Alexandru Culiuc

26 decembrie 2011

Ștefan cel Mare, design tipografic și profesionalismul

Ștefan cel Mare, designul tipografic și profesionalismul

La început de noiembrie am dat pe Unimedia de-o știre privind apariția misterioasă a unui panou pe clădirea primăriei de pe Ștefan cel Mare în care erau indicate toate denumirile pe care le-a purtat bulevardul de-a lungul ultimilor două secole.

Iată fotografiile postate de Unimedia:

Din panou aflăm că bulevardul a fost cunoscut sub următoarele denumiri:

  1. Улица Миллионная (sec. XIX)
  2. Улица Московская (1840–1877)
  3. Улица Александровская (1877–1924)
  4. Bulevardul Alexandru cel Bun (1924–1931)
  5. Bulevardul Regele Carol II (1931–1944)
  6. Страда Ленин (1944–1952)
  7. Проспектул Ленин (1952–1990)

Panoul, probabil, are un subtext etnico-politic: cea mai veche denumire este în rusă și denumirile în rusă sunt mai numeroase decât cele în română. Însă, cel puțin la suprafață, panoul comunică un mesaj pozitiv: iubiți orașul, nu-i uitați istoria, istorie care este puțin câte puțin pierdută odată cu dărâmarea clădirilor vechi din centrul orașului (vila Tumarchin în 2005, poșta în 2011).

Textul știrii de pe Unimedia era urmat de o duzină de comentarii, în majoritate aberații care vizau subtextul politic (de altfel comentariile aberante sunt un specific al Unimediei – calitatea comentariilor reflectă calitatea publicației). Mai mulți întrebau de ce pe panou nu figurează denumirile bulevardului înaintea secolului XIX. Nu e o conspirație românofobă. Pur și simplu înainte de 1812 Chișinăul se întindea de la Bâc aproximativ până la actuala strada Alexandru cel Bun. Târgul (inima orașului) se afla cam pe locul actualei Maternități Nr. 2. Iar pe teritoriul viitorului bulevard cel mai probabil țăranii din satele Chișinău și Buiucani pășteau vacile.

Ceea ce m-a întristat — deși nu m-a surprins — în comentariile de pe Unimedia și pe alte situri unde s-a discutat panoul este faptul că nimeni nu a atras atenția la adevărata problemă: panoul demonstrează un nivel de analfabetism tipografic uluitor, lipsă de respect față de oraș și față de istorie la general.

Un original deplorabil

Designerul a încercat să execute panoul în stilul indicatoarelor stradale „oficiale” – fon alb, text albastru, linie albastru-deschisă între rândurile de text, chenar albastru care ocolește în arc punctele de fixare a panoului de perete. Însă indicatoarele stradale „oficiale” din Chișinău sunt oribile. Ele demonstrează că primăria, și în primul rând al arhitectul principal care a sancționat acest „design”, neglijează aspectul vizual (și în special tipografic) al capitalei.

  • Chenarul albastru și în particular arcurile de la colțuri se privesc extrem de ucenicesc.
  • Bd. e scris cu minusculă.
  • cel și și sunt scrise cu o mărime de caracter mai mică decât textul în majuscule (observați că bd. este vizibil mai mare).
  • Denumirea e scrisă cu majuscule, ceea ce scade lizibilitatea textului. [N.B. De ce Londra, unde transportul public are un design tipografic impecabil, insistă la all-caps în denumirea străzilor, rămâne un mister.]
  • Textul este centrat, iar stema orașului este centrată pe spațiul alb din rândul secund. Corect ar fi de centrat textul și stema pe o singură axă verticală, sau de le aliniat ambele pe stânga.
  • Stema este mult prea detaliată pentru a fi amplasată la înălțimea de trei metri — de la această distanță se privește ca o murdărie multicoloră. Indicatoarele stradale urmează să fie dotate cu o imagine monocrom și simplificate a stemei.
  • Semnele utilizează o variație extrem de urâtă a venerabilului DIN 1451. Vedeți cum e scris „MARE”:
    • M: disproporțional de lat, iar două brațe din centru nu ajung la linia de bază a textului, ceea ce face caracterul să pară și mai burduhos.
    • A: foarte îngust în comparație cu restul majusculelor (în special lângă M).
    • RE: În DIN 1451 (și derivatele calitative) arcul de la R se termina la aceeași înălțime ca și bara centrală a E. Aici însă arcul coboară mult mai jos.

Mai pe scurt, indicatoarele stradale din Chișinău sunt un model extrem de prost.

Un designer bun ar utiliza ocazia să creeze un indicator stradal neoficial pentru a propune o soluție superioară. Un istorician bun ar încerca să recreeze indicatoarele stradale din oraș în fiecare perioadă istorică.

O copie oribilă

E clar că la crearea panoului n-a participat nici un designer bun, și nici un istorician bun. Și dacă ai la îndemână doar un designer de mâna a doua, n-ai decât să copii originalul întocmai. [Dacă nu se găsea garnitura originală, se putea apela la DIN Next, o variație reușită la DIN 1451.] Designerului nu i-a reușit nici asta. În schimb, ne-a propus un panou de o urâțenie la care indicatoarele oficiale nici nu pot visa.

Din prima privire bate la ochi că toate denumirile sunt scrise cu garnituri diferite — o eroare tipografică de nivelul unui elev din clasa a treia. Repet, era să fie ok dacă acestea erau să corespundă designului respectivelor perioade istorice. Problema e că aceste garnituri reprezintă un melanj istoric incorect și disonant. Iată garniturile utilizate pe panou; sub denumire am indicat autorul garniturii și anul creării acesteia:

Observați că practici nicio garnitură nu corspunde perioadei istorice respective. Câteva comentarii vis-a-vis de garniturile utilizate (cu mici abateri istorico-tipografice).

