Alexandru Culiuc

2 iulie 2014

Vinurile moldovenești la Decanter — ne mândrim sau ne jenăm?

O săptămână în urmă presa — și ulterior prietenii de pe Facebook — discutau medaliile obținute de vinificatorii din Moldova la Decanter World Wide Awards 2014 (Decanter WWA sau DWWA). O medalie de argint, șapte de bronz și cinci mențiuni. E mult sau puțin? Să ne mândrim sau să ne jenăm? O simplă analiză statistică ne ajută să răspundem la aceste întrebări.

Ce este Decanter World Wide Awards?

Unimedia și Moldova Suverană au calificat Decanter drept „cel mai prestigios concurs de vinuri din lume”. Aici se cer anumite precizări. Decanter WWA este cel mai mare concurs de vinuri din lume, și este condus de unul dintre cei mai vestiți critici de vin — Steven Spurrier (cunoscut în SUA pentru Degustația de vinuri din 1976). Dar titlul de „cel mai prestigios” e mai mult publicitate. Cei mai vestiți producători nu participă — Chateau Lafite Rotschild și alții nu au ce demonstra nimănui. De asemenea există factori obiectivi care duc la sub-reprezentarea producătorii americani.[1] Pe de altă parte, producătorii britanici sunt supra-reprezentați și supra-apreciați (lucru care va deveni evident în doar o clipă). Cum n-ar fi, este cert că DWWA este o competiție substanțială, reprezentativă și prestigioasă.

În cele ce urmează ofer câțiva indicatori de performanța absolută și relativă a vinurilor din Moldova la Decaner WWA 2014. Datele provin de pe situl Decanter (câștigătorii) și OIV (suprafața viilor și volumul producției).

Care medalii DWWA contează?

Micul secret al tuturor competițiilor de vinuri este că puțini pleacă fără medalii. La DWWA 2014 au participat 15,007 vinuri din 46 țări, din ele 10,330 (4,665 producători din 44 țări) au luat medalii — mai mult de două treimi! Iată graficul (aici și mai departe galben corespunde medaliilor de aur, gri celor de argint și brun celor de bronz):

Chiar și din acest grafic devine clar care medalii contează și care nu — mențiune (commend) o primesc vinurile preponderent din jumătatea de jos a clasamentului. Decanter recent a publicat tabelul de corespundere a titlurilor cu punctajul pe scara de 100. Evident, punctele de la Decanter nu sunt echivalente cu cele de la alte publicații (Wine Spectator, Wine Advocate, etc.), dar unele generalizări sunt aplicabile la toate notele pe scara de 100 puncte — baremul dintre un vin foarte bun și bun este în jur de 90 de puncte, iar vinurile sub 85 de puncte pur și simplu nu merită. Păi iată, din tabel vedem că mențiunea corespunde intervalului de 81-84 puncte — vinuri „băubile”, dar nu mai mult. Nu cred că e o mare realizare și de aceea le excludem din analiza de mai jos (dar includerea lor nu ar schimba esențial rezultatul). Nici medaliile de bronz nu par o realizare extraordinară (echivalent cu 85-89 puncte), de aceea fiecare indicator va fi prezentat cu și fără includerea acestor medalii — las pe seama cititorului să decidă care rezultate sunt mai relevante. E clar că medaliile care cu adevărat contează sunt cele de aur și argint, iar Moldova a primit doar o singură asemenea medalie.

Clasamentul absolut

Clasamentul total pe țări după numărul de medalii de aur și argint se prezintă astfel:

Moldova, cu alte 4 țări a obținut doar o medalie de argint. E clar că nu merită să ne comparăm cu Franța, Italia și Australia; să vedem cum ne-am prezentat pe plan regional. Grație Ucrainei și altor cinci țari fără medalii de aur sau argint, Moldova a reușit să nu se claseze chiar în coada distribuției. Dar Slovenia a luat 4 medalii de aur și 16 de argint, Cehia — una de aur și 16 de argint. Bulgaria, Croația și Cipru au luat fiecare câte o medalie de aur. De asemenea observați performanța Chinei (5 medalii de argint) și Tailandei (2 de argint) — țări care nu au tradiții în domeniu. Evident, o performanța deloc impresionantă din partea producătorilor din Moldova. Dar poate includerea medaliilor de bronz va schimba clasamentul total?

