Alexandru Culiuc

14 noiembrie 2012

Satul Chișinău

Calitatea artistică a unei fotografii stradale depinde în mare măsură de capacitatea fotografului de a vedea frumosul și bizarul în cele mai banale obiecte și scene. Această capacitate se acutizează când respectivele obiecte și scene sunt noi pentru observator. Scena unui cumpărător care revine de la piață pare mai interesantă dacă produsul procurat este — din punctul de vedere al fotografului -- mai exotic, dacă vestimentația cumpărătorului este mai neobișnuită (din nou, din punct de vedere a fotografului) sau dacă anturajul diferă de cel uzual. Exemplu:

Comoros

Prin reciprocitate, capacitatea de a recunoaște frumosul și bizarul se șterge odată ce vedem respectivele obiecte ani la rândul. Probabil de aceea am capturat majoritatea fotografiilor stradale relativ calitative în meleaguri îndepărtate. Însă în octombrie am revenit acasă pe o săptămână și, pentru prima dată în patru ani, am avut ceva timp pentru fotografie stradală. O dimineață întreagă am dedicat-o unei escapade prin centrul Chișinăului vechi împreună cu Anatol Poiată (care, acum zece ani în urmă, m-a introdus în lumea fotografilor amatori din Moldova) și Alexandru Bostan (parțial i-am servit același rol pe care Anatol l-a jucat pentru mine). De la 7 la 11 dimineața am fotografiat în perimetrul câtorva cartiere mai jos de piața centrală — între Alecsandri și Tighina, de la Alexandru cel Bun până la Albișoara.

Timp de un sfert de secol am locuit la doar câțiva pași de această regiune (pe Pușkin, între Columna și Alexandru cel Bun) și am traversat-o de nenumărate ori. Dar niciodată n-am sesizat cât de fotogenică este această zonă: ogrăzi, garduri, semne stradale, fațade de magazine, culori, facturi… E clar că anii petrecuți departe de casă au jucat un rol în felul în care am perceput orașul. Presupun că mai mulți ar putea fi interesanți de punctul de vedere a unui semi-străin. De aceea am decis să reanimez blogul (fapt care-mi reușește tot mai rar, spre regret) cu reportajul fotografic ce urmează.

Pereți și ferestre

Prima ce bate la ochi în satul Chișinău sunt ferestrele și fațadele caselor. Unele sunt în stare bunicică:

Satul Chisinau
[1]

Și altul (am stat vreo zece minute așteptând până voi prinde anume așa o umbră).

Satul Chisinau
[2]

O altă parte sunt într-un hal fără de hal, care însă se vede extrem de pitoresc.

Satul Chisinau
[3]

Satul Chisinau
[4]

Cel mai stupid arată clădirile a căror intrare principală a fost închisă. Arată tot atât de anapoda precum o față fără gură.

Satul Chisinau
[5]

Delapidarea nu se reduce doar la case particulare. Peretele cojit și ramele ruginite ale liceului Chiril și Metodiu arată extrem de depresiv, fapt doar evidențiat de geamurile colorate.

Satul Chisinau
[6]

Casa de la intersecția străzilor Armenească și Alexandru cel Bun avea un perete vopsit în două culori aprinse, și altul „nud". Nu arată prost, dar te întrebi la ce se gândeau proprietarii când decideau cum să vopsească clădirea…

Satul Chisinau
[7]

Practic toate clădirile au acoperișuri din plăci din azbest — mult-iubitul șifer (greșit tradus ardezie, care e o rocă naturală), un material cancerigen interzis mai că pretutindeni. Spre exemplu, în Seychelles (deloc cea mai bogată țară din lume) niște locuințe sociale construite din donații externe la începutul anului 2012 au fost interzise a fi date în exploatare când s-a aflat că erau construite cu utilizarea azbestului. La noi însă aceste plăci văluroase se întâlnesc inclusiv pe acoperișurile construcțiilor recent renovate.

Satul Chisinau
[8]

Porți și ogrăzi

Porțile arată deloc mai puțin pitoresc decât ferestrele.

Satul Chisinau
[9]

Satul Chisinau
[10]

Calitatea unor porți este într-atât de mizerabilă, că ai impresia că au fost construite de Nif-Nif sau, în cel mai bun caz, de Nuf-Nuf.

Satul Chisinau
[11]

Pe porțile procuraturii am dat de umbra simbolicii sovietice… Păcat că emblema a fost scoasă, însă urmele de vopsea arată și mai sinistru (nimic nu se șterge cu desăvârșire).

Satul Chisinau
[12]

Dacă în Moldova există ceva mai fotogenic decât străzile satului Chișinău, apoi alea sunt ogrăzile sale. Aici găsești depourile acelor cărucioare care mișună prin piața centrală.

Satul Chisinau
[13]

Aici găsești depozite inaccesibile.

Satul Chisinau
[14]

Aici găsești automobile-transformere.

Satul Chisinau
[15]

Aici găsești facturi și culori care pot face concurență oricărui tablou modernist.

Satul Chisinau
[16]

Aici găsești seturi gata pentru turnarea unor filme post-apocaliptice.