  • ITC Anna, garnitură decorativă în stil art deco (anii douazeci), este utilizată de designerul panoului pentru a reprezenta începutul sec. XIX. Asemenea garnituri decorative niciodată nu a fost și nu vor fi utilizate pentru indicatoare stradale – lizibilitatea este sacrificată în favoarea frumuseții (dubioase, în cazul dat).
    Ce urma să utilizeze designerul? Există câteva variante. La începutul sec. XIX era popular Didot, rusificat încă la finele sec. XVIII. O alternativă ar fi garnitura Academiei de Științe, care ulterior a devenit Academy (академическая). Personal aș opta pentru Bodoni (răspunsul italianului Gianbatista Bodoni francezului Didot), ca referință la Bănulescu-Bodoni, care a deschis la Chișinău prima tipografie în 1814.
  • Herold Reklameschrift, garnitură art nouveau de la intersecția secolelor XIX-XX, este utilizat pentru a reprezenta Chișinăul de la mijlocul sec. XIX. O altă alegere nepotrivită pentru indicatoare stradale; denumirea garniturii clar indică menirea acesteia — să atragă atenția cititorului la publicitatea din ziare.
  • OCR-A, garnitură creată la începutul erei digitale pentru a îmbunătăți exactitatea recunoașterii optice a caraterelor. Ese probabil cea mai nepotrivită garnitură dintre toate în această serie — nu știu ce minte bolnavă putea să asocieze o garnitură super-artificală și electronică cu perioada 1877–1924.
  • Frutiger, un sans-serifuri umanist, a fost creat de Adrian Frutiger la comanda aeroportului Charles de Gaule pentru indicatoarele de informare/navigare. De atunci a devenit una dintre cele mai utilizate garnituri pentru indicatoare de navigare. Cele din aeroportul Chișinău tot Frutiger utilizează — datorită contractorilor turci, care au importat designul panourilor informaționale din aeroportul Istambul. Excepție fac oribilele inscripții albastru pe roșu (!) în Arial Black (!!) la intrările aeroportului. Aceste inscripții barbarice au fost adăugate deja după încheierea renovării terminalului — moldovenii n-au reușit să păstreze un stil tipografic uniform nici când le-a fost dat de-a gata.
  • Myriad, un sans-serif umanist de la începutul anilor nouăzeci inspirat de Frutiger (ca să nu zicem copiat fără rușine) nu are nimic în comun cu Basarabia interbelică. Deseori, utilizarea Myriad indică un designer timid sau leneș; Myriad este Helvetica deceniului precedent, precum Meta a fost Helvetica anilor nouăzeci. [N.B. Datorită rusificării ParaType, spațiul ex-sovietic era dominat de fratele acestuia, OfficinaSans.] Dacă designerul într-atât dorea să utilizeze un sans-serif umanist, putea evita anacronisme apelând la Gill Sans (1928) sau predecesorul său, Johnston (1916), care de aproape un secol direcționează pasagerii transportului public din Londra.
  • Impact, probabil cel mai respingător sans-serif livrat în pachet cu Windows/MS Office. La prima vedere nu reprezintă un anacronism, căci datează cam din perioada când bulevardul era cunoscut ca prospectul Lenin. Problema constă în faptul că Microsoft a „chirilizat” garniturii doar pe la mijlocul anilor nouăzeci.

Neprofesionalismul designerului acestui panou nu se reduce la incapacitatea de alegere a garniturilor. Panoul (i) inconsistent utilizează majusculele („ул.” coexistă cu „УЛ.” și cu „Bd.”, „АЛЕКСАНДРОВСКАЯ” cu „Ленин”), (ii) nu aliniază anii (corect ar fi pe dreapta), (iii) datează ambiguu cea mai veche denumire cu „sec. XIX”, deși următoarele două denumiri aparțin aceluiași secol, (iv) separă anii prin cratima (-) în loc de en dash (–).

De ce?

De-ați avut răbdarea să citiți — fie și pe sărite — textul de mai sus, probabil v-ați întrebat „de ce scrie Culiuc despre asemenea mărunțișuri?” Explic. Mai exact încep să explic, deoarece explicația e cam lungă…

Recent am citit mai multe postări de bloguri despre urâțenia care caracterizează capitala și distruge aspectul istoric al orașului. Urâțenie cauzată de idiotismul primăriei, orășenilor, businessului. Ok, deci haideți să păstrăm istoria, haideți să îmbunătățim aspectul vizual al orașului. Dar cum? Panoul misterios poate fi privit drept o încercare în această direcție: „Vreți istorie? Poftiți istorie.” Problema e că această încercare este într-atât de proastă, că mai bine n-ar exista în genere.

Designul [tipo-]grafic este relativ simplu în comparație cu alte discipline aplicate – un masterat în design durează un an și nu doi ca în cazul economiei, iar Ph.D. în design tipografic nu există. Pentru a nu urâți străzile orașului cu aberații de genul panoului pseudo-istoric se cere puțin: lectura a două-trei cărți de design și urmărirea a câtorva situri specializate. Dacă privim orașul, ne dăm seama că majoritatea designerii nu fac nici asta; sunt autodidacți fără pregătire formală. Principala metodă de învățare a designului este studierea (mai des copierea) lucrărilor altora. Dar fără pregătire formală, atunci când copiezi nu poți ști ce a determinat designerul originalului (absolvent al London College of Art sau Parsons) să urmeze unele reguli ale designului tradițional și ce l-a determinat să încalce altele. Nici măcar nu știi de care reguli ar fi vorba! Nu știi care garnitură a fost creată pentru cărți și care pentru panouri informaționale și ce caracteristici le face potrivite pentru o utilizare sau alta.