Răspunsul scurt este „nu” — Moldova continua să se plaseze în coada clasamentului. Mi se va reproșa ca nu e corect să comparăm performanța Moldovei cu cea a Franței sau Australiei, care cultivă suprafețe mult mai mari și produc mult mai mult vin. De acord. Anume de aceea în continuare vom analiza performanța relativă a Moldovei.

Medalii raportate la suprafață de vii cultivate

Moldova cultivă circa 150 mii hectare de vii, ceea ce o plasează pe poziția a 12 în lume, între Australia (170 mii hectare) și Africa de Sud (131 mii). Iată care este productivitatea (calculată în medalii) a suprafețelor de vii cultivate:

Observați că Marea Britanie (15.7 medalii de aur și argint la fiecare mie de hectare cultivate) depășește de mai multe ori celelalte țări. Asta se explică prin faptul că Marea Britanie are doar 1400 hectare de vii, dar a obținut tocmai două medalii de aur și douăzeci de medalii de argint. Este clar că Decanter WWA, care se desfășoară anual în Londra, are un „home bias” pronunțat. Obiectiv vorbind, comparațiile urmează să fie făcute excluzând Marea Britanie. Revenind la Moldova, ne regăsim practic la coada listei — din nou suntem scăpați de cele șase țări care nu au luat nici o medalie de aur sau argint. Includerea medaliilor de bronz în ecuație nu schimbă cardinal situația — Moldova se deplasează și mai la coadă:

Mi se va aduce aminte că o parte din strugurii cultivați în Moldova sunt de masă sau sunt exportați ca materia primă în alte țări, deci suprafața de vii cultivate pentru producerea autohtonă e mult mai mică decât 150 mii ha. De acord, dar în așa caz putem compara productivitatea (în medalii) a fiecărui hectolitru de vin produs.

Medalii raportate la volumul producției de vin

Moldova produce anual circa 1.25 milioane hl, ceea ce o plasează pe poziția 23 în lume — între Bulgaria și Elveția. Iată cum se privește numărul de medalii de aur și argint raportat la un milion hl de vin fabricat:

Moldova s-a deplasat puțin spre stânga — chiar a depășit SUA (însă nu uitați că producătorii americani sunt sub-reprezentați la Decanter). Dar în linii generale oricum nu o poți compara cu nici un alt producător tradițional de vin. Din nou, includerea în clasament a medaliilor de bronz nicicum nu afectează poziția Moldovei — rămânem la coadă.

Concluzie: Mult vin, și mai multe vii, puțin tâlc

Obsesia moldovenilor cu vinul autohton este surprinzătoare — potrivit rezultatelor Decanter el este în cel mai bun caz mediocru și nu e secret că o bună parte sunt deșeuri exportate în CSI din inerție (dar în cantități tot mai mici).[2] Vinurile moldovenești erau bune în cadrul pieței închise a Uniunii Sovietice, dar într-o piață globală deschisă Moldova deja nu deține avantajul comparativ de altădată. Evident, există excepții și unii producători o duc bine sau au un viitor luminos (acele câteva medalii DWWA și la alte competiții internaționale încurajează[3]), dar situația în care circa 4.5% din teritoriul țării este acoperit cu vii nu pare optimală (Franța 1.5%, Italia 2.6%). Reorientarea economiei a pornit de ceva timp, ponderea băuturilor în totalul exporturilor scăzând de la 31 la 10 procente într-un singur deceniu (2003-2013). O transformare structurală uluitoare care a continuat inclusiv în anii când accesul la piața rusă era nestingherit. O transformare structurală care merită să fie trâmbițată în toată lumea. În loc, vedem o sumedenie de eforturi și resurse căsăpite pentru a menține iluzia Moldova=vin.

P.S. Cine sunt adevărații câștigători la Decanter WWA 2014?

