuată la nesfârșit: să nu călătorești căci Air Moldova face asta, să nu aprinzi gazul căci Moldova Gaz face alta, și tot așa.

Greierul versus furnica

Credeți că Alina Radu se oprește aici? Greșiți:

Societatea din Moldova este foarte segregată: o micuţă categorie care petrece anume pe cele 2 capitole din primul alineat, adică «dansuri» şi «restaurante», şi o mare categorie care munceşte, dar nu ajunge, oricât ar vrea să îşi poată achita ieşirile măcar de weekend cu familia la restaurant. Mă refer aici la familii de învăţători, de medici, de artişti de teatru, de scriitori, de oameni cumsecade care au muncit cinstit întreaga viaţă.

Anume așa: moldoveanul sau dansează, sau muncește. Una cu alta, evident, nu se combină. E simptomatic că printre „oameni cumsecade” jurnalista menționează doar învăţători, medici, artişti de teatru și scriitori. În listă nu s-a găsit loc pentru ocupații din sfera productivă.

E interesant să plasezi editorialul în contextul altor subiecte abordate în presa locală. Toți se plâng că „tineretul studios” nu zăbovește mult în țară. Concomitent presa e plină de critici la adresa instituțiilor de stat: că sunt corupte, că nu-și îndeplinesc obligațiunile, etc. (scrie și Alina despre asta). Se aud apeluri la adresa „tineretului studios” să revină în țară, să contribuie la redresarea economiei și a respectivelor instituții de stat. Tot asta, pentru ca în final acei care vin în țară (chiar și pentru câteva zile) să fie marginalizați și contrapuși „oamenilor cumsecade” pe motiv că-și permit să meargă la un restaurant sau un club de noapte. Cineva sincer crede că asemenea atacuri sporesc dorința de revenire în patrie?

Editorialul a-b-c versus jurnalism constructiv

Nu merită să analizez restul articolului alineat cu alineat. Revelații nu veți găsi: în continuare se pedalează subiectul „cum poți consuma cu sufletul împăcat, când sute/mii/milioane mor/suferă de foame/frig/boli curabile?” E unul dintre cele mai îndrăgite și totodată neproductive subiecte abordate de jurnaliști.

Subiectul e îndrăgit de jurnaliști deoarece se abordează simplu de tot, conform unui șablon a-b-c: (a) aduci câteva exemple de consum excesiv (de regulă se țintesc politicienii, Alina însă a dat dovadă de originalitate inventând doctoranzi glamurnici), (b) amintești că există și alții, mai puțin norocoși, (c) rușinezi consumeriștii din punctul „a”.

Subiectul e neproductiv deoarece întrebarea „cum poți consuma cu sufletul împăcat, când sute/mii/milioane mor/suferă de foame/frig/boli curabile?” prin definiție nu are un răspuns constructiv. Răspunsul evident „nu consuma!” nu ajută învăţătorul care nu are apă în cămin sau scriitorul care nu are cu ce să-și procure medicamentele. „Donează carității ceea ce aveai de gând să consumi!” tot nu soluționează problema pe termen lung. Întrebările care se traduc în politici publice cu impact durabil sună complet diferit: cum să sporești colectarea impozitelor fără a anihila creșterea economică? cum să remunerezi lucrătorii din sectorul public fără a distorsiona piața muncii? cum să subvenționezi costul medicamentelor fără a oferi oportunități de speculă? Asemenea întrebări nu pot fi abordate conform unui șablon; ele necesită pregătire și dorința de a scrie ceva mai mult decât o pagina de editorial. Am toată stima pentru jurnaliștii care abordează cu succes asemenea subiecte. Alina, se pare, nu se înscrie în această categorie.

* * *

Alina Radu atacă lipsa bunului simț și ipocrizia celor care discută deschis consumul de lux în situația în care acest consum este strâns legat de lipsă de scrupule și neprofesionalism în afaceri (evaziune fiscală) și administrația publică (incapacitatea de a colecta respectivele impozite pentru a plăti salarii decente „oamenilor cumsecade”). E și asta un subiect de articol. Banal, neproductiv, dar este. Una însă nu înțeleg: de ce un editorial care discută (i) ipocrizia, (ii) neprofesionalismul, (iii) lipsă bunului simț și (iv) lipsa scrupulelor urmează să dea dovadă de toate patru laolaltă?

Publicat: 15 septembrie 2011 3:20

Categorii: Offtopic

Taguri: ,

Comentarii (9)

1

M
16 septembrie 2011 1:10

Alina Radu te provoaca. Si tu te pretezi :) Tu stii cine esti si ce prezinti, noi care te citim de asemenea stim. Nu trebuie sa explici nimanui ce ai intrebat si pentru ce ti-a trebuit. Cine are un dram de inteligenta va pricepe. Iar ea e o musculitsa care vrea putere si o gaseste doar starnind indignare prin neprofesionalismul fie intentionat, fie datorat lipsei de valori. Da-o 'ncolo ca nu merita efortul si nervii... Prin tot postul asta arati doar ca te-a atins totusi cumva. Puteai la fel de bine sa repostezi pur si simplu pe un ton de amuzament si cititorii tai aveau s-o faca praf ei singuri.