Designul tipografic este menit să bucure ochiul. Lipsa de designeri profesioniști și de specialiști în design urbanistic la primărie s-a soldat cu ceea ce avem astăzi: designul tipografic doar a urâțit Chișinăul. Un exemplu clasic îl găsim în a treia fotografie de la Unimedia, o repet aici pentru comoditate.

Vedeți cacofonia vizuală din partea dreaptă: panoul schimbului valutar, de-asupra lui pictograme lipsite de sens, și mai sus logotipul Unibank (în Times New Roman Bold!), și mai sus un ticker electronic absolut inutil, piramida fiind încununată de busola monstruoasă a agenției Magellan, care a utilizat trei garnituri în trei rânduri. Primăria scuipă și ea pe aspectul principalului bulevard din țară instalând blocul de condiționare pe fațada clădirii.

Problema nu se reduce la design. Acest panou exemplifică teza că chiar și intențiile bune fără pregătire profesională se soldează cu soluții proaste. Jurnaliștii scriu agramat (salut Unimedia!) sau schimonosesc faptele (salut Ziarul de Gardă!). Politicienii împing soluții lipsite de argumentare economică (salut primarul Blumenstein!), fapt deloc surprinzător când citești studii de politici publice la nivelul anului trei de universitate (salut IDIS!). Vinificatorii produc zoaie (deși mai puțin decât anterior, parțial datorită oenologilor străini invitați), arhitecții proiectează monstruozități (salut noilor hotele și clădiri de oficii din Chișinău!). Cauza? Sunt mai multe, dar cea importantă este insuficiența cronică de profesioniști. În domeniile menționate mai sus și în multe altele.

Va urma (sper)…

Publicat: 26 decembrie 2011 4:15

Categorii: Design si Marketing | Imaginea Moldovei

Taguri: , , ,

Comentarii (21)

1

B.
26 decembrie 2011 16:05

Salut !

Mie mi se pare faina tema pe care ai scris acum nu doar pentru faptul ca panourile din imaginile postate sunt oribile estetic si lipsite cu totul de profesionalism, ci si pentru ca aceasta tema deschida o alta, cea a spatiului public.

Invadarea spatiului public cu chestii dubioase pentru care omul de rand nu si-a dat acordul, pentru care nu a consimtit, mi se pare iarasi oribil.

Probabil ca lipsa de profesionalism a celor care au putut face aceste panouri trebuie dublata cu o discutie vartoasa despre "ce este spatiul public?" si cum putem sa-l reinventam in conditiile in care capitalismul salbatic nu tine cont de nimic (iar Moldova e un exemplu in acest sens, nu-i asa?).

2

VB
26 decembrie 2011 20:35

Salut postarea ta!
Si "deoarece explicația e cam lungă" sper si eu ca va urma.
Da Doamne sa ne mai luminam putin, ca tare-i intunecata tara.
La multi ani Moldova!

3

teodor ajder
27 decembrie 2011 21:29

Salut,
inteleg ce zici, dar se poate afirma ca exista si o anumita "frumusete" in cacofonia vizuala, care, desigur, in Chisinau nu se reduce doar la inscriptii, vezi bunaorara, nestematele de panouri publicitare ticsite unul in altul la tot capatul de ulita! Aceasta cacofonie, ca frumusete, cu toate absurditatile ei inerente, exista si pentru ca oarecum e hiperbolica spiritului actual al orasului astuia, e o farama de prezent, de realitate, o materializare de moment al acelei entitatii urbane care, ca si multe alte orase in tranzit, se autodefineste continuu intr-un ritm destul de rapid.
o foaie de tinichea nu poate dura o vesnicie. din spatiul public chisinauean "s-au evaporat" obiecte mult mai grele si ca masa si ca valoare (materiala si artistica).
desigur unibank e in times new roman bold, dar nu inseamna si ca e o inscriptie urata. de fapt, e unul dintre fonturile considerate frumoase de multi si pentru ca e unul dintre putinele ale carui litere sunt compuse din cate doua elemente distincte, adica, daca e sa injumatatesti fiecare liera cu o bara verticala, apoi partea dreapta nu e o oglindire a partii stangi. plus ca are si fontul asta o istorie interesata si radacini vigurase in scribia europeana. uneori companiile folosesc fonturi din astea in logourile lor tocmai pentru a induce un efect de familiaritate. stiut lucru, ce ne e familiar ne si place, ne inspira si incredere, chiar si in cazul in care ne e prezentat la nivel subliminal. dealtfel, si faptul ca e atat de popular este un indiciu al faptului ca e considerat un font placut. Nu stiu daca creatorii acestei sigle au tinut cont de principiile pe care le expun aici, dar e posibil ca acolo unde vezi o chestie banala sa ai de afacere cu un profesionalizm foarte subtil.
in final si unimedia si ZDG isi au pacatele sale, dar aceste pacate despre care vorbesti in text nu sunt deloc proprii doar acestor doua publicatii de la noi. sunt, mai curand, un specific al publicatiilor moldave, o parte din "cultura" mass mediei moldovenesti. desi, sunt sigur, unii chiar ar spune ca agramarea si schimonosirea faptelor sunt trasaturi esentiale ale massmediei globale;)

4

Alexandru Culiuc
29 decembrie 2011 1:23

@Teodor Ajder, comentariul tău întruchipează totul împotriva la ce mă exprim în acest articol.

Aceasta cacofonie, ca frumusete, cu toate absurditatile ei inerente, exista si pentru ca oarecum e hiperbolica spiritului actual al orasului astuia, e o farama de prezent, de realitate, o materializare de moment al acelei entitatii urbane care, ca si multe alte orase in tranzit, se autodefineste continuu intr-un ritm destul de rapid.