Medalia de aur sunt oferite pentru fiecare regiune și grup de prețuri, și deci este complicat de afirmat că aurul oferit pentru „vinuri roșii de bordeaux de peste 50 lire” sterline este echivalent cu aurul pentru „vinuri roșii din orientul apropiat sub 15 lire sterline”. De aceea medaliile de aur nu reprezintă o valoare absolută sau cea mai înaltă distincție al competiției. Printre toate medaliile de aur se aleg cele mai bune vinuri pe regiuni/categorii de preț (exemplu: cel mai bun Bordeaux roșu peste 15 lire sterline). Respectivele vinuri primesc premiul regional (Regional Award). Și toți câștigătorii regionali (126 la număr) sunt ulterior comparați la scară globală pe categorii (exemplu: blend roșu peste 15 lire sterline) — câștigătorii acestei runde primesc cea mai înaltă distincție — premiul internațional (International Award). Anume aceste 33 vinuri și sunt veritabilele staruri ale competiției și anume ele determină clasamentul relativ al națiunilor viticultoare în versiunea Decanter:

[1] Decanter este o revista britanică cu distribuție globală, dar în SUA există publicații naționale populare. Respectiv medaliile Decanter sunt parțial devalorizate de existența scorurilor de la Wine Spectator și Wine Advocate (toate aceste scoruri și medalii fiind plasate proeminent pe rafturi)

[2] Posibil greșesc, posibil moldovenii sunt sub-reprezentați la concurs și calitatea reală a vinurilor autohtone e mai înaltă decât cea sugerată de DWWA. Dar asta nu ar fi o laudă, ci o critica la adresa producătorilor — în situația în care nimeni în lume în afară de moldoveni nu cunoaște că Moldova e țară vinicolă (exagerez, dar nu mult) și când industria poate doar visa la bugetele de marketing ale Australiei și Argentinei, recunoașterea din partea unei „arbitru” internațional prestigios gen DWWA este practic unica metodă de a pătrunde pe piețe noi.

[3] Cineva va aduce drept dovadă și articolul recent publicat în Wine Business International și promovat în presa locală (Unimedia). Dar observați că autorul nu pare să fie mare vinofil — el nu a oferit nici o apreciere personală asupra vinurilor, ci doar dovezi indirecte (modernizarea tehnologică la unele vinării, medalia de aur din sec. XIX obținută de Purcari, etc.).

Publicat: 2 iulie 2014 20:49

Categorii: Economie si Afaceri | Imaginea Moldovei

Taguri: , ,

Comentarii (14)

1

Radu Marian
2 iulie 2014 22:12

Alex, foarte bună analiză!
Poți să-mi spui de unde ai luat datele?
Merci.

2

Zenu
2 iulie 2014 22:26

Mi se pare greșită abordarea. Pentru ca performanța țărilor să fie comparabilă suntem obligați să asumăm că participarea țărilor e reprezentativă. Acum imaginează-ți că dacă toți producătorii cehi sau sloveni participă și doar 1-2 din toți producătorii moldoveni participă rezultatele nu pot fi decât în favoarea slovenilor și a cehilor (cum menționasei și tu 2 din 3 tot se întorc cu o medalie). Prin urmare ceea ce tu atribui unui eșec al calității poate fi în realitate un eșec al promovării. În tot cazul, raportarea la suprafața totală sau la cantitatea totală de hecalitri distorsionează imaginea în defavoarea moldovenilor. Dar în fine, în opinia mea hedonistă orice vin de calitate are ceva special și trebuie apreciat ca atare. Altfel zis, e mai degrabă meritul producătorilor individuali care au fost apreciați cu medalii și nu a țării per ansamblu.

3

Alexandru Culiuc
3 iulie 2014 0:57

Radu, am indicat sursele in text.

Sorin/Zenu, am abordat problema ridicată de tine în nota 2. Însă dacă vinificatorii moldoveni nu au învățat în 20 de ani că competițiile internaționale sunt probabil cea mai ieftină metodă de a promova vinuri bune (în caz dacă sunt bune), apoi halal de așa industrie.