Satul Chisinau
[17]

Chișinăuieni în habitat

Chișinăuienii se grăbesc la școală

Satul Chisinau
[18]

Chișinăuienii se grăbesc la lucru

Satul Chisinau
[19]

Chișinăuienii lucrează acasă

Satul Chisinau
[20]

Chișinăuienii îngheață la lucru

Satul Chisinau
[21]

Chișinăuienii nu îngheață la lucru

Satul Chisinau
[22]

Chișinăuienii se odihnesc în drum spre piață

Satul Chisinau
[23]

Chișinăuienii revin de la piață

Satul Chisinau
[24]

Chișinăuienii practică hobbyuri neobișnuite (curăță orașul de anunțuri publicitare)

Satul Chisinau
[25]

Chișinăuienii adoptă religii

Satul Chisinau
[26]

Chișinăuienii discută Chișinăul și chișinăuienii

Satul Chisinau
[27]

Chișinăuienii fac sport

Satul Chisinau
[28]

Chișinăuienii nu fac sport

Satul Chisinau
[29]

Nechișinăuienii fac sport în Chișinău

Satul Chisinau
[30]

Chișinăuienii fac sport și pozează

Satul Chisinau
[31]

Satul Chisinau
[32]

Chișinăuienii pur și simplu pozează

Satul Chisinau
[33]

SEMiNțE

Satul Chișinău nu stă pe loc. Încearcă să devină oraș. O bună parte din aceste încercări sunt anapoda, precum designul tipografic dezastruos care domină orașul — cât pe fațadele principale ale Chișinăului, atât și pe inscripțiile magazinașelor din străzile secundare. Spre regret, Arial Black răschirat la 150% în Corel Draw (sau Word) nu este nici pe departe cel mai mizerabil exemplu de „design" tipografic made in Moldova.

Satul Chisinau
[34]

E interesant că acest magazinaș de semințe are o altă inscripție — identică ca conținut, însă incomparabil mai atrăgătoare. După mine, aceste SEMiNțE reprezintă cel mai reușit specimen de design tipografic din Republica Moldova. O scriu absolut serios.

Satul Chisinau
[35]

Adio satul Chișinău?

Este interesant că localnicii întâmpinau micul detașament fotografic cu aceeași întrebare: „De ce fotografiați această clădire/stradă? Intenționați să o demolați?” E clar că aceste temeri nu pot fi absolut nefondate. Posibil aceste fotografii imortalizează ultimii ani de existență a Chișinăului vechi. Vechi, sărac, delapidat, dar totodată un Chișinău care mai păstrează urmele unui orășel provincial cu o imagine relativ uniformă și definită. Spre deosebire de cacofonia arhitecturală și — mai la general — vizuală a Chișinăului „nou”.

Publicat: 14 noiembrie 2012 22:22

Categorii: Călătorii | Fotografie | Imaginea Moldovei

Taguri: , , ,

Comentarii (10)

1

Igor
14 noiembrie 2012 22:58

2, 5, 21, 24, si poate 34. Si gata.
Ok, si 33 :) sa fie.
Observarile bune, fara discutii.

2

Alexandru Culiuc
14 noiembrie 2012 23:07

Ai scăpat 17, 23 si 35. 17, 23, 24 -- ze best. 5, 16, 20 -- al doilea val. 35 -- un subiect tipografic inedit pentru Chisinau. 2 -- doar tehnic, 21 e ok (am facut vreo 50 cadre cu dansa și aveam mari nădejdi, însă în final n-am obtinut nimic excepțional), 34 v sad (e ilustrație la text, zero aspirații artistice). Mai la general, e complicat să „bucățești” un reportaj fotografic.

3

Castio
15 noiembrie 2012 16:10

Mdaa, chiar un articol original, eu as spune ca foarte multe inca ne aduc aminte de acel chisinau rural din sex XIX-XX
Super poze si descriere originala. Mai multe astfel de articole Culiuc.
Noroc

4

Irina
15 noiembrie 2012 17:29

superb!!!

5

eu
16 noiembrie 2012 4:06

ardezia e produsul facut din roca care se numeste Azbest
http://ro.wikipedia.org/wiki/Azbest

6

Alexandru Culiuc
16 noiembrie 2012 19:40

@eu: Ușurința cu care moldovenii comentează fără a se documenta nu încetează să mă mire. Găseste te rog cuvântul „ardezie” in articolul despre azbest la care ai făcut link. Nu-l vei găsi, deoarece ardezia nu e azbest. Ardezia e un tip de gresie (Slate în engleză, Сланец în rusă). Confuzia în limba română (mai exact în limba „moldovenească”) provine din faptul că cuvântul rus „шифер” (împrumutat din germană Schiefer=gresie) denotă atât materialul de construcție natural, cât și cel artificial (din azbest). Citez:

Природный шифер — это плитки, получаемые раскалыванием слоистых горных пород сланцев. Обработанные таким образом сланцы служат кровельным материалом для крыш.

Также шифером называется необработанный глинистый сланец и асбестоцементные листы плоской и волнистой формы.

Păi iată, Природный шифер = ardezie, iar асбестоцементные листы плоской и волнистой формы = foi din azbest. Iar în Moldova cineva nu cine știe ce deștept a creat lanțul logic greșit „dacă oricare ardezie e шифер, apoi oricare шифер e ardezie”.

7

elena
22 noiembrie 2012 10:32

Bravo Alex, superbe poze.
O vreau pe 19, mi-o vinzi? ;)

8

Cristina
11 martie 2013 0:42

Place foarte mult, bravo!

9

Silvia
2 iulie 2013 13:16

Doamne fereste.... Sa ne pazeasca Dumnezeu de rie, holera ,hepatita si alte boli infectioase.

10

Adi
13 decembrie 2013 16:20

Ce interesante erau pozele cu magazine de "seminte"
Eu n-am fost niciodata in Moldova, dar chiar mi-as dori sa vad cum e acolo.

Adauga Comentariu


HTML admisibil: a href, b, i, br/, p, strong, em, ul, ol, li, blockquote, pre