Lăudabilă poziție. Dacă în țară e cacofonie (i.e. lipsă absolută de viziune, lipsă de profesionalism în gestionare și executare), apoi aspectul vizual al orașului urmează și el să fie corespunzător. Extindem gândul -- chișinăuenii n-au decât să arunce gunoiul direct peste fereastră, pentru ca orașul să corespundă întocmai cu situația politică actuală (gunoiște).

Desigur unibank e in times new roman bold, dar nu inseamna si ca e o inscriptie urata. de fapt, e unul dintre fonturile considerate frumoase de multi si pentru ca e unul dintre putinele ale carui litere sunt compuse din cate doua elemente distincte, adica, daca e sa injumatatesti fiecare liera cu o bara verticala, apoi partea dreapta nu e o oglindire a partii stangi.

Cum, cum, cum poți cu atât aplomb să-ți demonstrezi ignoranța și lipsă absolută de curiozitate? Ok, se pare că e cazul să-ți dau o lecție mură-n gură.

Există relativ puține caractere, forma geometrică a cărora este simetrică pe verticală: A, H, I, M, O, T, U, V, W, X, Y, i, l, o, v, w, x. Însă absolut toate garniturile serif au brațul descendent (brațul stâng în A, drept în V și U, etc.) mai subțire decât cel ascendent, deci subsetul se reduce la doar patru caractere: H, T, O, o. Însă chiar și O și o ca regulă nu sunt simetrice — jumătatea din stângă e mai îngroșată jos, iar cea dreaptă e mai îngroșată sus. Asta deoarece majoritatea garniturilor serif sunt caracterizate de axa umanistică — sunt desenate cu o peniță înclinată spre stânga (asta-i inclinarea naturală a unui caligraf care ține penița în mâna dreaptă). De la Jenson (sec XV) încoace arta tipografică a cunoscut doar două perioade în care O/o erau simetrice în raport cu axa verticală: perioada neoclasică (sec. XVIII, exemplu Baskerville) și perioada romantică (granița sec. XVIII-XIX, exemple: Didot, Bodoni). Cel mai hazliu este că T, H și O în Times New Roman sunt simetrice pe axa verticală. N-ai decât să le culegi la 72pt în Word să te convingi de asta (și compară O cu o — minuscula într-adevăr nu este simetrică, ci „cade” spre stânga).

Cu alte cuvinte, Times nu se deosebește prin nimic de mii de alte garnituri serif, iar dumneata nu ai idee despre ce scrii. De fapt, asta era clar din momentul în care ai utilizat termenul „font” în loc de „garnitură”.

plus ca are si fontul asta o istorie interesata si radacini vigurase in scribia europeana.

Nu, nu are. Times New Roman este vag bazat pe lucrările lui Granjon (sec. XVI), însă în ultima instanță e o amestecătură neinspirată produsă în perioada interbelică. Bringhurst despre TNR: „humanist axis, but Mannerist proportions, Baroque weight, and sharp, Neoclassical finish”. Traduc: un Frankenstein tipografic.

dealtfel, si faptul ca e atat de popular este un indiciu al faptului ca e considerat un font placut.

Arial e o garnitură la fel de populară, însă de fapt o copie hidoasă la Helvetica, devenită populară exclusiv datorită Microsoft, care era prea zgârcită să cumpere de la Lynotype licența la garnitura originală (Apple, spre deosebire de Microsoft, a cumpărat licența la Helvetica). Times New Roman a devenit într-atât popular datorită faptului că era relativ ieftin de licențiat (pentru Microsoft și Apple) comparativ cu alte garnituri mai respectabile și deoarece Adobe, Lynotype și Monotype l-au digitalizat relativ devreme.

Nu stiu daca creatorii acestei sigle au tinut cont de principiile pe care le expun aici, dar e posibil ca acolo unde vezi o chestie banala sa ai de afacere cu un profesionalizm foarte subtil.

Uite-te mai bine la logotipul din pătrat — U și B împletite. Nici U, nici B nu sunt Times New Roman (în cazul B se observă de la o poștă, la U brațul drept este mai subțire pentru Times). Cu alte cuvinte, autorul acestui logotip a utilizat trei garnituri serif într-un singur logotip: două în logotip, unul în denumire. Asta nu e profesionalism subtil, asta e idiotism total.

În concluzie, n-ai idee de design tipografic și totuși ai decis să scrii un comentariu lung la subiect. Ești o demonstrație a tezei că la noi se consideră ok ca oricare să se pronunțe la oricare subiect indiferent de nivelul de cunoaștere a domeniului respectiv. Pentru ce să pierzi timpul meu și al cititorilor mei? De dragul unui link spre propriul blog? Cum crezi, a meritat?

5

Teodor Ajder
2 ianuarie 2012 2:29

Salut, nu stiam ca e un blog elitist unde doar doctii si cei din cercul interior tie se pot pronunta. Daca vrei sa nu-ti apara gunoi de tot felul la comentarii, trebuia sa faci un blog de tip inchis, doar pentru amicii si fanii tai;) Sau cel putin sa ichizi rubrica comentarii.