Dar nu cred că problema constă în marketing prost -- la DWWA au fost prezente vinăriile „de vârf” din MD, cel puțin cele care sunt menționate în toate materialele despre Moldova -- printre câștigători se numără Purcari și Vartely (dar doar cu vinuri albe, interesant că „faimosul” Negru de Purcari n-a luat nimic, dar poate nici n-a fost înaintat). Știu că Etcetera a participat la Decanter Asia in 2012, deci cred că și aici și-au încercat norocul dar fără vreun rezultat. Și dacă aceste vinării nu s-au impus cu nici o singură medalie de argint, apoi ce putem spune despre nivelul general al vinurilor din MD? E cert că merită de degustat Vinăria din Vale -- ei au luat cele mai multe medalii (3 din cele 13), printre care și unica medalie de argint.

De asemenea e simptomatic că printre medaliile de argint și bronz din Moldova doar una a revenit unui vin roșu (bronz pentru Fautor Merlot), ceea ce a confirmat impresiile mele personale -- vinurile roșii din Moldova relativ mai slabe decât cele albe. E adevărat că impresiile mele sunt probabil afectate de gusturi personale -- toate vinurile rosii din MD premiate la DWWA sunt Merlot sau Cabernet Sauvignon; nici unul din aceste soiuri nu e în topul preferințelor mele.

Nu intenționam să comentez pe marginea vinurilor în vinăriilor, dar uite că m-ai impus. :)

4

Zenu
3 iulie 2014 10:57

Chiar mă bucur că te-am provocat să comentezi privind vinurile individuale. :)

Și totuși, argumentul meu a fost de ordin metodologic. Iei dintr-o cupă 10 bile numerotate și din alta - 2. Le faci media și o raportezi la numărul total de bile din cupă după care judeci despre performanța întregulul eșantion. Știi cu siguranță la ce mă refer. Acest detaliu contează fiindcă una e să atribui performanța slabă calității proaste (ce să vorbim, dom-le, nu nu pricepem la vinuri) și alta e efortului de marketing. Dacă prima concluzie e valabilă, atunci ai dreptate și trebuie să ne căutăm avantajul comparativ în altă parte. Dacă a doua e valabilă, trebuie să suflecăm mâinile și să sponsorizăm participarea la astfel de evenimente.

Țin minte studiul privind diversificarea exporturilor pe care l-ai produs o vreme în urmă (prin 2007?) unde arătai (convingător) că subvențiile pentru plantațiile vinicole nu au condus la o performanță a exporturilor vinicole, câștigătorii din umbră fiind cei care nu au beneficiat de nici un fel de subvenții - producătorii de fructe uscate, etc.

Dar convingerea mea este că lucrurile s-au schimbat între timp. Efectiv, ceea ce caracteriza piața vinicolă înainte de 2007 era o piață de desfacere foarte persmisibilă și cu puține pretenții de calitate și un suport generos din partea statului. Nu e de mirare că aceste condiții de seră au stimulat parazitismul. După embargo, regulile de joc s-au schimbat (la fel și schema de acordare a subvențiilor agricole). Aceasta a condus la o concurență mai sănătoasă între producătorii de vinuri din Moldova și o calitate superioară a vinurilor (opinia mea subiectivă de consumator care se alintă ocazional cu vinuri străine).

În plus, producția de vinuri are externalități. De exemplu, poate stimula turismul. În lipsa unor obiective turistice decente, podgoriile pot deveni atractive. Un fel de Toscana low cost. Cam astea-s ideile...

5

Alexandru Culiuc
3 iulie 2014 16:57

Sorin/Zenu, am înțeles teza ta: poate vinurile sunt proaste, poate marketingul e prost. În funcție de care explicație e corectă, policy response e diferit.

Cred că am eliminat a doua posibilitate în ultimul meu comentariu. Nici Vartely, nici Purcari (printre lideri d.p.d.v. atât tehnologic, cât și al marketingului) nu au reușit să obțină medalii de argint la DWWA. Purcari a înregistrat majoritatea succeselor internaționale cu Alb de Purcari; Negru de Purcari (3 ani în baricuri de stejar francez, nu glumă) a luat o medalie de argint la Challenge International du Vin 2011, dar în categoria -- atenție -- 5-12 euro (în Moldova face vreo $25-$35 în funcție de recoltă -- deci Purcari mulge consumatorii locali neinițiați. Cu așa bani cumpăr o Rioja Grand Reserva 2005, un Rosso di Montalcino sau un Bourgogne Cru Village). Vartely a câștigat mai multe medalii cu ice wine care, să fim sinceri, e un produs de nișă. Voi fi curând în Moldova; deja am planificat să merg la Purcari (posibil voi trece și la Etcetera a doua oară) și Vartely. Așa că mai revenim la discuție.