2

Igor
16 septembrie 2011 2:00

That was the best :)
uhhhhhh, da mai scriu unii jurnalisti, la care logica a spus adio inca prin scoala.

numai inceputul cat face "Zilele trecute un doctorand moldovean cu cercetări la Harvard" :D 10 pe linie si diploma rosie.

3

unbaiet
16 septembrie 2011 15:21

Draga Sandu, eu cred ca e foarte bine ca ai scris acest articol. Cata nesimtire in societatea noastra! Nesimtire dezarmanta! Sa vrei si sa poti sa ripostezi - e o datorie a fiecaruia! Dar foarte putini isi aduc aminte de aceasta obligatie obligatorie, daca vrem intr-o zi sa ne mandrim cu pasapoartele albastre..

Apropo, dupa parerea mea mai bine ar fi sa ne unim cu România, dar asta e alt subiect :)

4

stranum53
18 septembrie 2011 19:59

Eu sunt de parere ca editorialul respectiv nu se ridica dincolo de nivelul unei provocari neintentionate si destul de ordinare, care nu merita ca reactie altceva decat o eventuala ridicare incruntata din sprancene.

Daca deranjul provocat de editorialul respectiv este totusi prea mare, poti lua in calcul : 1. o dezmintire sau scuze publice; urmat, la nevoie, de 2. actiunea juridica, urmarind - aceasta - un caracter exemplar. Doar nu o sa astepti pana ce toate institutiile de mass-media din RM iti vor rastalmaci cate vreo postare.


Sincer, parerea mea este ca astfel de articole de presa apar din cauza lenei intelectuale a jurnalistilor. Nu e usor sa gasesti subiecte noi, si atunci iei ce iti pica la indemana sau ce ti-a ramas in creier din ceea ce ai citit recent.

Citesc cu mult mai multa placere postarile care tin de interesele tale imediate. Dar pe oamenii de genul acesta arde-i fara retineri.

5

Alexandru Culiuc
18 septembrie 2011 22:23

@M (#1), la sigur că nu merita să scriu despre editorial și autorul său. Dar trebuia s-o fac. Moldova e plină (la unele capitole -- dominată) de neprofesionalism (a jurnaliștilor, experților economici, politicienilor). De cela mai multe ori nimeni nu identifică acest neprofesionalism anume pe motiv că „nu merită”. În consecință musculițele devin jurnaliști cu renume, experți economici cu renume, politicieni cu renume. În cazul jurnaliștilor problema e acutizată de faptul că mulți se tem să se pună în poară cu jurnaliștii (e simptomatic numărul relativ redus de comentarii la această analiză), deoarce sunt mari șanse să te trezești cu noi zoaie în cap.

6

SergiuA
19 septembrie 2011 19:27

Unde minte nu-i, vai de picioare...... daca e sa ma exprim mai leger.

7

Lucifer
21 septembrie 2011 12:35

LOL!!! Iaka asta da! :D
Sincer, ce i-ai fi facut tu fetei alea de a decis sa-ti dedice un asemenea articol pestrit la mate? :))) Sau poate nici n-a avut intentii rele? ;)

dar combinatia de cuvinte: "doctorand moldovean cu cercetări la Harvard" e ceva tare! :D

8

Djanifer
21 septembrie 2011 13:01

Eu stiu ca nu-ti plac generalizarile de acest gen, dar moldovenii in general sunt niste socialisti (sa nu zic comunisti) carora nu le place ca altii sa aiba mai mult ca ei.
Alina Radu reprezinta doar un caz particular al moldoveanului prost si sarac, caracteristica intalnita indiferent de nivelul de "studii" (stii si tu ce inseamna studii universitare in Moldova), avere sau acces la informatie. Zic "avere" deoarece moldoveanul ramane sarantoc in suflet indiferent de cati bani ar avea in cont si ca de mare i-ar fi masina si casa. Bucura-te ca ai iesit din mlastina asta puturoasa si take it easy, de la nervii tai si critica maimutele cautatoare de adevar istoric si principii europene nu isi vor corecta atitudinea.
Mai bine aloca-ti timpul sa ne bucuri cu niste articole de genul celor din the good old times :)

9

Diana
4 decembrie 2011 8:08

boring..
imi place sa citesc articolele tale.. imi place sa urmaresc cum dezvolti subiectul, aduci argumente, logica.. totul atit de frumos aranjat pe policioare!
articolul insa a fost atit de prost, incit si comentariile tale le-am citit pe diagonala..

Adauga Comentariu


HTML admisibil: a href, b, i, br/, p, strong, em, ul, ol, li, blockquote, pre