Sa-mi specific publicarea:
Cand am zis ca Chisinaul se autodifineste continuu n-am mai apucat sa adaog ca si discursul critic de toate genurile e, si ar trebui sa fie si mai mult, parte indisolubila din acest proces, respectiv si articolul tau contribuie la aceasta desfasurare, sa speram, edificatoare pan la urma, precum, sper, sunt si cele 3 kapeici ale mele de la rubrica comentarii. (Asta e motivul pentru care m-am implicat si ti-am scris ce am avut sa-ti scriu, si nu sa-mi promovez blogul. Daca ai vrut sa ma prezint cu URL apoi asa m-am prezentat. Asa obisnuiesc. Ei si, nota bene, poate nu ma crezi pe cuvant, dar ma intereseaza si pe mine felul in care se nasc literelele. (Desi, e adevarat, mi se pare ca luarea unei pozitii fata de justitia moldoveneasca de tinichea e mult mai urgenta decat luarea unei pozitii fata de o tinichea agatata in chisinau.) Deci, cand unii, arunca gunoiul in strada, langa blocuri (sau pe bloguri, cel putin la rubrica comentarii), ceea ce este o realitate, nu zic ba, cineva ii poate lamuri, ca nu fac bine ce fac. Ca gunoiul se arunca in locuri speciale, se poate recicla, poate sa nu fie produs chiar, etc. Unii asculta si asa fac. Si eu ascult. N-am sa te mai ingrop cu fleacuri de-ale mele. Promit!;) Desi imi place sa ma implic uneori. Daca tot m-am pornit, da sa zic, eu cred ca in Chisinau gunoiul e strans destul de bine (daca e sa ne gandim la banii cu care sunt dotate institutiile care sunt responsabile pentru salubrizare.) Atentie, cacofonia nu e deloc gunoi. Sunt doua chestii foarte diferite si nu reies una din alta. Nu trebuie sa te silesti si sa-mi extinzi firul gandului. Cat am spus atat am spus si punctum. De fapt, intre CACOFONIE (in sens de KITSCH, la aceasta definitie, cred, te referi si tu, si dumneata, ca aveti dreptate, de ce sa ne tutuim, asa dintr-o data, pe un blog de clasa-ntai!) si GUNOI e o diferenta mai mare decat diferenta dintre garnitura si font. (apropo, tot vroiam sa scriu garnitura, dar in ultima clipa am optat totusi pentru font!;)

Printre altele, nu cred ca situatia politica in Moldova e o gunoiste. O gunoiste are un potential imens creativ, pe cand clasa politica r.moldoveneasca, de obicei nu prea are asa ceva, desi desigur exista si exceptii. Ne aflam intr-o stare de criza si pentru ca sunt putine voci critice, ca a dumitale, bunaoara! Aplauze!

Totusi, e cel putin ciudat ca un expert ca d-voastra sa afirme ca poate exista ceva fara istorie!? Cum poate exista ceva fara radacini?! Desigur, spre onoarea dumitale va si contraziceti imediat si imi prezentati Istorie cu I mare chiar daca e pe sarite, dar de, blogu-i blog, sa nu poluam rubrica comentarii si sa nu obosim dragii de cititori!;) Asta am vrut sa zic la inceput, va citez si eu: brațul descendent (brațul stâng în A, drept în V și U, etc.) e mai subțire decât cel ascendent, din care cauza nu mai sunt simetrice, da desigur, pentru ca par a fi schitate cu o periuta caligrafica! Despre efectul asta vorbeam! Unde sunt eu se spune la astfel de litere ca "sunt compuse din 2 elemente"! De fapt, am ciudata impresie ca am fost inteles corect!

Va contraziceti si cand afirmati la inceput in text ca logotipul Unibank e scris in TNR, iar apoi in comentarii ziceti ca nu mai e scris in TNR. Citind remarca d-voastra prima data, eu nefiind prea lingav, mi-am zis ca probabil va referiti nu la intreaga ligatura a bancii, ci doar la partea de inscriptie scrisa in TNR, nu si la patratelul rosu, la "logo"-u sau "marca" sau cum i se mai spune elementului mai mult vizual din ligatura! Dar chiar si daca luam in calcul acest element aditional, neimportant si neinteresant, asta nu inseamna ca se elimina principiile pe care le-am numarat in primul comentariu, (la care se mai poate adauga si cel de KITSCH - daca KITSCHul (sau ce credem noi ca e KITSCH, definindu-l cu anumite norme straine) e atotprezent in spatiul unei comunitate/urbe/stat, deci, locatarii urbei sunt familiarizai cu KITSCHul; se stie ca ceea cu ce oamenii sunt familiarizati le si place, respectiv tot ce-i KITSCH, inclusiv KITSCH nou, le place in mare locatarilor comunitatii/urbei/statului respectiv, si, de fapt, asta deja nu mai e principiu, KITSCH-ul nu mai e KITSCH, ci cultura vizuala in toata complexitatea ei.)

Recunosc, m-ati dat gata cand ati afirmat ca atunci cand poetul Bringhurst descrie ad litteram fontul TNR, (valeleu, scuzati, dar pe la noi, se zice "font" la asta), iar dumneata traduci aceste vorbe (o traducere destul de libera, as spune, si nu stiu daca ar fi pe placul traducatorului Bringhurst) foarte liric, prin "Frankenstein tipografic!" se cuvine sa concluzionez ca ce zice el si dumneata e o critica a TNR???:) D-apoi de orice pocitanie de care se atinge poezia pe loc se face printesa sau print! Nu stiati?! Ma indoiesc!
Cum poate fi urat un font comparat cu nemuritorul Frankenstein! Zis de unii si Prometeu! :) Traiasca Mary Shelley! D-apoi de-acum incolo numai TNR voi folosi!;) Cat subtext! Cata subtilitate! Gura dumneavoastra adevar graieste! Va felicit!
In finalul comentariului apare o nota foarte bine tintita - banii. TNR e popular pt ca e ieftin! De acord si cu asta! Nu credeti ca si problema acestei placi pe care tot o barfim sta tot acolo ascunsa? In bani? Mai curand acolo decat in ignoranta sau rea vointa celora care s-au ocupat de proiect? Sau cel putin la fel de mult acolo?:) Pun pariu ca bugetul alocat pentru proiectarea/crearea acesteia a fost mai mic decat bursa d-voastra lunara!:)