6

Anatol Poiata
3 iulie 2014 23:07

Analiza e ok, reflecta situatia la moment. Dar sa nu uitam istoricul, pe timpul URSS practic tot vinul era consumat pe piata interna (URSS). Nimeni nu punea accent pe calitate, mai mult pe cantitate (ce sa-i faci, dezvoltare extensiva). De aici si mii de hectare cu "Izabella". Cred ca doar in ultimii 10-15 ani a inceput o viticultura stiintifica. Stiu ca mai multi producatori fac analiza solului, se consulta cu experti din Franta, Italia, etc. A inceput plantarea soiurilor care pe timpul sovietic nici nu se auzise, sau se cultivau foarte putin.

Inca un aspect care merita sa atragem atentia e lipsa soiurilor locale. Moldova se bate practic pe aceleasi tipuri de vin ca si Franta, poate doar cu exceptia "rara neagra". In rest - Cabernet Sauvignon, Chardonnay, Pinot noir, Sauvignon blanc, Syrah (care abea a inceput sa apara in Moldova). Consumatorul, dar si expertii, sunt familiarizati cu nuantele traditionale, vinurile moldovenesti fiind mai "seci" (dupa mine mai acre si cu mai mult tannin).

In final, parerea mea, e foarte bine ca avem medalii, e foarte bine ca vinurile moldovenesti isi fac loc pe piata. Alexandru, daca un moldovean cucereste o medalie la Olimpiada, mai conteaza ca rusii sau americanii iau cate 30-50 ?

7

Alexandru Culiuc
7 iulie 2014 23:57

Anatol, diferenta dintre o olimpiada si o competitie de vin este faptul ca la Olimpiada castiga top 2% din toti participantii. La DWWA medalii au primit 67% din participanti. Echivalenul unei medalii de Olimpiada il reprezinta medaliile de aur de la Decanter (2% din toate vinurile care au participat). Moldova n-a luat nici una. De aceea in cazul dat conteaza cate medalii au primit si altii.

8

Dumitru Brinzan
8 iulie 2014 8:09

Alexandru, mi-a plăcut analiza foarte mult.

În ceea ce ţine de vinurile roşii am determinat şi noi aceasta acum recent, cînd am organizat o mică degustaţie privată în Toscana.
Vinurile roşii au fost apreciat mult mai puţin decît un simplu Chardonnay de EtCetera sau Rose de Purcari.

Un factor important este că mai multe din vinurile roşii "premium", atît la Vartely cît şi Purcari sunt amestecuri de 2-3 soiuri de poamă, ceea ce nu prea este apreciat de cunoscători. Un soi - un gust. Ca şi pizza - acea adevărată are 2-3 ingrediente, nu 15 ca la noi prin pizzerii.

Cînd revii în MD şi mergi pe la vinării, poate arunci un mesaj pe FB sau mail, poate mă alipesc şi eu cu camera :)

9

Andrei
8 iulie 2014 21:21

Foarte buna analiza. Scurta, plina de informatii, grafice, si multa apa rece peste mandria moldovenilor... E, trebuie sa stim si noi unde stam. Si daca suntem codasi, macar nu ne imbatam cu vin moldovenesc pana vedem graficul invers:)