Iar ca sa trecem iar per tu. Nu ti se pare haios faptul ca continuam sa comentam la o stire de pe Unimedia?:)
Imi permit sa te citez iar: comentariile aberante sunt un specific al Unimediei – calitatea comentariilor reflectă calitatea publicației. lol.
Multi ani si la multi dolarasi!

p.s. Nu mai semnez cu saituri, D-mni feresti! Dar mai zic inca una si ma duc. Daca tot te irita placa asta, mergi, draga, si da-o jos! Pune una mai buna in loc sau daca vrei nu pune! Comisioneaza pe cineva sa o faca! Actiune dragul meu! Actiune! Prin cultura scrisa nu prea se mai rezista pe la noi! Tasta nu-i topor! Avangarda face, cultura desface!
Si stii ceva? Vei fi huiduit dar si mai bine auzit!! Am facut um microstudiu de opinie publica. Persoanele de varsta medie si mai inaintata, 12 la numar, vorbitori de romana, studii superioare, gasesc aceasta placa binevenita si educativa!;) Spre deosebire de ei, eu cred ca ce ai scris tu are sens si cine stie, poate e bine ca ai nasul atat de sus...;)

6

Lucifer
2 ianuarie 2012 17:07

Eu mai astept inca posts in Economics. What's your research area, btw? Still interested in Economic growth? :)
I'm less interested in design and types of fonts but it was nice reading that, even though I don't think it's very important. I see that you've done some extensive research on that (thank you for sharing) hopefully it was worth your time!

7

Quant
3 ianuarie 2012 19:13

Excelent articol. Good old times ... talking about design, fonts, layouts.

Teodor Ajder - you are the best! La un capitol neamul mioritic este inaitea tuturor - a scrie multe, marunte, fara sens, absurd, dar cu pafos de 10 tone si tot cu atat de multe " ... absurditatile ei inerente... hiperbolica spiritului". Doamne, macar ai ceva idei ce inseamna fiecare dintre aceste cuvinte separat. WTF - hiberbolica spatiului! Auuuuuu

Sandu, ar fi fost mai complet daca propuneai versiunea ta a panaoului in cauza, gratis, pentru primarie. I know, time is money and this is not a 5 min job. Nu salveaza asta starea lucrurilor a intregului bulevard Stefan cu iubitorii de Times si Arial, but who knows. Mai logic, ar fi fost ca o firma de design (.md) care se autorespecta, sa vina ea la primarie cu argumente si propuneri clare. Eu tot ma gandesc, cand in MD va aparea un proiect similar cu Perm http://www.artlebedev.ru/everything/perm/

8

Vladislav Namașco
6 ianuarie 2012 21:32

9

Alexandru Culiuc
7 ianuarie 2012 1:33

Teodor Ajder, nu înțeleg de ce în constinuare insiști să discuți design tipografic. Repet, toate discuțiile tale la acest capitol au zero valoare din momentul în care ai scris în primul comentariu că Times New Roman „e unul dintre putinele ale carui litere sunt compuse din cate doua elemente distincte, adica,daca e sa injumatatesti fiecare liera cu o bara verticala, apoi partea dreapta nu e o oglindire a partii stangi.” Cum n-ai interepeta această frază, ea demonstrează ignoranță totală. Partea ne-tipografică a comentariului deja a fost apreciată de Quant: mult blah și zero VA.

Quant, știu că se cere în încheiere o versiune alternativă pentru panourile stradale din Chișinău, dar nu aveam cum să o produc. Articulul l-am scris de la un laptop fără Adobe CS și fără garnituri potrivite.

Vladislav Namasco, nu e chiar atât de simplu. Ideea acestui panou (într-o executare incomparabil mai bună, deși deloc ideală) a fost propusă de Denis Topal încă în aprilie, fapt de care m-a atenționat într-un comentariu pe FB. Vladimir Us își atribuie ideea integral. Not nice...

10

usv
7 ianuarie 2012 13:12

alexandru, nu te supara, but you have missed the main point of this intervention.
in primul rind este un proiect de arta (si in acest caz fac o clara distinctie intre arta si design), iar argumentele aduse de tine nu se potrivesc pentru 'cimpul artistic'.
intr-al doilea rind intentia mea a fost sa lansez o discutie despre spatiul public si cum acesta este 'modelat' de catre autoritati, si nu despre design-ul fontului (da, recunosc, nu m-am preocupat prea mult de faptul cum sa arate literele in raport cu fiecare perioada istorica (pina in prezent nu am dat de placute istorice din chisinau, decit din perioada sovietica), dar asta urmeaza sa se faca odata ce ideea proiectului ar trece de opinia societatii si de 'virfurile' de la primarie, presupun ca avem designeri in tara, nu?). cred ca ai observat ca nu e o placuta montata cu surupuri in perete, deci poate fi scoasa de orice trecator daca isi doreste acest lucru - adica, nu am avut intentia sa pun ceva 'pe veci' (poti veni chiar tu sa o scoti).
intr-al treilea rind, eu nu am creat aceasta placuta pentru a o discuta pe bloguri de design, dar pentru a propune o idee in spatiul public (vezi te rog explicatia proiectului expusa pe chisineu), oricum, iti multumesc de link-ul de mai sus care face referinta la lucrul lui Denis Topal, asa aflu si eu despre faptul ca mai exista lume care gindeste intr-un mod similar. din pacate nu prea exista platforme de comunicare intre oameni care se preocupa de lucruri similare (si aici nu ma refer la pagini FB dar la rolul societatii civile si la rolul administratiei publice care nu se grabeste sa faca publice proiectele legate, spre exemplu, de Valea Morilor (mai recent Trandafirilor) sau de patrimoniul arhitectural care ne apartine tuturor).
in concluzie, sper sa am ocazia sa citesc noi articole scrise de tine dar cu un accent pus pe tranformarile prin care trece Chisinaul si pe faptul cum pe zi ce trece sintem lipsiti de spatii publice, monumente, parcuri, stadioane, teatre si alte locuri importante pentru comunitatea noastra.
v.

ps. ca sa intelegi de ce designul poate fi deseori prost (chiar daca este un design bun) o sa reproduc o fraza pe care o utilizeaza deseori primarii sau cei care vor sa ajunga primari: Noi cream imaginea orasului (si chiar de asta ei se preocupa, iar designerii (chiar si cei buni) sint cei care executa aceasta imagine), si asta-i o strategie care deja a devenit una la moda (de marketing, precum e mark-ata si postarea ta). Eu personal nu cred ca avem nevoie de imagini, dar de oras.

11

Rodion Gavriloi
8 ianuarie 2012 15:52

Alexandru, foarte minutios ai abordat panoul. Atat de minutios am vazut ca lucreaza doar studioul lui Artemii Lebedev.
Tipografica in Moldova sufera pe toate nivelele.

12

Dionisie
8 ianuarie 2012 16:26

Respect!

Un studiu de caz riguros și impresionant!

Am aflat și lucruri noi despre garnituri :)

BTW: de ce nu e corect să utilizezi termenul: font?

La capitolul: insuficiența cronică de profesioniști, sunt deacord 100%, dar din păcate situația probabil că se va înrăutăți în viitor :)

Nu cred că ar trebui să avem mari așteptări de la sistemul de învățământ local și atitudinea statului, profesorilor și studenților.

Unica șansă ar fi absolvenții universităților internaționle, dar nu cred că ei vor face greșeala să se reântoarcă...

În fine, mult succes în continuare! Aș dori ca articole de așa gen să fie o chemare către societatea noastră și ulterior un stimul pentru o eventuală schimbare, pe care mulți o așteaptă.

mersi.

13

Vitalie
8 ianuarie 2012 21:14

Alexandru, nu că m-aș da mare și tare, dar este cam ridicolă situația în care articolul venit să critice nivelul de gramatică și design-ul tipografic mediocru, conține de fapt o tonă de greșeli ortografice. Poate că le-ai comis mecanic, din grabă sau mai știu eu cum - dar asta doar demonstrează încă o dată neprofesionalismul pe care tot ții să-l scoți la iveală la alții. În rest, e bun articolul.

14

taranu
9 ianuarie 2012 0:24

asta da batalie, intre specialishti !

15

le ego
9 ianuarie 2012 2:14

Vitalie

greselile ortografice se corecteaza, dar uite ideile si executia mai greu.
PS! Grammar Nazis http://youtu.be/N4vf8N6GpdM

16

Alexandru Culiuc
9 ianuarie 2012 15:07

@Vladimir Us (#10), înțeleg că n-ai creat panoul de dragul înfrumusețării tipografice a orașului. Însă de ce era necesar să urâțești orașul? Ești pictor, om de artă. Înțeleg că pictorul != designer. Însă profesia te obligă să demonstrezi un bun gust elementar. Cât de complicat era cel puțin să setezi toate inscripțiile în Myriad (sau Frutiger)? -- garnitură neutră și lizibilă, relativ potrivită (deși deloc ideală) pentru indicatoare stradale.

Scrii că n-ai creat panoul pentru discuții pe bloguri de design (nu știu de când culiuc.com a devenit blog de design; e blog de analiză critică în toate domeniile interesante mie, designul reprezentând nici 10%). Să zicem că cineva (guvernul, NGO, un blogger) propune o soluție ce ține de securitatea energetică a țării. Asta însă nu înseamnă că propunerea urmează să fie analizată exclusiv prin prisma securității energetice. Urmează analizat impactul asupra tuturor domeniilor politicilor publice – impactul macroeconomic, ecologic, etc. În același mod când propui o lucrare artistică, e normal să-i analizezi toate aspectele. Inclusiv cel tipografic. Și, după cum ar scris în articol, insulta vizuală pe care o provoacă acest panou este cu atât mai gravă odată ce obiectivul a fost să atragi atenția la delapidarea spațiilor publice.

Scrii că nu avem nevoie de imaginea orașului, ci de oraș. De acord. Dar orașul este ceea ce vedem, imaginea orașului este orașul. Nu înțeleg cum un om de arte poate face distincție. Văd mizeria cauzată de praful adus de la construcțiile neîngrădite și din teritoriile verzi neîngrijite (în Chișinău fiecare zi trebuie să-ți speli încălțămintea). Văd mizeria arhitecturală cauzată de incapacitatea primăriei să zoneze cum se cuvine orașul și de incapacitatea arhitecților de a crea altceva decât cutii din sticlă. Văd mizeria cauzată de pavajul prost și lipsa totală a marcajelor rutiere. Și văd mizeria tipografică, la care contribuie și panoul tău.

Repet, panoul este lăudabil – e bine ca chișinăuienii să fie expuși unor detalii interesante din istoria capitalei în condițiile când această istorie dispare văzând cu ochii. Însă executarea este mizerabilă. Și odată ce executarea este principalul aport pe care l-ai adus (odată ce, repet, ideea a fost propusă cu câteva luni înainte), consider acest proiect drept un eșec artistic, chiar dacă scopul social – lansarea unor dezbateri publice – a fost atins.

17

Valeriu
9 ianuarie 2012 18:39

"Deseori, utilizarea Myriad indică un designer timid sau leneș" - deci designerii Apple îs timizi sau leneşi?

18

Alexandru Culiuc
10 ianuarie 2012 10:11

@Valeriu (#17), așteptam această întrebare, dar nu vroiam să întru în detalii în text; m-am redus la calificativ „deseori”. Apple face parte din „rareori” (100% – deseori). Apple niciodată nu a experimentat cu designul tipografic. Mai mult timp au utilizat Garamond, după care au trecut la Myriad (dar înainte ca acesta să devină omniprezent), iOS e 100% Helvetica Neue.