10

Ion Luca
14 august 2014 21:02

Stimabile domn, cu mare interes am citit articolul d.tra care reprezinta un calcul matematic demn de toata lauda. Si totusi am sa-mi permit sa va contrazic la continutului studiului d.tra comparativ.
Personal am participat deja la 9 concursuri internationale in calitate de membru a juriului si pot sa-mi permit sa aduc citeva rectificari studiului d.tra.
In primul rind porniti de la gresita parere ca Decanter ar fi in careva masura reprezentativ. Reprezentativ pentru Anglia posibil dar nici intr-un caz nu si pentru restul pietelor mondiale. Ati remarcat foarte bine ca la decanter 2/3 din toate vinurile iau medalii sau mentiune si asta va pare un concurs reprezentativ? Concursurile care se respecta au o regula de aur si anume nu mai mult de 30% din vinurile inscrise in concurs pot primi o medalie. La Vinitaly de ex - doar 6% din vinuri iau o medalie si numiti decanter un concus reprezentativ? Aici chiar gresiti.
OIV patroneaza doar 14 concursuri la nivel mondial si decanter nici pe departe nu este i aceasta lista.
Nu vreau sa diminuez importanta acestui concurs, dar ea trebuie vazuta intr-un context si anume pentru vinariile care targeteaza piata din UK acest concurs e foarte important in rest este de unul de importanta regioanala.
Va asigur ca participarea la concursuri nu este deloc ieftina cum mentionati in articol de aceea fiecare vinarie alege cu mare atentie concursurile in care urmeaza sa investeasca, iar daca Marea Britanie nu este in lista de piete tinta atunci alte concursuri sunt mult mai importante.
Acestea fiind spuse vreau totusi sa va multumesc pentru articol/studiu pentru ca orice gen de discutii sau dezbateri pe aceasta tema sensibilizeaza opinia publica referitor la consumul responsabil de vin de calitate.

11

Ion Luca
14 august 2014 21:10

To Dumitru Brinzan: stimabile domn, am sa-mi permit sa nu fiu de acord cu d.tra. Cupajele din soiuri rosii sunt la mare cerere si chiar in crestere fata de anii trecuti. Amintiti-va doar de urmatoarele vinuri: Bordeaux, Chianti, Rioja - sunt cele mai vindute vinuri la nivel mondial si sunt toate cupaje din soiuri rosii. In SUA anul trecut cupajele rosii au intrecut la rata de crestere rose-ul. Iar SUA este piata de import nr. 1 in lume (la vinuri ma refer)

12

Alexandru Culiuc
14 august 2014 21:57

Ion Luca,

Decanter are importanță globală. Chiar și în SUA (unde exista Robert Parker si Wine Spectator) notele (și ăn special medaliile) Decanter sunt indicate pe rafturile de vinuri. Decanter este echivalentul Financial Times si Economist pentru vin -- publicatie britanica de specialistate citita si respectata in toata lumea.

Reprezentativ = multi participanti din toata lumea (>15,000 vinuri inscrise e unical). Si, daca ati observat, am axat analiza doar pe medalii de aur si argint, care in suma constituie doar 15% din participanti (deci am stabilit un barem mai inalt decat 30% la un concurs „care se respectă”).

De acord cu reactia dvs. la comentariul lui Dumitru Brinzan. Cele mai interesante vinuri sunt, de obicei, cupajate (desi vinurile mele preferate sunt dintr-un singur soi -- pinot noir su nebbiolo curat). Doar ca nu știu pe cât de reușit e exemplul cu Chianti, care poate fi 100% Sangiovese (si cele mai bune vinuri din regiune -- Brunello di Montalcino -- sunt anume 100% Sangiovese).

13

Ion Luca
15 august 2014 14:12

De aia și sunt asa de multe vinuri înscrise la Decanter pentru ca se cistiga ușor o medalie, iar consumatorul de rind rareori face diferența între o medalie de aur și una de argint care pentru el\ea oricum inseamna ca este un vin premiat. Oricum nu sunt de acord cu acest statut pe care-l scrieti d.tra. Concursurile sub patronajul OIV au o cu totul alta abordare, iar Decanter nu corespunde rigorilor OIV.
Cit despre Chianti - dacă în vin 85% este Sangiovese atunci producătorul nu este obligat sa indice celelalte soiuri, dar de cele mai dese ori Sangiovese este "imblinzit" cu alte soiuri permise pentru aceasta apelatie.

14

Marcia
14 noiembrie 2014 6:34

Te asteptam cu narabdere sa revii. Si pot sa-ti mai spun ca undeva in partea dreapta sus a paginii, exista o sectiune numita Cumpara vinuri online chiar si cu un cupon de 20% reducere.

Adauga Comentariu


HTML admisibil: a href, b, i, br/, p, strong, em, ul, ol, li, blockquote, pre