În genere, imaginea grafică a Apple este fixată pe produs, nu pe înfrumusețări: fon alb/negru, text minimalist (negru pe alb sau alb pe negru, textul secundar în gri) scris într-o garnitură lizibilă care nu sustrage atenția consumatorului de la eroul principal — fotografia produsului. Cheers.

19

usv
19 ianuarie 2012 10:54

(cu riscul ca sa ma repet)

alexandru, ma bucur ca la finalul comentariului tau esti deacord ca scopul acestei interventii a fost atins, tot aici completez pentru ca sa devina clar, proiectul meu este un proiect de arta si a avut anume acest scop - de a atrage atentia cetatenilor asupra unui anumit subiect (deci nu incerca sa reduci contributia mea la partea executiva, o sa revin mai jos si la acest capitol).

partea de design - sa o faca designerii (lucrarea mea se deosebeste esential de a lui Topal. mai repet odata, cu ocazia acestei discutii l-am cunoscut si eu (virtual), si am aflat de propunerea lui (deci acuzatiile tale nu au nici un fundament), dar nu vad nici o problema de suprapunere, pentru ca Topal are un proiect de design (vezi te rog argumentele lui - el vorbeste de executie) si eu nu).

partea istorica - e datoria istoricilor sa se ocupe de asta (anterior le-am lansat si lor o invitatie)

astfel, in acest caz concret eu nu ma pozitionez nici ca designer si nici ca istoric, chiar daca tu incerci sa ma pui intr-un cadru anume (evident, lucrurile sint complexe si un proiect ca acesta, dus pina la capat ar trebui sa prevada participarea istoricilor si designerilor si altor specialisti, dar in primul rind a cetatenilor).

eu mi-am propus un scop foarte concret - sa pun in evidenta mecanismul de exercitare a puterii, si care rescrie istoria (in acest scop am ales primaria, pentru ca este institutia care pune in functiune acest mecanism). atit.

referitor la infrumusetarea orasului: in cazul de fata nu ma intereseaza sa 'infrumusetez' orasul in sensul in care acesta sa devina o 'frumusata', si cu atit mai putin ma intereseaza sa creez imagini vandabile, care sa atraga investitorii cu bani. eu sint interesat sa produc situatii noi, care au sens.

partea executiva a panoului (nu am afirmat nicaieri ca este ideala sau ca-i o propunere care trebuie urmata intocmai): trebuie sa spun ca modalitatea de lucru a unor artisti poate sa nu placa tuturor, este normal, astfel incit pentru unii lucrarile sa 'uriteasca', iar pentru altii - sa 'infrumuseteze' peretii casei. nu m-a interesat sa infrumusetez acest oras in aceeasi masura in care nu m-a interesat sa-l uritesc, chiar daca este si asta o categorie a esteticului.

in primul rind m-am orientat la un model existent al placutelor, cel pe care il avem noi in chisinau (contur albastru pe fon alb), m-a interesat sa integrez cit mai bine placuta in sistemul de afisaj existent (deci, nu m-a interesat in nici un moment sa se deosebeasca interventia de altele din jur si de semnele oficiale instalate pe strada).

intr-al doilea rind, in lipsa unor materiale despre placutele pe care le-a avut chisinaul pina in prezent (cu exceptia perioadei sovietice: http://chisineu.files.wordpress.com/2012/01/pr_lenin_placuta_web.jpg nu am dat de altele), deci nu am avut o sursa credibila pe care sa o folosesc ca model.

intr-al treilea rind, intentia mea initiala a fost alta, dar asta-i un capitol aparte la care pote voi reveni in viitor (pentru ca pentru realizarea intentiei mele se cere de intreprins o cercetare aparte, care ar permite identificarea placutelor originale din toate perioadele).

si pentru ca tu esti foarte critic fata de executia placutei o sa fiu si eu critic fata de modalitatea de abordare a problemei pe care o utilizezi tu.

din pacate se vede foarte bine ca pe tine nu designul te intereseaza (aici sint deacord cu cele 10%), dar marketing-ul de tip neoliberal, pentru ca incerci sa insisti asupra faptului ca la rezolvarea unei probleme de ordin social trebuie sa avem o structura competitiva si nu una colectiva, de constientizare (tu consideri ca exista un autor anume al ideii, cui ea ii apartine?), gresesti, este o problema care atinge mult mai multa lume, mai putin pe tine (pentru ca ceea ce faci tu este sa lansezi o discutie pe o cu totul alta pista, care mai putin ma preocupa pe mine la moment (si anume cum actiunile celor aflati la putere se rasfring asupra spatiului public)). altfel spus, prin discutia lansata de tine tu deturnezi o idee spre ceva ce iti convine mai mult tine.
mai mult, problema spatiului public ma preocupa nu din aprilie 2011, deci tine cont ca in acest sens se lucreaza de mai mult timp deja.

eu mi-am expus argumentele cu un sigur scop, ca sa intelegi ca am avut o cu totul alta intentie, astfel te invit sa continuam discutia aici: http://chisineu.wordpress.com/2012/01/06/bd-stefan/, unde eu incerc sa argumentez de ce nu este cazul sa preluam aceleasi metode de 'radiere' a istoriei din memoria colectiva cum au facut-o sovieticii si altii pina la ei.

20

Pavel Ciorici
14 februarie 2012 15:40

Vroiam sa va spun ca a disparut deja aceasta placuta :)

21

fon
11 martie 2012 23:33

Adauga Comentariu


HTML admisibil: a href, b, i, br/, p, strong, em, ul, ol, li, blockquote, pre